640 matches
-
zi-le melodia, Pavka! făcu bărbosul și mai trase un gât. — „Vino mândră-n galaxie să-ți arăt stele o mie, măi, măi”, începu cu foc Pavka, zdrăngănindu-și obiectul. Avea o voce plăcută, baritonală. Cântecul urca încet, ieșea pe hublourile deschise și se pierdea ca o dâră incoloră în urma navei. La sfârșitul melodiei, bărbosul își șterse o lacrimă. Voi ce beți? îi întrebă el cu blândețe pe roboți. — Ulei, răspunse Felix S 23. — Ulei? Avem noi ceva ulei, Toshiro? făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
înaintea bărbosului. Ia luați, băieți, de-aici. Ia și tu, copilaș! zise bărbosul către micul Benga și începu să scoată cu amândouă mâinile pixuri, gume, bujii, săpunuri, minicalculatoare, mulinete „Shakespeare”, baterii, aftershave-uri, banane. Goli tot sacul, apoi îl aruncă pe hublou. — Domnule Herbert - îndrăzni comandantul Felix -, dacă nu vă supărați, am observat că vă plac prunele... poate luați și de la noi un sac... sunt proaspete... — Vă mulțumesc, băieți - spuse înduioșat Herbert -, nu vă refuz. Te rog, Toshiro. Asiaticul merse în magazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de vizită. Dacă vă mai atacă cineva, arătați-o și n-aveți probleme. Operăm numai cinci echipaje în zona asta. Încă o dată, vă mulțumim! Salutări acasă! Drum bun și succes! strigară roboții. Agresorii ieșiră spre nava lor. Dromiket 4 închise hublourile. — Ce hoți de treabă! zise Stejeran 1. — Vai de mama lor! Mereu singuri în spațiu, nu tu casă, nu tu masă... Nu li-e ușor nici lor, zise Felix. — N-ați văzut cum a lăcrimat bărbosul când a cântat ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nume și sub alți indicatori. Un fel de metempsihoză a pieselor ce vor sluji, în cel mai bun caz, cine știe cărui strung carusel fără conștiință. Stăteau cu capetele plecate, atât cât le permitea dispozitivul, când deodată Getta 2, care privea prin hublou, exclamă: — Ia te uită! Parcă se vede o planetă! Cu pași mărunți, comandantul Felix S 23 merse la hubloul său, mai mare și mai curat, și se uită în spațiu. Într-adevăr, în depărtare se zărea luminând roșietic ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cine știe cărui strung carusel fără conștiință. Stăteau cu capetele plecate, atât cât le permitea dispozitivul, când deodată Getta 2, care privea prin hublou, exclamă: — Ia te uită! Parcă se vede o planetă! Cu pași mărunți, comandantul Felix S 23 merse la hubloul său, mai mare și mai curat, și se uită în spațiu. Într-adevăr, în depărtare se zărea luminând roșietic ceva de forma unei mingi de rugby. — Dacă nu mă înșel eu - zise comandantul -, cred, după formă, că e... Dromikete. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să meargă mersul piticului până la muntele de acolo și înapoi! Executarea! Când masa compactă a tălâmbilor deveni doar o pată cărămizie în depărtare, intrară în navă și decolară. — Am o senzație ciudată, spuse după o vreme Getta 2, privind prin hublou. Puneți-mă și pe mine să fac ceva, orice: să mătur, să spăl, să gătesc... Episodul 37 Spleen cosmic Îndepărtându-se de Planeta Tălâmbilor, fiecare rumega în tăcere ceea ce îi trecea prin cap: robotul TESA Stejeran 1 - gândurile, robotul programator-corector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
apoi Felix îi sugeră din priviri ieșirea în hăul cosmic. Din ușă, Jan, se întoarse și spuse: — Da’ niște sticli goale... N-avem! răcni Felix S 23. Meseriașul ieși resemnat, trăgând după el ușa. La vreun minut după aceea, prin hublou, văzură cum micul vehicul pe care scria Cooperativa „Prestarea” se depărtează încet, spre noi și noi orizonturi ale cunoașterii. Episodul 41 La o ciupercărie După plecarea simpaticului comerciant, încercară să stabilească legătura radio cu satelitul „Veac Nou”, dar nu reușiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
insistând mai ales asupra pârghiilor sistem import de la coate care cam scârțâiau, când, deodată, la ușa principală a „Bourului” se auziră bătăi puternice și-n difuzorul de captație exterioară răsună un glas disperat: — Tovarăși, deschideți! Roboții noștri se repeziră la hublou să vadă cine bate la ora aceea, în plin mers prin spațiu, dar afară nu se zărea nimic. — Care ești, bă, acolo? strigă comandantul Felix. — Sunt inspectorul Pătrașcu, de la Direcția Porumbului! Deschideți, vă rog! — Păi unde sunteți, tovarășe inspector, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Veac nou La circa 48 de ore după notarea coordonatelor satelitului natural „Veac Nou”, roboții noștri din nava spațială interplanetară „Bourul” își dădură seama că se apropie de ținta misiunii lor: mănunchiuri galbene de rapiță treceau tot mai des prin fața hublourilor, semn că „Veac Nou” nu era departe. Zăriră apoi plutind prin spațiu și câteva foi din ziarul regional „Vega Roșie” de la Drăgănești-Vlașca, azvârlit probabil de pe satelit, și-o cutie goală de pateu „Miraj”; în cele din urmă, în jurul orei 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
luă unul și gustă. — E cu margarina, constată el și-i dădu celălalt sandvici pilotului. Mâncară în liniște. Nava continua să accelereze. Episodul 2 Parcă se zărește ceva — Măi Amărăștene - zise într-un târziu comandantul Ion Aciobăniței, uitându-se pe hublou -, tu ai mai nimerit vreodată într-un așa hal de câmp? — Niciodată, e prima oară, răspunse pilotul. „Și poate ultima”, făcu iarăși în mintea lui gândul cel rău. Mi-amintesc, când eram copil, că mă speria bunicul cu câmpul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Comandantul o luă și o descifră. Era o poliță de asigurare ADAS. — Ia uite, dom’le, ce șmecheri! făcu el. În caz de avarie, îți dau două sandviciuri și după aia, dacă vrei, poți să te asiguri. Se uită pe hublou. — Amărăștene - spuse el după o vreme -, a mai nimerit careva de-ai noștri într-un asemenea câmp? — A nimerit, da, acum doi ani, unu’ Stoenescu, c-o navă poștală. — Și? făcu Aciobăniței. — Și nimerit a fost. Nu l-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
îmbunătățește și i-l dă. Amărășteanu căzu pe gânduri. Căzând pe gânduri, ochii îi căzură din întâmplare pe vitezometru. — Ia priviți, a scăzut mult viteza! spuse el cu însuflețire. Poate scăpăm. Comandantul se uită la indicator, apoi se uită pe hublou. — Da, ai dreptate. Și parcă se și zărește ceva în față. Într-adevăr, în neagra noapte cosmică se deslușea pâlpâind o veselă luminiță. Episodul 3 Fără titlu Cu cât lumina se apropia mai mult, cu atât speranțele celor doi creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
oară de când se rătăciseră în câmpul de accelerație spontană incontrolabilă (EVI), comenzile navei funcționau normal. Se aprinseră până și beculețele de pe ecranul jocului de oină la computer, pentru nevroze în spațiu. De bucurie, ignorând abțibildul cu „No smoking” lipit pe hublou, pilotul-telegrafist Vasile Amărășteanu își aprinse o țigară „Cosmonaut” cu înlocuitori de tutun. Comandantul Aciobăniței nu păru să observe abaterea. Era preocupat să urmărească lumina spre care se îndreptau. — Ce să fie? zise el. Vreo stație interplanetară a ălora? — Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fac, aterizez? întrebă pilotul. — Dacă tot am venit până aici... Lăsându-se lin pe cele șase picioare metalice, nava „Romroyce” atinse solul în mijlocul unui câmp înverzit, întins. — Ia vezi - zise comandantul -, au atmosferă? Pilotul își luă căștile de la ureche, deschise hubloul și scoase capul cu precauție afară. — Au, anunță el, inspirând. Se poate trăi. Își dezlegară centurile de siguranță, ieșiră din scaune, deschiseră ușa și puseră scara rabatabilă. Primul coborî comandantul, nu înainte de a arunca priviri cercetătoare în jur. — Pământ, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
care s-a îndrăgostit pe loc. Iubirea pentru el va străluci, precum strălucește luceafărul de miazăzi, în nopțile senine cu lună plină. Tot aici la malul mării, într-o noapte senină de sfârșit de august, luceafărul a privit indiscret prin hubloul unei bărci, cum ea își depunea pe altarul iubirii cu miros de flori de primăvară, puritatea sa ca dar și gaj, că-l va iubi mereu pe acest prinț, cum l-a iubit în această noapte nebună, jurându-i că
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
mireasă logodnă cu visul m-au invitat la agapă dar bucuria din mine un vânt din flori a făcut o ploaie noaptea a fugit plângea când s-a împiedicat la poartă la marginea livezii *** Vaporul nopții Taie câmpul lucernit. Dincolo de hubloul galben, umbrele. Norii îi dă ca pe o spumă deoparte, ferit, Ca pe visele toate necoapte, deșarte. Vaporul nopții trece Spre țărmul de cafea Acolo unde, o să pun piciorul, pe mal, De acolo, în viața mea, pe- un alt val
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
e curios și veșnic neliniștit să afle cât mai multe lucruri în toate domeniile științei? De aceea, el se înscrie într-o expediție cu submarinul “Scufundacul 2020” - pe fundul Mării Negre. Pe lângă puzderia de vietăți marine pe care le văd prin hublou, membrii expediției, copiii descoperă taine uluitoare și sunt atrași, mai bine zis, absorbiți - nici mai mult, nici mai puțin, decât de submarinul Atlantida, ultimul bastion de supraviețuire al continentului dispărut! Descrierea detaliilor tehnice ale acestor aparate submarine poate face deliciul
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]
-
zona miturilor, a minciunilor și a născocirilor plăsmuite de mințile lor aberante. Alunecaseră apoi, aproape imediat, într-un emoțional lipsit de orice urmă de logică, însă cu un uriaș potențial agresiv. Jalnic! Mai ales că subdezvoltații din carceră privind pe hublourile electronice făceau un haz dezgustător, bine întreținut cu alcool. În zadar comandantul le transmisese telepatic să înceteze bășcălia, deoarece aceștia sunt respectabilii lor strămoși, că nu a reușit, sub nici o formă (folosise chiar și sugestia unor dureri anale), să influențeze
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
te tot miri? Doar știi,/ Garcia Lorca stă,/ de-asemeni,/ în supermarketul lui Whitman./ Ei, și?”(„Conversație de seară”); „Marginalizat,/ câinele meu/ maidanez/ și-a luat câmpii/ și-a șters-o pe ușă,/ adulmecând prin vecini/ invariabila tocană/ interetnică.//...// Prin hubloul vasului-fantomă,/ Cinghiz Aitmatov îmi strigă:/ „La treabă!”./ Îi arăt/ absolut prietenește,/ limba/ (maternă)/ și mă întorc:/ mă așteaptă caii/ despre care se spune că/ nu mor/ când vor câinii.” („Racul, câinele și caii”); „Paiața imperială împarte arginți/ și se strâmbă
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
-al doilea om înțelept (poet) fără mâna dreaptă. Vocea căpitanului Scena l. ( Se deschide cortina. În mijlocul scenei se află un om fără mâna stângă într-un decor schițând interiorul unei capele ortodoxe pe un mic vas de croazieră. Printr-un hublou se vede oceanul nesfârșit. Dreptaciul îngenunchiază ,se închină cu mâna pe care o are la Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, așezată în partea dreaptă.În surdină se aude un cântec bisericesc, împletindu-se cu vuietul valurilor . Se roagă.) Dreptaciul: Îți
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
făcut acest lucru ar fi dispărut sublimul. Bine ai făcut acest lucru, Doamne. Am aprins pentru metaforă care este algebra superioară a cuvintelor, poezia este trigonometria metaforei.Doamne, te mai rog să-mi ierți păcatele... Se ridică . Se oprește în fața hubloului privind imensitatea apei.). Scena 2. În scenă intră un om fără mâna dreaptă. Se apropie către icoana Apostolului Iuda zugrăvită pe peretele din partea stângă . Îngenunchiază numai cu piciorul stâng și începe să se roage. ). Stângaciul :(Închinânduse cu mâna stângă la
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
dar nu atât de exigentă de a se îndepărta de artă. O racilă în acest sens l-a avut postmodernismul unde s-a făcut exces de elemente intelective, îndepărtându-se, astfel, de elemental afectiv. (Se plimbă prin încăpere. Privește prin hublou cu mâna strașină la ochi.). Nu se vede, încă, Tărâmul Făgăduinței. Întindere de apă nesfârșită. Nesfârștă ca înaltul cerului. În această imensitate, ce este omul? De unde vine? Care este scopul vieții? Ce înseamnă fericirea? Omul, înțeleptul, nu a putut răspunde
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
lucru. Eu sunt ateu. Cred în materialismul dialectic și în evoluția speciilor a lui Darwin. Biblia mea este Capitalul lui Marx. Iar Noul Testament îmi este “Manifestul communist.” (După o pauză.Își pune palma streașină la ochi.Privește în zare prin hublou.). Nu se vede ,încă, Tărâmul Făgăduinței. Doar imensitatea oceanului. Acolo societatea nouă, evoluția, la care am visat toată viața , s-a înfăptuit prin mase, nu prin indivizi, așa cum spune Titulescu. Căderea socialismului multilateral dezvoltat din țara noastră mi-a produs
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
doboară, dar ele înzecesc puterile noastre, fiindcă ele se nasc dintr-o piedică în realizarea unui ideal. Partidul meu este al tuturor celor care gândesc ca mine...Priviți la aceste două scaune. Unul stă în dreptul luminii ce intră prin geamul hubloului. Celălalt stă în întuneric. Dacă îl iau pe acesta ...( Îl ia și le aranjează pe amândouă în fanta de lumină ce intră prin hublou.). Vedeți nu încap amândouă în această fantă de lumină! Așa și cu oamenii. Politica noastră este
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
gândesc ca mine...Priviți la aceste două scaune. Unul stă în dreptul luminii ce intră prin geamul hubloului. Celălalt stă în întuneric. Dacă îl iau pe acesta ...( Îl ia și le aranjează pe amândouă în fanta de lumină ce intră prin hublou.). Vedeți nu încap amândouă în această fantă de lumină! Așa și cu oamenii. Politica noastră este să păstrăm și îi punem în funcții de conducere pe acei care s-au aflat de la început și au înțeles” lumina” marxism leninismului. Pe
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]