115 matches
-
putut fi copiată de romani în primul război punic sau în cel de-al doilea. Unii soldați romani purtau un pumnal, numit pugio. Deși nu apare la Polybius, au fost descoperite câteva în Spania. Triarii foloseau încă vechea lance a hopliților. Dyonisus din Halicarnas consideră că și principes folosiseră astfel de lănci în războiul cu Phyrrhus. Despre coifurile romane din această perioadă știm faptul că cel mai răspândit model era coiful Montefortino, cu calotă înaltă și vârf rotund. Un alt tip
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
războiul cu Phyrrhus. Despre coifurile romane din această perioadă știm faptul că cel mai răspândit model era coiful Montefortino, cu calotă înaltă și vârf rotund. Un alt tip de coif era cel etrusco-corintic, împrumutând probabil caracterstici ale coifurilor corintice ale hopliților. Coiful Montefortino era galic, la fel ca și cel de tip Coolus, care va fi folosit în perioada de sfârșit a Republicii. Polybius spunea că scutul purtat de soldații din infanteria grea era semicilindric, având o lungime de 1,2
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
parte dintre perși erau ocupați cu descărcarea proviziilor de pe corăbii și cu acțiuni de recunoaștere în zonă, Miltiades a declanșat atacul într-un mod oarecum atipic pentru acele vremuri: în loc să înainteze lent, pentru a ține strânsă formația de luptă (falanga), hopliții atenieni și aliații lor din Plateea au atacat în pas alergător infanteria persană, care era cel puțin de două ori mai numeroasă. Efectuând o manevră clasică de dublă învăluire, rândurile compacte ale hopliților greu înarmați au zdrobit și risipit masa
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
a ține strânsă formația de luptă (falanga), hopliții atenieni și aliații lor din Plateea au atacat în pas alergător infanteria persană, care era cel puțin de două ori mai numeroasă. Efectuând o manevră clasică de dublă învăluire, rândurile compacte ale hopliților greu înarmați au zdrobit și risipit masa lipsită de coeziune a arcașilor și călăreților persani. Armata persană fusese înfrântă, dar flota lor rămăsese aproape intactă. Deoarecee încă persista pericolul unei debarcări persane la Atena, Miltiades și ceilalți nouă "strategi" ai
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
persista pericolul unei debarcări persane la Atena, Miltiades și ceilalți nouă "strategi" ai Atenei (comandantul suprem, "polemarhul" Callimachus, căzuse în luptă) au hotărât readucerea armatei la Atena. A fost un marș forțat dificil, având în vedere terenul accidentat și oboseala hopliților după luptă; totuși trupele au ajuns în timp util pentru a preîntâmpina o încercare de debarcare a perșilor la Faleron (lângă Atena). Această regrupare în mare viteză a atenienilor înspre cetatea lor a făcut ca perșii să renunțe la ideea
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
o nouă invazie în Grecia), pentru greci însă, bătălia de la Maraton a ramas în amintire ca o victorie cu urmări capitale. Temuta armată persană (care păruse până atunci de neînvins) a fost, pentru prima oară, zdrobită în câmp deschis de catre hopliți. La Maraton, a fost salvată nu numai independența unui popor, ci o întreagă civilizație. Atenienii s-au salvat pe ei înșiși și au salvat, în același timp, Grecia. În anul următor (489 î.Hr.), Miltiades, după ce a obținut bani sub formă
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
funerare din centrul și nordul Italiei și datează din secolele IX-VII î.H.. Un alt tip de coif asemănător( însă fără creastă metalică) era ,clopotul”. Armura conținea uneori platoșă de zale. La un moment dat, romanii au adoptat falanga de la hopliți, introdusă în Italia, probabil de către coloniștii veniți din Grecia. Primul autor care a folosit termenul de ,falangă”(,φαλαγξ”) este Homer. Numele hopliților era derivat de la ,hoplon”, scutul circular pe care-l aveau, cu un diametru de aproximativ 90 de centimetri
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
metalică) era ,clopotul”. Armura conținea uneori platoșă de zale. La un moment dat, romanii au adoptat falanga de la hopliți, introdusă în Italia, probabil de către coloniștii veniți din Grecia. Primul autor care a folosit termenul de ,falangă”(,φαλαγξ”) este Homer. Numele hopliților era derivat de la ,hoplon”, scutul circular pe care-l aveau, cu un diametru de aproximativ 90 de centimetri. Acesta era confecționat din lemn și acoperit cu o foaie de bronz. Aceste scuturi erau legate cu o curea de cotul stâng
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
care-l aveau, cu un diametru de aproximativ 90 de centimetri. Acesta era confecționat din lemn și acoperit cu o foaie de bronz. Aceste scuturi erau legate cu o curea de cotul stâng și ținute de mâner.Principala armă a hopliților era o lance folosită la împuns., care avea o lungime de aproximativ 2,45 metri. O armă secundară era, de obicei o spadă scurtă. Soldații luptau în formație compactă, fiecare stând unul lângă altul și lăsând partea dreaptă descoperită, pentru ca
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
opt rânduri, deși existau cazuri în care puteau să fie chiar și patruzeci de rânduri. Soldații din rândul doi, îi puteau străpunge pe dușmani, pe deasupra umerilor soldaților din primul rând. Restul soldaților din celelalte rânduri nu puteau participa la luptă. Hopliții erau oameni destul de înstăriți, deoarece își permiteau să cumpere echipament scump.Adoptarea falangei de către romani nu a dus la o abandonare a modurilor mai vechi de luptă. Gărzile de corp ale regelui erau recrutate, probabil din rândul equites. O sursă
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
erau organizate în centurii, astfel că cei din ordinul evcestru serveau în cele 18 centurii de cavalerie. Fiecare clasă era împărțită în centurii de seniores și juniores, după vârstă. Această organizare a mers, probabil, mână în mână cu adoptarea tacticii hopliților, deși unii istorici consideră altceva. O dată ce a apărut noua formațiune de luptă a fost nevoie de un nou echipament: clipeus(scut rotund) și sabia. Diferențele între echipamentul soldaților din clasele I-III( probabil și IV) sunt prea mici, pentru a
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
putut fi copiată de romani în primul război punic sau în cel de-al doilea. Unii soldați romani purtau un pumnal, numit pugio. Deși nu apare la Polybius, au fost descoperite câteva în Spania. Triarii foloseau încă vechea lance a hopliților. Dyonisus din Halicarnas consideră că și principes folosiseră astfel de lănci în războiul cu Phyrrhus. Despre coifurile romane din această perioadă știm faptul că cel mai răspândit model era coiful Montefortino, cu calotă înaltă și vârf rotund. Un alt tip
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
războiul cu Phyrrhus. Despre coifurile romane din această perioadă știm faptul că cel mai răspândit model era coiful Montefortino, cu calotă înaltă și vârf rotund. Un alt tip de coif era cel etrusco-corintic, împrumutând probabil caracterstici ale coifurilor corintice ale hopliților. Coiful Montefortino era galic, la fel ca și cel de tip Coolus, care va fi folosit în perioada de sfârșit a Republicii. Polybius spunea că scutul purtat de soldații din infanteria grea era semicilindric, având o lungime de 1,2
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
unități de capacitate pentru cereale sau pentru produse lichide, vin și ulei: pentakosiomedimnoi care aveau 500 de medimni (medimnul era bănița de cereale), cei care aveau 300 de medimni anual erau hippeis-cavalerii, cei care aveau 200 de medimni erau zeugitai (hopliții sau cetățenii care aveau cel puțin o pereche de boi) și cei care aveau sub 200 medimni erau thetes. Stabilește o corespondență strictă între obligațiile militare-primele două clase formau cavaleria, zeugitii-infanteria, iar thetii serveau că trupe auxiliare sau vâslași; și
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
victorie, să le predea Atena. Adunarea atenienilor, întrunită de urgență, reflecta în dezbateri. Planul lui Miltiades, fostul tiran al Chersonesului tracic, o vreme aliat, apoi răsculat împotriva perșilor, era unul dintre comandanții armatei ateniene care câștigase adeziunea populară. Armata de hopliți, în număr de 9000, cărora li se adaugă 1000 de plateeni și sclavi eliberați în mare grabă, se retrage din cetate pentru a nu fi surprinsă de vreo trădare în așteptarea unui ajutor spartan, dar când află că spartanii nu
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
o potecă ascunsă prin care vor ajunge curând în spatele armatei grecești. În conformitate cu tradițiile războinice ale Lacedemoniei, Leonidas ordona grosului armatei să se retragă, și rămâne să reziste împreună cu elită celor 300 de hippeis spartani, căzând eroic în bătălie până la ultimul hoplit, dând răgaz oștirii să rămână întreagă. Bătălia de la Capul Artemision nu are o încheiere decisivă, dar permite flotei să se regrupeze spre sud, în schimb, armata persană are cale liberă spre Grecia centrală. La Atena, o aprigă dispută politică se dă
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
grecii au triumfat. Temându-se de un sfârșit fără glorie al campaniei în care își pusese atâtea speranțe, Xerses părăsește teatrul de operații, lăsându-l pe Mardonius să continue războiul. După o iarnă dificilă, coaliția panelenică își reunește contingentele de hopliți în 479 î.Hr. la Plateea, la granița dintre Atica și Beoția, sub comandă regentului spartan Pausanias. După o confruntare grea, armata greacă obține o victorie decisivă, Mardonius fiind ucis, iar forțele persane fiind silite să se retragă precipitate spre Asia
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
700 de cetățeni spartani este înconjurat în insula Sphacteria, lângă Pylos în Messenia, și capturat de atenienii comandați de strategul Demostene și de Cleon însuși. Atenienii însă nu se pot bucură de victorie. Sunt învinși la Delion, unde 1000 de hopliți atenieni cad în luptă, și datorită acțiunilor spartane, sub comanda generalului Brasidas, în nordul Greciei, acolo unde trebuiau să treacă corăbiile care aduceau la Atena grâu din nordul Mării Negre. Asediul cetății Amphipolis, unde flota lui Tucidide ajunge prea târziu, drept
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
în condiții probabil severe, dar nu zdrobitoare. Pentru a se asigura, romanii au cerut să facă inspecții periodic. Pacea a fost stabilită între romani și samniți până în anul 298. Surse antice indică că Roma a adoptat falanga (formații dense de hopliți) de la etrusci (folosite în secolul al VI-lea și al V-lea î.Hr.), dar mai târziu au preluat de la samniți sistemul bazat pe manipule, probabil din cauza succeselor militare a samniților contra Romei. Formațiile tip manipule erau mult mai flexibile și
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
ul (în / "hoplitēs") era un tip de infanterist din Grecia antică care lupta înarmat cu lance și scut, care i-a și dat numele (ὅπλον / "hoplon", scut). Hopliții au fost o clasă predominantă de războinici în istoria antică greacă și au fost prezenți în multe lupte ale grecilor din cadrul Războaielor Medice (inclusiv Bătălia de la Maraton, Bătălia de la Termopile și Bătălia de la Plateea) dar și ulterior, în cadrul războaielor lui
Hoplit () [Corola-website/Science/316458_a_317787]
-
multe lupte ale grecilor din cadrul Războaielor Medice (inclusiv Bătălia de la Maraton, Bătălia de la Termopile și Bătălia de la Plateea) dar și ulterior, în cadrul războaielor lui Filip al II-lea al Macedoniei și ale lui Alexandru cel Mare. Echipamentul este alcătuit de: Hopliții luptau în formații dense ("falanga"), cu vârfurile sulițelor îndreptate înainte, astfel încât să fie cât mai apărați; ei astfel prezentau un bloc compact, cu sulițele ținute pe umeri. În luptă, ei se apropiau de inamic sub forma unui zid de scuturi
Hoplit () [Corola-website/Science/316458_a_317787]
-
dense ("falanga"), cu vârfurile sulițelor îndreptate înainte, astfel încât să fie cât mai apărați; ei astfel prezentau un bloc compact, cu sulițele ținute pe umeri. În luptă, ei se apropiau de inamic sub forma unui zid de scuturi înaintând în viteză. Hopliții din spate îi împingeau pe cei din față în timp ce atacau cu sulițele peste ei. Lupta cu hopliții cerea multă pricepere și disciplină și de multe ori era scurtă, însă mortală.
Hoplit () [Corola-website/Science/316458_a_317787]
-
bloc compact, cu sulițele ținute pe umeri. În luptă, ei se apropiau de inamic sub forma unui zid de scuturi înaintând în viteză. Hopliții din spate îi împingeau pe cei din față în timp ce atacau cu sulițele peste ei. Lupta cu hopliții cerea multă pricepere și disciplină și de multe ori era scurtă, însă mortală.
Hoplit () [Corola-website/Science/316458_a_317787]
-
a aparut formă scurtă, compozita și recurbata, folosită printre altele de perșii și de sciții. Nu a fost niciodată o componentă importantă a armatelor din Grecia antică în perioada clasică, pentru că reprezenta numai o amenințare slabă pentru armura grea unui hoplit. Totuși, a fost folosit de orașe din Cretă și de Atena, în complementaritate cu falanga. La sfarsitul antichității, arcul compozit a fost armă principala a hunilor, pe care le foloseau călare. În Evul Mediu european, arcul a fost confruntat cu
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
doar de China. În magazinele bactriene, ne relatează exploratorul și amabasadorul chinez, Zhang Qian, se găseau obiecte fabricate în China cea ce ne indică un comerț intens între cele două țări vecine, fiindcă au fost găsite și statuiete grecești reprezentând hopliți la nord de Tian Șan. Deasemenea, cultura chineză a fost influențată, obiectele fiind inscripționate cu rozete și linii geometrice, caracteristice culturii elene. Lumea elenistică și Imperiul Maurya au exercitat una alteia o influență culturală puternică. Legăturile de prietenie erau strânse
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]