931 matches
-
lui Moni ca să-i țină de urât. Și-o imagina așteptând de cealaltă parte, trecându-și limba peste buze, încet și tandru, peste buzele care surâdeau. De atunci Alex a avut destul timp pentru a-și imagina așteptarea cu Moni. Hoinărea pe străzi cu fața spre cer ca fulgii să i se topească pe obraji. Intra în câte o sală și zăbovea în fața unui ghișeu fără să ceară nimic, doar ca să-și amintească de puzzle-ul ei cu New York. Era apoi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
unde aveau loc defrișări. Imaginile erau crude și nimeni nu putea înțelege de ce seva rămasă pe cuțitele cu zimți era roșie. Sunetul de motor îți țiuia în ureche ziua și noaptea până când oboseala ajunse să doarmă în locul tău, în timp ce tu hoinăreai pe străzi ca să verifici dacă nu a dat rădăcini smoala turnată proaspăt pe străzi. Nu ai riscat niciodată pentru că știai să cumpănești bine, iar până la sosirea camioanelor exista un timp mort, destul cât să încapă acolo speranța. A fost suficient
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
împiedicat să te plimbi prin lume pentru o oră și jumătate. De atunci, în fiecare amiază, după școală veneai să conduci mașina. Cuprindeai cu mâinile volanul, iar ochii tăi erau concentrați asupra parbrizului și nu vedeai cum dispărea râul. Tu hoinăreai pe străzi cu viteză maximă, nu era nevoie să oprești la nici o benzinărie, căci roțile se învârteau la nesfârșit în mâl; însă peisajele treceau prin fața geamurilor de parcă ai fi parcurs sute de kilometri. Abia după vreo câteva zile ți-ai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
știri, eu lăsasem înotul și mă apucasem de patinaj. În fiecare duminică, mama mă însoțea la antrenament. Îi plăcea să mă vadă plutind peste gheață și făcând cercuri în spirală, așa, ca în desene. Apoi mă lua de mână și hoinăream prin oraș până se întuneca și ajungeam acasă frânți. Amândoi pierduserăm noțiunea timpului, până în după-amiaza în care am băgat cheile în ușă și am simțit cheile tatei înfipte în mintea noastră. Normal ar fi fost să tresărim, să ne schimbăm
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și plecai seara târziu, urmăreai fiecare trecător, iar silueta ta devenise ceva comun și impersonal ca asfaltul. Aveai deja o viață alături de cele două adâncituri și nu mai știai să trăiești altfel. În stație erai cu ea, apoi plecai să hoinărești prin oraș și te întorceai ca să vezi ce se întâmplase în lipsa ta. Ea te aștepta tot acolo și îți răspundea la gesturi și la întrebările care începeau cu „ce-ar fi dacă...“ și iubea urmele pantofilor tăi așa cum stăteau aliniați
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
împrejurimile. În atmosfera asta umedă, care atenua vioiciunea culorilor și insolența liniilor, încercam o senzație de libertate și de calm; ploaia îmi spăla gândurile negre. Or, în această noapte, ceea ce n-ar fi trebuit să se întâmple s-a întâmplat. Hoinăream, inconștient. În orele de singurătate și în minutele a căror durată nu mi-o amintesc prea bine, ca ivită din negură, fața Sa vaporoasă îmi apărea cu mai multă insistență ca oricând, fața Ei maladivă, asemănătoare miniaturilor care ornează pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sunt cocoșați, e o monstruozitate să te ții drept”. Balzac era, mi se pare, preferatul domnului General Epaminonda. “Epa nu plecase niciodată de acasă în fapt de seară. Obișnuia, într-adevăr, să iasă chiar și sumar îmbrăcat, înainte de masă, ca să hoinărească pe străzi până spre ora prânzului. Făcea ture prin tot orășelul, de cele mai multe ori confundând străzile, casele, stâlpii de telegraf și rătăcinduse. Vizita mai ales locuri de care l legau cele mai multe amintiri (și peste care cădea deodată Cortina). Aproape zilnic
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu poezioara lui, la noi în Piața Operei au murit cu miile pentru asta, lasă-i să-și facă singuri dreptate, le ținea partea din interes, marș cu toții de aici, am început și eu să țip. Pe la ora aia Dendé hoinărea deja singur pe străzi, iar Tîrnăcop se făcuse criță. Înseamnă că eu și Tîrnăcop am văzut cam același fel de revoluție, zice Roja, potolindu-și puțin amarul, trăgînd încă o înghițitură de rachiu, uitîndu-se în fundul paharului. Jur că l-aș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de la Geologie, în fața Artezienei. Hai că nu mai e de glumă, le-am spus, pînă și Tîrnăcop se mai dezmeticise, încotro s-o luăm? I-am întrebat așa într-o doară, deși știam că n-aveam altă variantă decît să hoinărim pe străzi și să așteptăm să se facă lumină. Atunci a-nceput să-ți pară rău după ceva, vrea să-i citească Roja gîndurile. Nu înțeleg unde vreți să bateți, zice Gulie, dumneavoastră ce-ați fi făcut în locul nostru? Nimic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lasă Roja, prea v-ați dat de ceasul morții la primul obstacol de care v-ați izbit, ia gîndiți-vă pe ce cai mari ne-am fi aflat la ora asta dacă ați fi făcut joncțiunea cu ceilalți pe Baricadă în loc să hoinăriți pe străzi fără nici o țintă precisă. Dacă e așa cum spui, spune Curistul, demonstrează-mi ce mare brînză au făcut Gulie, Dendé, și ceilalți că s-au aflat în mijlocul tărăboiului, doar actul de prezență nu înseamnă nimic, i se pare. — Bravo
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
va lupta pînă la capăt, își va plăti toate datoriile, hotărîse. O fi iubit-o Părințelul vreodată? începea să se întrebe. Nici măcar cele cîteva zile de dinaintea cununiei nu-și aducea aminte să fi fost altfel. Se simțea și mai singură hoinărind prin piețele și bazarurile Istanbulului, tîrguindu-și prețurile în limbi străine cu tot felul de lume dubioasă în jur, negustori, șoferi, hoți de buzunare sau traficanți. Dar numai așa reușea să uite de toate grijile de acasă, de mizeria în care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spunea că i-ar plăcea să mă fac geolog. E o meserie frumoasă, poți călători mult, te Întâlnești cu lucruri extraordinare pe care alții nu au șansa să le vadă...Într-un fel a avut dreptate, Îmi place mult să hoinăresc. M-am Întâlnit În zece ani cu lucruri extraordinare, dar am cunoscut și brutalitatea și urâțenia lumii. Însă, nu m-am cramponat de ele. În fiecare lucru Întunecat eu văd și o picătură de lumină. Mă gândesc numai la acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trăit ca pe ceva real, ținând de această lume. Un deșert. Nu, ceea ce mi s-a părut mie incredibil și ciudat, ceva mai nou decât Marea Moartă sau chiar decât sălbăticia spectaculoasă a Tsin-ului, unde timp de-un ceas am hoinărit sub lumina stranie a soarelui alburiu, printre stâncile albe pe unde (aflu din ghidul meu de călătorie) triburile lui Israel au hălăduit atâta amar de vreme (de unde am luat ca suvenir - și chiar o am aici în buzunar - o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
urmele acestei povești pentru editorialul său din Vanity Fair, fără nici un rezultat. Unele articole de presă sugerau că fusese zărită urcându-se singură la bordul unui mic avion la Teeterboro cu câteva zile Înainte, altele că ar fi fost văzută hoinărind, beată, prin magazinele duty-free din aeroportul din Geneva, cumpărând ceasuri cu cuc elvețiene. Vă puteți imagina șoaptele de la dineuri: „Era Îngrozitor de nefericită“; „Prea mulți bani“; „Nu, diamantele au fost de vină. Mult prea multe diamante la o vârstă tânără provoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
duce cu mașina la magazinul de antichități, depozitul unde mutilase atâtea piese de mobilier. E întuneric și depozitul este închis, dar atinge cu mâna un zăvor și spune o scurtă poezie, iar ușa se deschide încetișor. Fără nici o alarmă. Nimic. Hoinărim prin hățișurile labirintului de mobile, pe sub candelabrele întunecate, fără fire. Lumina lunii pătrunde prin acoperișul vitrat. — Vezi cât e de ușor? zice Helen. Putem să facem absolut orice. Nu, zic, ea poate să facă orice. Helen zice: — Mă mai iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
le dădeau un sentiment de siguranță. Alcoolicii Anonimi se reuneau în încăperea în care se țineau cursurile școlii de duminică și, în timp ce urechile îi erau încălzite de poveștile obișnuite despre abuzuri și sodomie, Carol își lăsa ochii albaștri spălăciți să hoinărească nestingheriți pe pereți, peste alfabetul alcătuit de copii și peste imaginile naive din Biblie, lipite cu bandă adezivă roșie și aurie. Băutul nessului și fumatul a multe, multe țigări, activitatea grupului, preocuparea pentru finanțare, rândul la cafea și comercializarea literaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apropiere de Wincanton și participă la o serie de concursuri interactive, care au ca scop stimularea asimilării reformelor. — Și doctorul Margoulies chiar participă la o chestie din asta? Ghemuindu-se lângă telefon, pe coridorul întunecat, Bull își lăsă mâna să hoinărească încă o dată spre gambă, spre locul unde, contrar firii, se afla fofoloanca. Simțind buza despicăturii sub materialul pantalonilor, degetele lui încremeniră și apoi se retraseră. Oh, da, abia așteaptă... Stați așa. Văd că cineva a anulat programarea de la 9:30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îi era îngropată între omoplații acoperiți de mușchi. Genunchiul lui Bull era flexat și ridicat confortabil în sus, sub perineul lui Alan. Chiar și așa, întins pe podea - într-o poziție nefirească - mâna stângă a lui Alan era liberă să hoinărească. Era liberă să stimuleze scula surprinzător de subțire a lui Bull, abdomenul masiv, sfârcurile ca mușcăturile de insectă. Alan era transfigurat. Bull era doar o femeie pentru el. Mai întâi isteria, apoi această capitulare tremurătoare. Ce putea fi mai feminin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îngenuncheat pe pământul gol, cu materialul umed al pantalonilor zgâriindu-i genunchii și cu nările alungite fremătând, Alan cedase, convins că până și într-o fundătură ca Wincanton, Krishna ar fi găsit un mod de a o face lată. Bull hoinărea prin Londra, fără slujbă și cu o nouă perspectivă asupra topografiei orașului. Hoinărise toată ziua, năuc, deprimat și rupt de toate, fără să-și dea seama că starea mentală îi era puternic afectată de ultimele evenimente; nu avea nici cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu nările alungite fremătând, Alan cedase, convins că până și într-o fundătură ca Wincanton, Krishna ar fi găsit un mod de a o face lată. Bull hoinărea prin Londra, fără slujbă și cu o nouă perspectivă asupra topografiei orașului. Hoinărise toată ziua, năuc, deprimat și rupt de toate, fără să-și dea seama că starea mentală îi era puternic afectată de ultimele evenimente; nu avea nici cea mai mică speranță că va ajunge să înțeleagă ceea ce i se întâmplase. Micro-rafinăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
toate străzile care aveau Într-un fel sau altul vreo legătură cu viața lui, atunci poate că s-ar fi simțit liber și-ar fi plecat să lucreze la o fabrică din Împrejurimile Trunpingtonului. După fiecare bombardament aerian, obișnuia să hoinărească pe străzi și să-și noteze cu un fel de speranță prăvăliile sau restaurantele distruse - ca un deținut care taie, una cîte una, gratiile celulei. Doamna Purvis aduse Înapoi cozonacul, Într-o cutie de tablă pentru biscuiți. Trei funți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
el era nervos și nerăbdător ca un tinerel Îndrăgostit. Ar fi vrut să i se ofere un prilej de a dovedi că nu e bolnav, că mintea Îi e perfect normală. Nu simțea nici o satisfacție să strălucească În fața lui Johns... Hoinărind printre gardurile de nuiele, Își lăsa gîndurile să vagabondeze. Era o grădină luxuriantă, care ar fi fost o Încîntare pentru un copil, dar era rezervată exclusiv unor adulți căzuți În mintea copiilor. Ici-colo, cîte-un măr bătrîn și parcă sălbatic se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cromate cu degetele-i puternice de parcă acestea ar fi fost extensii ale clitorisului său. Ochii ei pătrunzători păreau să știe perfect că spațiul dintre picioarele paralizate se afla fără-ncetare sub privirea tânărului musculos care-i stătea alături. Ochii acestuia hoinăreau prin ținutul umed al pubisului ei în vreme ce ea acționa schimbătorul de viteze. Caroseria zdrobită a mașinii sport o transformase într-o creatură cu o sexualitate liberă și perversă, eliberându-i în bordul contorsionat și freonul scurs toate posibilitățile sexuale deviante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
proeminența unui adăpost de far, forma bombată a unei apărătoare de roată. Era obsedat de profilul aerisitoarelor cromate de pe barele de protecție, de cornișele din oțel inoxidabil ale caroseriei, de capacele ștergătoarelor de parbriz, de încuietorile portbagajului și ale portierelor. Hoinărea prin parcările supermarkuritelor de lângă Western Avenue ca și când s-ar fi plimbat printr-o colonie estivală, fascinat de aripile înălțate ale unei mașini Corvette pe care o tânără gospodină o scoate cu spatele în stradă. Spoilerele din față și din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a coloanei de direcție, lance însângerată ițindu-se din bordul deformat. Dându-ne în spate, eu și Catherine am privit aceste vagi puncte de lichid cum scânteiază în întuneric, prima constelație a noului zodiac din mințile noastre. Apoi am reînceput să hoinărim printre epavele mașinilor, Catherine ținându-mă cu brațul de mijloc, iar eu apăsându-i degetele de mușchii stomacului meu. În clipa aceea am știut că defineam elementele propriului meu accident de mașină. Între timp, traficul curge într-un flux neîntrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]