140 matches
-
duși la cimitirul de pe deal. Uneori vedeam câte unul din camioanele acelea luând-o pe strada principală, cu o femeie care plângea în față și cu un bărbat la volan, ducând în spate o cutie lungă de lemn care se hurduca tot drumul până acolo. Copiii mici fugeau când vedeau camionul, fiindcă îi speria. După ce ieșeau din oraș, o apucau pe dealul din nord, spre cimitir. Dacă femeia figura pe listele predicatorului, se opreau la biserică să-l ia și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
plăcut răcoros al dimineții. Ce reală desfătare să calce din nou pe asfaltul curat fără să mai fie nevoit să stea cu cizmele înfundate până la glezne în mocirla și mizeria frontului! Pe Calea Griviței, două tramvaie pline ochi cu călători se hurducă zgomotos pe șine. Automobile, birje și camioane militare curg în ambele sensuri într-un du-te-vino permanent, dominat de claxoanele șoferilor grăbiți. Strecurându-se cu abilitate prin aglomerația străzii, mici vânzători de ziare agită grăbiți cotidiane care miros încă a cerneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-și poalele peste picioarele desculțe. încruntată, i se încrețise pielea pe frunte. SFATUL MORII Când apa năboia pe lăptoc, hardughiei îi cântau toate mădularele. Oblonul se crăpa, valul de apă umplea cupele și, mirată, roata se zmuncea cu stropi. Urnită, hurduca întreaga șandrama. Ca să ghicească metehnele morii, morarul asculta cu urechea aplecată viersul acesta al pornirii. Trimisese un țigan la stavile. Scăpat dintre năzi și prăvălit pe scoc, valul bubui în bulboană. Abia atunci, când liniștea fu spartă, morarul ridică în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și, în cazul ăsta, ar trebui probabil să omorâm unul sau mai mulți. — M-am gândit și eu la asta, recunoscu mama sa. — Să rămână legați. Dacă au fost de acord să-și petreacă două săptămâni înghesuiți într-o mașină, hurducându-se, înghițind praf și riscând să aibă un accident doar ca să se distreze, la fel de bine pot accepta să stea legați de mâini câteva zile ca să-și salveze viața. Sunt de acord cu tine, interveni Suleiman, care se întorsese după ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu vă mai tot ițiți la geam, ce-oți fi având de văzut acolo ? Nu vă spusei că musafirii vin toți diseară ? Musafirii vin toți diseară, dar o trăsură s-a ivit pe strada lor, uite-o tocmai în capăt, hurducându-se, ocolind grămezile de piatră cubică verde-cenușie, puse ca să se repare strada, oare de ce să-i fi spus Sophie lui Titi Ialomițeanu vino mai devreme mâine ? Și de ce este Sophie atât de plină de nacafale și toți nervii și-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
răsuflată. În asemenea circumstanțe, a te menține cu orice preț rămâne de fapt unicul țel, unica reușită. Același lucru e valabil și în aceste zile confuze și cruciale, la care se mai adaugă în plus agitația și căldura... Trăsura se hurduca prin hopurile prăfoase, navigând aiurea, când spre un trotuar, când spre celălalt, gata-gata să se ciocnească ba de o mașină de făcut asfalt, ba de o grămadă verde-cenușie de piatră cubică, rămasă aici de când a început să se paveze strada
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se va arăta doar micuțul frățior. Tot astfel dimineața vezi în locul bobocului de aseară corola desfăcută - cel mult cu o petală, două, jilave, mototolite. Gândurile-imagini deveneau deci tot mai lente, tot mai înfoiate în mișcarea lor, dar, cu cât trăsura, hurducându-se pe străzi lăturalnice și pline de praf, îl apropia mai mult de casa prieteni lor săi, deasupra lor plutea o accentuată neliniște : oare de ce să-i fi spus Sophie să vii mai devreme mâine ? Mâna încetase să mai agite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Îl vor adopta. Toți speră că pruncul pe care-l poartă acum va veni pe lume în rândul armatei. Oftează și-și șterge cu dosul palmei fruntea îmbrobonată. Agrippina își petrece vremea mai mult prin tabere militare sau în căruță, hurducată printre convoaiele de soldați, decât la Roma. Îl urmează peste tot ca o umbră tăcută și supusă. Dar asta nu e decât o aparență. Își amintește din nou de vorbele legionarilor. Atunci a râs ca un prost, măgulit, deși n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
voie, Tiberius urmărește silueta fiecărei vestale. Care dintre ele o fi fata Vipsaniei? Îl cuprinde mânia. Pe unde umblă? Putea veni măcar să-și vadă fiica, dacă de el nu-i pasă. În acest moment, lada uriașă pe două osii se hurducă din loc, precedată de lictorii cu fascii. Deasupra sa, o Victorie își ține aripile desfăcute, gata parcă să-și ia zborul. Însă nu toate vestalele au reușit să se așeze pe perne, și prin ferestrele cu perdeluțe suspendate la colțuri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
femei măritate, nu-i așa? — Aiurezi. Să cheme poliția? Dar de ce ar face-o? — Încalcă legea, nu-i așa? zise Viv. — Să fii bolnav? Nu Încă, zise Kay zîmbind. — Adică să scapi de un copil, vreau să spun. Dubița se hurducă de cîteva ori În timp ce trecu pe un drum desfundat. — Ce? zise Kay. Viv nu răspunse. Simțea cum i se mai scurgea sînge la fiecare hurducătură. Închise din nou ochii. — Vivien, o Întrebă Kay, ce ai făcut? — Ne-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stâlpul cu amândouă brațele, ca și cum ar fi primit un junghi în inimă. Dar îi urmări din ochi, îi văzu râzând și mai ales pe ea legănîndu-se din șolduri în cadența pașilor. Apoi, când îi pierdu din vedere, prinse deodată să hurduce stâlpul cerdacului, din toate puterile, cu o disperare îngrozitoare, ca un smintit, scrâșnind neîncetat, câteva minute, fără să-și dea seama: ― Afară!... Afară!... Afară!... Pe urmă, tot așa de brusc, se potoli și-i fu rușine că a zgâlțâit stâlpul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și codul e categoric: ștreangul! Cunosc de altfel un caz precis, de pe când eram la Divizia a unsprezecea, în Rusia, un caz tipic, aș putea zice... Drumul se îndreptase și vizitiul dădu bici cailor. Căruța prinse să huruie și să hurduce atât de tare, că sublocotenentul, în focul povestirii, își mușcă limba. Se roși de durere și înjură în gând. Vru să continue, dar hurducăturile îi schilodiră cuvintele, silindu-l să tacă. În cele din urmă, temîndu-se să nu-și fi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
azi la nouă trebuia să fiu la Curtea Marțială... ca judecător, firește... nu-i ridicol acuma?... Am mai fost o dată în Curtea Marțială... cu un caz foarte interesant... Un sublocotenent ceh, unul Svoboda... N-ai priceput?... Svoboda, ceh, spânzurat... Căruța hurduca atât de rău, că gândurile lui Apostol se încurcară. Își dădea seama și totuși continua cu încăpățînare să povestească sublocotenentului "cazuri" și să-i explice că intenția lui... Hurducările se întețeau și Apostol era nenorocit că vor sosi în Făget
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la punct, inclusiv cu muzica liniștitoare pentru mulgătoarele care să dea mai mult lapte. Ad-hoc s-a organizat o grădină de vară cu spațiu închis, cu scaune pentru aproximativ 300 de persoane. Câțiva fermieri, printre care și tânărul doctorand Dan Hurduc au înfățișat principalele probleme ale agriculturii vasluiene, mai ales că era an de secetă. În final a luat cuvântul președintele Traian Băsescu, după care ne-a acordat un (alt) interviu. Cu părere de rău am constatat neputințele prezidențiale și apoi
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
pe artera principală al coloniei, iar proiectoarele lui luminau zidurile pătate și erodate ale imobilelor. Trecu pe lângă două aparate de dimensiuni mai modeste și garate într-o zonă protejată. Roțile mari ale transportorului de trupe ridicau jerbe de apă murdară hurducându-se, dar amortizoarele absorbiră șocul. Ploaia împinsă de vânt plesnea proiectoarele. Bishop și Wierzbowski ghidau aparatele din cabina conductorului. Omul și sinteticul lucrau în perfectă armonie și-și purtau un respect mutual. Wierzbowski privea prin lucarna strâmtă a conductorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se juca la fel ca toți copiii, cu diferența că finalitatea fiecărui joc trebuia să fie la ea, săparea unei gropi. Cu timpul, gropile ajunseseră un scop în sine și căruțele care intrau sau ieșeau din curtea vel-logofătului Samoilă se hurducau prin hârtoapele tot mai numeroase săpate de inventiva copilă, făcându-i pe surugii să suduie în șoaptă. în fața toanelor fetei sale, vel-logofătul rezista cât rezista, apoi, deoarece o iubea nespus și Despina se făcuse și frumoasă, ceda în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
verii. Cei câțiva locuitori care nu plecaseră Încă spre lacul de la periferia orașului, păreau să nu aibă nici o grijă pe lumea asta. În ceea ce mă privea, dacă nu acționam rapid, urma să fiu acuzat de omor. Traversând râul, Stadtbahn se hurducă peste apă paralel cu mine, pe un pod adiacent. Automat, am mărit viteza. Zece minute mai târziu, mi-am legat bicicleta În fața fundației și am zbughit-o pe scări. Spre mirarea mea, recepționerul Îmi făcu doar cu mâna. Poate Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și inel În nas. Așa că bărbatul a Încetat să se mai plângă și În curând dricul a pornit greoi. Chiar În spatele lor se afla Toyota Corolla a lui Rose. Panica ei era aproape palpabilă din felul În care mașina se hurduca și se oprea, Înaintând centimetru cu centimetru, de parcă ar fi fost fie scuturată de niște sughițuri ritmate, intimidată de traficul Înfiorător. Dată fiind tulburarea ei care creștea neîncetat, era greu să ți-o imaginezi În clipa aia pe Rose la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
valma pă beregată: gâtu mi-erea secetă dă uscat și tot cerea udătură. Cu toate că așteptasem ca fata mare la măritat ora Încercării, am ajuns târziu la Retiro și a tret să iau mărfaru dă la 23 și-un pol În loc să mă hurduc În ăl din față. Deși știam totu ca pe apă, În droașcă i-am tot dat cu buchiseala din almanah. Niște nătărăi făcuți grămadă scuipa parole dă cum se bătuse Millonarios versus Chacarita Juniors, și mă scotea din săriți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fără cei mari... După un răstimp, doctorul întrebă iar: —Cum te chiamă? —Pe mine? Ștefan... Da’ cu caii iștia, pot să spun, nu că mă laud, că am dus greutăți de m-am spăriat chiar eu... Trăsura începu să se hurduce prin făgașuri. Doctorul zise iar: — Am auzit că drumurile-s rele pe aici... Le cunoști? Mai avem mult până la Hârlău? — Nu prea cunosc locurile, răspunse Ștefan. Da’ om întreba pe-un român. Poate știe și moșneagul ista. Moșule! știi drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
investițiile, cum facem Frank și cu mine cu camionul ăsta. Lui Jim nu-i trecuse prin gînd niciodată că ar putea cineva să vrea ca războiul să continue și se minună de această logică bizară În timp ce porniră spre Hongkew. Se hurducară pe drumul de pămînt din spatele docurilor, printr-o regiune pustie, cu magazii goale, gunoaie și movile mortuare. LÎngă canale locuiau cerșetori În colibe construite din cauciucuri de camion și lăzi de Împachetat. O femeie bătrînă stătea pe vine lîngă apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
durea brațul de atîta pompare. Așteptă ca doctorul Ransome să sară din camionul sanitar și să se ocupe de domnul Maxted. Totuși, cele trei camioane părăseau deja stadionul. Capul cenușiu al doctorului Ransome se lăsă În jos cînd camionul se hurducă prin tunel. Jim fu tentat să alerge după el, dar știa că hotărîse să rămînă cu domnul Maxted. Învățase că, dacă ai pe cineva de care să ai grijă, era ca și cum altcineva ar fi avut grijă de tine. Jim ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care, în sfârșit, o transformă din fată trecută în femeie tânără. Astăzi mă opintesc în căsnicie, ca la o saca, până când năravul fără leac mă turbă. Abur și ceață îmi suie din trup în creier. Atunci galopez pe șoseaua mocirloasă, hurducând sacaua până când rup șleaurile. Încep să zbor, lăsând în urmă lut crăpat de secetă, bălți pestilențiale, munți de gunoi. Între toate acestea, Gloria rămâne un punct de pământ. Iapă cuminte, sau izbită de isterie, atunci când primește armăsar în loc. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ai în casă și câte dulapuri? Ca să fii sănătos, cel mai bine e să bei un litru de lapte de bivoliță pe stomacul gol de dimineață, înainte să răsară soarele. Sampath simți emoția minunată care îl cuprinsese pălind. Autobuzul se hurduca pe panta dealului. Preț de o clipă, motorul se înecă și autobuzul se opri. Atunci, înainte ca șoferul să schimbe viteza și să-și continue drumul în sus, Sampath sări pe fereastra autobuzului care încetinise, alungat de enervarea care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-se ca să ia această decizie înainte să-și reia cântatul. Băteau din palme ca să păstreze ritmul cântecului; părul le flutura pe spate; alunecau dintr-o parte într-alta, în parte de dragul ritmului, în parte din cauza felului în care autobuzul se hurduca și sălta prin gropi și movile. Închiseră ochii, lăsând vocile să se înalțe și să răzbată din autobuz și până la familia Chawla, care aștepta sub copacul lui Sampath. — Zece moduri de pregătire a orezului, cântau ei, șaptesprezece copaci înflorind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]