97 matches
-
de cristal a pietrelor din pavaj. Reggie puse frînă și apăsă pe claxon. Cineva se aventurase pe drum În fața lui și mergea nepăsător Înainte. Își ridică mîinile a neputință. — Nu mă băga În seamă, domnule, nu! Sfinte Cristoase! Urmări figura hoinară cu privirea, părînd dezgustat, dar brusc se schimbă la față. Pășind pe trotuar, probabil că persoana trădase ceva. Reggie Începu să rîdă. A pardon, zise el, Înghiontind-o pe Viv. Ce zici de asta? Nu-i domn, e doamnă! Viv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ascunse masa de cafea, deoarece asta însemna că el trebuie să îngenuncheze lângă mine. Și-a ridicat capul și mi-a zâmbit drăgălaș. —Nu-i marfă rea asta. —Specialitatea jurnaliștilor. Mi-am plimbat degetul pe suprafața de sticlă, adunând firimituri hoinare pe care le-am frecat mai apoi de gingie. El a făcut la fel. Mi-a amorțit limba, mi-a spus uitându-se la mine. —Complet? am întrebat ridicând din sprâncene. —Trebuie să o testez, dacă nu te superi... S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Life, of Death, of the World (haiku-tanka), ediție bilingvă, traducere de Luciana Mosoia, Bacău, 2000; Și totuși... nu se mișcă, Bacău, 2002; Distracție de fiare, Iași, 2007; Ironia moderată, Iași, 2012. Traduceri: Tristan Tzara, Fuga, Bacău, 1996; Pierre Morency, Cuvinte hoinare în noapte, Bacău, 2000. A scris scenarii pentru teatru, articole de critică literară, foiletoane, gazetarie. *** "Am trăit aproape o viață, puțin, mult, prea mult, ca un inocent, m-am străduit din răsputeri să par, ba chiar să fiu un individ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cuibarul pe care-l împărțiseră, fără să știe, în noaptea geroasă, ambii astrucați sub înveliș de omăt și în vânzoleală de frunze uscate sub ei. Firește că, în scurt timp, îl părăsi în zăpadă, pornind-o la treburile ei de hoinară. Rămânând absolut singur în acel peisaj de pietre tombale, de stele de granit, dispuse la căpătâie de morminte și învelite în alb în cimitirul fără de nici un răsunet, dormind tot mai încovrigat de ger și tot mai indiferent la statutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
raritate la aceste vietăți din Ordinul himenopterelor), greierele-viorist porni, fierbând de mânie, în căutarea fugarilor. Luându-se după dâra de țigări scumpe, fumate numai pe jumătate de cosașii-verzi și aruncate pe caldarâmul spălat de cu seară, depistă destul de rapid trupa hoinară. Pierdu însă o mulțime de timp pentru a-i convinge pe cosașii cu misiune de bidivii să-și reia locurile lor la oiștea rădvanelor. Revenind în marea Piață a templului, înțesată de lume, greierele-viorist și însoțitoarea sa cu ochi înguști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ochii ispitiți și-ntunecați iar eu am rămas cu toarta unui vis ce ieri s-a spulberat... (Cine oare ne joacă, la cărți, soarta, în umbra grelei ierni și cine bate clopotul morții când suntem încă vii? Când carnea ta hoinară mă ninge crudă peste-a mea și-i simt neodihna și neîmplinirea la capătul răbdării?) Pășesc atent pe un câmp minat de neîncredere aș vrea întâi să ar, apoi să semăn iubire în pieptul tău firav. Dar mi-e teamă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
asta fata a încercat să se otrăvească. După câteva săptămnii de suferință în spital, a scăpat cu viață. Un amănunt nelipsit de importanță: viața mea ordonată și cuminte de școlar ținea toată ziua; cum se lăsa noaptea începea cealaltă viață, hoinară și aventuroasă. Această delimitare avea în ea ceva organic. Niciodată n-aș fi putut să chefuiesc ziua sau să învăț noaptea. Mai mult: prietenii mei nocturni nu-i recrutam dintre colegii de școală, ci dintre studenți sau funcționari. Aveam atunci
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai dezvoltate centre. Și cu asta m-a apucat de braț și m-a târât pe poarta întunecoasă în biserică. Era o soră aprigă. Iute. Prin una din ferestrele navei laterale răzbătea o rază gălbuie, plină de praf. Lumina aceea hoinară ce desenează un cerc printre bănci și străbate întreaga biserică înainte de vecernie. Bătrânul preot a ieșit din confesional și se îndrepta cu pași repezi spre noi, trecând prin acel cerc de lumină care i-a luminat mai întâi bocancii, poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Ești farmec în noapte atingând finețea; Ești vrajă, descântec, blândeții mireasă, Ești suflet și pace cântând tinerețea. Ești mână trudită, o viață-n durere, Ești zborul miresmat, susur de izvoare; Ești simplă femeie, esti caldă-adiere, Ești suflet tresăltat pe clipe hoinare. Ești pură lumină, ne-ndrepți mereu pasul, Ești vânt prin scânteia ce arde liniștit; Ești înger aievea ... ce blând îți e glasul! Ești suflet, Doamnă, un cântec împlinit. Ești mamă-ntre mame, lacrimă pe Pământ, Ești carte cu povești, un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
transformă-n neagră sărutare, de negru temut amorțitor. Și ce jale, vai, ce jale mare! Nu pot fi iubit, și ce păcat! într-un colț de noapte-n gemănare, cu negru de ochi m-au spânzurat. Și mă dor plutirile hoinare, gânduri ninse încă mă mai dor! Ani topiți în lacrime de zare, s-au pierdut prin ceața unui zbor. De inimă sărată Mă dor plămânii, Tată, de-atâta dăruire, căci am băut absintul din cupa despărțirii. Și încă sunt puternic
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lui Ted Hughes. Du-te, du-te, du-te, spuse pasărea. Omenirea Nu suportă prea multă realitate. îT. S. Eliot) Veniți, o, voi, atomi rătăcitori, spre Centru vă-ndreptați Și fiți Eterna Oglindă a ce-ați văzut și scânteiați. Raze hoinare prin întunericul imens cutreierați Și înapoi, în soarele ce v-a creat, vă cufundați. îFarid-Uddin Attar, Graiul păsărilor) Corbul rătăcea, purtându-și jalnic rămășițele-i betege, își era propria relicvă, o scârnăvie scuipată lângă drum. Era tot ceea ce mintea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe care Îl invită să bea lapte dintr-o farfurioară. Fetița e leit Neli, partenera mea de joacă din copilărie. Nu știam prea multe despre Neli. Venea de undeva, din mahalaua Îndepărtată a târgului unde locuiam, ciripind ca o vrăbiuță hoinară. Sărea de pe un picior pe altul, mă căuta cu privirea și se Înființa În grupul de băieți unde mă aflam, sorbindu-mă lung, cu niște ochi imenși. Se bâțâia pe lângă mine mereu, legănându-se pe piciorușele ei nefiresc de subțiri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
le-au introdus În viața mea de copil, cât mai ales stabilitatea esențială și plinătatea acelei vieți. Asist cu plăcere la suprema performanță a memoriei, măiestria cu care folosește niște armonii naturale atunci când adună În lăcașul ei tonalitățile suspendate și hoinare ale trecutului. Îmi place să-mi imaginez, pentru ca acele corzi discordante să-și Încheie menirea și să intre În consonanță, ceva la fel de trainic, privind retrospectiv, ca acea masă lungă pe care se servea la zilele de naștere și de onomastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
om nu sunt decât niște agitate tranziții. Interesul sapă albia istoriei. În istorie, remușcările au statut de paleative. Unele popoare sunt doar bănuite că sunt națiuni. Testamentele unor popoare sunt îmbâcsite de amenințări, injurii și blesteme. Și rădăcinile ne sunt hoinare. Popoarelor necăjite le-au rămas capodoperele nescrise. Grosul populației îl constituie martorii inactivi ai istoriei. Patriotismul poate fi o sinteză de comemorări și proiecte.. Misiunea istoricilor e să fabrice argumente celor puternici. Patriotismul poate fi trompeta deșteptării naționale. Ori un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este o imagine a sa Jorge Luis Borges, Eseuri 34 O imagine stăruitoare a sa a fost întotdeauna unul din principalele obiective ale Margueritei. Se bucura de viață în Parisul anilor '20: ca fiică iubită, cititoare meticuloasă, scriitoare devotată și hoinară pe străzile orașului; dar timpul trecea, se apropia de 30 de ani și era pregătită pentru ceva diferit. Pe 12 ianuarie 1929, Michel, care fusese bolnav la Lausanne, a murit citind un exemplar în manuscris din Alexis. Tatăl ei, ruda
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
omul și creațiile sale. Conform poveștii din Biblie, Cain, alungat de Dumnezeu ca urmare a fratricidului comis, creează primul oraș. El găsește astfel o soluție pentru nomadismul la care este condamnat. Orașul constituie așadar finalul căutării, soluția pentru o viață hoinară. Este fructul unei activități și constituie atât originea, cât și rezultatul căutării liniștii și al împărtășirii. Stabilește viața în comunitate. Astfel, în vis, orașul exprimă importanța celorlalți, dar și realizările subiectului: clădirile și străzile nu sunt altceva decât creațiile persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Gherghi-nescu-Vania produce o lirică din speța poeziei senine, Matei Alexandrescu explorează și el fondul ancestral, Petru Stati clasicizează în versiuni și în poezii originale. De reținut o întreagă pleiadă de "poeți tineri", dîndu-se înșiși ca atare. Ștefan Baciu slăvește copilăria hoinară: Șaisprezece ani, nici o lacrimă dulce ca o turtă, Fiecare cuvânt sobru, fiece gest aritmetic calculat, Nădragi lungi, încopciați cu aramă pe burtă, Și nici un copil de vecin nețesălat. În curs de afirmare sunt Teodor Scarlat, Alexandru Raicu, George Fonea, Ion
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
erau „mai bine”. Dacă nu, insinua că angajații au pierdut timpul de pomană. După o lună foarte proastă, președintele le-a dat subalternilor porecle care lăsau să se Înțeleagă că aceștia nu prea și-au făcut treaba („Larry Târâie-Brâu”, „Carol Hoinara”, „Sam Adormitul”). „Dacă lucrul cel mai bun la care te poți aștepta este o insultă”, spuneau angajații, „ce rost are să te mai chinui?”. În căutarea unei vorbe de Încurajare Bunica mea era o femeie deosebită. Venită din Germania, compensa lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
nu știa să-i informeze. Era un oraș fără nume! Un oraș populat cu străini. Un oftat de mulțumire a urcat dinspre grupurile esteților. Iar eu, printr-un abil flash-back, reveneam în compartiment pentru a vorbi din nou despre dragostea hoinară a călătorilor mei extravaganți... În momentul acela, peste mulțime, am văzut capul zburlit al lui Pașka. A ascultat câteva minute, apoi a bombănit, acoperindu-mi cu ușurință vocea cu glasul lui aspru de bas: - Prin urmare, așa, ești mulțumit? Toți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
relațiilor întâmplătoare (boli, violență). În India, prostituatele de rând erau cunoscute sub numele de rupajivika, yunmi, mahaveshya iar proxeneții erau: rangopajivika, sahaya. În Grecia antică erau pallakes, proxeneții erau pornotropi. În Roma erau: alicariae ("morărițe"), stabulariae ("grăjdărițe"), blitae ("încălzitoare"), vagae ("hoinare"), asobime în Japonia. Străzile, locurile periferice, băile, hanurile, localurile moderne au fost și sunt populate de persoane care și-au câștigat și își câștigă existența din vânzarea trupului. În zilele noastre, femei, în special, fac trotuarul pentru a-și întreține
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
iubite femei (Margueritte Morenno, Natalie Barney, Mathilde de Morny) și a fost consecventă principiilor ei de viață sentimentală -erotică: Viciul dăunează doar dacă nu îți face plăcere și Chiar dacă faci prostii, fă-le cu entuziasm. A scris și a publicat: Hoinara, Cătușele, Șapte dialoguri cu animale, Renunțarea la iubire, eseuri, nuvele, piese de teatru. A atras-o scena, a jucat în musichalluri, spectacole nonconformiste în care apărea sumar îmbrăcată sau goală, apariții ce trezeau unora admirația, altora, oroare. Colette s-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
depozit de băuturi iar mama sa făcea trotuarul. A aflat că, foarte tânără fiind, s-a îndrăgostit de un derbedeu, Bébert, căruia-i dădea banii câștigați cu clienți ocazionali. Sinceră, i-a descris lui Henri episoade din experiența ei de hoinară prin Paris, de prostituată. Contrar promisiunii de a pleca, Marie se mută la Henri, pleacă dimineața și vine seara târziu. Între ei s-au creat sentimente de afecțiune, el a ajuns chiar să se îndrăgostească de ea. Culant, Henri i-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]