81 matches
-
un pas, poate nici atît” (p. 192). Urmuz și poeții postbelici Despre Urmuz s-au pronunțat elogios nu puțini poeți, în special aceia care își simțeau afinități structurale cu el. Într-un foileton publicat în 1968 în Luceafărul („Patimile după Hurmuz”), reluat în volumul Teoria sferelor de influență (Editura Eminescu, 1969), Marin Sorescu glosează entuziast pe marginea prozelor urmuziene. El declară că a fost „izbit” de „(A) capacitatea extraordinară a lui Urmuz de a construi — în toate sensurile acestui cuvînt, construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Amelia Pavel, Editura Meridiane, București, 2001 Simbolismul european, I-II, studiu introductiv, antologie, comentarii, note și bibliografie de Zina Molcuț, Editura Albatros, București, 1983 Simion, Eugen, E. Lovinescu. Scepticul mîntuit, Editura Cartea Românească, București, 1971 Sorescu, Marin, „Patimile după Hurmuz”, în vol. Teoria sferelor de influență, Editura Eminescu, 1969 Stamatu, Horia, „Ciprian și Urmuz”, în Revista scriitorilor români, publicație a Societății Academice de la Roma, nr. 6, 1967, pp. 153-157 Stamatu, Horia, „«Umorul negru» și «absurdul» în literatura română, cultă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o să vi se pară prețul: Nu bani vă cer, ci vremea și auzul. Aprinde-i pipa și așază-ți jețul La gura sobei cum o cere uzul; Citește cartea ce îți cade-n mână Și vezi de nu-i mărgăritar hurmuzul Ce-n mînă-l ai de-acum o săptămână. {EminescuOpIV 206} ÎN CĂUTAREA ȘEHEREZADEI În mări de Nord, în hale lungi și sure M-am coborât și am ciocnit cu zeii, Atârnând arfa-n vecinica pădure. M-am îndulcit cu patima
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu prea depărtate”. Această „se va împleti cu literatura nouă, fără ca setea de noutate să ne facă să admitem «curentele» răsunătoare, izvorâte din minți bântuite de furtună” ( Lămuriri, 1/1928). Proza semnează I. Vinea, George Mihail Zamfirescu. I. Peltz, Adrian Hurmuz, Al. Văitoianu, Mircea Damian, Scarlat Callimachi, Lazăr Oltea, Nicolae Bogdan. Fragmentele din piese de teatru aparțin lui N. Iorga (Fratele păgân), Ion Minulescu (Amantul anonim), George Mihail Zamfirescu (Șam, poveste cu mine, cu tine, cu el...), Mircea Ștefănescu, Ștefaniei Zottoviceanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289008_a_290337]
-
Iurașco, Dumitrașco, Vasco și Vasilașco, Costașco, Patrașco, Todirașco, Ionașco, Ilașco, Ivașco, Gligorașco etc., etc., urmînd ca în epoca fanariotă, aceleași nume, cu excepția lui Iurașco, să primească terminația cea grecească, în -achi. Deci: Dumitrachi, Vasilachi, Costachi, Petrachi, Ștefanachi, Mihalachi, Manolachi etc. Hurmuz, nume de botez, fost și vornic de Botoșani, a devenit Hurmuzachi și s-a fixat mai ales ca nume de familie, dar Iurașco, în mod sigur, era nume de botez. Din mulțimea de exemple pe care ni le arată documentele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
atenția când o să cânte cucul. URMUZ Prin Urmuz (1883-1923) suprarealismul român este anterior celui francez și independent. Divagațiile onirice, cu aparență de delir dement, ale acestuia îndeplineau întocmai programul de a surprinde realitatea imediată a spiritului, hazardul interior. De fapt Hurmuz făcea simple petreceri pentru frații săi, parodiind însă academismul prozei curente în Pâlnia și Stamate, "roman în patru părți" ("În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]