702 matches
-
lipsesc, chiar dacă uneori simbolurile și episoadele din Odiseea sunt preluate cu semn schimbat. Joyce însuși nu procedase, oare, în același fel? Parodierea înseamnă omagiu, rescriere, interpretare, dar și răsturnare a perspectivei. Reîntoarcerea / aducerea lui Donald Mahon corespunde, fără îndoială, modelului homeric: cultural vorbind, orice reîntoarcere este o odisee! Gary Harrington identifică elementele care dau aceastei paralele nu doar spectaculozitate, ci și substanță. Primul argument provine din situația obiectivă prezentată: asemeni lui Ulise, Donald Mahon se întoarce din război. Sosirea e premersă
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
1990: 13). Amândoi au câte o rană: Odiseu una dobândită la vânătoare, Mahon într-o misiune militară eșuată. Eroul grec va fi recunoscut după acea rană, eroul modern va deveni de nerecunoscut tocmai datorită ei. În drumul spre casă, personajul homeric este protejat de zeița Atena. Soldatul american se află în grija unei "zeițe" al cărei nume, Powers, sugerează potențiala natură războinică a personajului. Despre ambii eroi familiile cred că au murit, și ambii, la întoarcerea acasă, vor fi niște prezențe
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
senin al actualității, ajutîndu-ne de considerațiile unui eminent cercetător literar, Nicolae Florescu, conținute în amplul Preambul al substanțialului d-sale volum (întîiul), intitulat exhortativ Înapoi la Aristarc. Patron al breslei, eruditul conservator al Bibliotecii din Alexandria, primul comentator al poemelor homerice, "bărbatul de gust și rezonabil", așa cum l-a caracterizat Horatius, Aristarc e un soi de sinonim al disciplinei critice, asemănător cu ceea ce reprezintă pentru medicină Hipocrate: "E o întruchipare oarecum modelatoare, căci fără sesizarea prezenței sale în conștiința noastră modernă
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
altfel, că mulți dintre cei născuți în deceniile de la jumătatea secolului trecut știau pe dinafară măcar repovestirile lui Al. Mitru, dacă nu chiar traducerile lui Murnu (până acum neegalate). Într-o Confesiune târzie autorul își mărturisește afinitatea timpurie pentru poemele homerice: "Elev pe-atunci în clasa a VII-a de gimnaziu, dar și bibliotecarul clasei, văd și acum dulapul prins în cuie de peretele răsăritean al sălii unde învățam. Mă urcam pe un scaun ca să ajung la cărțile ce le distribuiam
Din familia înalt-țintitorilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7497_a_8822]
-
literaturii latino-americane - sunt punctele forte ale acestor poeme stufoase, adevărate nuclee pentru eventuale povestiri viitoare. Amărăciunea renunțării (Elegia fructelor tropicale) transformă râsul în plâns, cu folos liric; alături de exotism și umor, cucerește împletirea postmodernă a mai multor straturi culturale (de la homerica Odisee la Edwin Lugo): ŤMagdalena, o fată de la câmpie/ unde se-mbrățișează Apure cu Orinocco/ era o plăsmuire din ierburi și poame/ Ťuna chica llanera de pura cepať/ cu arome de roșcove și odolean.../ În ajun de Crăciun/ boabele de
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
Zürich și Paris. După o recentă statistică, vasta biografie joyciană se îmbogățește anual cu circa 30 volume și vreo 500 de articole... În încercarea de a da o formă haosului în care se mișcă omul modern, Joyce va folosi mitul homeric în Ulysses. Comprimând anii de rătăciri circummediteraniene ai lui Ulise într-un spațiu de timp care are drept cadru Dublinul zilei de 16 iunie 1904, al celor douăzeci și patru de ore din viața lui Leopold Bloom, Stefan Dedalus și Molly, soția
James Joyce – corespondență – în românește de Radu Lupan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5713_a_7038]
-
mijloacele, fie absolutismul religios, fie ateismul relativist. Civilizația are puține căi de reacție la noua barbarie. Muzica și poezia rămân cele mai importante. De aceea sunt primele interzise sau supuse ideologizării. Sunt la fel de periculoase ca și cântecul Sirenelor din odiseea homerică.
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]
-
mare de raze scînteind. Mycale se înalță cu vîrful său cel verde, Prin umbre depărtate, mijind, tăcut, se pierde” (Ionienele). Bolintineanu unește istoria și geografia într-un ansamblu de neașteptată coerență. Trecînd pe lîngă insulele grecești, Conrad își rememorează epopeile homerice, ca și imnurile primilor lirici; în Liban, el versifică în stilul lui Rudel, trubadurul îndrăgostit de legendara „prințesă depărtată”; în Palestina, revede timpurile biblice și pe profeți; în Egipt, descrie originea civilizației umane și monumentele mute ale splendorii, așa cum va
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
Nu există operă literară importantă în această perioadă care să nu fie serios ancorată în problematica națională. Poetul este lider spiritual al propriului popor, iar poezia este considerată ca o misiune cu funcție politică, amintind de tradiția greacă a cântăreților homerici ai istoriei naționale 4. În condițiile politice de atunci, din cauza cenzurii, intelectualii polonezi iau calea emigrației, mulți dintre ei aflându-se la Paris, unde dezbat soluțiile de redobândire a independenței țării. La Paris, SÓowacki nu rămâne decât un an (1831-1832
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
s-a produs glisarea dinspre proiectul cărții-ca-narațiune înspre realitatea textuală finală, a cărții-ca-repertoar al discuțiilor: în clipa când personajele urcă la bordul iahtului Nausikaa, pe puntea căruia vor îmbrăca veșminte alcătuie din cuvinte, așa cum Ulise, gol pușcă, primise în poemul homeric hainele din mâna fiicei regelui Alcinous. Brooks, Cleanth, 1978, William Faulkner. Toward Yoknapatawpha and Beyond, New Haven and London: Yale University Press. Parini, Jay, 2004, One Matchless Time. A Life of William Faulkner, New York: HarperCollinsPublishers.
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
a Franței, -, Charles Perrault citise un poem (mediocru, de alt fel) închinat lui Ludovic al XIV-lea - al „delicateții de spirit" împotriva autorilor clasici și care „Ceartă" avea să fie reluată secole mai târziu... De precizat, anul 1668... Din epoca homerică și mai de din coace... Tibul, Propertiu, Catul, - scandaloșii, - nu mai scriau ca Virgil, Horațiu, Ovidiu, - deși acesta din urmă tulburase cu lamentările lui oglinda splendidă, celebrată de Horațiu, a fântânei Blanduziei - mai splendidă, mai clară decât cleștarul, „splendidior vitro
Modern ești cât nu devii clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6097_a_7422]
-
antichității. Înclinația spre enorm și patetic a autorului se traduce și prin turnura clasicizantă a expunerii dată, de pildă, de sintaxa savantă cu perioade largi sau de procedeele stilistice consacrate ale eposului antic, cum ar fi comparația arborescentă de tip homeric. De altfel, paginile descriptive sunt presărate cu numeroase aluzii mitologice sau istorice, cu citate și referințe livrești. Amestecul genurilor înalte și umile caracterizează o scriere eteroclită în care sublimul alternează mereu cu derizoriul. Profesor de latină, română și istorie la
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
propuse prin folosirea acestor citate din marii autori latini, este interesantă și sugestia dintrun pasaj eliminat la redactarea versiunii finale a textului. În capitolul Pe Șestina figura inițial o adresare către tovarășul de drum cu o referință ironică la eposul homeric în versiunea parodică din Războiul șoarecilor cu broaștele: Aș avea prilejul, ce e drept, să-mi îndeplinesc ușor fantazia de a te vedea transformat într-un personaj de Batracomiomahie, aș putea, de exemplu, să-ți alcătuiesc un peptar de brustur
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
fiind de depreciere mai degrabă decât de proslăvire a eroicului într-o relatare de călătorie ce aparține prin tradiție genului didactic, chiar dacă autorul manifestă nostalgia literaturii înalte. Nu întâmplător, și Budai-Deleanu și-a așezat poemul eroi-comico-satiric Țiganiada sub semnul parodiei homerice Batrahomiomahia. Tot astfel, Hogaș împrumută procedeele epice într-o scriere de factură umilă, iar noua întrebuințare le coboară solemnitatea în registru familiar și glumeț. Permanenta raportare la antichitate constituie un reper al distanțării scriitorului de însoțitorii lui pe drumuri de
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
crenvurști cu cartofi reci. Cortázar, care știa să-și măsoare foarte bine cuvintele, ne-a făcut o expunere istorică și estetică cu o pricepere și o simplitate de necrezut, care a culminat odată cu prima geană de lumină printr-o apologie homerică a lui Thelonious Monk1. Vorbea nu doar cu o profundă voce de orgă, graseind, ci și cu mâinilei osoase și mari cum nu-mi amintesc să fi văzut altele mai expresive. Nici Carlos Fuentes și nici eu n-aveam să
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
printre apropiații acestora. Totodată, el intervine în programa cursurilor cu argumentul că în aceste vremuri istorice nu ne putem permite ca tineretul nostru să primească o educație necorespunză toare și caută oameni dispuși să predea discursurile șefului statului în locul epopeilor homerice (I). Oreste este dat afară din învățământ pentru că face uz de dreptul de a reclama imixtiunile politicului în școală, iar mai apoi îl acuză pe Gorgias de plagiat, incompetență și samavolnicie (A obținut onoruri nemeritate. Aceasta e înșelătorie. Cum însă
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
i-au înconjurat și din ei înșiși. - TOLSTOI, Jurnal Tolstoi este un scriitor minunat. Niciodată anost, niciodată prost, niciodată obosit, niciodată pedant, niciodată teatral. - James JOYCE Lumea n-a mai cunoscut, probabil, un alt artist a cărui esență etern epică, homerică, să fie atât de puternică. În creațiile lui sălășluiesc forța elementară a eposului, ritmul și uniformitatea lui solemnă, prospețimea lui aspră, pregnantă, savoarea, sănătatea lui de nezdruncinat, realismul indestructibil. - Thomas MANN Volumul 4, Partea a patra XV La sfârșitul lui
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
după Crime d’Amour (2010) al lui Alain Corneau. Totul în acest film însă tinde să devină ostentativ, făcând din el un fel de compilație greatest-hits. Pe fondul unei febril-carnasiere existențe corporatiste, unde într-un Berlin vag conturat, avem înfruntarea homerică dintre maestru și discipol, dintre blonda aparent extrovertită, lipsită de scrupule și clasic perversă, Christine (Rachel McAdams), și bruneta introvertită, ambițioasă și imaginativă, Isabelle (Noomi Rapace). Christine întreține o serie de animale domesticite printre care și Dirk (Paul Anderson) pe
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
pentru sufletul rușilor! Iar ceea ce, în ultimul catren, este tradus drept (strâmb!): „Până și astăzi / Vreau să mistui / Riabina arzândă/ Într-o pensulă mare” e de-a dreptul teatrul absurdului ridicol, în uriașa lui amplitudine - de la râsul găinilor la râsul homeric! Pentru că sensul finalului rusesc e, mot ? mot, următorul: „Și până astăzi / aș vrea să ronțăi / A scorușului fierbinte / Ciorchine amar”. Rețineți ce spun: mot ? mot și nu - pardon! - mort ? mort, precum vă iese „traducția”, această jalnică și, concomitent, impertinentă răstălmăcire
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
rii (Paul Ricoeur) și, implicit, mitul autorului. Acesta se întâlnește cu mereu mai multe subiectivități care îi pun la încercare forța de noutate. De la „scriitorul popular”, așa cum l-au considerat pe Creangă primii săi comentatori, până la „incomodul inefabil” (G. Călinescu), „homericul”, trăind în atmosfera proprie pentru „o seminție omenească începătoare” (G. Ibrăileanu, Vladimir Streinu), omul anapoda, renascentist, ca și personajele sale (Zoe Dumitrescu Bușulenga) sau „ezotericul”, relevând sacerdoții tantrice și ritualuri străvechi (Vasile Lovinescu) distanța de imagine este impresionantă și dezvăluie
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
1982), Radu Petrescu își propune să ofere o schiță a literaturii europene, axată pe momentele decisive ale gândirii artistice de la început până în zilele noastre 1. Definind ființa umană europeană drept aceea care aspiră irepresibil la a deveni text în textul homeric, singurul în măsură să pună în abis cartea lumii (p. 6), criticul consideră că toate operele literare din acest spațiu cultural tind a face corp comun cu poemele homerice, ca sporuri ale acestora (p. 61). În interpretarea sa, la originea
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
drept aceea care aspiră irepresibil la a deveni text în textul homeric, singurul în măsură să pună în abis cartea lumii (p. 6), criticul consideră că toate operele literare din acest spațiu cultural tind a face corp comun cu poemele homerice, ca sporuri ale acestora (p. 61). În interpretarea sa, la originea literaturii europene s-ar afla Iliada și Odiseea față de care toate celelalte scrieri se raportează fie ortodox - în dorința de a alcătui prin parafraze și reluări continui o summa
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
ca sporuri ale acestora (p. 61). În interpretarea sa, la originea literaturii europene s-ar afla Iliada și Odiseea față de care toate celelalte scrieri se raportează fie ortodox - în dorința de a alcătui prin parafraze și reluări continui o summa homerică -, fie eretic. Tragedia greacă, aflată în relații de intertextualitate cu cele două epopei, preluându-le eroii și întâmplările, năzuiește să formeze un text unic cu acestea. În schimb, Eneida având în centru istoria unei femei sinucigașe se manifestă autonom față de
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
eretic. Tragedia greacă, aflată în relații de intertextualitate cu cele două epopei, preluându-le eroii și întâmplările, năzuiește să formeze un text unic cu acestea. În schimb, Eneida având în centru istoria unei femei sinucigașe se manifestă autonom față de lumea homerică dominată de valorile masculine războinice. Didona e precursoarea eroinelor moderne, de la Francesca da Rimini la Emma Bovary. Sub semnul ereziei vergiliene se plasează toată literatura europeană modernă fundată pe mitul feminin, de esență idilică și marcată de pierderea tragicului. Radu
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
trece de limita aceasta, și scriși în așa fel încât cuvintele din care sunt făcuți construiesc alături de text prezența trupului de aer al celui care îi scrie și care le este astfel destin (pp. 13). O analiză amănunțită a poemelor homerice vine să lămurească și să ilustreze definițiile exegetului. Studierea compoziției Iliadei (pp. 80- 97) evidențiază două nuclee esențiale: catalogul armatelor din cântul al II-lea și scutul lui Ahile din cântul al XVIIIlea, cel dintâi prefigurându-l pe cel de-
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]