152 matches
-
să urce, traiectoriile lor fiind evident convergente. Cel care părea să fie șeful clonelor răcni câteva întrebări neinteligibile într-un microfon încorporat în gulerul uniformei, dar din megafonul de unde se veniseră primele întrebări la adresa lui Kasser nu se auzi decât un horcăit ciudat. Aeroglisoarele începură să urce din ce în ce mai repede până când deveni clar că aveau să se ciocnească. Cu doar o secundă înainte de impactul care le înghiți, două dintre nave traseră însă o salvă de rachete spre plajă. În momentul acela quinții scoaseră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un pas înapoi, pe urmă încă unul, cu mâinile încleștate pe gâtul străpuns, din care sângele țâșnea spumegând. Se opri, se clătină, apoi căzu în genunchi și rămase așa pentru câteva secunde, cu privirea stupefiată, deodată pierdută, și scoțând un horcăit oribil, gâlgâitor; în sfârșit, ochii îi deveniră sticloși și căzu mort pe pietrele pieței. După o tăcere scurtă, împietrită, din grupul fidel lui răsună un cor de strigăte furioase; ca un singur om, ei se puseră în mișcare într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trupul cel lung la lui Reinwalt, întins cu fața în sus, cu brațele desfăcute și cu o dagă înfiptă în piept. Se aplecă asupra tânărului și îi înălță capul. — Cine v-a atacat? îl întrebă. — Burgunzi, șuieră el într-un horcăit. Ne-au... luat... prin surprindere. Ceru apă, iar Balamber, cu un gest scurt, luă burduful de la Toraman și-i dădu să bea. Băiatul sorbi puțin și sughiță, apoi reluă: — îi conducea o femeie. Ea... l-a ucis... pe tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o noapte, când erau adolescenți și se târau amândoi spre casă, fiecare de la întâlnirea lui, beți. Și tu? Nu te credeam în stare. Începu să-și folosească vocea - gemete înăbușite de tubul de traheotomie, un limbaj secret, fără vocale. Fiecare horcăit o sfâșia pe Karin. Îi bătu la cap pe doctori să facă ceva. Ei îi măsurară țesutul cicatrizat și lichidul cranian și ascultară tot ce se putea, în afară de bolboroseala lui nebunească. Îi shimbară tubul din trahee cu unul fenestrat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Eram la serviciu, într-un institut de proiectare, după o noapte de lucru, cu ceilalți colegi, după o noapte nedormită. Deodată, un coleg de al nostru, un inginer tânăr, cade din picioare în hol și respirația i se transformă în horcăit. S-a strâns lumea in jurul lui. Am întrebat dacă vrea cineva să-l ajute, să-i facă terapia Reiki (că așa se numește tratamentul cu palmele). Nu s-a oferit nimeni. O singură colegă tânără, o desenatoare, s-a
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
brațe în pat. Atunci puteau să-și dea drumul mai în voie la conversația împănată cu măscări și hohote înfundate. Mai încet, făăă, mai ușor, șușoteau, fiindcă se făcuse târziu de-acum și vecinii s-au pus pe sforăit și horcăit, sunt duși cu porcii, să nu-i deranjăm, și mie-mi spui, dragă, ce se aude prin pereții ăștia subțiri?, hi-hi-hi, și cel mai mic pârț... Vasilicăi însă, nu-i suna bine râsul Getei. — Râzi ca fraiera de toate pârțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
încordați respirația gâfâită, sincopată a celui care vorbește. ...nu pot să...(bruiaj)... Cu ce forțe inamice v-ați confruntat? Poți reveni la bază? Recepție! ...peste tot în jurul nostru...(bruiaj)...imposibil. La celălalt capăt se aude o bubuitură puternică și un horcăit scurt, apoi eterul nu mai transmite decât o liniște sinistră. Alo, Mesteacănul, continuă să vorbești! Recepție! Dar difuzorul continua să tacă încăpățânat și toți cei de față înțeleg că moartea tăiase singurul fir care îi mai unise cu cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prin întuneric, un subofițer neamț se izbește de Marius. Cu degete tremurătoare, caută disperat să scoată masivului Parabellum aflat la centură, dar acesta este înțepenit în toc. Lovit brutal cu piciorul în burtă, strigătul lui de durere se transformă în horcăit atunci când lama pumnalului pătrunde prin postavul gros al uniformei, în coaste. Se prăvălesc amândoi la pământ. Rănitul încercă să se ridice, în zvârcoliri din ce în ce mai slabe. Izbutește să-și încleșteze mâna pe fața locotenentului. Marius lovește din nou cu pumnalul. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
avusese un scurt moment de oroare. Parcă privise Moartea în față. Doar gluga neagră și coasa îi mai lipseau pentru ca imaginea să fie perfectă. Radioul dat la maximum urlă Gloria Prusacă. Muzica se oprește câteva secunde și lasă loc unor horcăituri sinistre imediat inundate de acordurile asurzitoare ale marșului Erika. Ce îi pot face acolo, Dumnezeule?" Rătăcește încolo-încoace cu pași agitați prin coridorul pustiu. Simte cum capul îi pulsează dureros iar, din când în când, transpirații reci îi curg pe șira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arată ca și cum în fiecare clipă stă să se prăbușească sub greutatea zăpezii. Dincolo de ușa făcută bucăți, chiar la intrare, se văd două trupuri întinse deoparte și de alta a stâlpilor pe jumătate putrezi ce mai susțin câteva balamale ruginite. Un horcăit ușor arată că unul dintre cei căzuți mai este în viață. Îndreaptă lanterna în jos și jetul de lumină se oprește asupra unui chip cu bărbia pătrată și maxilare proeminente. Cartușierele încrucișate peste piept sunt goale. Trăsese până la ultimul cartuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În uniformă. La vederea uniformei militare,Tony Pavone se emoționă. Nu putea să-și imagineze de ce, dar la vederea uniformei militare, Îl treceau toate nădușelile de frică. Cu o mutră acră, colonelul scoase din gâtlejul lui plin de grăsime un horcăit amenințător. „Apropiete, borfașule...!” Tony Pavone se strădui să fie calm. Dar felul de exprimare al anchetatorului nu prevestea nimic bun, deci, Își injectă puțin curaj, ridicând tonul. „Pardon, tovarășe colonel...Vă rog, fi-ți cuviincios...!” „Mă nemernicule, cu mine nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și cu flacăra a Început să-mi pârjolească tălpile picioarelor. Fiind bine legat În curele nu am putut evita tortura, dar am rezistat. Atunci Însă când flacăra brichetei a fost ținută mai mult timp În același loc, am scos un horcăit de muribund, făcând semn să Înceteze...!” Tony Pavone Îl privi duios. „Ai dreptate bătrâne...! Dacă nu le făceai pe plac te schilodeau...! Ai ideie bătrâne, ce pedeapsă am primit datorită declarației dumitale...?” „Ați fost judecat...?” „Desigur...! Am primit, doisprezece ani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mult și despre care nu i s-au relatat mai târziu decât gesturi, fraze convenționale ! De când oare își pregătea în minte fraza patetică, cât o amânase, sperând că nu va trebui să i-o mai spună în nopțile când răsufla horcăit, opintindu-se să se ridice între perne ca să scuipe în ligheanul de faianță albă, niciodată așezat îndeajuns de la îndemână ? Sau întinzând mâna obosită după cordon, iritat că tocmai în clipa când se simte mai rău nu-i stă nimeni în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
seama, dar ziua În care a dat poruncă să fie Închisă Penélope sub cheie În dormitorul de la etajul al treilea a fost ziua În care a Început să moară. Tot ce a făcut de atunci Înainte n-au fost decît horcăituri ale autodistrugerii. În Înțelegere cu pălărierul cu pălărierul, pe care Îl disprețuise atît de mult, a plănuit ca Julián să dispară din scenă și să fie trimis În armată, unde el urma să dea ordine ca moartea lui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe fața ce purta urmele teribile ale bolii. Era slab ca un schelet, palid, ochii îi străluceau și două pete roșii îi ardeau în obraji. Tușea fără încetare; fiecare cuvânt al lui, aproape fiecare respirație erau însoțite de câte un horcăit. Se vedea tuberculoza ajunsă într-un stadiu destul de acut. S-ar fi părut că nu i-au rămas de trăit mai mult de două-trei săptămâni. Era foarte obosit și de aceea se lăsă să cadă pe scaun înaintea celorlalți. Intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
răutate și fiecare trăsătură de pe chipul lui părea că se zvârcolește și vorbește. — A, de asta vă temeați! Credeți că „chiar așa trebuia să se întâmple“? Atunci aflați că, dacă urăsc pe cineva dintre cei de aici, zbieră el cu horcăituri, strident, împroșcând stropi din gură (pe toți, pe toți vă urăsc!) - pe dumneavoastră, suflet iezuit, dulceag, idiot, milionar-binefăcător, pe dumneavoastră vă urăsc mai mult decât pe oricine, mai mult decât orice pe lume! V-am înțeles de mult și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fac cu viața mea; de fapt moralitatea poate să mă acuze de ce vrea ea. Dar acum, acum, când deja mi s-a adus la cunoștință momentul când sentința va fi dusă la îndeplinire! Care morală are nevoie, și de ultimul horcăit prin care îți dai cel din urmă atom din viață, ascultând consolările prințului, care, în demonstrațiile lui creștine, va ajunge negreșit la ideea oportună că, în esență, e chiar mai bine că mori? (Creștinii de felul lor au ajuns întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înduioșează un zâmbet, mă îndepărtez cu o povară de ireparabil, căci nimic nu descoperă mai înfiorător ruina care așteaptă omul ca acest simbol aparent de fericire și care exprimă mai crud unei inimi desfrunzite freamătul de vremelnicie al vieții, decât horcăitul clasic al sfârșitului. - Și de câte ori îmi zâmbește cineva, descifrez pe fruntea luminoasă chemarea sfîșietoare: "Apropie-te, vezi prea bine că și eu sânt muritor!" - Sau când ochii mi s-au întunecat de noaptea mea, glasul zâmbetului îmi flutură pe lângă urechi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe dibuite trupul inert, lungit pe jos. Începe de la cap. Ochii sunt deschiși și gura căscată. Inima bate încă. Dar nu vorbește, nu clipește măcar, nu dă vreun semn de viață. O zgâlțâie cu putere. — Asinia! Nici un răspuns. Doar un horcăit. Miroase a sânge. Și a încă ceva. Înțepător. Coboară cu degetele pe piept... mai jos... din ce în ce mai jos... Ajunge la burtă. Fusta e ridicată și picioarele desfăcute! Țipă scurt, înfricoșată. Nu! Asta nu! — A lovit-o fulgerul, își dă cu părerea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și secționa oase, pentru că tăia lemne. Dolofanul de Joe Roth nu se putea compara cu el. Avocatul încercase să se ridice și să strige după ajutor, dar Constable îl lovise cu putere în gât. Țipătul i se tranformase într-un horcăit. Prizonierul îl culcă la podea și începu să îi care pumni grei omului deja plin de sânge. Într-o clipă, Roth era inconștient, iar fața i se umflase cât un pepene. Constable îl târî înapoi la masă și îl propti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Își luă seama brusc și trecu fără să-l mai privească. Și, ieșind, tuși ca și cum ar fi vrut să-și curețe din inimă urmele înduioșării... Apostol ședea pe colțul patului de scânduri ca o stană de piatră. La spatele lui, horcăiturile reîncepură ca niște ferăstraie ruginite. Un soldat se lăsă pe vine, în ungherul de lângă ușă, cu arma în brațe și adormi numaidecât, pe când cellalt cîrliga când un genunche, când pe cellalt, uitîndu-se numai în tavan la pironul de care atârna
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și tremolouri exagerate. Câteodată, cântecul se auzea mai tare, când ușa se deschidea și câte un combatant ieșea să se ușureze sub cerul liber, înainte de a intra înapoi în gura monstrului avid de poșircă. Dimineața, încă se mai auzea un horcăit venind din tavernă. Ieșea dinăuntru și un miros nedefinit de vin răsuflat, sânge, cămașă nespălată, vomă și mahorcă puțind a urină. Cei mai mulți dormiseră acolo. Fermillin, care se sculase primul, îi trezea scuturându-i ca pe pruni, înainte de a le servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o puțeau porcii decedați fără număr. Împrofitându-mă dă frigu care-ți crăpa buricu, la care mai pune și costumu dă pânză de in fără laibăr, da și fără surtuc, care un Duroc-Jersey Îl luase pă el la ăle din urmă horcăituri care-a scos când mierlea, și fără halatu mascat care i-l cadorisisem, ca să-mi ducă persoana cu camioneta peizană la un agent dă la Fabrica dă Săpun Silveyra, care făcea și el o bișniță beton, că căra grăsime dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
barbă soldatul, a strîns cît a fost în stare și cu dreapta a înfipt cuțitul în locul la care nu se gîndise nici o clipă în gît. Cu un urlet străin, nu-l recunoștea, nu-l cunoștea, era urletul lui, care acoperea horcăitul soldatului, a răsucit lama și apoi a sfîșiat cartilagiile, tendoanele, mușchii și pielea, simțind sîngele cum țîșnea cu o presiune uriașă printre degetele sale. L-a împins pe soldat lăsîndu-l să cadă în iarbă și în partea cealaltă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mă culc, cu toate că eram zdrobit de oboseală. Îmi pusesem pușca alături, stam pe pat în capul oaselor, ascultam, și, în tăcere, urechile îmi țiuiau și-mi umpleau tidva de vuiet. Într-un târziu, mi s-a părut că aud un horcăit greu care venea de departe parcă. L-am ascultat un răstimp cu zvâcniri tari de inimă; apoi a contenit. Totuși, din când în când, slabe rămășiți, ca niște oftări lungi, ajungeau până la mine și mă înfiorau. Orice-ați spune, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]