222 matches
-
prețuite de ciubotari. Ca să plângă, spărgeau cepe. Din ochii lor cădeau lacrimi peste omulețul făcut din lut galben, care, după trei zile, trebuia dezgropat și aruncat în gârlă să tulbure apele și norii, așa cum se întâmpla înainte să plouă. Caii horcăiau de căldură. Ana privea gânditoare casele care i se aliniau prin fața ochilor. Voalul care îi acoperea fața o ferea de privirile curioase ale trecătorilor, ascunzâdu-i durerea. Pe lângă trăsura ei trecură în galop, stârnind nori de praf, două trăsuri cu cai
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
i la ficat, să se învețe minte trădătorul. Lovitura a fost puternică, dar Luca nu a scos niciun sunet. Știa că dacă eu îl auzeam, aș fi ieșit din ascunzătoare. L au mai lovit de câteva ori și, cum Luca horcăia cu gura plină de sânge, Fredi a intervenit: - Băieți, nu scoatem nimic de la asta. Mie teamă că l am omorât. Adu canistrele cu benzină să dăm foc ca să ștergem urmele. Ați scos benzina și din mașina lui, așa cum v am
ILUZII DE FEMEIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364784_a_366113]
-
înjura, la modul profesionist al breslei din care provenea, dar un frison de luciditate îl împiedică să o facă! Observase la timp că, la capul lui, minunata sa soție bătea niște fasole și răcnea precum că: „scoală-te, animalule, că horcăi ca unu’ cu gâtu’ tăiat, dă mă bagi în boale și nu-s io sluga ta să rabd toate porcăriile voastre dă bețivi nenorociți care distrugeți viețile femeilor cinstite cu apucăturile voastre, că mi-ați băut și vișinata aia de-
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
în contul viitorului buget (nici măcar dezbătut) al Republicii. Cine să mai conceapă măcar proiectul de buget?! Prezidentul care va fugi fără a mai privi înapoi asemenea lui Iona Ninivele? Stan Popescu ce-și va începe cariera printr-un somn porcesc, horcăind în jețul său de mușama din cancelaria poliției? Numele căror eroi vor fi bătute pe placa comemorativă a acestui oraș martir devenit Republică? La Lipănesu-n grădină nu se cântă Bach sau Chopin. Cu muzica aceasta se ocupau retrograzii, îmbuibații ce
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
că ești și tu om?! Să te pună să șezi pe feroteniile astea!... Boală curată! Când bate soarele te frigi la cur, iar când nu, îți congelezi boașele!... Dar Andrei Azuga n-avea încotro și trebuia să șadă. Respira greu, horcăind printre buzele întredeschise. Privea râul curgând la vale, pe malul lui copilărise, și o mulțime de amintiri i se buluciseră în minte. Parcă își vedea, ca într-un film, întreaga viață derulându-i-se înainte, într-un ritm din ce în ce mai alert
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
albăstrui plutea acum în toată încăperea chilerului. Degeaba ținea ușa deschisă, fumul nu ieșea afară. Se încăpățâna să se încolăcească în jurul lui, așteptând parcă să se înfrățească cu celălalt, care ieșea cald din plămânii ce se auzeau de la poarta cum horcăie. Când stătea la masă, avea timp să mediteze. Răsucea pipa pe toate părțile ca și cum ar fi vrut să-i cerceteze vechimea și calitatea. Își amintea de fiecare dată de fostul camarad din armată, Alecu, un flăcăiandru blond-roșcovan, de prin părțile
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
și, în ultimă instanță, ucigașul avarei mătuși, sufocând-o cu bancnotele - «șapte sute de mii» (p. 38) - din soioasa pungă, care-și pierduseră valoarea după reforma monetară: « - Na, bani, na ! Să te saturi odată ! Și-i îndesă hârtiile în gură. Vronea horcăi slab, tot mai slab, apoi se stinse, ca și când n-ar fi fost. Ion Vasilici fugi, uitând să-i aprindă lumânarea» (p. 39). (4) În Doi oameni răi (pp. 40 - 60), „descumpănitul“ cu carnet de membru al Uniunii Tineretului Muncitor, Costea
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
va mai fi să bată Pe frunze-ndoliate va lăcrima un vis. FLUTURII LUMII Magnolii prăfuite și visuri înnodate De dincolo de moarte se-ntorc orbecăind, Căci s-a ridat lumina de-atâta nedreptate Și se aude-n beznă doar ceasul horcăind. Un fir de păpădie în patru zări se-mparte Și macul se supune acelorași trăiri Ca un ecou al vieții nedespărțit de moarte, Ca un cuvânt ce tace pierdut prin amintiri. Dar fluturii luminii își 'nalță zborul iară Și printre
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
va mai fi să bată Pe frunze-ndoliate va lăcrima un vis. FLUTURII LUMINII Magnolii prăfuite și visuri înnodate De dincolo de moarte se-ntorc orbecăind, Căci s-a ridat lumina de-atâta nedreptate Și se aude-n beznă doar ceasul horcăind. Un fir de păpădie în patru zări se-mparte Și macul se supune acelorași trăiri Ca un ecou al vieții nedespărțit de moarte, Ca un cuvânt ce tace pierdut prin amintiri. Dar fluturii luminii își 'nalță zborul iară Și printre
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
material. Protezele încremenesc. Teama planează demențial deasupra gloatei. Apoi, antrenate de o groază totală, scoțând un vaier prelung, protezele se aruncă într-un ultim asalt, rostogolindu-se unele peste altele în gura larg căscată a Nelimitatei Crevase, care le înghite horcăind abisal. Pe întinsa Câmpie a Tăcerii, uriașul spațiu plumburiu nu mai este tulburat de nimic. Doar farmacistul Figueras caută în continuare absolut nimic. Ion IANCU VALE Târgoviște 21 iulie 2012 Referință Bibliografică: Ion IANCU VALE - MARȘUL SUICIDAR AL PROTEZELOR / Ion
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
Licuricii ronțăie Ultimul amurg Poame Miros în fânar Luna-o felie de măr Cu coaja albă Dor Pustiu în dulap Parfum de levănțică Cămașa mamei Mărturisire Orice inimă Se frământă serile Să-și verse oful Urgie Solar prăbușit Zăpada zace horcăind Răsadul verde... Referință Bibliografică: Urgie / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 419, Anul II, 23 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
URGIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357968_a_359297]
-
efort. Picioarele îl ajutau tot mai puțin, de aceea se înclinase de-a binelea peste balustradă, sprijinindu-se de ea cu amândouă mâinile, numai că palma dreaptă, însângerată, îi aluneca și nu îi era de niciun folos. Răsufla greu, aproape horcăind, iar ochii ieșiți din orbite și-i îndreptase către gura întunecată a pivniței, de parcă ar fi așteptat din clipă în clipă să iasă cineva de acolo. Prin geamurile mici, înghețate ale ușii dinspre stradă se strecura înăuntru o lumină cenușie
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
câtă nebunie ești chemat Grădina s-o-nlumini din sfânt păcat?! „MODERNIZAREA” PAȘTELUI... nu-L mai plânge - astăzi - nimeni pe Hristos nimeni nu-i mai simte dorul Lui de noi Crucea-I grea n-o îndurăm - direct - pe os nici hidosu-i strigăt - horcăind în toi! ...nevinovată carne să înghită în vina lui mereu deschisă-a poftă oricine-i pregătit - smerit - să mintă să cumpere privata lui Golgotă... a pregătit ciocane și piroane spectacol: țâșnirile de sânge turbat - vampiric - delicii noi - saloane cu-orgii
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
exact răspunsul așteptat fiindcă unul din paznici apăsă pe trăgaci. Două ace se înfipseră în pieptul său și un curent de mii de volți veni prin ele. Costel începu să se zbată în total dezacord cu statutul său social, să horcăie și să ragă de durere. Cam pe când se pregătea să-și dea duhul curentul încetă și el rămase cu gura strâmbă, lungit pe parchetul înflorat al încăperii. Desigur starea de emoție în care se afla îl împiedica, din păcate, să
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
mișca de loc. Îî simți totusi respirația slabă. Uită de motan și începu să-l strige cât putea de tare pe vizitiu, pentru al chema în ajutor. Acesta auzi și veni în grabă. Căpitanul deschise puțin ochii și începu să horcăie. - Inima, inima, îngâimă Buddle. - Ce ați pățit domnule? întrebă Panait. - Inima, căldura, scările, rom... - Pot să vă ajut cu ceva? - Auleo, tot tu ești...? Pleacă la naiba, iar ai venit după mâță? - Vreau doar să vă ajut... - Nu-ți dau
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
din nou împreună! Aducându-și aminte de accidentul nefericitului căpitan, luă motanul în brațe și coborâ cât putu de repede scările. Flăcăul îl culcase deja pe bolnav în căruță și era gata de plecare. Porniră în galop către oraș. Bolnavul horcăia și se zbătea din când în când. Ajunseră la cea mai apropiată suburbie, Watson’s Bay, unde găsiră un medic. Bătură puternic la ușa acestuia și îl transportară pe capitan înăuntru. Doctorul începu să îl consulte și nu după mult
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
toate oasele. Văzuseră focul satele de peste șapte dealuri, dinspre Musculești, Frasinul, Scioca, Țicleni, Bibești și Bâlteni, până la Aninoasa și Cărbunești. Pluta ardea. Degeaba veniseră oamenii cu gălețile. Stâlpul de foc răsucit de vânt se înfigea în inima cerului, trosnea și horcăia scuipând grăunțe de jăratic peste oamenii care se fereau în toate părțile de crengile în flăcări ce-și luau zborul ca niște berze roșii, uriașe și speriate . Este o descriere apoteotică. Aici doar, autorul își caracterizează personajul feminin cu măiestria
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
volumul televizorului, parcă din proprie ințiativă, crește simțitor: „- O întreagă generație așteaptă...O întreagă generație trebuie...O întreagă generație merită să poarte un nume: Mutu!” Mamaie, dă în râs. Gâlgâie. Râmâne fără aer și, la ceva vreme după, reușește să horcăie știrb: - Așa ca primărie...La primărie! Mutu, laaa primărie! La primăriiiiie!... Ce te-a mai votat proștii...Tot satu’...La primărie! Mutu, laaa primărie... Am fi plecat, era clar că nu nimerisem bine. Dar cum să dispari făra să te
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ficțiune cu români () [Corola-blog/BlogPost/338043_a_339372]
-
trepte: surpriza apoteotică a infarctului: ăsta e visu-mi secret *** „MODERNIZAREA” PAȘTELUI... nu-L mai plânge - astăzi - nimeni pe Hristos nimeni nu-i mai simte dorul Lui de noi Crucea-I grea n-o îndurăm - direct - pe os nici hidosu-i strigăt - horcăind în toi! ...nevinovată carne să înghită în vina lui mereu deschisă-a poftă oricine-i pregătit - smerit - să mintă să cumpere privata lui Golgotă... a pregătit ciocane și piroane spectacol: țâșnirile de sânge turbat - vampiric - delicii noi - saloane cu-orgii
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
Fiind ora prânzului, mâncați o bătaie bună pe motiv că răbdările erau cam prea prăjite, ceea ce îi provoacă ființei pe care o iubiți atât de mult mici arsuri și unele regurgitații. Ființa astfel definită merge să se odihnească. O face horcăind foarte masculin, în timp ce dumneavoastră dați cu mătura în copiii care au venit acasă fără nimic, bătuți și flămânzi. Sătui, adorm și aceștia pe unde apucă. Soțul iese din comă ușor năuc, însă buzele dumneavoastră tumefiate natural și răscolitor de senzuale
DIETA NATURISTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343042_a_344371]
-
meu, în momentul în care mi-am reocupat corpul plămădit de Dumnezeu din țărână. După care n-am mai simțit nimic, întunericul propriului meu creier acoperindu-mă întru-totul într-un giulgiu de necunoștință. ****************************** M-am trezit, întrupat de data asta, horcăind, pe masa de operație. Nu puteam respira. Plămânii mei nu primeau aerul pe care încercam cu mare dificultate să-l trag în piept. Ca și cum trupul meu refuza acest dar dumnezeiesc, fără de care nu poți supraviețui. - Hai, nu te mai prosti
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378593_a_379922]
-
cf. p. 35 - care Vasilici, la rându-i, o orbește pe Vronea, și, în final, o sufocă, sălbatic, cu banii/bancnotele ei inutili/e, devalorizate social:”- Na, bani, na! Să te saturi odată! Și-i îndesă hârtiile în gură. Vronea horcăi slab, tot mai slab, apoi se stinse, ca și când n-ar fi fost. Ion Vasilici fugi, uitând să-i aprindă lumânarea” - cf. Moartea crâșmăriței, p. 39...dar ceva miasme demoniace exală și exultă, parcă, și din zona lui Gavrea, cel care
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
pe gânduri. Și-a schimbat ținta și l-a împușcat pe lungan fix în gâtlej. Nu-i rău pentru un om cu un singur ochi, mi-am zis, privind lunganul căruia îi izbucnise sângele ca lava dintr-un vulcan. A horcăit doar o dată, apoi nu s-a mai auzit decât strigătul unui elefant, undeva în apropiere. Chiorul a pus din nou ținta pe mine „Nu meriți un glonț. Tu meriți să muncești până la epuizare. Meriți să ștergem cu tine pe jos
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
Licuricii ronțăie Ultimul amurg Poame Miros în fânar Luna-o felie de măr Cu coaja albă Dor Pustiu în dulap Parfum de levănțică Cămașa mamei Mărturisire Orice inimă Se frământă serile Să-și verse oful Urgie Solar prăbușit Zăpada zace horcăind Răsadul verde... Citește mai mult AmenințareFulger la pachetCu un nor îndepărtatDeasupra caseiCărareFăclia nopții-Licuricii ronțăieUltimul amurgPoameMiros în fânarLuna-o felie de mărCu coaja albăDorPustiu în dulapParfum de levănțicăCămașa mameiMărturisireOrice inimăSe frământă serileSă-și verse ofulUrgieSolar prăbușitZăpada zace horcăindRăsadul verde...... XXI. MONITOR
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
pentru îngeraș... Tocmai când se ruga de suflet să mai stea, intră pe ușă dumneaei, ca un domn elegant, cu pălărie: Hi, hi, hi! Ce faci, mă? Ce tot te zbuciumi? Hai, dă mâna! Deși nu mai avea glas, deși horcăia, moș Ion își adună toate gândurile și-i spuse: Cine ești? Nu te cunosc! Moartea rămase ca proasta, cu mâna întinsă și gura căscată: A, uitasem că ești un idiot care nu mă recunoaște decât cu coasa și costelivă...Stupidă
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]