212 matches
-
deci ca fiind echivalentul economic al contractului social. După imaginea contractului, ea indică acordul indivizilor cînd schimbul este acceptat. Spre deosebire însă de același contract, ea indică modul în care acordul se reînnoiește în permanență. 2.4.3. Individualism versus holism în economia politică Preocupările științifice pe care le întîlnim la economiști par să se îndrepte spre un ansamblu de concepte avînd un cert fundament individualist. Cu atît mai mult cu cît o unitate metodologică vine să se adauge prescripțiilor politice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
liberale decît în aparență, sau poate că ele descriu o formă particulară de liberalism: laissez-faire-ul lor e subordonat realizării or-dinii naturale. Iar faptul că un Dupont de Nemours, polemizînd cu Say, refuză reducerea economiei la o știință a bogăției confirmă holismul fiziocraților, în opoziție cu individualismul clasicilor. Individualismul presupus de economia politică a fost multă vreme acuzat de a fi la ori-ginea aparentei contradicții dintre Teoria sentimentelor morale și Avuția națiunilor. În prima lucrare, Smith descrie pe larg simpatia pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
enunț face suspectă obstinația unor gîn-ditori de a se proclama virgini de orice presupoziție metafizică, cum procedează un Weber sau Durkheim cînd se jură pe toți dumnezeii că nu există nici urmă de ontologism în alegerea lor în favoarea individualismului sau holismului metodologic. Reluînd în felul său definiția propusă a ideologiei, economistul va putea declara: " Dacă aceasta este ideologia, atunci avem nevoie de ea urgent pentru a descoperi logica faptelor, pentru a explica și apoi pentru a propune un sens și cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ființă socială. Subiectul ajunge la intersubieetivitate (Hegel, Sartre, Hussserl), nu poate trăi izolat. Dar societatea înseamnă mai mult decît intersubiectivitate. La polul opus, Max Weber devalorizează tradiția non-raționa-lă, cultivînd individualismul. Pentru a înțelege mai bine această dispută între individualism și holism, pentru a înțelege știința, cultura și civilizația modernă, ar trebui să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și pe ceilalți, ca mod de gîndire, ca reprezentări, idei, valori, sau idei-valori etc. Știința modernă a început prin refuzul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
le constituie indivizii. Chiar școala convenționalistă în economic, atît de critică față de naivitățile individualiste ale teoriei neoclasice, nu-și propune o reconstrucție teoretică pe alte baze decît individualismul metodologic. În ciu-da simpatiilor unor convenționaliști pentru Marx sau pentru Louis Dumont, holismul pare, o dată cu ei, definitiv înmormîntat. Avînd în vedere atît evoluția realității, cît și cea a teoriei, principiul lui Jeremy Bentham, potrivit căruia "Comunitatea este un corpus imaginar"46, pare bine fondat. Această lipsă de existență ontologică poate constitui și un
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pot fi detașați de întregul social și nici acesta de individ. A apărut astfel sintagma de "subiect colectiv" ("UnuMultiplu"), care ne poate ajuta să depășim marile antinomii ce structurează cîmpul științelor sociale și, în primul rînd, cea dintre individualism și holism. După emergența științelor sociale moderne (sfîrșitul secolului al XVIlI-lea) și chiar de mai înainte s-a menținut o linie de fractură, separînd două tipuri posibile de discurs asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două concepții asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
chiar de mai înainte s-a menținut o linie de fractură, separînd două tipuri posibile de discurs asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două concepții asupra lumii, în același timp etice, ideologice, politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
linie de fractură, separînd două tipuri posibile de discurs asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două concepții asupra lumii, în același timp etice, ideologice, politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială se organizează după o logică proprie, ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială se organizează după o logică proprie, ce nu este reductibilă la voința, dorințele și ale-gerile indivizilor, acestea neavînd sens decît pe fondul totalității sociale și culturale în care se înscriu. Dar, oare, Robinson Crusoe, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și afirmarea identităților specifice. Important ar fi ca societățile și indivizii să-și pună identitatea lor singulară la egală distanță de confuzia cu ceilalți, ca și de înstrăinarea absolută care ar interzice orice raport cu aceștia. Opoziția dintre individualism și holism este cea mai acută în plan normativ. În opinia noastră, deficiența individualismului, pe acest plan, constă în faptul că individul nu poate fi sursă a normelor colective. La polul opus, holismul eșuează în clarificarea propriului punct de vedere normativ, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
interzice orice raport cu aceștia. Opoziția dintre individualism și holism este cea mai acută în plan normativ. În opinia noastră, deficiența individualismului, pe acest plan, constă în faptul că individul nu poate fi sursă a normelor colective. La polul opus, holismul eșuează în clarificarea propriului punct de vedere normativ, căci e greu de crezut că o instituție sau o normă ar putea fi justificată doar din punct de vedere al colectivității. Acesta nu poate fi nici pe departe un scop în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
2.2. Epoca modernă 107 2.3. Originile Economiei politice 111 2.4. Fundamentele Economiei politice 117 2.4.1. Interesul, între știința politică și cea economică 117 2.4.2. Conceptele economiei politice 120 2.4.3. Individualism versus holism în economia politică 122 3. ECONOMIE POLITICĂ ȘI IDEOLOGIE 126 3.1. O concepție falsă despre Economia politică 128 3.1.1. Formarea spiritului științific 128 3.1.2. Speculație filosofică și raționament științific 129 3.1.3. Disciplină economică
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
putem să nu fim de acord cu viziunea și modalitățile sale de studiu, care, de altminteri, nu sunt exonerate de riscuri în termenii cunoașterii problemelor economice și mai cu seamă în cei ai soluțiilor oferite. Adesea i s-au reproșat holismului predilecția pentru gîndirea socială ca un dat omogen și absolut și soluții colectiviste generatoare de intervenționism statal și intruziuni politice în viața privată. Însă, fapt meritoriu, cercetările colegului nostru evită capcana colectivismului. Perspectiva sa nu exclude metoda analitică, ci dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
curentul dominant, necesară pentru a explica și evalua eficiența economică. Mai mult încă, alegerea unei perspective de studiu nu implică necesarmente renunțarea la alte perspective conscrate în literatura domeniului. Aceasta și explică de ce lucrarea nu se rezumă la sistemică și holism. Sunt prezentate și explicate, și nu doar cu titlu de trecere în revistă, concepții ale unor reputați economiști (precum W.Euken, J. Schumpeter, J. Kornai etc.) sau sociologi (de ex., K.Polanyi). Complexitatea societății și economiei, ne spune implicit autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
relațiile dintre niveluri nu lipsesc, acestea sunt în bună măsură complementare, dînd consistență ansamblului. Ansamblul are o structură deschisă, unitatea sa este una labilă, mereu repusă în cauză și greu de surprins. Realitatea economică este una plurală, multidimensională și multireferențială. Holismul și spiritul analitic nu se opun, ci se presupun, sunt instrumente ale aceleiași cunoașteri a realității. De aici, de pildă, termenul de glocalizare, care integrează aspectul global și cel local într-un singur proces, ținînd seama de complementaritatea lor. De
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
acestor discipline, care le disting de științele fizico-chimice. Primul argument în favoarea acestui punct de vedere este acela că specificul vieții ar cere să se acorde prioritate explicațiilor teleologice în raport cu cele cauzale, iar al doilea este că un anumit tip de holism, de integrare a părților în întreg, propriu materiei vii, ar limita aplicarea în biologie a demersurilor analitice caracteristice științelor fizico-chimice. Nagel se concentrează asupra examinării critice a primului argument, pe care îl socotește drept cel mai puternic. Teza lui este
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
varietăți a formelor de organizare și asupra schimbării în timp a acesteia. Este greu de văzut cum ar putea fi suprimate asemenea deosebiri în dezvoltarea viitoare a cercetării biologice. Nici poziția reducționismului metodologic, nici o poziție antireducționistă globală, numită, de obicei, holism, nu pot da socoteală de acele caracteristici complementare ale lumii vii care se exprimă în particularitățile epistemice și metodologice ce despart mari grupuri de discipline biologice. Reluând o celebră formulare se poate spune că aceste poziții sunt adevărate prin ceea ce
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Duns Scotus se află și figura unui alt mare franciscan, William Ockham, aprig apărător al autonomiei și libertății individului. Învăluit de curentele concepțiilor deterministe și fataliste ale istoriei sau redus, nici mai mult nici mai puțin, la un dispărut în holismul structuralist, individul, sau persoana umană, rămâne, de fapt, unica realitate în teoriile individualiste ale societății. Pentru susținătorii individualismului propunerile colectiviste - unde se nasc și devin res, adică lucruri, concepte colective ca „stat”, „societate”, „umanitate”, „partide”, „clase”, „sindicat”, etc. - sunt mitologie
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
este vizibil. Acesta a fost criteriul care a distins de-a lungul secolelor susțin anumiți autori -, între organicismul specific perspectivelor sociale și politice ale lui Platon și Aristotel și individualismul stoicilor, între realismul Sfântului Thoma și individualismul lui Occam, între holismul lui Hegel sau colectivismul lui Marx și ideile individualismului ideologiei liberale. Abordarea nominalistă a constructelor sociale a distins, în ultimă instanță, între democrație și totalitarism, dacă avem în vedere principiul guvernărilor posibile (ca produse ale diferitelor proiecții ideologice), sau între
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
societății însăși. Astfel de considerații sugerează cu pregnanță că există o strânsă conexiune între istoricism și așa-numita teorie biologică sau organicistă a structurilor sociale, teorie care interpretează grupurile sociale în analogie cu organismele vii. Într-adevăr, se spune că holismul trebuie să fie caracteristic fenomenelor biologice în general, iar punctul de vedere holist este socotit a fi indispensabil studiului despre modul cum istoria diferitelor organisme influențează comportamentul lor. Argumentele holiste ale istoricismului au deci capacitatea de a scoate în evidență
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
35, 36, 37, 38, 39, 42, 44, 48, 51, 60, 65, 68, 70, 77, 96, 101, 112, 133, 182, 187, 198, 212, 219, 222, 225, 227, 231, 233, 246, 261, 302, 309 guvernământ, 236 H hermeneutică, 15, 94, 189, 210 holism, 164, 165, 171 I idealism, 52 identitate, 53, 68, 71, 105, 118, 154, 156, 169, 175, 183, 222, 231, 232, 245, 259, 271, 272, 274, 277, 286, 289, 290, 291, 292, 294, 298, 300-303, 306, 308, 311, 313 ierarhie, 42
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o astfel de perspectivă "susține că un sistem social nu este mai mult decât un ansamblu de indivizi. Pe scurt, întregul este suma părților sale și nimic mai mult" (cf. Alan G. Johnson, op. cit., p. 42). Pe de altă parte, "(...) holismul rezidă în chiar miezul gândirii sociologice. Pentru viziunea holistă, sistemele sociale ca totalități nu se reduc la indivizii cuprinși în ele" (Idem). Rezultă deci că holismul "acordă un statut privilegiat totalităților sociale, privite ca unități organice, ca întreguri culturale, ca
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nimic mai mult" (cf. Alan G. Johnson, op. cit., p. 42). Pe de altă parte, "(...) holismul rezidă în chiar miezul gândirii sociologice. Pentru viziunea holistă, sistemele sociale ca totalități nu se reduc la indivizii cuprinși în ele" (Idem). Rezultă deci că holismul "acordă un statut privilegiat totalităților sociale, privite ca unități organice, ca întreguri culturale, ca sisteme funcționale sau ca structuri determinante. Sub aspect metodologic, susține că numai factorii sociali au valoare explicativă. Sub aspect ontologic, exclude reducerea socialului la individual. Ca
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
totalităților sociale, privite ca unități organice, ca întreguri culturale, ca sisteme funcționale sau ca structuri determinante. Sub aspect metodologic, susține că numai factorii sociali au valoare explicativă. Sub aspect ontologic, exclude reducerea socialului la individual. Ca doctrină morală și politică, holismul subordonează binele individual celui colectiv" (cf. David Miller, coord., op. cit., p. 350). 309 Adrian-Paul Iliescu, Introducere în politologie, Editura All, București, 2002, p. 139. 310 Ibidem. 311 John Stuart Mill, Despre libertate, Editura Humanitas, București, 1994, pp. 74-75. 312 Potrivit
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
politic german al lui Hegel și al urmașilor săi, cât și organicismul cultural francez al lui Maurice Barrès și Charles Maurras. Nu se poate susține că "naționalismul oriental" este exclusiv cultural, iar cel occidental doar politic. Pe de altă parte, holismul lui Herder nu neagă individualismul. Departajarea între "cosmopoliți" (occidentalii) și "naționali" (orientalii) este la fel de falsă ca orice ideologizare (maniheistă) a antitezelor. O spune, în alți termeni, și Dieckhoff: Nimeni nu este cetățean al lumii, suntem cu toții cetățeni francezi, americani, japonezi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]