1,824 matches
-
că a mușcat de treizeci de ori dintr-un măr, rupând lent cu dinții din față carnea fructului, care crăpa sfâșiată umed crocant. La sfârșit a ronțăit tacticos și cotorul, după care, preț de vreun sfert de ceas, s-a holbat în gol cu codița verde între buze. Când citea, Melissa lăsa să-i cadă sandalele și își freca picioarele goale. Avea nasul mare, buze rele și călcâiele fisurate, globuri cu cartografii din falii fine, obscene, indicând demonstrativ că umbla mult
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
degetele pe masă. Omuleții lor, făcuți cu arătătorul și mijlociul, se examinau un timp, relativ ostil, apoi se repezeau unul spre altul și își frecau genunchii cu o obscenitate atât de naturală, că rămăsesem în picioare, trei cocktailuri în mâini, holbându-mă perplex. — Sunt dansatoare etrusce, m-a informat Melissa. Lavinia vine cu noi să discutăm despre frescele din mor mintele Tarquinilor, a continuat grav. Asta m-a enervat, făcându-mă să vărs băutură pe ele. S-au ridicat țipând exagerat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe umerii mei. Aruncase și brațele peste cap, le ținea la ceafă, oleacă teatral, ca într-o poză de calendar, mișca din șolduri ca o bielă-manivelă cum sunt alea la tren, jos, la roți. Aici Păpădie a tăcut câteva clipe, holbându-se în gol. — Mi-era frică să nu ne prindă șeful de scară, sau verii cocoșatei. Avea mulți veri, toți mustăcioși, iar eu îi bănuiam răi. Și brusc, când începusem și eu să mă unduiesc în același ritm cu ea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cu un semn de exclamare la sfârșit. — Pfui, drace, o româncă, fu tot ce ieși din el. Se trezi brusc, excesiv de nădușit. Coborî din pat fără să se servească de vreo tehnică particulară. Se opri cu fruntea în oglindă. Se holbă cu ciudă la sine și își spuse: „Am ajuns un clișeu de gangster balcanic.“ Nur Iulian încă mai avea alcool în nări, dar exagera. El era singurul care își găsea un aspect balcanic. Toți ceilalți din gașca lui pariziană, sârbul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
spre capelă, făcând un ocol larg, spre a nu trece prin dreptul locului în care bănuia că fusese ușa. Ajuns în spatele cocioabei, se săltă pe acoperiș. Sus, lăsat pe vine, strângând crucea ca pe un ciomag și ținându-și răsuflarea, holbă ochii cât putu, încercând să despice bezna. Dar spinarea descoperită îl lua cu frig și, mai ales cum era acum, boltit din pricina statului pe vine, i se părea tot timpul că poate fi înhățat pe la spate. Așa încât se răsucea întruna
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
voiam să spun. Am pufnit. — Ați studiat totul, inclusiv absența sexului la Heidegger, dar niciodată relația lui cu alchimia. L-am prins de umeri și mi-am pironit ochii într-ai lui: — A scris Originea operei de artă, nu? Se holba la mine, confuz. — Opera de artă, am insistat. Ce înseamnă asta? A dat din umeri. — Ești mărginit, i-am spus fără milă. Hai, mă, zi-mi că știi. Nu? Păi Opera de artă e Piatra filozofală, nu? Opera cea mare
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a-i atrage atenția, apoi își continuă explicațiile, pe același ton de profesor sfătos care nu se dă bătut chiar dacă are în față un elev tâmpit. Plus că, mă văd nevoit să repet, uneori te trezești în centrul atenției, se holbează unii la tine și, pe moment, nici nu-ți dai seama că ai devenit parte integrantă din decor. Cineva apasă niște butoane, așa îmi vine să cred, pe onoarea mea. Butonul roșu - cobai nevăzut, umblând fericit de colo-colo, tot trecutul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
putut, iar când curva a fost la distanța potrivită, belind ochii la mine ca și cum ar mai fi avut numai o secundă până la a spune mergem la mine și te pun eu pe picioare, i l-am înfipt în ureche. A holbat ochii și a scăpat telefonul din mână. Părea de a dreptul siderată, nenorocita dracului, deschisese gura pe jumătate și vroia să spună ceva. Semăna cu un pește, atât și nimic mai mult. Un pește cu poșetă pe umăr, în fulgarin
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
becuri în sufragerie ca să pară mai luminoasă și mai veselă. Pe când așteptam, Osaki, fata de la han, și-a vârât capul pe ușa bucătăriei și a șoptit, precipitat: — Scuzați-mă. Nu i se face rău? Bea alcool distilat. Ochii i se holbaseră mai mult decât de obicei. — Alcool distilat? Vrei să spui alcool metilic? — Nu, nu-i alcool metilic... — E periculos? Se îmbolnăvește? — Nu, dar... — Atunci, să bea! Osaki se retrase, șovăind. — Bea la han, i-am spus eu mamei. Mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sunt mai de lux. Am intrat într-o zi într-unul dintre ele, am băut ceva și recunosc m-am simțit bine, deși eram într-o gașcă cu figuri iubite de public (Adelin Petrișor, Dan Helciug), nimeni nu s-a holbat la noi, nimeni nu m-a întrebat ce mai face Teo și ce emisiune face... prilej cu care am realizat că pe unde mă duc lumea mă întreabă de ea - pe stradă, pe la cumpărături sau în emisiuni. (Am observat, în
De ce este dezamăgită "Tanța" de Teo Trandafir by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/71884_a_73209]
-
hârdăului hulpav, histrionii hrubelor hicleni, nu-l hârțuiau cu hapca sau harponul, nici nu-l hăituiau cu vreun harapnic, necum să-l hărtănească, hain cu herestrăul; ci-l hrăneau, hoțește, cu himera (sau halvița) hedonismului hârtiei, - hăul căreia hârșâitor, se holba halucinant, hipnotizându-l..." (p. 46). Plină de haz este Parabola presei în care, pentru a contracara lipsa de credință a oamenilor, Infernul și Paradisul își trimit pe pământ agenți de publicitate. Aceștia organizează reuniuni de "advertising extra-temporal", celestial și diabolical
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
Iubitor de comunicare și afabil cum mă aflu, nu găsesc între noi nici un cod. "Pășesc ca pe o altă planetă", vorba poetului. Pisica a vrut să-l miroasă. S-a ridicat pe marginea patului și s-au privit intens: ea holbată de uimire, el senin și arogant. Mîța s-a retras tiptil trei pași, apoi a fugit îngrozită, ca un om care s-a convins că a văzut o stafie. Cînd doarme, mai ales, noul venit are o activitate intensă: clipește
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
mică de brad nevopsită, aidoma celei pe care-mi scriam cândva romanele vieții, și pentru trei scaune ce păreau să ne fi așteptat special pe noi. Sosisem și așteptam să ni se dea să mâncăm. Eu și văru' Laur ne holbam ca la un spectacol de toată bafta la tevatura mutei cu brotacul în brațe. I se tăiase răsuflarea de bucurie și de obidă. Gâfâia strân-gându-l la piept și albindu-l de pupături din creștet până-n tălpi peste crusta de jeg
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
zăbovește un scatiu./ Orce rază care întră pân brocarturile dese/ Zugrăvește pă perete, în tapiserii, crăiese/ Cari-n poală o licornă odihnesc și-i mângâi cornul.../ - Ei, drăcie, noi pre Vodă îl aflăm o dată, or nu-l?/ Ce, să ne holbăm la țâțe dă muieri dă pă perete?/ Am venit acilea oare? Sau te cam muiași, poete?/ Îi rânji Iaurta vilul lui Manoli în obraz./ Aide-n sala de ospețe, că acolo joacă az/ șobola-nii-n strai dă purpuri. După mine, hai
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
învățat să dorm întâi/ E mare lucru. O, rămâi/ Nici somn, nici pat, nici căpătâi/ Visărilor târâți". încă mai poetic, visul în vis cheamă prezența îngerului: Era un vis în vis, discret/ El sta pe umărul meu drept/ Eu mă holbam, firește,/ Apoi vorbeam ca doi copii/ Poetizam prin utopii/ Și ne gustam frățește." E, în această lume, între derizoriu și sublim, un continuu flux de impulsuri, îngerul dă lecții de zbor preopinentei, primind în schimb "mere și umor" - ca pentru
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
se elibereze de povară, trăia doar ca să trăiască, fără să o inspire ceva, fără să-i pese de ceva, fără nimic al ei, mă ajuta la magazin, după care venea acasă și se așeza în scaunul ei mare și se holba la revistele ei, nu la ele, ci prin ele, lăsând să i se așeze praful pe umeri. Mi-am scos din dulap vechea mașină de scris și am instalat-o în camera de oaspeți, cu tot ce avea nevoie, o
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
realitate. Stai, n-am zis bine, nu că n-are nici o legătură, dar viața noastră adevărată e undeva departe, ca un zmeu care zboară cine știe pe unde, în vreme ce pe pământ noi ținem doar un capăt de funie și ne holbăm aiuriți..." (p. 72) Pretextul epic al narațiunii este căutarea unei presupuse săbii a lui Mihai Viteazul care urma să fie donată șefului Delegației Marilor State la București, pentru a fi expusă la Centrul multicultural din Lyon. Nimeni nu este în
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
Era cadoul de sfârșit de an pe care regimul îl făcea clasei muncitoare: punga de la sindicat. Adulmecam îndelung portocala, îi ronțăiam meticuloși coaja, curățam cu limba resturile de ciocolată de pe staniol, rădeam cu dinții crema din Eugenii și apoi ne holbam la sași. Sașii primeau și ei, pe lângă punga de la sindicat, pachetele din Germania. Odată cu ele, în lumea noastră cu Eugenii și Gumele anoste pătrundea sclipiciul altei lumi: caramelele topitoare Maoam, ciocolata Alpinaweiss, ursuleții gumați, Wrigley și Jucy Fruit, turta dulce
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
paznicul, pentru că nenea Jănel nu știa rusește prea bine, dar până la urmă o intrat în spital. Acolo o dat peste o fimeie care era șefă. I-o întins hârtiuța udă de atâta sudoare și o rămas în așteptare, cu ochii holbați la doctoriță. Aceea o pus mâna pe tilifon și o vorbit ceva pomenind de Liuba. Nenea Jănel tremura ca varga și nu-și lua ochii de la intrare. La o bătaie în ușă o sărit de pe scaun de parcă l-ar fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și ceilalți că în urma noastră aleargă niște jivine au rămas ca stanele de piatră...Să mai mergem înainte? Ar putea să ne sară în spate, ferească sfântul! Să ne întoarcem? Dăm peste fiare! Am stat așa o bucată de vreme, holbându ne, noi la lupi și lupii la noi. După un timp, au început să ne clănțănească dinții, cât de frig, cât de frică. „Ce ne facem, bade Costâne? m-a întreabat Stan cel mic, țambalagiul. Uite-te la ei cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai mulți doar. Ia hai! Hai pe ei, băieți!” Focul ardea vioi, dar lupchii veneau spre noi cu ochii ca niște lumânări. Au început să se cam răsfire în jurul nostru. Asta mirosea a semn rău. Cum ne uitam cu ochii holbați la fiare, am simțit că mă apucă cineva de mână. M-am speriat de moarte. Numai n-am țipat. Era tot Stan cel mic. „Ce-i, Stănică, băiete? Ce ți-o mai trtecut prin cap?” „Mă gândeam - începe el a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care stă cu slănina în pod și vrea să aibă și gâtul uns. Adică vrei să asculți o poveste frumoasă, dar să știi și totul de la început. Dacă făceam așa, cum mai puteam eu să vă văd stând cu ochii holbați la mine ca la pomană? a răspuns Pâcu râzând. Cum ai spus-o, cum n-ai spus-o, dar al dracului de frumoasă o fost! Eu credeam că până la urmă te trezeai din vis ca toți oamenii, dar noroc de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
te așezi pe scaun, nepoftit?” „Așază-te și dumneata, domnule director, ca să nu cazi când ai să afli cine sunt...” Neașteptându-se la așa un răspuns, directorul o simțit că nu mai are aer și s-o așezat cu ochii holbați la bețiv. Bețivul, învârtind cheia de la morgă în aer, a început să spună: „Află, domnule director, că eu sunt tot doctor, ca și dumneata, dar lucrez...lucrez în minister! Mă aflu în trecere prin târgul acesta și s-a întâmplat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o misie de la nevastă-mea, e drept că-l cheamă Nică din botez; da-l mai cheamă și Acatrinei, dacă te uiți bine la livretul lui. SISOE: I-auzi! DUMITRAȘ: Apoi da. Iară pe dumnealui de colo, țârcovnicul care se holbează la noi, îl cheamă Ghiță. Da' asta-i, că-l cheamă și Pitac. NIȚĂ: Iară eu sunt popa Niță Pantilimon. SISOE: Pe sfântul Pantilimon îl știu și eu. Numai că-i mai puțin gros decât sfinția ta. DUMITRAȘ: Lasă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se vor așterne la un taifas interminabil. Ca într-un strat de zăpadă se afundă. Se așază zâmbind și îl privește intens. El i-a spus de atâtea ori să nu-l mai privească așa. Cum ar fi să se holbeze și el spre ea. Da’, Căline, dar io te iubesc, mamă! Ar urma ea să spună. S-a așezat și acum se ridică brusc, de parcă a simțit un cutremur sau a uitat ceva absolut esențial. Acum ține în mână o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]