184 matches
-
noi. Documente ulterioare celui din 1495, referitoare la același topic îl situează mai la est, între Bârlovița și Siret, adică la răsărit de apa Siretului. Reproducem câteva pasaje documentare ce fac referire la satul și moșia Țigăneii. a - Carte de hotărnicie a moșiilor unite Iveștii și Torceștii din 1892 în care, la capitolul documente vechi, se află menționat și „Ispisocul (copie) a lui Ștefan-vodă, din 7003 (1495) ghenarie 12”, prin urmare documentul prin care li se atribuise și li se întărise
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nu avem informații că ar fi stăpânit în Țigănei, deși în actul de vânzare din 1602, în capul listei vânzătorilor, se află un anume „Macsin, nepot lui Imoș cel bătrân”, dacă transcrierea făcută de Gh. Ghibănescu este corectă. Cartea de hotărnicie din 1892 mai menționează pe „Ursu vel pitariu și Gheorghe vornic de poartă [...] că au vândut moșia din Țigănia (Țigăneii, I. S.), partea lor în 1602 lui Cristea vel vornic. E posibil ca aceștia să fie urmași ai vreunuia din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
lui Căuie. Astfel, singurul act în care întâlnim numele celor patru bătrâni ai Torceștilor este cel din 1697, urmat de întăritura domnească din anul urmator, care preia datele din documentul anterior. Primul document, cel din 1697, a rezultat în urma înfăptuirii hotărniciei, de către dregătorii din zona noastră, Coste Adam, logofăt al doilea, și Ion Tălăbescul, fost logofăt. Atât din documentul acesta, cât și din întăritura domnească ce a urmat, constatăm că părtășiile pe bătrâni erau inegale și au fost specificate în felul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
hotarnic pe răposatul Toader Costache vel spătar și pe tine, căpitane Negreo, și, când și-au hotărât moșia”, anterior acestei date, răzeșii nefiind față, li s-ar fi „înpresurat o bucată de loc”, pentru care se impune acum o nouă hotărnicie. Cu câteva luni în urmă, respectiv pe data de 20 aprilie 1740, printr-o scrisoare de danie din partea lui Constantin Costin Neaniul, unchiul soției lui Toader Costache, Maria, li se încredința stăpânirea unor moșii din Moldova, scriindu-se în act
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
până la 25.000 lei. Nu apare în acest context, la numele răposatului, moșia sa Țigăneii, din vecinătatea Torceștilor, moșie pe care o stăpânea, așa după cum se poate constata dintr-un act de pe 4 septembrie 1763, ce se referă la o hotărnicie ce urma să se facă în urma cererii „dumisali Iordachi biv vel vistiernic pentru o moșie a dumnialui, anume Țigănei, la ținutul Tecuciului”. Până la urmă, amândouă moșiile vor trece în stăpânirea domnitorului creditor. În anul 1777, cu câteva luni înainte de tragicul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
bani până la 25 mii lei, a fost luată și moșia Țigăneii, nepusă la început printre lucrurile bărbatului său. Prin urmare, din 1777, amândouă aceste moșii au intrat în stăpânirea domnitorului Grigore al III-lea Ghica, pentru care se și lucrează hotărnicia pomenită, stabilindu-li-se hotarele și dimensiunile pe baza vechilor acte. După moartea domnitorului, intervenită în octombrie 1777, respectivele moșii au intrat în stăpânirea urmașilor săi și anume, la una din fiice, pe nume Luxandra, căsătorită cu banul pe atunci
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
judecata urmată între răzășii de Umbrărești și Constantin Costache [...] ce duce moșia Torceștii în Valea Călmățuiului” și altele în care, pretinde inginerul hotarnic, hotarele Torceștilor și al satelor vecine merg „până în Valea Călmățuiului”. De asemenea, se susține în Cartea de hotărnicie întocmită, că „toate zapisele de cumpărătură vechi cu care s-au cumpărat acea moșie pomenesc din apa Bârladului până în Valea Călmățuiului”. Se invocă și „suplica răposatului spătarul Mihalache Cantacuzino, părintele D-nei Ruxanda Balșu, către Divan, nr. 1607 din 1835 mai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vadul morii”, fapt specificat cu ocazia „socotelii” ce s-a făcut celor patru bătrâni din Torcești. Că au existat mori cu mult timp înaintea celor atestate prin documentele menționate mai sus ne putem convinge din mărturiile date în pricini de hotărnicie, când sunt luate și date ca semne de hotar locuri unde „au fost” mori; astfel, în hrisovul prin care Vasile Lupu întărește stăpâniri de sate și locuri, lui Ștefan căpitanul de Tecuci și alor săi, hotarul trebuie „să fie precum
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
-se pe teritoriul actual al Umbrăreștilor, în timp ce a doua se afla la hotarul de vest al așezării și moșiei respetive. Locul morii de pe Bârlovița s-a păstrat îm amintirea locuitorilor cu numele „moara lui Cioașcă”, dar și în Cartea de hotărnicie a moșiilor Iveștii și Torceștii din 1892, atât în text cât și pe harta întocmită găsim menționată „groapa lui Cioașcă”. În documente vechi aflate în fondul mănăstirii Adam, punctul acesta, „moara lui Cioașcă”, este localizat greșit pe „hotarul muntenesc unde
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mănăstirii Adam, punctul acesta, „moara lui Cioașcă”, este localizat greșit pe „hotarul muntenesc unde se numește moara lui Cioașcă”, urmare a interpretării greșite a textului din 1639 și a faptului că moara și amintirea ei dispăruseră; or, oamenii chemați la hotărnicii ulterioare, fiind de la vest de Siret, nu cunoșteau așa cum trebuie reperele hotar. Păstrarea numelui și a locului unde a fost moara în memoria umbrăreștenilor ne demonstrează că această moară și proprietarul sau constructorul ei se aflau pe teritoriul de astăzi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
că „moara lui Cioașcă au fost din vechi, dar acum (1828) nu să cunoaști nici locul, nici Sirețălul n-are apă”, în timp ce locul aceleiași mori de pe Bârlovița s-a păstrat atât în amintirea localnicilor, cât și documentar, în cartea de hotărnicie pomenită mai sus. Nu știm, pentru că actul este lipsit de precizie, dacă în anul 1664, când sătenii din Umbrărești fac danie hatmanului Neculai Racoviță un „vad de moară”, se afla și instalația corespunzătoare acolo. După cum an văzut însă, din actele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
îndrumă și o informație dintr-o hotarnică de mai târziu a satului Bârlădeni (Podoleni), unde se arătă că o piatră despărțitoare de hotar se pune „pe din sus de unde au fost viile Umbrăreștilor”. Din text se înțelege că la data hotărniciei, 1724, viile nu mai erau, se părăginiseră, cum deseori se întâmpla pe atunci, ca apoi să se refacă. Este și situația pe care o desprindea din menționarea zapisului din Cartea domnească emisă de Constantin Cantemir în 1687, consemnându-se în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
printre altele: „1.700 fălcii pământ arabil, 50 fălcii fânaț, 180 fălcii emașuri și 29 fălcii grădinărie de verdețuri” (subl. n.), restul de pământ fiind „îmbrăcat cu pădure tot pe lângă apa Bârladului”. Peste numai 2 ani, în 1893, Cartea de hotărnicie a moșiei Umbrăreștilor făcută de inginerul hotarnic C. F. Robescu, la capitolul intitulat Detalii a diverselor feluri de terenuri cultivabile sunt trecute „31 fălcii 499 st/ânjeni/ p/ătrați/ = 44 ha, 6504 m.p. = 89 pog/oane/ 61 st.p. grădini
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
concret dacă prezența podurilor pe teritoriul comunei noastre a fost o realitate a tuturor timpurilor ori ține doar de epoca modernă. Susținem ultima variantă, căci spre aceasta conduc și puținele informații documentare de care dispunem. În afară de „podul lui Dumitru” din hotărniciile vechi, prin care se atestă un pod umblător, pe dubasuri, peste Siret, nici o altă sursă documentară nu surprinde vreunul fix, nici pe Bârlad și cu atât mai puțin peste Siret. Podurile peste apele mari, cum era considerat Siretul, se construiau
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
umbrăreștene ajunse în condiția de moșii și sate dependente, Bozieștii de prin secolul al XVI-lea, Torceștii în cel următor, iar jumătatea de nord a Umbrăreștilor la începutul secolului al XVIII-lea, 1704, când se produce prin act scris și hotărnicie pe teren înjumătățirea dintre partea rămasă răzeșească și aceea atribuită boierilor Costăchești. Lucrurile de aici nu sunt așa cum le-a prezentat istoricul Al. I. Gonța. Nu există nici un document din care să se constate starea de vecinie a locuitorilor umbrăreșteni
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mai avea rostul inițial. Așa, poate, se explică dispariția cvasitotală a numelor de persoane umbrăreștene (ca și din alte sate) din peisajul documentar față de perioada precedentă. Întâlnim în anul 1724 pe un „Sandul, căpitanul de Umbrărești”, participant la efectuarea unei hotărnicii din satul vecin, „Bârlădenii, care sunt la ținutul Tecuciului”, pe Darie, vătav al logofătului Manolache Costachi (în acest răstimp a crescut mult numărul slugilor boierești), pe Ion Drăgoi, mazil la Torcești, înregistrat ca atare în catagrafia din 1774, dând și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
locuitorilor (târgoveți și oameni săraci) și dreptul de acciză, cu privilegiul de scutire, acordat bârlădenilor, după „legea lor veche”. În secolul al XV‐lea neexistând beton, pentru a se confecționa borne de hotar, iar piatra fiind de ficitară în regiune, hotărnicia se făcea cu menționarea: ”o salcie, 13 movile săpate, 277 7 dumbrăvi, 14 stejari, 5 drumuri, o răspântie, o margine de făget, o margine de pădure, o groapă săpată, o ruptură, o fântână și capătul unui rediu...” ...” Se mai folosea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
văzut păcatele omului și din ceasul acela a făcut ca pământul să fie întunecat."148 Pământul este părtaș la evenimentele esențiale ale omului: nașterea pe pământ, uniunea nupțială pe pământ, moartea pe pământ, fiind și "martor la unele jurăminte și hotărnicii"149. 3. FOCUL Considerat "principiu de creație și de metamorfoză, centru de iradiere a vieții spirituale" 150, focul l-a condus pe om la porțile divinității. Simbolizând Moarte și Înviere, Focul poate fi asociat cu principiul antagonic, Apa: "Astfel, purificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
boierii și negustorii străini, judecau (pe baza unei legi nescrise) pricinile mărunte - sfadă în târg și furtișagurile dovedite la fața locului -, puteau să amendeze (globească) pe cei găsiți vinovați, împărțeau, prin tragere la sorți, terenurile din hotarul târgului, participau la hotărnicii ș.a. Însă, competențele juridice ale sfaturilor orășenești au devenit inoperante în mult prea multe cazuri, fapt ce ne indică, o dată în plus, un nivel scăzut al autonomiei comunitare: începând cu anul 1458 negustorii brașoveni au fost supuși numai judecății domnești
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
organizațională amintește, mai curând, de instituția oamenilor buni și bătrâni din satele libere ale Moldovei decât de modelul continental al autonomiilor citadine. La fel ca și în cazul pârgarilor, reprezentanții satelor moldovenești erau aleși anual din rândul locuitorilor, participau la hotărnicii și alcătuiau un tribunal „în sarcina căruia cădeau - în virtutea unui drept nescris, consuetudinar, <<obiceiul pământului>> - apărarea drepturilor naturale ale indivizilor, (...) litigiile care vizau proprietatea, cele care provocau neînțelegeri asupra averilor imobile, asistați, uneori, de preoți și slugi domnești, (...) rezolvarea pricinilor
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
chiar dacă, bătrână fiind, a alergat pe la Istanbul pe la toți marii zilei ca să-și scape neamul de urgia în care-l băgaseră tot pârile Leurdeanului. Și testamentul, așijderea. L-a făcut de parcă nu ar fi fost vremurile așa de tulburi, de parcă hotărniciile pe care le trăsese postelnicul Constantin, bărbatul domniei sale, erau veșnice, iar ei doi, el ca un patriarh și ea matcă de neamuri, stabileau peste timp pământurile făgăduite celor ce vor veni. Și făcuse bine să vină la locurile sfinte. O
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
faptele de vitejie ale marelui domn, arătând - totodată - faptul că Ștefan cel Mare a acordat o atenție deosebită târgului Vaslui, transformându-l într-o veritabilă capitală a Țării de Jos a Moldovei. Printr-o serie de privilegii comerciale și prin hotărnicia ocolului târgului Vaslui (în 1491), marele domn a contribuit decisiv la dezvoltarea economică și socială a acestui oraș, conturându-i astfel rolul de mare centru urban moldav. De asemenea, prin construirea Curții domnești și a Bisericii „Sf. Petru și Pavel
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
decisiv la dezvoltarea economică și socială a acestui oraș, conturându-i astfel rolul de mare centru urban moldav. De asemenea, prin construirea Curții domnești și a Bisericii „Sf. Petru și Pavel” din Huși (în 1495), dar și prin refacerea și hotărnicia ocolului târgului domnesc al Bârladului (la 1495), pagina de istorie a vremurilor lui Ștefan va fi păstrată de copiii timpurilor noastre într-un ștergar și pusă la loc ferit pe grinda casei sau după icoane. Aceasta este și dorința autoarei
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
arvună tutorelor minorilor, el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cucoanei, cu care afacerea era ca și terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie nepărat să se întoarcă avocatul, fiindcă s-a dus cu o hotărnicie, dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe puncte de vedere, care le știe dumnealui... Așa să-i spui.36 Lipsa de relevanță a mesajului e pregnantă și pentru că transmiterea lui se face printr-un mijlocitor care, în afara stupidității
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Fălciului până în județul Tutova. Pe vremea aceea, apa Bârladului era plutitoare cu luntrii în sus și în jos de Bârlad. Satul Sârbii era așezat pe dealul care astăzi se cheamă „Dealul Șipotului“. Vor mai fi poate, hârtii cetluite, vechi; zapise, hotărnicii, hrisoave, în sat, dar răzeșii le țin ascunse, căci pe lângă procesele cu marii proprietari care le încălcau moșiile, ei s-au războit între dânșii. Aproape de Șuletea, se aflau altădată Siliștenii, sat dispărut, obârșia lui Constantin, Antioh și Dimitrie Cantemir, și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]