305 matches
-
trage apa nevoită cu ușor, iar mușchiul se alimentează cu apa contaminată din pământ. Ciuperca acumulează astfel cea mai mare parte a materiei toxice în coloranții pălăriei, "Badion A" și "Norbadion A", care au putința de a complexa cesiul. În hrib de exemplu, aceste două derivate ale "acidului pulvinic" nu sunt disponibile. Prin scăderea pielii pălăriei nivelul personal de contaminare radioactivă poate fi redus în mod semnificativ.
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
platforma literară "Cititor de proză". La vârsta de 16 ani începe să lucreze la manuscrisul primului ei roman. După ce este refuzată de mai multe edituri, o cunoaște pe scriitoarea Monica Ramirez, căreia îi înmânează manuscrisul. Aceasta o recomandă editorului Bogdan Hrib. În 2012, acesta publică romanul la editura Tritonic, cu titlul "Crimă la timpul trecut". În timp ce citea un articol despre Dracula, îi vine ideea unei povestiri fantasy care se transformă rapid în roman, apoi în seria "Dincolo de moarte". Plănuite să formeze
Adina Speteanu () [Corola-website/Science/332588_a_333917]
-
Slovenia, cu o populație de 11.842 de locuitori (2002). Avber, Bogo, Brestovica pri Povirju, Brje pri Koprivi, Dane pri Sežani, Dobravlje, Dol pri Vogljah, Dolenje, Dutovlje, Filipčje Brdo, Godnje, Gorenje pri Divači, Gradišče pri Štjaku, Gradnje, Grahovo Brdo, Griže, Hribi, Jakovce, Kazlje, Kopriva, Kosovelje, Krajna vas, Kregolišče, Kreplje, Križ, Krtinovica, Lipica, Lokev, Mahniči, Majcni, Merče, Nova vas, Orlek, Plešivica, Pliskovica, Podbreže, Poljane pri Štjaku, Ponikve, Povir, Prelože pri Lokvi, Pristava, Raša, Ravnje, Razguri, Sela, Selo, Senadolice, Sežana, Skopo, Stomaž, Šepulje
Comuna Sežana () [Corola-website/Science/333171_a_334500]
-
crescând în colonii prin păduri de foioase precum în cele de conifere, dar de asemenea pe pajiști și zone deschise cu iarbă. Buretele se dezvoltă din (iunie) iulie până în noiembrie, de la câmpie la munte. Acest burete este considerat indicator pentru hribul cenușiu care preferă deseori același locuri de dezvoltare. Există mai mulți bureți de acest dar și alt gen, cu care în special în tinerețe "Clitopilus prunulus" poate fi confundat, de exemplu cu comestibilii "Agaricus arvensis", "Calocybe gambosa" (mai mare, cu
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
Paxillus involutus" în opera sa "Epicrisis systematis mycologici" din 1838. Ultima redenumire a fost propusă de micologul german Gottlob Ludwig Rabenhorst (1806-1881) ca "Rhymovis involuta" care însă a fost respinsă. Buretele porcesc este o ciupercă cu lamele înrudită totuși cu hribii. Originară emisferei nordice, a fost introdusă involuntar în Australia și Noua Zeelanda odată cu transporturile de pomi caracteristice Europei, astfel azi cunoaște o răspândire mult mai largă. Se știe de mult, că ciuperca, consumată crud, este extrem de toxică prin "involutina" conținută de
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
comună din Slovenia, cu o populație de 4.579 de locuitori (2002). Boršt pri Dvoru, Brezova Reber pri Dvoru, Budganja vas, Dešeča vas, Dolnji Ajdovec, Dolnji Kot, Dolnji Križ, Drašča vas, Dvor, Gornji Ajdovec, Gornji Kot, Gornji Križ, Gradenc, Hinje, Hrib pri Hinjah, Jama pri Dvoru, Klečet, Klopce, Lašče, Lazina, Lopată, Mačkovec pri Dvoru, Mâli Lipovec, Malo Lipje, Pleš, Plešivica, Podgozd, Podlipa, Poljane pri Žužemberku, Prapreče, Prevole, Ratje, Reber, Sadinja vas pri Dvoru, Sela pri Ajdovcu, Sela pri Hinjah, Srednji Lipovec
Comuna Žužemberk () [Corola-website/Science/333174_a_334503]
-
Boletus aereus (Pierre Bulliard, 1789), este o specie de ciuperci comestibile "basidiomycete" de genul Boletus în familia "Boletaceae", a cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=de cupru, de bronz)". Acest burete, numit în popor hrib arămiu, hrib pucios, hrib negru sau mânătarcă, coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord, el se dezvoltă, crescând solitar sau în grupuri mici, numai în păduri călduroase de foioase, în
Hrib arămiu () [Corola-website/Science/317595_a_318924]
-
Boletus aereus (Pierre Bulliard, 1789), este o specie de ciuperci comestibile "basidiomycete" de genul Boletus în familia "Boletaceae", a cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=de cupru, de bronz)". Acest burete, numit în popor hrib arămiu, hrib pucios, hrib negru sau mânătarcă, coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord, el se dezvoltă, crescând solitar sau în grupuri mici, numai în păduri călduroase de foioase, în primul rând
Hrib arămiu () [Corola-website/Science/317595_a_318924]
-
Boletus aereus (Pierre Bulliard, 1789), este o specie de ciuperci comestibile "basidiomycete" de genul Boletus în familia "Boletaceae", a cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=de cupru, de bronz)". Acest burete, numit în popor hrib arămiu, hrib pucios, hrib negru sau mânătarcă, coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord, el se dezvoltă, crescând solitar sau în grupuri mici, numai în păduri călduroase de foioase, în primul rând sub stejari
Hrib arămiu () [Corola-website/Science/317595_a_318924]
-
sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor. Foarte gustoși sunt preparați ca Duxelles (un fel de zacuscă). Hribul arămiu a devenit rar. Din anul 2007 din ce în ce mai multe țări europene au introdus specia în lista lor roșie, astfel în Cartea Roșie a Republicii Moldova sau peste, de exemplu, "Landesanstalt für Umwelt, Messungen und Naturschutz" în Germania. În anul 2008, "Boletus
Hrib arămiu () [Corola-website/Science/317595_a_318924]
-
Mrzlo Polje, Obrežje pri Zidanem Mostu, Ojstro, Olešče, Padež, Paneče, Plazovje, Polana, Povčeno, Požnica, Radoblje, Reka, Rifengozd, Rimske Toplice, Sedraž, Selo nad Laškim, Senožete, Sevce, Slivno, Spodnja Rečica, Stopce, Strensko, Strmca, Suhadol, Šentrupert, Širje, Škofce, Šmihel, Šmohor, Tevče, Tovsto, Trnov Hrib, Trnovo, Trobni Dol, Trojno, Udmat, Velike Gorelce, Velike Grahovše, Veliko Širje, Vodiško, Vrh nad Laškim, Zabrež, Zgornja Rečica, Zidani Most, Žigon
Comuna Laško () [Corola-website/Science/333167_a_334496]
-
Boletus edulis, numit în popor hrib, hrib cenușiu sau mănătarcă, este o ciupercă de pădure comestibilă, cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie. Este una dintre puținele ciuperci comestibile "Mycorrhiza" care crește în Emisfera Sudică: alături de diferite specii de pin în Africa de Sud și în apropierea
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
Boletus edulis, numit în popor hrib, hrib cenușiu sau mănătarcă, este o ciupercă de pădure comestibilă, cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie. Este una dintre puținele ciuperci comestibile "Mycorrhiza" care crește în Emisfera Sudică: alături de diferite specii de pin în Africa de Sud și în apropierea teiului
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
edulis", provine din rădăcina latină "bolet-", care înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat și burete) și "edulis", cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Buretele (din boletus) are mai multe denumiri românești printre care se se numără și hrib, copită, mânătarcă, mitarcă, pitarca sau pitoancă. Denumirea de "hrib" provine din ucraineana "hryb". Denumirea "mânătarcă" provine (prin intermediarul bulgar) din cuvântul grecesc "manitaria" însemnând "ciuperci" (în genere), a se vedea și termenul mană. Denumirea științifică, "Boletus edulis", provine din rădăcina
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
superioară” (care a dat și burete) și "edulis", cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Buretele (din boletus) are mai multe denumiri românești printre care se se numără și hrib, copită, mânătarcă, mitarcă, pitarca sau pitoancă. Denumirea de "hrib" provine din ucraineana "hryb". Denumirea "mânătarcă" provine (prin intermediarul bulgar) din cuvântul grecesc "manitaria" însemnând "ciuperci" (în genere), a se vedea și termenul mană. Denumirea științifică, "Boletus edulis", provine din rădăcina latină "bolet-", care înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
structuri delicate, cu pereți subțiri, care conțin protoplasmă. Hifele cresc foarte repede în lemn și sol sau în orice suprafață care asigură hrana ciupercilor. Specimenele ajunse la maturitate deplină pot cântări aproximativ 1 kg. Cei mai apreciați de gastronomi sunt hribii tineri, deoarece hribii mai mari adăpostesc adesea larve de muște verzi și devin slinoși, moi și mai puțin gustoși pe măsură ce îmbătrânesc. Se recomandă însă să nu se recolteze exemplare prea tinere, pentru a nu fi confundate cu alte specii necomestibile
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
pereți subțiri, care conțin protoplasmă. Hifele cresc foarte repede în lemn și sol sau în orice suprafață care asigură hrana ciupercilor. Specimenele ajunse la maturitate deplină pot cântări aproximativ 1 kg. Cei mai apreciați de gastronomi sunt hribii tineri, deoarece hribii mai mari adăpostesc adesea larve de muște verzi și devin slinoși, moi și mai puțin gustoși pe măsură ce îmbătrânesc. Se recomandă însă să nu se recolteze exemplare prea tinere, pentru a nu fi confundate cu alte specii necomestibile sau mai puțin
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
Își au habitatul pe suprafețe dominate de arbori de stejar (Quercus robur, Quercus petrea, Quercus palustris), pin (Pinus sylvestris), molid, castan (Castanea sativa), mesteacăn (Betula pendula), fag (Fagus sylvatica) și brad. Dau roade din vară până toamna, după ploi abundente. Hribul poate fi găsit toamna în Siria și Liban, unde crește în grupuri mari lângă cioturile putrezite de stejar. Crește în regiunea Borgotaro din apropiere de Parma, în Italia, unde are un statut de Denumire de origine protejată. "Boletus edulis" a
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
Așa cum sugerează și denumirea științifică, "Boletus edulis" este comestibil, și este considerat o ciupercă de calitate superioară ca aromă și textură. Carnea este albă, tare, cu gust ușor de alune și carne, cu miros plăcut și textură fină și cremoasă. Hribii se consumă proaspeți, ușor prăjiți în unt, cu paste, în rizoto, în supe și în multe alte feluri de mâncare. Sunt un articol culinar specific al bucătăriei tradiționale provensale și vieneze, dar și al bucătăriei tradiționale a altor țări. Sunt
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
de apă caldă). Odată uscați, se păstrează cel mai bine în borcane închise etanș. Uscarea lor în cuptor nu este indicată, deoarece se pot deteriora prin coacere. Având în vedere prețul mare de cost (în Marea Britanie, 25 de grame de hribi uscați costă 2,50 GB£) este important să nu se deterioreze în timpul depozitării. În România este permisă recoltarea sau achiziția următoarelor specii de "Boletus", conform Ordinului numărul 246 din 14 aprilie 2006: Există multe specii de ciuperci care aparțin genului
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "()" care decurge la rândul său de la cuvântul din limba greacă antică "bolitos" "()", ce înseamnă „ciuperci de pe pământ” care cuprinde mult peste 100 de specii. El este cunoscut în popor sub denumirea hribi. Acest tip este caracterizat prin tubulețe fixate vertical sub pălărie precum un picior în mod general cu bază bulboasă. Cel mai cunoscut reprezentant este Boletus edulis (hribul cenușiu). Acest gen a fost definit și descris de Carl von Linné, pentru
Hribi () [Corola-website/Science/335032_a_336361]
-
cuprinde mult peste 100 de specii. El este cunoscut în popor sub denumirea hribi. Acest tip este caracterizat prin tubulețe fixate vertical sub pălărie precum un picior în mod general cu bază bulboasă. Cel mai cunoscut reprezentant este Boletus edulis (hribul cenușiu). Acest gen a fost definit și descris de Carl von Linné, pentru prima oară în anul 1753. Familia boletaceelor este răspândită peste toate continentele (în afară de Antarctida). Genul Boletus este o ciupercă de diversificare mai recentă (între 44 și 34
Hribi () [Corola-website/Science/335032_a_336361]
-
bun fel de conservare este uscatul bureților. De abia atunci bureții dezvoltă aroma precum gustul lor extraordinar. Ei pot să fie și congelați sau prelucrați conservă. În ultimul caz sunt foarte moi și puțin gustoase. În cele mai multe cazuri se folosesc hribi. Genul "Boletus" este mare și are o istorie taxonomică complexă. "Index Fungorum" enumeră peste 300 de denumiri științifice, care au fost aplicate acestui gen, deși numărul de nume în prezent valabile este mai mic. În plus, față de sinonimie, multe specii
Hribi () [Corola-website/Science/335032_a_336361]
-
Boletus calopus (1801), sin. Caloboletus calopus (2014), cunoscut în România și Basarabia sub numele hrib frumos sau hrib cu picior frumos este o specie de ciuperci necomestibile, devenită cam rar, din încrengătura Basidiomycota în familia "Boletaceae" și de genul "Boletus". În România, Basarabia și Bucovina de Nord ea poate fi găsită în primul rând în
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
Boletus calopus (1801), sin. Caloboletus calopus (2014), cunoscut în România și Basarabia sub numele hrib frumos sau hrib cu picior frumos este o specie de ciuperci necomestibile, devenită cam rar, din încrengătura Basidiomycota în familia "Boletaceae" și de genul "Boletus". În România, Basarabia și Bucovina de Nord ea poate fi găsită în primul rând în păduri de conifere
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]