1,233 matches
-
mama, roua rececum se urcă peste mâini,cum se usca și se trece...Spune, mama, flori de fâncâte ți-au crescut pe frunte,cum pe brațe frunze verzite-au durut și cât de multe?Câtă liniște ai strânsdin târziul tău de huma,câtă luna mi te-a nins,cât ai nins și tu din luna? Spune, mama, iarbă multă,ploi și frig și vânt și vântStă lopată grea pe dealuri,rupe rană din cuvânt,sapă rădăcini de pajiști,sapă curtea fără tineMamă
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
pământVăd bine, Doamne,luna sub norimelcii ... XXI. CĂ IARBĂ, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1584 din 03 mai 2015. https://www.youtube.com/watch?v=MSthM9lr8wQ Vino, cât vreme de vremi vom avea Iubire sărată, de sânge și huma Prin ploaia de zahăr, prin ploaia nebună logodnicii toți din căuș ne vor bea. Vino în toate și-atunci vom pleca și părul -migdal înflorit- ne va cerne beție de cai pe o vale de perne; din sângele crud doi
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
nouă treaptă, le perpetuează, la capătul unui lanț trofic pe care nu se știe dacă îl va mai continua cineva... Peste tot pe unde Bunul Dumnezeu i-a rânduit să-și poarte lumina și umbrele spiritului său, ale trupului de humă, dar și ale aurelor energetice și sacre, cu care este învăluită, ca fiecare dintre noi, oamenii -, Doamna Leni a dus cu sine și a răsădit rădăcinile adânci, străfunde, stră-stră-vechi ale locului unde a văzut lumina acestei lumi: Bran-Moieciu de Jos
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
noi renaște plămădind sărutul tandru Floarea inimii iubire paște din al glasului meandru Și-mi topesc nemărginirea în culoarea sfântă-a vieții Crengi sucite strâng iubirea și zâmbesc larg frumuseții Nu-i nimic mai viu în jur-mi... verdele de humă zburdă Și șoptindu-mi și spunându-mi: „fugi de-această lume-ciurdă”! Mă pot pierde-n albul-scâncet, în al primăverii zor Dar mă regăsesc în tine - cântec -, imn al blândului izvor... Referință Bibliografică: Gene roz / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GENE ROZ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377118_a_378447]
-
Măncarea-mi pare fără sare Și orice curcubeu fără culori Și fiecare gănd ce-mi vine doare Din milioanele de pori Ce-nfulecă cu poftă mare Amare cantități de dor... Parfumul tău adie crăncen Întunecănd lumina dintr flori Și zămbetu-ți lipsește humii Și chinuitelor splendori Încat nici nu mai simt de sunt ,sau mor Și nici măcar dacă te doare Sau te încăntă chinul meu, Imagine cu chip de floare Și-amare cantități de dor . Referință Bibliografică: Elegie / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN
ELEGIE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377210_a_378539]
-
pe un diamant, Ia tu arcușul, Acum când străbătut-am răspântia). Poetul îl slăvește pe Dumnezeu fiindcă a făcut din om un adevărat giuvaer, dându-i strălucirea spiritului și eliberându-l de întunericul apăsător al materiei: „Strivit zăceam sub scoarța humii în bezna pururi blestemată, Și plin de lut duceam robia în miezul stâncilor bătrâne, Când mâna Ta m-a scos de-acolo și m-a spălat de orice pată În apele eternității ca pe un diamant, Stăpâne!...” Șlefuindu-i ființa
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
-mă-n galop, birjare, prin noaptea ce plânge Și nu privi nici-o clipă urmele pașilor goi, Nu vreau să cunosc nici drumul de ducă Nici să îl recunosc pe cel ce mă poartă-napoi! Hai, pierde-mă în noaptea de humă, birjare, Și rătăcește-mă prin vise dac-ai să poți, Să nu aprinzi la caleașcă nici lampa, nici farul, Dus fie-mi dorul și purtat doar de roți! Haide, birjare, mână prin ploaia de stele, Vreau dusă să fiu ca
DU-MĂ BIRJARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382234_a_383563]
-
predominant sistematizatoare, fie una predominant edificatoare, altfel spus o filosofie constructivă și una critică, fapt care l-a determinat pe Lucian Blaga să-i împartă pe cugetătorii însemnați ai lumii în vizionari-constructivi (Thales, Spinoza, Leibniz, Hegel) și analitici-critici (Socrate, David Hume, I. Kant, Edmund Husserl). Cu completarea că Platon și Aristotel reprezintă asemenea piscuri ale cugetării umane, încât este de la sine înțeles că își au locul lor de onoare în ambele categorii de filosofi. Spre exemplificare, iată părerea avizată a strălucitului
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
de la stadiul de versuri (blânde, vioaie, zglobii ori stângace) la acela de Poezie (care-i cu totul altceva decât juvenila joacă de-a versurile). Iată cât de promițător, viu, dinamic, expresiv poate să sune poezia ,,În horă”: ,, Aer, foc și humă,/ Omul are câte-o mumă,/ Una pașii i-i îndrumă,/Ceealaltă îl sugrumă.// Foc, humă și aer,/ Uneori, cu ea mă-ncaier,/ Mă supăr și-ncep să fluier,/ Orice cântec stă în caier.// Chiar de inima mă doare,/ Încep să
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
cu totul altceva decât juvenila joacă de-a versurile). Iată cât de promițător, viu, dinamic, expresiv poate să sune poezia ,,În horă”: ,, Aer, foc și humă,/ Omul are câte-o mumă,/ Una pașii i-i îndrumă,/Ceealaltă îl sugrumă.// Foc, humă și aer,/ Uneori, cu ea mă-ncaier,/ Mă supăr și-ncep să fluier,/ Orice cântec stă în caier.// Chiar de inima mă doare,/ Încep să cânt tot mai tare,/ Cine-o vrea m-o auzi,/ Cântecul mi-l va iubi
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
și aer,/ Uneori, cu ea mă-ncaier,/ Mă supăr și-ncep să fluier,/ Orice cântec stă în caier.// Chiar de inima mă doare,/ Încep să cânt tot mai tare,/ Cine-o vrea m-o auzi,/ Cântecul mi-l va iubi.// Humă, aer, foc,/ Viață, ia-mă de mijloc,/ În lume să-mi fac un loc,/ Să am un dram de noroc”. Dacă volumul ,,Izvoarele” ar fi beneficiat de un redactor de carte profesionist, acesta ar fi îndemnat-o, cu fermitate, pe
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
Era în amiaza vieții. Rămâne într-o amiază a aducerilor aminte, cu atâtea date ale superlativului absolut limpezind - vorba înțelepților - huma sub clopote de aur; edificând cu tăria jurământului. De aceea tot ce a întreprins Nicolae Dan Cetină are temeinicie. Când dezvălui destine ale celui mai tragic secol din istorie nu poți fi decât temeinic. Dreptul de copyright pentru versiunile în
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
-s pe cer constelate imperii, poate acum,/ odată ce m-au răpus/ Apune-Soare/ cu sulițe de foc, / poate acum/ cuvine-se, în starea de umbră/ nevăzută de ochi omenești,/ cuvine-se acum,/ umbra de mândru bărbat/ să îngenuncheze/ la glie, la humă/ Cuvine-se a murmura,/ a mărturisi: Patrie, mumă.” La fel ca și în alte lucrări (Opera de cameră omonimă sau Monodrama Salbe pentru soprană și orchestră de cameră), libretul este realizat nu numai pentru mesajul versurilor, dar și pentru muzicalitatea
Medit?nd la Curtea Principelui... by Lumini?a CIOBANU () [Corola-journal/Journalistic/83239_a_84564]
-
atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente. Iar cum în spatele acestei geometrii, permanent a fost Cuvîntul, atunci Paul Neagu a scris: Prag despic Forfeca văzduh Huma apelor Impărțeala Grația formală Buzele mierii Păstaie de salcîm Delfic dans Cuțit Trans-val Peștele Pragul trecea Etosul apei Descînta Londra, 4 septembrie 1987 IV Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate formele preexistente în realitatea frustă
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
Sorin Lavric Dacă David Hume, mofluzul jurist din Scoția secolului al XVIII-lea, ale cărui obiecții în marginea noțiunii de cauzalitate au împins filosofia într-un impas din care numai Kant a mai putut-o scoate, dacă acest placid bolnav de scorbut s-ar fi
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
în 1920 spre a citi textele lui Niels Bohr, și-ar fi împreunat mîinile a evlavie și i-ar fi mulțumit Domnului pentru bunătatea de a-i fi adeverit îndrăznelile privind minciunea pe care o conține relația cauză- efect. Pentru Hume, cauzalitatea e o gogoriță pe care numai o minte ahtiată de inferențe o poate născoci. Căci ce găsim în lume nu sunt cauzalități, ci concomitențe, și numai un intelect mediocru poate reduce concomitența la succesiune, adică încrucișarea unor forțe la
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
mare superstiție, de aceea ideea că lumea ascultă de o meschină schemă liniară - post hoc ergo propter hoc („după ceva, așadar din cauza acelui ceva“) - care reduce coexistența întîmplărilor la un set placid de succesiuni banale, este principala marotă a lui Hume. Morala? Diavolul e prea viclean ca să lase edificiul lumii să stea pe o ipoteză de o asemenea șubrezenie metafizică. Din acest motiv, cauzalitatea nu apare decît acolo unde obișnuința unei minți comode reduce circularitatea intențiilor divine la linia actelor omenești
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
unde urgența de a pune cap la cap o suită de experiențe bizare l-a silit, în primele decenii ale secolului XX, să formuleze o teorie atomică care ar fi stîrnit fără doar și poate admirația juristului din Edinburgh (David Hume) și a filosofului din Halle (Vaihinger). Cele patru articole din volumul Teoria atomică, scrise în perioada inaugurală a mecanicii cuantice, sunt strigătul de stupoare a unui fizician care vede cum realitatea i se fărîmițează sub ochi, fărîmițarea ducînd la pierderea
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
un teolog le-ar trece în seama Sfîntului Duh, în vreme ce Kant le-ar adjudeca de partea lucrului în sine. Un volum ce place tocmai prin perplexitățile omului de știință, ale cărui tribulații ajung să semene leit cu cele ale lui Hume și Vaihinger.
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
Avem dreptul la viață? Avem datoria să murim? Existența zeilor! Existența zeilor! Ființă nemuritoare! Moartea! Mira! Și îi arată o hârtie în care sunt scrise nume de înțelepți, filosofi, gânditori, urmate de o cifră: Kant, 80; Newton, 85; Hegel, 61; Hume, 65; Rouseeau, 66; Schopenhauer, 72; Spinoza, 45; Descartes, 54; Leibnitz, 70; și mulți alții, urmate de o cifră. Știi tu ce e asta? Anii pe care i-au trăit, fiule, anii trăiți de acesti mari gânditori, pentru a ieși media
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
la televizor și În presa scrisă valeții partidului anunțau recolte fără precedent la grâu, orz și ovăz; adică la ordinul tovarășului Nicolae Ceaușescu pământul țării luase poziția de drepți și În această poziție Își mo bilizase toate sevele, ca din huma lui să crească cerealele cât Florin Piersic, cu spice grele ca pepenele, cu bobul ca burta de femeie gravidă, și asta În numele mândriei naționale, de care nimeni nu era, În anul acela, 1985, responsabil. Atâta doar că Vasile Moare dormea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
în poezia sa publicată în volumul II de “Pilde și povestiri pentru copii”: Nu doar hrană se cuvine, Ca să crești copilul tău: Fă-l să-nvețe ce e bine Și să știe ce e rău! Dacă-l lași pe-ntinsul humii De-așa bunătăți flămând, Nu un om tu dărui lumii, Ci un animal de rând! (Ed. Credința Strămoșească, pg. 70) Ce explicație logică se poate da față de atitudinea unor părinți care, în loc să-și educe copiii în spiritul unor norme de
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
viață și s-a făcut omul ființă vie.” (Facerea 2, 7). Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute, de la atom până la cea mai mare planetă care gravitează în Cosmos este Stăpânul Absolut al Creației Sale. Dumnezeu a suflat peste bulgărele de humă suflare de viață, făcând omul ființă vie. A Lui este suflarea de viață, la El se întoarce la timpul sorocit. Numai Dumnezeu poate lua ceea ce El a dăruit. Viața este cel mai de preț dar al lui Dumnezeu, este cel
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
de beciuri, c'a sorbit arșița/ Pe când era o plantă clara'n plai/ Și fierbe'n vas când înflorește vița.// Tăriile iubirii'nchise'n noi/ Apasă cercul care le sugrumă,/ Când veștile sosesc pân' la butoi/ De dincolo de hrubele de humă." (Inscripție). Nu e de învins, această vînzolire a materiei. Viața, chiar și aceea a statuilor, ține, în tot, de ea. Urcarea, orgolioasă rupere din pămînt, repetînd, pe cont propriu, un gest originar, n-are nici ușurătatea aerului, nici izbucnirea focului
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
a toamnă, a foșnet molcomit de frunze brune, ce auzi din mine este cum se sting sprințare sonuri ale născocirii ce-au lunecat pe-arcuș neliniștit. ce-atingi din mine e cărbunele răcit pe care-mi culc obrazul meu de humă. ce-aștepți din mine n-o să vină grabnic, doar când din mâlul vârstei voi ieși, subțiată și curată ca o lună nouă, cu chipu-mi nevăzut te-oi bântui, și te-oi momi în lumi de taină, plăpânda fericire-adăpostind, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]