315 matches
-
clipe de iubire revărsate în scurse valuri înghițite de adâncuri abisale: pierdută e fericirea noastră în cimitirul elefanților, printre oseminte ruginite degetele-mi strivesc în fărâme clipele de foc ale iubirilor noastre pe mantia însângerată a iernilor trecute se avântă hulpavi, hămesiți corbi cu ghiare și clonțuri înroșite și devorează clipele amare de vremi colbuite; bătăile inimilor îndrăgostite cândva legate-n buchet cu fierbinți jurăminte se răzvrătesc; se simt azi văduvite de sclipirile jucăușe ale ochilor îndrăgostiților scăpătate-n rotirile aștrilor
APUSUL IUBIRII NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385049_a_386378]
-
C-o palmă ce alină Durerile din snopi, Că s-a ivit stăpânul, Cu un tăiș de coasă. Vor amuți de teamă, Pădurile de brazi, Când fierul toporiștii Le va tăia din aripi. Vor da năvală corbii Și lupii cei hulpavi, Să-și stâmpere cu sânge, Nesațul și furia. Referință Bibliografică: Zbucium / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2227, Anul VII, 04 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ZBUCIUM de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385211_a_386540]
-
La doi pași cumpărând un miniparizer și o franzelă. Se rugaseră pentru felierea produselor. Intraseră apoi în Cișmigiu. Găsiseră o bancă pe-Aleea șahiștilor. Era liniște. Nici țipenie de om. Mai erau niște ore până să vină împătimiții. Și mâncară hulpav, așezând strat pentru ce-avea să vină! Când isprăviseră, pe hârtia de ambalaj a mizilicului trona ultima felie de parizer. Însetați după gustare, dar și stârniți de pofta de-o bere instalată în luna de abstinență, deveniseră cam irascibili. Așa
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
hârtie fragilă, înmuiată, presată și uscată; pentru muritorii de rând e o apostilă pe viața diurnă, grea, complicată. SFÂNT MEDITÂND Sfântul meditează transfigurat, cu limitele sale se luptă, pe frunte are sânge de spini săpat, din care vampirii cu cravate hulpav se-nfruptă. Se bate cu monstrul feroce, din propriul suflet plângând în barbă, apoi se roagă horcăind să se sufoce în lupta-i sălbatică oarbă. Dușmanul i-a pus pe frunte coarne, seamănă acum cu o lună negră murdară, spre
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
murdare de ucigătoare fițe Stă la pândă pe la colțuri și firide adumbrite Pline de matroane mâțe, pești golași și chiar fetițe Fețe hâde nămolite în curvisme golănite. E o junglă repudiată de eonice ființe - zei parșivi Ce din eternitate trag hulpavi, mitici și masoni În astralul cel mai rece fiind pe veci ei longevivi Galaxiilor din cosmos doar perdanți și-n terorism baroni. Martiri atlanți trecuți prin peșteri din cel mai curat cuarț Forțelor cu minus din universul hâd - stăpânii absoluți
O GALACTICĂ APOCALIPSĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383957_a_385286]
-
dor, Imaginând hârjoane de amor, Din care sufletul mi-am înfruptat. Cu mâna ta am scris poeme, Trupul meu doar răscolind dorința, Săruturile-ți dulci sporind nesăbuința Supliciilor certe, dar boeme. Cu buzele-ți rebele, Am conturat desenele lascive, Îmbrățișări hulpave, explozive, Rămase simple bagatele. Emoțiile le-am trăit, Cumplit de sincer, de real, Doar gândul se răsfrânge anormal, Într-o dorința de-mplinit. Acultând Mină - Proprio come șei 29.01.2016 Acultând Mină - Proprio come șei Referință Bibliografica: Dorința / Mirela Stancu
DORINȚĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383984_a_385313]
-
seară... Am traversat unul dintre poduri, perpedes, cuprinsă de morbul singurătății, deși nu eram singură... Pășeam pe un drum necunoscut, obligată să nu mă abat de la calea ce ducea pe celălalt mal al Dunării. Pășind greșit, apa neagră, zgomotoasă și hulpavă mă putea înghiți. Priveam malul spre care înaintam cu teamă și nerăbdare, străzile luminate de felinare, clădirile - palate mari care-și așteptau turiștii, luminate feeric de policandrele de cristal... Cu adevărat mă simțeam o intrusă vulnerabilă, într-o lume ostilă
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
DE SLUGARNICI În ochii grei, plini de necaz, se-apasă-a mea durere Durerea demnă de-a muri tot vertical și drept, Ca stâlp de luptă-ntre hiene, ca paloș ce se cere Să taie fără de tăgadă onoarea ștearsă-n piept. Zeloți, hulpavi și plimbă lemne se scaldă-n pedestal Urcați prin fals, fără de merit și lași de-a lor făptură Cu bani furați din sânul țării au lauri luați de val Dar vorba lor, din capul prost, se spurcă-n a lor
IMPERII DE SLUGARNICI de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383467_a_384796]
-
ții de promisiune? - V-am promis, măi figurilor, dar nu vedeți că încă suntem cu toții aici? Ce doriți? Să le spun invitaților să plece că noi avem alt program? Nu vedeți câte mai sunt pe masa cu protocolul? Înfruptați-vă, hulpavilor, ce mai stați. - Nu, vrem să mergem cu toții la Traian. - Măi bolânzilor, aveam pretenție de la voi că în cei aproape cinci ani de facultate v-ați mai deșteptat ceva, dar văd că m-am înșelat. Voi credeți că sunt feciorul
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383452_a_384781]
-
și blestem de s-au risipit toți atât de departe, atât de ușor, ca puful unei păpădii? Poate de aceea visez oasele strămoșilor ieșind din morminte și-alcătuind în văzduhurile albastre, o imensă cruce din nacru... Doamne, cine a fost hulpavul țărânei noastre? Citește mai mult În copilărie dansam Hora Unirii,în casa noastră, în curtea școlii...Cântam „Pe-al nostru steag e scris unire”într-o limbă dulce,în care am strigat prima oară părinții.A fost locul în care
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
cine a suflatcu-atâta ură și blestemde s-au risipit toți atât de departe,atât de ușor, ca puful unei păpădii? Poate de aceea visezoasele strămoșilor ieșind din morminteși-alcătuind în văzduhurile albastre,o imensă cruce din nacru...Doamne, cine a fost hulpavul țărânei noastre?... VIII. GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH, de Vavila Popovici , publicat în Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017. „Arta este fiica libertății.” - Schiller Vincent Willem van Gogh (1853-1890) s-a născut în Olanda și a decedat în
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
DE SLUGARNICI În ochii grei, plini de necaz, se-apasă-a mea durere Durerea demnă de-a muri tot vertical și drept, Ca stâlp de luptă-ntre hiene, ca paloș ce se cere Să taie fără de tăgadă onoarea ștearsă-n piept. Zeloți, hulpavi și plimbă lemne se scaldă-n pedestal Urcați prin fals, fără de merit și lași de-a lor făptură Cu bani furați din sânul țării au lauri luați de val Dar vorba lor, din capul prost, se spurcă-n a lor
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
mai mult IMPERII DE SLUGARNICIÎn ochii grei, plini de necaz, se-apasă-a mea durereDurerea demnă de-a muri tot vertical și drept,Ca stâlp de luptă-ntre hiene, ca paloș ce se cereSă taie fără de tăgadă onoarea ștearsă-n piept.Zeloți, hulpavi și plimbă lemne se scaldă-n pedestalUrcați prin fals, fără de merit și lași de-a lor făpturăCu bani furați din sânul țării au lauri luați de valDar vorba lor, din capul prost, se spurcă-n a lor gură.S-au
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
de multă vreme bunica și eu tot mai plângeam, aievea și-n vis. Ograda și casa îi purtau încă pecetea. Mă amăgeam că e dusă prin vecini, că vine îndată... Furișat după cină în iatacul ei, azvârleam împrejur ochi ageri, hulpavi. Îmi părea minunat lăuntrul cel tainic, de mult neumblat. Penumbra tremura ca-ntr-o poveste. Nu-mi aduceam aminte când fusesem acolo ultima dată, însă acum parc-aș fi intrat întâi! O fereastră micuță cu gratii se-adăpostea îndărătul unei
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
C-o palmă ce alină Durerile din snopi, Că s-a ivit stăpânul, Cu un tăiș de coasă. Vor amuți de teamă, Pădurile de brazi, Când fierul toporiștii Le va tăia din aripi. Vor da năvală corbii Și lupii cei hulpavi, Să-și stâmpere cu sânge, Nesațul și furia. Citește mai mult Poate-mi vei sta de-acuma,De strajă pe sub plopi;Să-mprăștii peste lanuri,Sărutul ca o vară.C-o palmă ce alinăDurerile din snopi,Că s-a ivit
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ca o vară.C-o palmă ce alinăDurerile din snopi,Că s-a ivit stăpânul,Cu un tăiș de coasă.Vor amuți de teamă,Pădurile de brazi,Când fierul toporiștiiLe va tăia din aripi.Vor da năvală corbiiși lupii cei hulpavi,Să-și stâmpere cu sânge,Nesațul și furia.... XXII. VISE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. Sunt un culegător de stele, Rătăcitor și singur; M-apasă taina nopții Și zorii violeți. Rup scânteieri
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Dac de pe Columna lui Traian). Ilarie Hinoveanu a fost și rămâne un model, o efigie eclatantă de Cetățean al Craiovei, al Olteniei, al Europei și al Lumii acesteia nebune, nebune de legat care a devenit Terra, satul gobal ce înghite hulpav tot ceea ce ține de tradiții, identitate culturală, specific național, demnitate națională, patriotism și naționalism luminat. Se cuvine să-i aducem omagiul reînviind cuvintele-cheie, cuvintele-emblemă pe care regretatul Mitropolit al Olteniei, Nestor Vornicescu, le dăruia celor cu adevărat merituoși: Prețuire și
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
luciditatea și spiritul critic, moștenit pe linie maternă, sensibilitatea și simțul liric, lăstărite pe linie paternă, constituie temelia, cariatidele, arcadele, grinzile și bolta tuturor demersurilor sale de profesionist și patriot, de om în Agora unui timp istoric mereu viclean, terorizant, hulpav. 3. Kalokagathia Dacă în prima tinerețe - pe care și-o autodefinește drept fugoasă, romantică și dionisiacă -, era în stare să se ia la trântă până și cu munții, întru apărarea valorilor și veștejirea mediocrităților, veleitarilor, semidocților, ființelor patibulare, o dată cu înaintarea
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
și blestem de s-au risipit toți atât de departe, atât de ușor, ca puful unei păpădii? Poate de aceea visez oasele strămoșilor ieșind din morminte și-alcătuind în văzduhurile albastre, o imensă cruce din nacru... Doamne, cine a fost hulpavul țărânei noastre? (Din volumul de versuri “O mie și una de poeme” - Vavila Popovici) Referință Bibliografică: TEMPI PASSATI / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2279, Anul VII, 28 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Vavila Popovici : Toate
TEMPI PASSATI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383308_a_384637]
-
miniștri, comersanți, doctori, prefecți, pianiști, soții și mame iubitoare. Wanda se opri lîngă o bancă de piatră ascunsă Într-un boschet de trandafiri sălbatici. Își scoase batista și șterse excrementele uscate ale porumbeilor, care zburătăceau deasupra lor scoțînd sunete agresive, hulpave. Se așezară. Fumau absorbiți În gîndurile lor. — Fotografiile au ajuns În mîna nevesti-sii și pe masa redactorului șef. Niki le-a aranjat pe toate. Fiecare cu petrecerea lui, nu? Și tu de ce te cramponezi de... crezi că Dallesul tău e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de care mai avântat și mai plin de energie. Unii încă luptau, solizi și plini de mușchi transpuși din alba tafta a aburilor din care erau formați, alții zăceau morți, descompunându-se, ajungând să înfățișeze înaintea dispariției câini colosali, fețe hulpave de vameși persani sau chiar minotauri agitând sulițe deasupra capetelor. Armata norilor din sud sfârșea răpusă sub tridentele și praștiile unor nori cruzi din nord, iar nomazii soseau pentru a desface și cerceta cadavrele pline de aer ale celor căzuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
al destinului lui Frederic, care a murit dinaintea celei de-a noua umbre cu două fețe. Priorul nu era sigur că Înțelesese, dar, Înainte să poată spune ceva, celălalt reluă: - La nouă ani ai cunoscut prima iluminare, la optsprezece mușcătura hulpavă a luxurii. La treizeci și șase vei avea parte de disperare și de surghiun. Vei muri În pribegie, departe de țară, de o moarte lipsită de mângâierea speranței. Asta Îți prezic eu. Dante ascultase ultimele cuvinte cu buzele strânse, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își dezbrăcă sacoul și rămase într-o cămașă bej, cu butoni aurii. Se descheie calin și la cămașă, privind-o insistent. Femeia îl urmărea cu privirea piezișă, prefăcându-se că își caută în frigider o băutură răcoritoare. Îi simțea ardoarea hulpavă din ochi, din suflet, însă încerca să nu-și piardă calmul. Arion, fremătându-și nările, se apropie de ea: - Îmi ești datoare! zise scurt. Să nu uiți asta niciodată! Ți-am redat libertatea pentru că te iubesc! mai șopti apăsat, prinzând
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
SUA. Ne-am înjurat noi o vreme, apoi ne-am dus să ne culcăm. ***************************************************************** Aveam eu o rubedenie de 250 de oca, tare ținea ea la mâncare și la mine, odată era să mă mănânce dimpreună cu bucatele de pe masă. Hulpavă, dar blândă la suflet, a dcălătorit prin mai toate țările, insulele și peninsulele lumii, acum se pregătea să meargă în lună, dar i s-a spus că ar putea să pună în pericol echilibrul frumosului satelit nocturn. I s-a
POVESTIRI DIN CARTIERUL BLACK & WHITE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362517_a_363846]
-
fost o apă Nevoie să n-am de groapă?! Dio, proaspăt absolvent al celui mai vestit liceu de pe meleagurile poetului național, revenea în Bucovina, patria părinților săi, taman la înmormântarea bunicii. Deși în plină vară, soarele dungat în negru , mușca hulpav și rece din tristețea tuturor. Cerul întreg însă asista impasibil la ceremonia terestră, lacrimogenă și împăcată. Poate prea împăcată cu această situație ultimativă . Dio își ghemuise proaspetele aripi în buzunarele strâmte ale pantalonilor raiați. De ce ne întâlnim cu unii oameni
CA UN BOCET, MAMA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363179_a_364508]