151 matches
-
dar Își reveni și-și turnă niște cafea. Apoi mă privi bănuitoare. —Te-ai trezit devreme. Unde-i Philip? Întrebă ea, terminând toată cana dintr-o Înghițitură. —Philip? am Încercat să râd cu naturalețe, dar semăna mai degrabă cu un horcăit. O, doarme, cred. Nu știu de ce m-am trezit așa devreme. Trebuie să fie diferența de fus orar. Diferența de fus orar? pufni ea. Dacă asta e problema ta, ia și tu un Xanax. Mă simt ca dracu’. Uite, mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mâini ca să le Încălzesc și, când am cuprins cu ele cana de ciocolată caldă, Sammy mi le-a acoperit cu ale sale. —Bette, trebuie să te Întreb ceva, spuse el, privindu-mă direct În ochi. Aproape că am scos un horcăit, dar am reușit să-mi controlez respirația. Să mă Întrebi ceva? Ce să mă Întrebi? Să mă Întrebi dacă mai am o relație, pentru că tu consideri că a sosit momentul să-i pun capăt? Să mă Întrebi dacă mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tortură. Își sfâșie cearșaful ca și cum ar fi posedată de demoni. Îi este permanent teamă, e nervoasă și suspicioasă. Pășește ca o pasăre înspăimântată - cu ochii larg deschiși, oprindu-se brusc când e în plină mișcare. Scoate sunete ciudate, ca un horcăit atunci când stă jos. În timpul meselor, lovește întruna cu degetele în masă. Fratele meu e exact invers. E dezorientat, neglijent și leneș. A renunțat la studiu și n-ar face nimic să ajute. La muncă, ascult cât e ziua de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
putem bucura cu toții de ele, nu am scos nici o vorbă. Ăi de afară au crezut că ne-a cuprins leșinul pe toți. „Sunteți bine, mă?” ne Întreba Directorul din când În când, mai ales când auzea așa, un fel de horcăit. Nici nu-i trecea prin cap că era bolborositul damigenei și gâlgâitul Însetatelor noastre gâtleje. După un timp, Însă, vinul băut nu ne-a mai Îngăduit tăcerea. Eu am Început cu vorba că, fiind suferind, băutura mă ataca cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi ieșit niciodată de la noi din curte! Am făcut atâta drum doar fiindcă v-am promis c-o să mă Întorc, altfel n-aș mai fi călcat niciodată pe aici, prin curte! Miști doar din buze. Din gât Îți iese un horcăit sacadat, o albină zboară deasupra ta și umbra chiparosului Îți acoperă fața. Glasul nu ți se aude și trupul tău nu lasă umbră pe iarbă. Stai liniștit, lasă, e doar un vis, același vis sâcâitor, plictisitor... — Trezește-te, hai, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
brațe în pat. Atunci puteau să-și dea drumul mai în voie la conversația împănată cu măscări și hohote înfundate. Mai încet, făăă, mai ușor, șușoteau, fiindcă se făcuse târziu de-acum și vecinii s-au pus pe sforăit și horcăit, sunt duși cu porcii, să nu-i deranjăm, și mie-mi spui, dragă, ce se aude prin pereții ăștia subțiri?, hi-hi-hi, și cel mai mic pârț... Vasilicăi însă, nu-i suna bine râsul Getei. — Râzi ca fraiera de toate pârțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
făcuse pe loc înconjurul orizontului. Am rămas ca o insulă." Noaptea înnegrise văzduhul complet. Nici o adiere și nici un zgomot pe întreg cuprinsul. Bătrânul nu auzea, în tăcerea profundă ce-l împresura, decât propria-i respirație, care părea aspră ca un horcăit. Și de jur împrejur, focurile mute ca plăgile unui trup uriaș răstignit pe pământ, din care se înalță aburii roșii, cotropind întreg văzduhul. Stând nemișcat în întuneric, Miron Iuga simți o înfiorare, parcă s-ar fi lăsat brusc un val
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Eram la serviciu, într-un institut de proiectare, după o noapte de lucru, cu ceilalți colegi, după o noapte nedormită. Deodată, un coleg de al nostru, un inginer tânăr, cade din picioare în hol și respirația i se transformă în horcăit. S-a strâns lumea in jurul lui. Am întrebat dacă vrea cineva să-l ajute, să-i facă terapia Reiki (că așa se numește tratamentul cu palmele). Nu s-a oferit nimeni. O singură colegă tânără, o desenatoare, s-a
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
mult și despre care nu i s-au relatat mai târziu decât gesturi, fraze convenționale ! De când oare își pregătea în minte fraza patetică, cât o amânase, sperând că nu va trebui să i-o mai spună în nopțile când răsufla horcăit, opintindu-se să se ridice între perne ca să scuipe în ligheanul de faianță albă, niciodată așezat îndeajuns de la îndemână ? Sau întinzând mâna obosită după cordon, iritat că tocmai în clipa când se simte mai rău nu-i stă nimeni în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să facă o mică probă,își introduse capul, până la gât,în circumferința, pregătită pentru femeia nebună de iubire, pentru el, iar el, nebun de gelozie. Lunecând, a căzut în genunchi. A reușit să dea un strigăt, indefinit, urmat de un horcăit urât și sinistru.Hai, chemă ea, dulce, și încetișor: nu vii? Nu mai ajungi, odată, la mine? Nimic. Nici un răspuns. A ieșit din cadă. A făcut doi pași, până la locul odioasei autocrime. Profesorul nu mai mișca. A pus mâna pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o noapte, când erau adolescenți și se târau amândoi spre casă, fiecare de la întâlnirea lui, beți. Și tu? Nu te credeam în stare. Începu să-și folosească vocea - gemete înăbușite de tubul de traheotomie, un limbaj secret, fără vocale. Fiecare horcăit o sfâșia pe Karin. Îi bătu la cap pe doctori să facă ceva. Ei îi măsurară țesutul cicatrizat și lichidul cranian și ascultară tot ce se putea, în afară de bolboroseala lui nebunească. Îi shimbară tubul din trahee cu unul fenestrat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nici un rău» - i-am zis - «numai pentru că ți se pare că-i chinez, nu-i așa?» «Ba da,» - zice - «pentru că nu-s decît niște demoni scăpați din iad, mi-au supt sîngele inimii, iar acum șed și se desfată ascultîndu-mi horcăitul» - a zis. Și asta n-a fost singura dată cînd s-a purtat așa“ - a zis Ambrose Radiker. „Cum adică?“ - am zis... firește nu i-am dat de-nțeles lui Ambrose că știam ceva de treaba asta... „vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
culcat cu blîndețe înapoi în pat. Domnul Thaw l-a ținut strîns, în timp ce maică-sa i-a dat o pastilă de efedrină și i-a adus mai întîi lapte fierbinte, apoi whisky fierbinte, și i-a ținut cana să bea. Horcăitul speriat s-a rărit. L-au lăsat învelit într-un halat, cu picioarele încrucișate și sprijinit de mai multe de perne. în culmea fricii, în timp ce se holba la luna neînsemnată, singurul lui gînd fusese că Iadul este un loc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Peste zece minute, alerga spre școală pe porvîrnișul însorit al parcului, intonînd cu voce tare versete din Cîntarea Cîntărilor. Cînd se întoarse acasă în după-amiaza aceea, doamna Thaw era mai liniștită și mai nemișcată ca oricînd, respirînd cu un ușor horcăit. își apropie buzele de urechea ei și șopti insistent: — Mami, mami, am trecut la engleză. Am luat calificativul cel mai bun. Gura ei se mișcă într-un zîmbet ușor, care i se afundă apoi în fața oarbă ca apa în nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Soția lui, o naturalistă, care părea foarte serioasă. Și eu, care trebuia să mă ocup de aprovizionare, să țin evidența materialelor și, în plus, să fac și figurație în film. Avionul zbura peste păduri necunoscute când, deodată, se auzi un horcăit suspect la motor. Pilotul înjură groaznic văzând că aparatul pierdea din viteză și din înălțime, în ciuda faptului că el se chinuia din toate puterile să-l redreseze. Între timp se făcuse noapte. Toți priveam îngroziți cum pata neagră de jos
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Soția lui, o naturalistă, care părea foarte serioasă. Și eu, care trebuia să mă ocup de aprovizionare, să țin evidența materialelor și, în plus, să fac și figurație în film. Avionul zbura peste păduri necunoscute când, deodată, se auzi un horcăit suspect la motor. Pilotul înjură groaznic văzând că aparatul pierdea din viteză și din înălțime, în ciuda faptului că el se chinuia din toate puterile să-l redreseze. Între timp se făcuse noapte. Toți priveam îngroziți cum pata neagră de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vom fi invincibili. Cu un gest hieratic Îi arăt cu degetul fantomatica besactea pe care el, orbit de nerăbdare, crede că o vede În umbră. Se Îndreaptă Într-acolo, cade. Aud sinistra fulgerare a spadei lui Luciano, În ciuda beznei văd horcăitul ce sclipește În pupila amuțită a englezului. S-a făcut dreptate. Îl aștept pe al treilea, omul Rozei-Cruce franceze, Montfaucon de Villars, care-i gata să-mi trădeze, acum sunt prevenit, secretele sectei lui. — Sunt contele de Gabalis, se prezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
insinuant Madame Olcott, „curaj, faceți-vă curaj, așa, așa...“ Dansatorii cântau Într-un ritm inegal și isteric, Își legănau capetele și apoi și le lăsau să atârne, strigătele pe care le scoteau erau la Început convulsive, apoi se transformară În horcăituri. Medium-ii păreau să emane o substanță mai Întâi gazoasă, apoi mai consistentă, era un fel de lavă, un albuș care se desfăcea lent, urca și cobora, li se târa pe umeri, pe piept, pe picioare, cu mișcări sinuoase ce aminteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
strângea tâmplele, pentru a-l plia voinței ei. Bufnița Își dădu seama că era gata să dispară și se Întoarse chiar către cel care o năștea: „Phy, Pfy, Diabolo“, șuiera ea, Încercând să-i ciugulească ochii. Leo Fox scoase un horcăit ca și cum cineva i-ar fi retezat carotida și căzu În genunchi. Bufnița dispăru Într-un nămol dezgustător (phiii, phiii, făcea), și În el căzu sufocându-se și medium-ul, rămânând jos mototol și nemișcat. Olcott, furioasă, se Întorsese către Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
poate ști care este lucrul cel mai înfiorător. Nu fețele desfigurate, fără nas, urechi sau obraji, nu mâinile ajunse niște cioturi sau oasele ce se ivesc din cangrene. Nu. Ceea ce îngrozește cu adevărat este disperarea, moartea continuă și lentă, cu horcăiturile, zvârcolelile, urletele și gemetele ei; să vezi muribunzi acoperind cu pământ și pietre morți care probabil că încă nu muriseră. Iar duhoarea nu seamănă cu nimic din ceea ce cunoaștem. Amintește de cea a câmpurilor de luptă, dar e mai cruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Voia doar să se zidească un mic adăpost lângă biserică, cu strictul necesar de obiecte. Rotari i-a promis că o să vorbească cu Ariald. Garibaldo, uitându-se mai atent la femeie și ascultându-i respirația ce se prefăcuse într-un horcăit, ne-a condus afară, dându-ne întâlnire a doua zi. Ne-a rugat să aducem un lințoliu. Cu toate că a doua zi se pornise ninsoarea și nu se vedea la mai mult de câțiva pași, am revenit la casa prostituatei, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pot fi oprite pentru un timp scurt. Nu murisem, tu însă ai crezut în ceea ce ai văzut, asemenea celor care au asistat la răstignire. Ce zici de asta, Stiliano? În cele din urmă și-a pierdut simțurile și, după câteva horcăituri, și-a dat duhul în spasme. Am rămas locului, uitându-mă la sângele lui Andras, care se scurgea în nisip. După care, fără nicio grabă și tremurând de emoție, am ieșit din grotă. Țineam încă în mână copacul de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cât mai drept cu putință. Gesturile îmi erau însoțite de vorbe. - Surioară, te rog, încearcă să răsufli domol, o să-ți treacă imediat. Aud cum răsufli tot mai adânc, aproape normal. Fața ți se limpezește, uite! Suflarea sugrumată a devenit un horcăit șuierător și prelung, după care s-a liniștit, chiar dacă a rămas asmatic. Când respirația i-a revenit la normal, mâinile i s-au relaxat, și ea s-a moleșit între cearșafuri. M-am îndepărtat de pat și m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
departe a cunoștințelor ce altfel se vor pierde. Așa cum fusese prezis, Gaila a avut un spasm pe când se afla în brațele lui Rotari. Tocmai mâncase ceva ușor la umbra unui cireș mare din grădină, și, grație Celui Milostiv, fără vreun horcăit, a încremenit pe loc, dându-și duhul. Aceasta s-a petrecut la a noua oră, a treia zi de la calendele lui octombrie, în joia Arhanghelului Mihail, în anul de la nașterea Domnului nostru Iisus Hristos 651, a noua perioadă de la anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În acea casă prea strâmtă, În acea cameră mult prea strâmtă. Într-o viață, mult prea strâmtă. Undeva, era cu siguranță o cale de ieșire. Doar că ea nu reușea s-o vadă. Olimpia sforăia, provocând o simfonie complexă de horcăituri, șuierături și plescăituri. Gura, lipsită În mare parte de dinți, cu gingiile roșii ca interiorul unui stomac, era căscată pentru a captura aerul ce părea să-i lipsească. Dormeau și copiii, pe canapeaua din bucătărie. Și totuși, nici măcar dacă-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]