311 matches
-
alt munte, prin păduri, pe un plai, până am dat de o poiană largă, unde am urcat până la o casă chiar pe vârful muntelui. Acolo locuia Moisiuc. Când l-am văzut, m-a luat frica. Moșul era înalt, ca un hrib uriaș, cu o pălărie mare, gri, pe cap, cu mustăți lungi îndreptate în jos peste marginile gurii. - Ei, ce-ai adus acolo? Cine te-a trimis? tună Moisiuc cu vorbele momfăite pe sub mustăți. - M-a trimis tata să vă rog
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
femeia frumoasă, bărbatul viteaz, de pildă). Experiența gazetarului e un pretext pentru autorul de proză scurtă. În Iarba iubirii (1989), reporterul-scriitor poposește acasă la Nicolae Labiș sau la Ciprian Porumbescu, face istoria plutăritului, prezintă „cronicile” și casa-muzeu a lui Toader Hrib de la Arbore, descrie ținutul Ostrei, codrii Rădăuților, Cetatea Sucevei, reproduce discuții, conturează portrete. În proza lui B. se regăsesc pitorescul nuanțat și lirismul contemplativ-sentimental al poetului. Bucovina care ne doare (I-II, 1996-2002) este un dosar de documente și impresii
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
jurnal de creație, cartea este totodată o amplă „fișă de observație” a procesului de degradare a societății românești în totalitarism, oferind și o neconcesivă imagine din interior a vieții literare. A descoperit și editat Cronica de la Arbore a lui Toader Hrib (1971, 1972). SCRIERI: Fără popas, pref. Maria Banuș, București, 1961; Câmpia soarelui, București, 1962; Constanța, București, 1964; Intrare în anotimp, București, 1964; Fata morgana, București, 1966; Măști de priveghi, București, 1968; Himera nisipurilor, București, 1969; Poeme, București, 1969; Arborele vieții
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
inedite 1970-1989), București, 1991; Copilărinda, București, 1991; Efectul de seră, București, 1991; Zidul martor. Pagini de jurnal. 1970-1990, București, 1995; Aurolac, București, 1997; Petrecere, București, 1998; Austru, postfața autoarei, București, 1999; Scara ce nu duce nicăieri, București, 2001. Ediții: Toader Hrib, Cronica de la Arbore, Iași, 1971; ed. 2, Iași, 1972. Traduceri: Victor Sivetidis, Thalasse, București, 1967 (în colaborare), Oracolul lui Oreste, București, 1969 (în colaborare), Zbor ireversibil, București, 1972 (în colaborare cu Aurelia Batali), Stalactite, București, 1979. Repere bibliografice: Martin, Poeți
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
exemplul predecesorului, toată lumea a răsuflat ușurată a doua zi. Iepurașul era în viață. Iar Garçon îl veghea precum o santinelă bine instruită și cu un ridicat simț al datoriei. S-a dovedit, însă, încă o dată, că întâmplările sunt ca și hribii: dacă găsești unul, în mod sigur îl vei descoperi și pe al doilea. Cu al treilea și cu al patrulea nu mai e nici o problemă. Pentru a confirma această regulă, Manuche a mai făcut rost de un iepuraș. Era al
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
cât viața toată Un chin s-aveți: de-a nu muri de-odată. " {EminescuOpVI 63} {EminescuOpVI 64} {EminescuOpVI 65} MIRON ȘI FRUMOASA FĂRĂ CORP Ce lumină-i și ce vorbe Jos sub grinzile colibii? Marta mînue cociorbe Iar Maria toacă hribii, Iar ciobanu-și pune gluga, Mai îndrugă câte - ndrugă, Ese-n noaptea cu scântei Ș-o tuli urât de fugă, Parcă-i dracul în călcăi. Iar la colțul marei vetre Stau pe laiți, lângă spuze, Un moșneag și trei cumetre, Povestesc mișcând
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de manipulat de către ceilalți de pe Rahova: colegi, gardieni și comandanți. Au declarat că au fost, sunt și vor fi puternici. De aceea, îi numim: A. E. , Băbuș, Bărcilă, Bazan, Brezeanu, Budi, Callo, Constantin, Czampar, Dobrovolsky, Gavrilă, Lipoveanu, Gheorghiță, Gherase, Grigore, Hrib, Mandin, Marcel, N. , Pakular, Păun, Petre, Sibișan, Teodorescu, Târtan, Vasiliu, Vincze, Zanfir. Ei sunt zeii morții unora, așa cum supraviețuiau în toamna lui 2002 și până în 2003 primăvara, în penitenciarul de maximă siguranță Rahova - București. Ei stau închiși, pe Rahova. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
imagine ce-mi revine pe retină în lunile mele horror: ghete scandinave legănându-se în apus, fericite, pe marginea unei canapele. Sunt pregătit pentru începerea programului. „Aici ora 9 nu e niciodată la timp“. Programul în viață 2002-2003 Pușcăria, după Hrib Au construit pușcării moderne. Sunt condiții, sunt mai puțini în cameră, deținuții au mult mai multe drepturi - au televizoare, radiouri. Asta e pușcăria lui „Nes, cafea și Coca-Cola“. Așa-i spunem noi. La Ceaușescu erau arpacașul, cu Snagovul. Cam atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că conflicte de certuri nu există. Ne-am întâlnit și-am dovedit unu’ cu altu’ că nu mai are rost să continuăm discuția, pentru că nu a fost o discuție mare, a fost mică; putea să fie mare - discuția. Cearta, după Hrib Dumneata îmi dai o palmă azi, eu îți întorc palma aia, dar nu direct, nu mă ajută fizicul, cu ajutorul altuia, îl conving pe altul că tu ești dușmanul lui, sunt telenovele. De multe ori se spune că cei ce stăpânesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
felul de motive din astea. Practic, eu am mâncat toată vara. Nu mai vorbesc de piersici, de caise. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi s-a cumpărat și-un pepene. Arta (pictură, tatuaj, traforaj, goblen, teatru), după Băbuș, Remus, Bărcilă, Vasiliu, Hrib Unii stau cu mâinile în sân, alții modelează din te miri ce obiecte: icoane, bărcuțe, cruci, cutii traforate. Arta lor e în afara aprecierii. Din lemn, cartoane, fiare, miez de pâine mestecat în gură. Din tot ce pare inofensiv. Păr. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o activitate de grup, este o activitate de divertisment. Simți că ești mai liber la Club, e total diferit de sistemul de deținere. Dar gândurile te seacă. Stai și te uiți ce-ai făcut în urmă. Păpușelele și crucile, după Hrib Pun trei-patru cârpe una lângă alta și devine o păpușă. Acuma, cererea și oferta. Dacă piața asta cere, eu, dacă am lut (am lut special, trimis din SUA), iau lut d-ăla care pentru mine costă foarte mult, așa, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
zis că am stat un minut jumate și m-am înnegrit la față. Și asta din glumă, așa mi-a venit mie. În minutul ăla vedeam numai îngeri, numai oameni în alb care zboară pe sus. „Mari realizări ale lui Hrib!“ - Hrib Când l-am auzit vorbind prima oară m-a apucat un entuziasm tâmp, neîngrădit: „Cu dumneavoastră pot vorbi altfel, pot vorbi mai multe, mă puteți înțelege mai bine“. Și evreul, simplu: „Dom’le, eu am omorât și am înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că am stat un minut jumate și m-am înnegrit la față. Și asta din glumă, așa mi-a venit mie. În minutul ăla vedeam numai îngeri, numai oameni în alb care zboară pe sus. „Mari realizări ale lui Hrib!“ - Hrib Când l-am auzit vorbind prima oară m-a apucat un entuziasm tâmp, neîngrădit: „Cu dumneavoastră pot vorbi altfel, pot vorbi mai multe, mă puteți înțelege mai bine“. Și evreul, simplu: „Dom’le, eu am omorât și am înșelat toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ei să te oprime. E diferență între mine și ăia. Ei așteptau execuția, eu am fost executat atunci, pac, ca și cum mi-a tras-o. E articolul 51, dacă sunt cuminte, muncesc, mă eliberez. Aici trag spuza pe turta mea... Eu Hrib, trag spuza pe turta mea, evreii sunt mai egoiști. Câte bune are Hrib, mai greșești cu vin, cu un cazan, îi mai spargi botul la unu’, dar, în 12 ani, câte a făcut Hrib! Eu am multe. Am scris trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eu am fost executat atunci, pac, ca și cum mi-a tras-o. E articolul 51, dacă sunt cuminte, muncesc, mă eliberez. Aici trag spuza pe turta mea... Eu Hrib, trag spuza pe turta mea, evreii sunt mai egoiști. Câte bune are Hrib, mai greșești cu vin, cu un cazan, îi mai spargi botul la unu’, dar, în 12 ani, câte a făcut Hrib! Eu am multe. Am scris trei cărți poștale pe lună, în ’90, asta e cea mai gravă, pe numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trag spuza pe turta mea... Eu Hrib, trag spuza pe turta mea, evreii sunt mai egoiști. Câte bune are Hrib, mai greșești cu vin, cu un cazan, îi mai spargi botul la unu’, dar, în 12 ani, câte a făcut Hrib! Eu am multe. Am scris trei cărți poștale pe lună, în ’90, asta e cea mai gravă, pe numele meu, pe numele lu’ altul, pe numele la altul, le-am cumpărat dreptul lor. Asta e cea mai gravă. 2 Port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că-n ’90, când am ajuns noi, deja nu mai avea sens să mai rămân acolo, pentru că România era o țară liberă. 4 Înainte am făcut „eji“ de mii de infracțiuni. „N“. De la a purta haine de... - eram domnul locotenent Hrib, până la „Scoate, că te sparg!“. Tâlhării, matoi, să iei căciula din cap și ghetele din picioare. Orice. Nu făcusem incesturi, nu făcusem violuri, nu făcusem omoruri. Și viața, viața la mine pe primul plan, indiferent cât aș fi urât eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
găinile cuiva. Ei, și-ajung în ’90 să iau viața la ăștia doi! Treaz, nebăut, nu drogat... Ei - anunțuri în ziar. Afaceri rapide... vând cameră video, bijuterii, argint, tablouri, Grigorescu, nu știu ce. Contactați la numărul de telefon x. „Alo, sunt locotenent Hrib.“ Asta era a patruș’ opta faptă... „Da“, zice. „Sunt în legătură cu anunțul din ziar, sunt tânăr căsătorit, proaspăt căsătorit. Am și eu nevoie de aur să-mi fac bijuterii, să-mi fac verighete.“ „Bun, veniți, Dinicu Golescu 37. O să v-așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
gabor? Am încercat să le explic eu ceva-ceva, dar să mă dau eu în primire singur, așa? Începuse după ’90 poloneji, ruși, bulgari să vină la noi în țară ca să-și vândă marfă, să-și vândă asta. Apărea domnul locotenent Hrib, nu mai vindea nimic. Luam și pașapoartele. Era o sută de dolari, unul. Îl luam să-l falsific. Atât era: de la o sută la o mie. Dacă era britanic, îl dădeai c-o mie. El scotea altul, se ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Moșilor, încolo, am scos cătușele... „Băi, tâmpitule, fii, bă, atent la cine mai pune mâna pe tine. Te-am scăpat acuma, dar nu știu dacă mai pot.“ Ei, și domnul plutonier major Nițescu aștepta raportul de la Capitală, de la domnul locotenent Hrib, Brigada Specială Moravuri. Nici nu se înființase, nici nu exista atunci, și nici acuma nu cred că este. 14 Mama a fost persoana care m-a legat, cum se spune. Când am făcut fapta asta, pe treisprezece august, a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o familie, un copil, doi, vede-o mașină, o casă, un servici, nu? Da’ eu, dacă mă uit în urmă, nu văd nimic; e negru, e beznă. Câteva tablouri, câteva goblene și doișpe ani de detenție. Mari realizări ale lui Hrib! Eu una, nu copii după, nu fac nimic din ceea ce a făcut altul. Vreau să fiu numai eu. Și câteodată e bine să lași în urmă și așa ceva. Înainte se făceau zimbri din lemn, se sculpta, se făceau un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
stau și începeau că te facem noi. Final de program Marți, 22 iulie 2003 a fost ultima zi în care i-am văzut pe A. E. , Băbuș, Bărcilă, Bazan, Brezeanu, Budi, Callo, Constantin, Czampar, Dobrovolsky, Gavrilă, Lipoveanu, Gheorghiță, Gherase, Grigore, Hrib, Mandin, Marcel, Pakular, Păun, Petre, Sibișan, Teodorescu, Târtan, Vasiliu, Vincze, Zanfir. Gratiile lor duble au fost date jos. Biserica din mijlocul Rahovei se construiește, încet, de unde a rămas. Șapte din ei au mers, la ora 14, în Club, la concursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dați la gardă întrebările astea, să vedem câte răspunsuri dau ei!“ Garda se juca cu mingile de biliard. Cei trei dau iarăși răspunsuri corecte! Li se acordă tuturor un premiu egal. Czampar, ca să tacă, ia o țiplă de ness. Pe Hrib l-au lăsat nervii. „Garda“ are un tip de poante, „stați ca lorzii, primiți cu lingurița“, „vezi să nu te spargi de avantaje“. Hrib avea aprobare eternă pentru pensule, guașă. Dar a fost pus să mai facă una. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Li se acordă tuturor un premiu egal. Czampar, ca să tacă, ia o țiplă de ness. Pe Hrib l-au lăsat nervii. „Garda“ are un tip de poante, „stați ca lorzii, primiți cu lingurița“, „vezi să nu te spargi de avantaje“. Hrib avea aprobare eternă pentru pensule, guașă. Dar a fost pus să mai facă una. L-a iritat. Când s-a dus să și le ridice de la poartă, n-a mai rezistat la aluzii. A dat cu pumnii în geamuri. Țăndări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sub fuioare de ceață - cerul nicăieri Licăr pe un ram străfulgerând ceața scatiu auriu În plasa ceții zumzetul orașului - deasupra corbii Copacii-n vântul rece exersând zborul - cad mii de frunze Frunze-n cădere - în golul ramurilor imensitatea Casa cât hribul sub povara frunzelor - piticii nicăieri Se balansează frunza veștedă pe ram - motanul atent În palma-ntinsă aurul cerșetorului - frunza de salcâm Stradă pustie - hârjonindu-se frunze gonesc pe vânt Toamna spectacol de sunet și lumină - ciori și nori vineți Frunzele
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]