91 matches
-
este confirmată de documentul din 7 iulie 1544 prin care Radu Paisie Voievod întărește mânăstirii Bistrița satul Stroești în urma unei judecăți cu orășenii din Argeș. În document se menționează hotarele moșiei și faptul că: „"această mai sus-numită ocină ei au hotărnicit-o din zilele lui Mircea voievod cel Bătrân și din zilele răposatului Basarab voievod"” (Leonăchescu - Năndrașu, 1971). Pe de altă parte cele trei documente denotă și multiculturalitatea stroeștenilor știut fiind faptul că cetățile Brașovului și Sibiului în secolul XVI erau
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
jupâneasa lui Macri armaș, cu această moșie. În 15 iunie 1638 se mai atestă două proprietăți în Baineț, cea a lui Grigore pârcălab și cea a lui Nicolae Cucăza Petriceaico, pe care, din porunca lui Vasile Lupu Vodă, le vor hotărnici trei boieri. În 4 noiembrie 1745, Dumitrașco Bainschi dăruiește nepotului său, Ion Flondor, fiul lui Șerban Flondor, partea din Baineț moștenită de la tatăl său, „Vasile Bainschi, ce se trage de pe moșu’ (deci, bunicul) Orăș hatman”. În 22 iulie 1758, Ioan
Baineț, Suceava () [Corola-website/Science/301927_a_303256]
-
Soc" prin care își vinde apoi răscumpără partea de moșie de la Bran fiul lui Virgil la 13 martie 1662 în care sunt menționați martori din Bărbătești, Stanciu Drăghici și Stroie. La 20 februarie 1973 Ioniță Crăsnaru, crucer, și C. Saulescu hotărnicesc moșia bărbăteștenilor. În alte documente vechi se constată că în trecut rudele erau responsabile de faptele membrilor familiei. Astfel, la 20 iulie 1721 venind hoții la popa Ion din Buzieni se învinuiește de acestă faptă haiducul "Pătrașcu 7 bani" din
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
fost tocmai un act de bunăvoință al acestora căci la 12 iulie 1654, după moartea marelui voievod, într-un act emis de Constantin Șerban se spune că „[...]Matei voievod, după ce a zidit domnia sa mănăstire acolo la Brebu, el a fost hotărnicit toată moșia Brebului cu 12 boieri și cu jupanul Preda mare vornic și a propit moșia megieșilor, de a pus pe toți megieșii în mijlocul pădurii și le-a aprins casele ca să nu se mai întoarcă[...]” ("apud" Ștefan Andreescu, „”, în "Glasul
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
94,44%). Pentru 5,35% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Prima atestare documentară a satului o avem, dacă putem spune așa, din anul 1512-1513, iulie 23, când domnitorul Neagoe Basarab întărește Mânăstirii Cutlumuz de la Muntele Athos satele sale, hotărnicite de boieri. Mult mai sigură, ca dată de atestare documentară a satului Radomirești este anul 1606, mai 12, când la Târgoviște, domnitorul Radu Șerban - 1602-1611 (a doua domnie) - întărește paharnicului Badea stăpânirea asupra satelor: Stoicănești, Olt, Crăciunei, Olt, Radomirești și
Comuna Radomirești, Olt () [Corola-website/Science/302008_a_303337]
-
Apostol, mare și înalt în înțelegere, alergând prin virtute, niciodată nu a sfârșit întinzându-se spre cele dinainte și nici oprirea viitoare din alergare nu-i era sigură. Pentru ce? Pentru că binele prin firea lui nu are hotar; el se hotărnicește numai prin asemănarea cu ceea ce-i este contrar. Așa, viața are ca hotar moartea; lumina, întunericul; și toate câte sunt bune se hotărnicesc prin ceea ce le este potrivnic. Căci precum sfârșitul vieții este începutul morții, tot așa și oprirea din
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
alergare nu-i era sigură. Pentru ce? Pentru că binele prin firea lui nu are hotar; el se hotărnicește numai prin asemănarea cu ceea ce-i este contrar. Așa, viața are ca hotar moartea; lumina, întunericul; și toate câte sunt bune se hotărnicesc prin ceea ce le este potrivnic. Căci precum sfârșitul vieții este începutul morții, tot așa și oprirea din alergarea virtuții se face început al păcatului. Așadar, iată că nu se dezminte cuvântul nostru, când spune că este cu neputință de a
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
îndumnezeirii prin har, nu vom fi în activitate, ci în pasivitate, și de aceea nu vom ajunge niciodată la sfârșitul îndumnezeirii noastre. Căci pătimirea de atunci va fi mai presus de fire și nu va fi nici o rațiune care să hotărnicească îndumnezeirea la nesfârșit a celor ce o pătimesc. Așadar, lucrăm câtă vreme avem în activitate puterea lucrătoare a virtuților, care e rațională prin fire, și puterea cugetătoare, capabilă, fără restrângerea, de toată cunoștința, fiind în stare să străbată întreg universul
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
că frații Simion și Grigore, boieri din Climăuți, au fost pedepsiți prin confiscarea averilor. Moșia lor a fost donată logofătului Andrei, pîrcălab de Soroca. La 20 mai 1665 Climăuții pe Nistru sînt pomeniți ca punct de hotar, cînd s-a hotărnicit moșia boierului Grigore Hăbășescu din Sănătăuca.Recensămîntul din 1774 fixa la Climăuții de Jos 26 de ogrăzi drept proprietate a Mănăstirii Golia din Iași; printre băștinași apar și 4 băjenari (refugiați) din Polonia. Mănăstirea Golia stăpînea la 1861 în localitățile
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
Petru Huhulea. Urmașii săi au alcătuit familia Tăutu, care se număra la începutul sec. al XVIII-lea printre familiile boierești din Moldova. La 9 decembrie 1728 domnul Moldovei Grigore al II-lea Ghica i-a dat poruncă sulgherului Miron să hotărnicească satul Temeleuți și "să-l stâlpească". Sulgherul descria astfel faptele sale: "Cu martorii ne-am dus în capul hotarului Timileuților din sus, aproape de fundul Bâcului, unde-s împreună cu moșiile mănăstirii Pobratii, anume Răchicenii și cu alte săliște, care sântu la
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
1620, și că s-a mai zis "Prediceni", "Pripăceni". Drept dovadă că satul s-a numit și "Pripiceni" servește o carte de întăritură de la Vasile Lupu Vodă, emisă în 1643, pentru moșia Stoicani, în care se arată că ea se hotărnicește cu "Pripiceni". La 17 septembrie 1646 același domn al Moldovei întărește mănăstirii Golia din Iași un șir de moșii din ținutul Soroca, printre care și satul Cereșnovăț, indicîndu-se hotarele: "drumul Alaciului, drumul ce vine de la Peripeceni și merge spre Stoicani
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
pe den sus de un rădiu ce să chiamă Cruhlecu și ieșind din dumbravă peste cîmp în drumul Sobarilor la fîntîna lui Hrițcal, unde este și o cruce mare de piatră din sus de drum". (Ibidem). Moșiile acestea s-au hotărnicit și la 20 sept. 1726, și la 15 iulie 1785. În 1792 Lupu Carpuzu și sora sa Nastasae s-au judecat cu Arseni Herța din Hristici pentru o bucată de loc. Judecățile pentru pămînt au continuat și în 1792, 1794
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
din Cazania lui Varlaam, exemplar care, după 1800, va ajunge în Transilvania. Dintre urmașii celor patru stăpâni de la 1643 se remarcă Gligorașco Gherman, pârcălab și vornic mai multe decenii după 1650, om de nădejde pentru mulți domni, fiind trimis să hotărnicească numeroase și importante moșii din nordul Moldovei. Acest Gligorașco se va căsători cu Chelsia, fata unui alt răzeș (în sens de coproprietar!) din Cordăreni, Grigore Tăutul, unul dintre fiii personajului amintit mai sus. Se încerca, probabil, limitarea, și prin aceste
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
antice care a dispărut, lăsând doar câteva searbede urme. Primul document care vorbește despre aceste meleaguri este un Hrisov din anul 1525 al domnitorului Vladislav-Voievod pe care Preotul Gheorghe Șolzănescu îl prezintă ca argument, în favoarea sătenilor, inginerului hotarnic care a hotărnicit moșia Râca-Pasărea, pentru stabilirea vechilor hotare. Existând certuri între localități, Preotul vine cu acest Hrisov și-l prezintă inginerului hotarnic care trasa hotarul comunei ca argument. Hrisovul este tradus pre limba românească de pe hrisovul slavonesc de <Lupii Dascălu de la Școala
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
Oficial sub nr.32 din 12 (24) mai anul 1894 pentru operațiunea alegerii hotarelor Moșiei numită Râca-Pasărea, proprietate a domnului Ioan Chițu, fiind procedura îndeplinită și aflându-mă în fața locului, unde, mai întâi domnul Ioan Chițu, proprietarul moșiei ce am hotărnicit, mi-a înfățișat următoarele documente, acte și planuri care sunt: <Anul 1830, luna iunie..., În copie legalizată de Direcția Arhivelor Statului în 12 august 1894 sub nr.430. (Vezi Testamentul Serdarului Teodorache Râculescu din anexele lucreării) și iată <Foaia arătătoare
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
boieri stabiliți de domnitor care vor consemna hotarele moșiei într-un hrisov din 27 octombrie 1646. Printr-un alt hrisov din 25 februarie 1652 Matei Basarab sporea averea mănăstirii sale de la Plătărești, întărindu-i moșiile Uscați și Răsciori, precum și moșiile hotărnicite în anul 1647: Mileasca, Tufeanca, Rânzeasca și Plătăreștii de Jos. Matei Basarab nu a ales întâmplător să construiască o mănăstire la Plătărești. Mănăstirea se încadra într-un ingenios sistem defensiv, menit să contribuie la o mai bună apărare a țării
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]