197 matches
-
rea decât moartea! Nici nu le trecuse prin cap că tocmai comiseseră un atac criminal. — Aș vrea să-mi dai o declarație ca să putem să-i punem sub acuzare. Logan recunoscu semnalul și scoase un carnețel, gata să noteze reclamația Hoitarului. Împăturește. Împăturește. Împăturește. Hârtia Începuse să se rupă pe la colțuri, unde fusese Împăturită În mod repetat. Un pătrat perfect se desprinse dintr-unul din colțuri, iar Hoitarul se Încruntă Înspre el. — Domnule Philips? Îmi puteți spune ce s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sub acuzare. Logan recunoscu semnalul și scoase un carnețel, gata să noteze reclamația Hoitarului. Împăturește. Împăturește. Împăturește. Hârtia Începuse să se rupă pe la colțuri, unde fusese Împăturită În mod repetat. Un pătrat perfect se desprinse dintr-unul din colțuri, iar Hoitarul se Încruntă Înspre el. — Domnule Philips? Îmi puteți spune ce s-a Întâmplat? Atent, bărbatul bătut rupse pătratul de hârtie și-l puse În fața sa. Era aliniat perfect cu marginile biroului. Apoi Începu din nou să Împăturească. Insch oftă. — OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dumneavoastră să semnați? Ar fi mai ușor așa? — Trebuie să-mi iau medicamentul. — Poftim? — Medicamentul. E ora la care trebuie să-mi iau medicamentul. Insch Îl privi pe Logan. Strânse din umeri. Probabil i-au dat niște calmante la spital. Hoitarul se opri din Împăturit și-și puse ambele mâini pe birou. — Nu calmante. Medicament. Trebuie să-mi iau medicamentul. Altfel, nu mă lasă mâine să merg la lucru. Mi-au scris o scrisoare. Trebuie să-mi iau medicamentul, altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
minut. Medicament. — Dar... — Dacă n-aveți de gând să mă arestați sau să mă acuzați, sunt liber să plec. Nu mă puteți forța să fac o reclamație. Era lucrul cel mai logic pe care Logan Îl auzise rostindu-l vreodată. Hoitarul tremură, strângându-se singur În brațe. — Vă rog. Vreau doar să mă duc acasă și să-mi iau medicamentul. Logan privi figura distrusă, Învinețită, și-și puse jos stiloul. Hoitarul avea dreptate: nu-l putea obliga să depună o plângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai logic pe care Logan Îl auzise rostindu-l vreodată. Hoitarul tremură, strângându-se singur În brațe. — Vă rog. Vreau doar să mă duc acasă și să-mi iau medicamentul. Logan privi figura distrusă, Învinețită, și-și puse jos stiloul. Hoitarul avea dreptate: nu-l putea obliga să depună o plângere Împotriva celor care-i Învinețiseră ochiul, Îi crăpaseră buza, Îi mișcaseră trei dinți, Îi fracturaseră o coastă și-l loviseră În mod repetat În boașe. Până la urmă, erau boașele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acolo. Probabil apăruse și presa. „GLOATA LOCALĂ CAPTUREAZĂ SPERIETORUL DE COPILAȘI!“ Nu, „gloata“ suna prea negativ. În definitiv, oamenii ăștia violenți și proști erau eroi. „PĂRINȚII CAPTUREAZĂ PEDOFILUL DE LA PRIMĂRIE!“. Da, așa mai mergea. — Sunteți sigur, domnule Philips? Întrebă Insch. Hoitarul DĂDU din cap. — Bine. În cazul acesta, vă dăm bunurile Înapoi și sergentul McRae o să vă ducă acasă. Logan Înjură În surdină. Asistentul social zâmbi, bucuros că nu i se pusese lui În cârcă sarcina aceasta. Zâmbind cu gura până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
făcu vesel cu mâna, fără să se Întoarcă. — Nu, serios, chiar sper să cazi și să-ți rupi naibii un picior. Sau gâtul. Dar așteptă până când ușa se Închise și Insch era prea departe ca să-l audă. Când În sfârșit Hoitarul și lucrurile lui se reuniră, Logan zâmbi forțat și-l conduse la parcarea din spatele clădirii. Un agent agitat Îl prinse chiar când Logan semna pentru altă mașină. — Ofițerul de serviciu zice că ai Încă două mesaje de la un domn Lumley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cum Începe să-l doară capul. — Spune-i că mă ocup de asta când mă-ntorc, da? Ieșiră prin spate. Fațada sediului poliției era luminată În Întregime, iar reflectoarele camerelor de televiziune scoteau totul În relief. Erau cu duzinile. Poza Hoitarului avea să fie În toată țara până la sfârșitul zilei. Și nu conta că era sau nu nevinovat, până mâine la micul dejun, jumătate din populație avea să-i știe numele. — Știi, ar fi o idee bună să-și iei vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că era sau nu nevinovat, până mâine la micul dejun, jumătate din populație avea să-i știe numele. — Știi, ar fi o idee bună să-și iei vreo două săptămâni liber de la muncă. Să-i lași pe idioți să uite? Hoitarul avea mâinile strânse În jurul centurii de siguranță, mângâind-o cu delicatețe la fiecare șase secunde, ca să fie sigur că Încă funcționează. — Trebuie să muncesc. Omul n-are nici un sens fără muncă. Ne definește. Fără definiție, nu existăm. Logan ridică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rost să se certe cu un nebun. Dacă voia așa ceva, putea foarte bine să se ducă acasă și să stea de vorbă cu maică-sa. În loc de asta, conduse prin ploaia care slăbea În intensitate. Până ajunseră la mica fermă a Hoitarului, la periferia lui Cults, se oprise cu totul. Înaintă cu mașina cât ținea drumul. Echipa de salubritate a primăriei muncise din greu toată ziua. Două containere mari pentru deșeuri se zăreau În lumina farurilor. Fiecare dintre ele era de mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să ia cadavrele de animale care putrezeau În interior. Logan auzi un mic suspin lângă el și-și dădu seama că lacătele erau, probabil, o idee bună. Frumoasele mortăciuni... Lacrimi se scurgeau pe obrajii Învinețiți și se pierdeau În barba Hoitarului. Nu i-ai ajutat? Întrebă Logan, arătând spre containere. Hoitarul scutură din cap, cu părul lui lung legânându-se Înainte și Înapoi, ca o draperie funerară. Vocea Îi era chinuită și joasă. — Cum să-i ajut pe vizigoți să despoaie Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
auzi un mic suspin lângă el și-și dădu seama că lacătele erau, probabil, o idee bună. Frumoasele mortăciuni... Lacrimi se scurgeau pe obrajii Învinețiți și se pierdeau În barba Hoitarului. Nu i-ai ajutat? Întrebă Logan, arătând spre containere. Hoitarul scutură din cap, cu părul lui lung legânându-se Înainte și Înapoi, ca o draperie funerară. Vocea Îi era chinuită și joasă. — Cum să-i ajut pe vizigoți să despoaie Roma? Coborî din mașină și păși peste buruienile strivite și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
goale a fermei. 19 Seara nu decursese exact cum plănuise Logan. Agenta Watson mai era Încă la bar când el ajunse acolo, dar tot mai făcea pe deșteapta după mustrarea lui. Sau poate că-l Înconjura Încă un miros de Hoitar, chiar dacă mersese cu geamurile mașinii deschise tot drumul de Întoarcere? „Oh, cum persistă duhoarea ta...“. Indiferent despre ce era vorba, Își petrecu cea mai mare parte a timpului vorbind cu ticălosul de Simon Rennie și o altă agentă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la fel și procurorul. Doctorul de serviciu abia a ajuns. Cei de la Investigații sunt blocați În trafic. Și mai sunt și șase indivizi de la primărie Într-unul din adăposturi. A trebuit să-i ținem să nu-l omoare pe proprietar. — Hoitarul? — Da. E Închis În casă cu Insch. Inspectorul nu vrea să-l lase să plece nicăieri până nu e declarat decesul. Logan dădu din cap și Începu să-și ridice geamul. Lapovița intra pe geam. — Domnule? Întrebă polițistul de la volanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mașinii de patrulă. E-adevărat că era arestat și aseară i-am dat drumul? Logan simți un acces de greață În fundul stomacului. Se gândise la același lucru de când aflase. Își făcuse griji tot drumul dinspre Mastrick Încoace. Îl eliberaseră pe Hoitar fără să-l fi acuzat și alt copil murise. Ba chiar Îl dusese cu mașina pe tip! Lapovița se Întețea, transformându-se În rafale de zăpadă adevărată, pe măsură ce Logan se strecura cu mașina de serviciu pe drumul plin de șanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acuzat și alt copil murise. Ba chiar Îl dusese cu mașina pe tip! Lapovița se Întețea, transformându-se În rafale de zăpadă adevărată, pe măsură ce Logan se strecura cu mașina de serviciu pe drumul plin de șanțuri care ducea la ferma Hoitarului. Adăposturile se iveau din beznă, iar farurile mașinii descopereau ușile deschise. Bandă albastră de poliție fusese Întinsă la intrarea În adăpostul numărul doi. Cel pe care-l goliseră În ziua aceea. Logan trase În spatele mașinii doctorului de serviciu. Mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
goliseră În ziua aceea. Logan trase În spatele mașinii doctorului de serviciu. Mai era o mașină de patrulă acolo, de data aceasta goală. Ocupanții ei luau declarații de la tipii care găsiseră cadavrul; ca să-i Împiedice să-l rupă În bucăți pe Hoitar. Singura mașină care nu fusese parcată lângă containerele acoperite de zăpadă era Range Roverul inspectorului Insch. Marele autoturism 4x4 era singurul care putea face față drumului plin de șanțuri prin zăpadă. Fusese lăsat În fața fermei. O lumină galbenă slabă lucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de carton mărgineau Încăperea, iar umezeala permanentă le Înmuiase la colțuri. Mucegaiul acoperise pereții, conferind locului un miros al dezolării. Iar În mijlocul camerei se găsea o masă de bucătărie jegoasă, cu scaune cu Înfățișare Înșelătoare. Bernard Duncan Philips, cunoscut drept Hoitarul, era așezat Într-unul dintre ele, iar inspectorul Insch se rezema de chiuveta de vizavi. Între ei licărea un mic sfeșnic. Doar două dintre locașuri aveau lumânări În ele, iar acestea erau puțin mai mari decât niște muguri. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
noaptea trecută și-i dăduseră drumul. Și acum aveau de-a face cu alt copil mort. — L-am trimis pe doctorul de serviciu acasă. Vocea lui Logan fu Înghițită de penumbră. — Ce-a zis? Întrebă Insch, neluându-și ochii de la Hoitar. — Probabil că e o fetiță. Nu știm câți ani are. E moartă de mult timp. Poate de ani buni. Insch dădu din cap și Logan știu că se simțea ușurat. Dacă era moartă de ani buni, nu conta că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
e o fetiță. Nu știm câți ani are. E moartă de mult timp. Poate de ani buni. Insch dădu din cap și Logan știu că se simțea ușurat. Dacă era moartă de ani buni, nu conta că-i dăduseră drumul Hoitarului cu o seară Înainte. Nu murise nimeni din cauza asta. — Domnul Philips a refuzat să comenteze. Nu-i așa, domnule Philips? Nu-mi zici cine e sau când ai omorât-o. Ce chestie amuzantă că acum avem de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că avem de-a face cu un ticălos bolnav care omoară băieței și le vâră chestii-n fund. Le taie puțele. Logan se Încruntă. Pe David Reid Îl găsiseră mort și mutilat Într-un șanț din cealaltă parte a orașului. Hoitarului Îi plăcea să păstreze mortăciuni. N-ar fi lăsat el un asemenea trofeu să zacă la voia Întâmplării. — Știi, zise Logan Încercând să joace rolul polițistului bun. Am putea face totul mult mai ușor pentru tine, Bernard. Spune-ne ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Știi, zise Logan Încercând să joace rolul polițistului bun. Am putea face totul mult mai ușor pentru tine, Bernard. Spune-ne ce s-a Întâmplat. Cu cuvintele tale, bine? Sunt sigur că n-ai vrut să se-ntâmple așa ceva, nu? Hoitarul se aplecă În față până când capul ajunse să i se odihnească pe masa plină de zgârieturi. — A fost un accident, Bernard? S-a Întâmplat, pur și simplu? — Mi le iau pe toate. Toate mortăciunile mele dragi. Insch izbi cu pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să i se odihnească pe masa plină de zgârieturi. — A fost un accident, Bernard? S-a Întâmplat, pur și simplu? — Mi le iau pe toate. Toate mortăciunile mele dragi. Insch izbi cu pumnul său uriaș În masă, iar sfeșnicul și Hoitarul săriră În același timp. Ceară fierbinte se Împrăștie pe masă. Bernard Duncan Philips se lăsă din nou pe masă, acoperindu-și capul cu brațele. — Ajungi la Închisoare. Ai auzit? Te duci la Închisoarea Peterhead, cu toți ticăloșii. Pedofilii, violatorii, criminalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
noi, o să mă asigur că te-nchid cu cel mai jegos ins pe care-l au acolo și care te sparge-n cur! Scopul era să obțină un răspuns. Dar nu reuși. În liniștea stingheră, Logan auzea o melodie Înceată. Hoitarul Îngâna ceva. Suna ca „Îndură alături de mine“. Fereastra bucătăriei se umplu de lumină, iar Logan șterse un petic. Duba celor de la Biroul de Investigații se chinuia să avanseze pe drum. Se opri În fața adăpostului numărul doi. Mai era o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Insch se desprinse de chiuvetă și scoase o pereche de cătușe. — Hai, Philips. În picioare. Logan se uită cum figurii Îngrozite i se citesc drepturile, cum i se pun cătușele pe mâinile aduse la spate. Apoi Insch Îl scoase pe Hoitar din bucătărie afară În zăpadă. Rămas singur În casă, Logan stinse lumânările și Îi urmă. 21 De data aceasta, „adultul alocat“ Hoitarului era un bărbat epuizat, puțin trecut de cincizeci de ani, cu capul țuguiat și cu o mustață ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]