115 matches
-
dueluri înarmați cu sacrificiile funerare. Câteva scene de acest tip pot fi regăsite și în Italia antică. Cu toate acestea, Grecia clasică nu acordă o mare importanță abilități de a folosi arme. Formația standard a luptei este falanga, în care hopliții (infanteriști greu armați) înarmați cu lănci avansează în rânduri compacte. Lancea est o armă grea de împungere, cu o lungime de 1,8-2,8 metri, ținută în mâna dreaptă, chiar și pentru stângacii. De fapt, hopliți trebuie să țină lancea
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
este falanga, în care hopliții (infanteriști greu armați) înarmați cu lănci avansează în rânduri compacte. Lancea est o armă grea de împungere, cu o lungime de 1,8-2,8 metri, ținută în mâna dreaptă, chiar și pentru stângacii. De fapt, hopliți trebuie să țină lancea fără ca aceasta să se miște: calitatea dorită nu este îndemânare, ci putere. Spada este doar o armă secondară: nu există nici un cuvânt pentru „spadasin” în greaca clasică. Aceasta este folosită după șocul inițial al amândurora falange
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
linii să-și miște bratele, și cu atât mai puțin să folosească lancea sau spada. Cetățeanul obișnuit primesc probabil doar o pregătire de bază. Potrivit Aristotel, efebii la Atena sunt pregătiți timp de un an „la luptă cu arme de hoplit, la tir cu arcul, la aruncare suliței și la descărcare catapultei.” Totuși, acesta descriere se referă probabil la secolul al IV-lea î.Hr., când efebia nu mai este un serviciu militar în masă, ci un colegiu pentru tineri bogați. De
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
și eventual decorate, aceste jambiere sunt formate anatomic, pentru fiecare luptător: adaptate la morfologia acestuia, elasticitatea metalului menținându-le la locul lor în jurul pulpei piciorului, fără să necesite curele de fixare. Destinate protejării infanteriștilor înarmați cu arme grele, cum erau hopliții, în luptele corp la corp, cnemidele acopereau ansamblul părții inferioare din față a gambelor, de la glezne până deasupra genunchilor și completau armamentul defensiv constituit din aspis (scut), cuirasă / platoșă și cască, nelăsând astfel nicio parte a corpului expusă adversarului. Pentru
Cnemidă () [Corola-website/Science/335678_a_337007]
-
în luptele corp la corp, cnemidele acopereau ansamblul părții inferioare din față a gambelor, de la glezne până deasupra genunchilor și completau armamentul defensiv constituit din aspis (scut), cuirasă / platoșă și cască, nelăsând astfel nicio parte a corpului expusă adversarului. Pentru hopliți, cetățeni proveniți din primele trei clase censitare la Atena, cnemidele trebuiau să fie procurate, ca și restul armamentului, pe cheltuiala fiecărui luptător. Aceste elemente de protecție ale gambelor sunt amintite în cântul I al Iliadei de Homer, însă traducătorul, George
Cnemidă () [Corola-website/Science/335678_a_337007]
-
a aparut formă scurtă, compozita și recurbata, folosită printre altele de perșii și de sciții. Nu a fost niciodată o componentă importantă a armatelor din Grecia antică în perioada clasică, pentru că reprezenta numai o amenințare slabă pentru armura grea unui hoplit. Totuși, a fost folosit de orașe din Cretă și de Atena, în complementaritate cu falanga. La sfarsitul antichității, arcul compozit a fost armă principala a hunilor, pe care le foloseau călare. În Evul Mediu european, arcul a fost confruntat cu
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
ul (în / "hoplitēs") era un tip de infanterist din Grecia antică care lupta înarmat cu lance și scut, care i-a și dat numele (ὅπλον / "hoplon", scut). Hopliții au fost o clasă predominantă de războinici în istoria antică greacă și au fost prezenți în multe lupte ale grecilor din cadrul Războaielor Medice (inclusiv Bătălia de la Maraton, Bătălia de la Termopile și Bătălia de la Plateea) dar și ulterior, în cadrul războaielor lui
Hoplit () [Corola-website/Science/316458_a_317787]
-
multe lupte ale grecilor din cadrul Războaielor Medice (inclusiv Bătălia de la Maraton, Bătălia de la Termopile și Bătălia de la Plateea) dar și ulterior, în cadrul războaielor lui Filip al II-lea al Macedoniei și ale lui Alexandru cel Mare. Echipamentul este alcătuit de: Hopliții luptau în formații dense ("falanga"), cu vârfurile sulițelor îndreptate înainte, astfel încât să fie cât mai apărați; ei astfel prezentau un bloc compact, cu sulițele ținute pe umeri. În luptă, ei se apropiau de inamic sub forma unui zid de scuturi
Hoplit () [Corola-website/Science/316458_a_317787]
-
dense ("falanga"), cu vârfurile sulițelor îndreptate înainte, astfel încât să fie cât mai apărați; ei astfel prezentau un bloc compact, cu sulițele ținute pe umeri. În luptă, ei se apropiau de inamic sub forma unui zid de scuturi înaintând în viteză. Hopliții din spate îi împingeau pe cei din față în timp ce atacau cu sulițele peste ei. Lupta cu hopliții cerea multă pricepere și disciplină și de multe ori era scurtă, însă mortală.
Hoplit () [Corola-website/Science/316458_a_317787]
-
bloc compact, cu sulițele ținute pe umeri. În luptă, ei se apropiau de inamic sub forma unui zid de scuturi înaintând în viteză. Hopliții din spate îi împingeau pe cei din față în timp ce atacau cu sulițele peste ei. Lupta cu hopliții cerea multă pricepere și disciplină și de multe ori era scurtă, însă mortală.
Hoplit () [Corola-website/Science/316458_a_317787]
-
în condiții probabil severe, dar nu zdrobitoare. Pentru a se asigura, romanii au cerut să facă inspecții periodic. Pacea a fost stabilită între romani și samniți până în anul 298. Surse antice indică că Roma a adoptat falanga (formații dense de hopliți) de la etrusci (folosite în secolul al VI-lea și al V-lea î.Hr.), dar mai târziu au preluat de la samniți sistemul bazat pe manipule, probabil din cauza succeselor militare a samniților contra Romei. Formațiile tip manipule erau mult mai flexibile și
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
conduși de regele spartan, Leonida, a înfruntat o uriașă armată persană în bătălia de la Termopile, provocându-le mari pierderi oștii ahemenide, curajul lor fiind un exemplu pentru celelate cetăți grecești. Armamentul, strategiile și armurile de bronz de calitate superioară a hopliților grecești și-au spus cuvântul în bătălia de la Plateea, unde o armata grecească spulberă armata și ideile persane de expansiune în Grecia și Europa. În perioada clasică târzie, Sparta, Atena, Teba și Persia vor fi puterile ce se vor lupta
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
turmelor), și-au amânat plecarea. Miltiades a obținut ca cei nouă strategi numiți o dată cu el să-i cedeze comanda, care era înnoită în fiecare zi. El a așteptat propria sa zi de comandă (13 septembrie 490 î.Hr.) pentru a lansa hopliții greci asupra perșilor, în celebra Bătălie de la Maraton. Perșii au fost înfrânți și aruncați în mare. Ei au încercat atunci să surprindă Atena, lipsită de apărători, dar era prea târziu, căci învingătorii se întorseseră, în fugă, la cetatea lor. Flota
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
puteau ușor ocoli valea Tempei și coborî prin alte trecători, au renunțat la acest proiect și și-au fixat locul de apărare la Thermopylai, o trecătoare îngustă la sud de Muntele Oeta, care ducea în Locrida. Comanda trupelor alcătuite din hopliți recrutați din Pelopones, majoritatea arcadieni, din focidieni, tebani, locri și alții era deținută de Leonidas, susținut de o gardă personală de 300 de spartani. Cum trupele terestre ale perșilor și cele militare oprau în strânsă cooperare, era necesar ca și
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
masă, între paharul său de vin și o farfuriuță cu muștar și ghiudem și pornește să fornăie. Kaput, Mariusele, kaput! Ein, zwei, drei și-n cur să te f...t! îl prohodește proteguitor Dănuț, ca pe un bun și brav hoplit, răpus în bătălia de la Gaugamela. Iar dup' aceea, Poetul cugetă, profund: Băi, am băut o groază de coniac. Ce mosorela mea! Sunt proaspăt ca o floare. Mi se-ntinde! Să mai beau și vin sau, mai bine, nu? That's
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
era un fenomen real mai cu seamă În primul secol Î.Hr., care devenise chiar un exemplum al nestatorniciei lucrurilor pe lumea aceasta. Potrivit spuselor lui Ammonios, „din țara Întreagă abia dacă s-ar putea aduna astăzi 3.000 de hopliți, ceea ce reprezintă contingentul trimis pe vremuri de un singur oraș din Megara” (414 a). Acest fenomen de depopulare ar fi, spune Ammonios, o consecință a „războaielor civile și exterioare purtate În epocile anterioare” - explicație ce-ar putea fi invocată În
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
că Battos a fost trimis pentru a doua oară În fruntea expediției de colonizare. Tot așa, și Lysandros 3 s-a Înșelat cu totul În legăturăcu locul unde se afla colina Orchalos, denumită și „Colina Vulpilor”; „și despre fluviul denumit Hoplit, și despre fiul Gaiei, dragonul care l-a atacat pe la spate, Întocmai ca un trădător”. (B) I-a fost dat să piară În aceste locuri Învins În luptă de Neochoros din Haliartos al cărui scut avea ca emblemă un șarpe
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Întinderea pământului șgrecț generată de războaiele civile și exterioare purtate În epocile anterioare celei În care trăim (414) a lovit Grecia mai puternic decât orice altă regiune. Din țara Întreagă abia dacă s-ar putea aduna astăzi 3.000 de hopliți, ceea ce reprezintă contingentul trimis pe vremuri de un singur oraș din Megara 1. În aceste condiții, faptul de a susține un mare număr de oracole ar Însemna pentru Zeu să acuze de fapt starea jalnică În care a ajuns Grecia
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
spre material, chiar dacă moneda le era, În dispreț, bătută din fier, spartanii n’au văzut că societatea umană produce și consumă și cultură. Iar un om care, din pricina unui beteșug, ori a potențialității Înnăscute al acestuia, este incapabil a deveni hoplit, fala armatei spartane, poate produce cultură, taman pentru că beteșugul Îl Împiedică să-și piardă vremea cu servituțile fizice. Și așa gângavul atenian Demostene a devenit orator. Îl las pe prietenul Nicu să detalieze, și Îl evoc pe Pasteur, a cărui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fi exersat din copilărie, ci ar fi practicat această îndeletnicire doar ca pe o ocupație auxiliară! Adică, e de crezut că omul nostru, luând scutul, vreo altă armă ori sculă războinică, de pe o zi pe alta, va deveni mai bun hoplit sau altfel de luptător? Când, pe de altă parte, știm că nici o unealtă luată /în acest chip/ nu va da naștere unui meșter sau unui luptător și nici nu-și va arăta folosul pentru cel care nu are știința fiecărui
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dacă l-ar dezbrăca (pe Charmides), fața i s-ar părea că e nimic pe lângă trup, într-atât de frumoasă îi este făptura. „Ar fi irezistibil dacă pe lângă toate acestea, replică Socrate, ar mai avea ceva, o nimica toată”, ironizează hoplitul. Ce anume? Sufletul, e clar, și Socrate propune să-i dezvelească întâi sufletul (ca să se uite la el, la suflet) înaintea trupului. Faptul că o asemenea relație este în defavoarea băiatului marchează pe cel pasiv în activitatea sexuală (adică tocmai pe
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
apare într-o nouă lumină ("Te înalț din carne, frumusețe pură/ (...)/ Mângâi lung tiparul formelor eterne"25). Dacă zeii "albi" sunt întruchipări ideale ale transparenței supralumești, sălășluind "acolo unde norii noștri n-ajung,/ Sub bolțile marelui azur fierbinte", "zei limpezi,/ Hopliți ai frumosului veșnic"26, frumosul pe care îl insuflă în creații îi face pe ei înșiși cu putință ("din frumusețea noastră nasc îngerii din cer"), reflectarea lor în lumea sublunară proiectându-le imaginea pe fondul înaltului de jos al sufletului
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dimineață transpiram pe "țurțudan" la instrucția de front, pe o temperatură de 35 de grade, încheiat la copcă, fiindcă așa gândea maiorul "Caltaboș" călirea intelectualilor. În toiul manevrelor, ne trezim cu un răcan venit în trap de la cazarma. Gâfâind asemenea hoplitului de la Maraton, deșca a bătut reglementar călcâile în fața gradului și a menționat câteva nume de "elevi" chemați de urgență la tov. colonel, comandantul regimentului. Printre aceștia figuram și eu, bucuros că cel puțin în dimineața aceea aveam să scap de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu 300 parlamentari, tot atâția ne-am adunat și noi la Sfântu Gheorghe, primari și consilieri, un parlament pentru HarMuCov, Ținutul Secuiesc, care este altceva decât România. Acest număr 300, a fost stabilit pentru că are rezonanță istorică: cei 300 de hopliți spartani cu regele Leonida, s-au jertfit în lupta cu perșii de la Termopile, la anul 480 î.Hr., pentru apărarea și salvarea lumii grecești. Tot așa, cei 300 de aleși ai „splendidei rase” sunt gata să se sacrifice pe altarul unei
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Figura sa nu era dintre cele mai plăcute (exoftalmic, cu nasul turtit și cârn, cu nări mari, buze groase și cărnoase, expresie arogantă, mers legănat). Avea o bună pregătire fizică și era un bun luptător. În armată a fost pedestraș (hoplit) și a servit în trupele ateniene angajate în luptele de la Potideia, Amphipolis și Delion (anii 432, 429, 424). I-a salvat pe Xenofon și pe Alcibiade. Era un om independent și mândru, nu primea daruri, era ordonat și cumpătat. A
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]