206 matches
-
30 de minute. Și uite așa, a rămas numai „Simulatorul”. Din păcate, fusesem cu puțin timp în urmă în parcul de distracții, așa că efectul a fost cum se poate de nesemnificativ. Cușcă micuța în care ne-am înghesuit zece persoane huruia și zdroncănea îngrozitor, iar ecranul pe care trebuia să urmărim traseul fantasticiei mașinuțe la bordul căreia ne străduiam să ne închipuim, era suficient de alterat cât să ne forțeze imaginația să completeze lipsa parțială a imaginii. Cu toate acestea, am
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
dovleci uriași înveliți în broboade; altele, care păreau la început perne sau suluri de divan, deveneau, corect pipăite, mingi, umbrele vechi umplute cu tărâțe, coșuri de rufe pline cu jurnale...“. Ieșind în cele din urmă din bordei, profesorul aude tramvaiul huruind (un semnal al timpului). El va trece apoi printr-un șir de peripetii dintre cele mai curioase. În tramvai i se refuză o bancnotă scoasă din circulație de un an, costul biletului s-a scumpit de trei, patru ani. Ajuns
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
suflă mucii direct în parbriz”, „ne-am închis într-o cameră/ și am / schimbat capetele între noi”, „mi-am tras peste cap pielea de lup / creierul începe să zboare prin cameră”, gura lumii se măsoară cu lanțul de la bicicletă, liniștea huruie ca aspiratorul, inima este o păpușă mecanică, ochii se fac de sticlă, iar sufletul se declară „un dicționar funerar”. Cu o „fantezie de Pierrot incorigibil cabotin”, cum spune Nicolae Manolescu, poezia lui I. are nonșalanța dublată ferm de limpezimi caustice
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
a bloca expansiunea companiei germane În Statele Unite ale Americii. Gâlceava dintre companiile de distribuție americane și noul lor concurent german a făcut ca The Wall Street Journal să scrie Într-un ton hilar: „Camioanele americane de distribuție a pachetelor au huruit pe străzile pietruite cu macadam ale Europei de mai bine de două decenii; acum, distribuitorii europeni spun că vor să vadă dacă granițele sunt transparente În ambele direcții”26. Este surprinzător cât de puțină atenție este acordată companiilor europene În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cerb - nu se poate ști. Dar exista și sălășluia de peste șaizeci de ani în dulgherul nostru. Tocmai lucrul acela inexplicabil, acea vicleană scînteie de viață din el, îl făcea să monologheze adesea, însă doar ca o roată ce se învîrte, huruind; sau, mai degrabă, trupul lui era ca o gheretă în care paznicul vorbește tot timpul, pentru a se ține treaz. Capitolul CVII AHAB ȘI DULGHERUL Puntea, în primul cart de noapte. îDulgherul, stînd în fața tejghelei sale și pilind de zor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oraș legendar din India, devenit un simbol al bogăției din pricina pietrelor prețioase adunate acolo de către sultanii Deccanului. Editor american din New London îConnecticut); a publicat numeroase manuale și almanahuri. în treacăt îfr.). în engleză, to rattle, a face zgomot, a hurui. Arsaces Ă. întemeietorul dinastiei Arsacizilor, care s-a revoltat împotriva Seleucizilor îsec. III î.e.n.), fondînd așa-numitul imperiu al parților. Aici însă, e vorba doar de o analogie. Sat egiptean lîngă care s-au păstrat ruinele unui templu antic. Johannes
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aer liber, de formă circulară, vesele ca niște circuri, cu chelnerițe cu priviri dure și supărăcioase, am trecut de tejghelele strălucitoare, de bucătăriile încinse și îmbâcsite cu mâncăruri care ar otrăvi până și o broască râioasă. Camioane mari duble treceau huruind spre Sepulveda, venind dinspre Ridge Route, pornind încet de la semafoare și mârâind ca leii de la grădina zoologică. Descrierea acestui peisaj transuman nu e chiar întâmplătoare. În capitolul anterior, Marlowe o vizitase pe Mavis Weld, actrița în ascensiune, iar confruntarea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
În față, Sourmelina Își scoase pantofii de satin cu toc, ca să conducă desculță. Băgă mașina În viteză și, fără să se asigure, o luă pe Michigan Avenue Înspre Piața Cadillac. Ochii bunicilor mei rămăseseră fixați pe forfota din jur: tramvaiele huruiau, clopotele zăngăneau, iar traficul monocrom curgea Într-o parte și În cealaltă. Pe vremea aceea centrul Detroitului era plin de afaceriști și de oameni veniți la cumpărături. În fața magazinului universal Hudson, o mulțime de oameni se Înghionteau, Încercând să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
generalul Throckmorton a decis să-și desfășoare trupele de parașutiști În partea de est, denumind această decizie „o comoditate operațională“. Marți dimineața devreme, trupele Înaintau deja pentru a Înăbuși revolta. Nu mai era nimeni treaz ca să vadă cum trece tancul huruind. Bunicii mei moțăiau În pat. Tessie și Capitolul Unsprezece stăteau ghemuiți jos, pe saltele gonflabile. Până și papagalii erau tăcuți. Îmi amintesc că mă uitasem la chipul fratelui, meu care ieșea din sacul de dormit. Pe Învelișul de flanelă vânătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apoi, la douăzeci de metri mai În față, camionul mă așteptă. Ridicându-mi geamantanul, stăpânit de o emoție nebună, am alergat până la camion. Dar când am ajuns la el, m-am oprit. Ușa părea așa de sus. Imensul vehicul aștepta huruind, tremurând. De acolo unde eram, nu-l vedeam pe șofer și stăteam pe loc, paralizat de nehotărâre. Apoi, brusc, figura șoferului a apărut În cadrul geamului și eu am tresărit. A deschis ușa. ― Urci sau ce faci? ― Vin acum, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îl venerează, Îl slăvesc și I se închină. Duminică Velasco îi duse pe cei trei la catedrala San Francisco cu un singur scop. În ziua aceea, episcopul Lerma urma să țină o slujbă specială pentru solii japonezi. Încă de dimineață, huruind pe drumul pietruit, trăsurile se înșiruiră una după alta la intrarea în catedrală. Nobili și negustori gătiți de sărbătoare umpleau catedrala susținută de șiruri de stâlpi, o mulțime de lumânări luminau cu flacăra lor altarul aurit, iar sunetul orgii răsuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le recunoscu Craig cu o tresărire. Jeepuri! Transportate de avioane. Un comando aeropurtat! Și Anrella era acasă. Coborî pripit, biciuit de acest gând. De cum atinse pământul, începu să alerge. Ieși din desiș într-o zonă deschisă de pajiște, văzu jeepul huruind către el; și se opri instantaneu, se întoarse și o luă la goană spre gard. Prostule! gândi el amar. Trebuia să fi sărit gardul de la început. Cine vrea să-și salveze soția trebuie să folosească o metodă care chiar salvează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
adresă el vedeniei din Încăpere. Cu borcanul În mână, Subotin nu se putu abține să facă o nouă reverență, trimițând de data aceasta din vârful degetelor și o bezea „gheișei“ cu marsupiu. „Salamul, dar și murăturile vă stau la dispoziție“, huruie brigadierul cu glasul răgușit. „Cum, nu aveți nevoie de murături?“, făcu el, mimând nedumerirea. Iar după o pauză, adăugă: „Păi, dacă n-ați băut Royal... Noi ne-am cinstit și iată că acum ne este iarăși sete...“. Brigadierul dădu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Da. — Nu vreau să te amesteci În asta, Shula. Nu te băga. — Să-ți aduc o felie de pâine prăjită, tată? Nu Îi răspunse. Shula plecă, luând cu ea pantofii uzi. Deasupra New Rochelle-lului, mai multe avioane micuțe se agitau, huruind și bâzâind. Probabil că Wallace pilota unul din ele. El Însuși un centru de vuiet. Pentru noi, Însă, o insectă aprigă, o gâză care se propulsa peste acri de Întindere albastră. Sammler Își lăsă scaunul pe spate la umbră. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gustau din savoarea sfârșitului lucrurilor așa cum se știau. Și prin intermediul unui rezumat, poate, fiecare Își scotea mai puternic În evidență propriul stil subiectiv și practicile prin care era cunoscut. Astfel, Wallace, În ziua care marca destinul tatălui său, vuia și huruia În avionul Cessna, făcând fotografii. Astfel, Shula, ascunzându-se de Sammler, avea, fără Îndoială, să pornească la vânătoare În căutarea comorii, a presupușilor dolari din avorturi. Astfel, Angela, făcând și mai multe experimente În senzualitate, În sexologie, mânjind totul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
el oftând. Canalul aducător de apă pe care Jina-l crezuse distrus și-a împins lacrimile pe o rută nouă. Seninul pădurii era doar o iluzie. Apa nu se oprea niciodată; undeva un copac cădea la pământ, un cutremur se isca huruind și-un alt munte se năștea. Cu toate dramele lor, prin comparație, oamenii erau plicticoși. Nu știu cum, dar visele mele l-au contaminat, a explicat Jina. Băiatul te-a văzut, Zach. În fiecare noapte. Chiar dacă eu nu i-am zis niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că nu-și mai dă jos pantalonii la vreun eveniment important. Imediat ce dădură colțul străzii pe care locuiau, Sampath însuși părăsi casa. Mânat de nenumărate sentimente, se îndreptă către bazar. De aici luă primul autobuz pe care îl zări. Autobuzul huruia pe drumul ce ieșea din Shahkot, iar zumzetul motorului său murdar umplea aerul. Sampath se gândi la șerpii care abandonează fâșiile uscate ale vechilor piei și dispar în iarbă, iar prezența nu le e trădată nici de cea mai ușoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
somn. Pașii câte unui trecător grăbit răsunau pe trotuar. Aerul era atât de proaspăt, atât de limpede, Încât orice sunet reverbera, amplificându-se În spațiu. Porumbeii stăteau cu aripile desfăcute pe marginea havuzului, Încălzindu-se la soare. Guguștiucii guguiau, tramvaiele huruiau În stații, Îndreptându-se În grabă dinspre centru spre gară și Înapoi... Satanovski desfăcu ziarul 24:ore, pe care-l avea pe masă, parcurgând cu atenție comentariile politice, evenimentele mondene și cele culturale, citi pe Îndelete pagina de „Mica publicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Își iau zborul de pe cupolele bisericilor, de pe acoperișurile caselor năpădite de păr, lung, negru, cârlionțat. De hornuri, de pe copaci, de pe statuile acoperite de un mușchi verde... Clopot vuind greu Într-un aer vâscos. Mathilda, Mathilda. Guri ce răsuflă. Tramvaie ce huruie spre gară. Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith... Degete grăsulii ce beau bere la halbă și mănâncă mititei și cârnăciori dați prin muștar pe terasa cârciumii Corso. „Unde-i Bikinski? Unde e Lawrence? Unde e inginerul Edward Satanovski? Unde e domnișoara Fundyfer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rusesc get-beget, atunci să te văd cum îți clănțănesc dinții, flăcăule! ― De câte zile stăm aici fără nici un ordin? Se întâmplă ceva, fraților - a vorbit Todiriță. ― Cred că auziți și voi cât îi noaptea de lungă - și lungă-i, Doamne! - huruit de motoare grele. Și nu par a fi ale noastre. Eu cred că sunt rusești. Și au făcut cale pe lângă noi. Încotro merg oare? - a vorbit servantul, camaradul cel mai înalt din baterie. ― Păi, pe ninsoarea asta odată te trezești
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tine ar trebui să cunoască maxima asta. O replică fără răspuns. Mal lovi mocheta cu piciorul, după care ieși. Se așeză pe trepte și privi norii de ploaie ce se roteau deasupra lui. Mașina de cusut a Celestei începu să huruie. Sus soldățeii lui Stefan continuau să dănțuiască în ușa crăpată și ciobită a camerei lui. Mal se gândi că în curând toată vopseaua de pe ei se va coji, ei vor rămâne niște soldați fără uniformă, iar acest fapt simplu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
observă că tapițeria mașinii poartă însemnul unui porumbel și al semilunii, pe care le descoperă imprimate și pe epoleții șoferului, iar apoi și pe intarsiile delicate de la bordul mașinii. Lasă în urmă regiunea de câmpie, avântându-se printre dealuri. Motorul huruie pe drumurile desfundate, pline de praf și noroi, improprii atingerii unor viteze record, și țăranii stau în loc să-i urmărească cu privirea de pe margini, să-i salute, să se așeze în genunchi sau să le facă plecăciuni, în timp ce mașina piere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu murmur neîntrerupt căldura, sfîrîiau toate lemnele; se auzeau cotcodăceli, piuituri, bîzîiala gîzelor care-și schimbau locul pe gardurile înfierbîntate. De cum treceam poarta spre luncă, intram însă în liniște, într-o lume ce se preschimba în fiecare zi. Un hulub huruia nostalgic. Un drumeag începea să înverzească. La capătul lui zvîcneau păsări din trifoaie vechi; mi se strîngea inima. Mîna bunicii simțea fiorul și-l stăpînea neînduplecată. Aproape de gîrlă o ghionoaie dezlega în paltini sonorități rare. Plutea un fîșîit vag și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
râs de zile mari. Ne-am îmbrățișat. În Chervăsărie, care se afla la o aruncătură de băț, era atâta hărmălaie de nu se auzea nici în cer nici în pământ. Strigăte ale cotiugaragiilor și negustorilor, tropote și nechezat de cai, huruit de harabale goale sau pline, galop de cai îndemnați de călăreții de Țarigrad, care abia au ieșit din Curtea domnească cu vreun răvaș sau poruncă către cine știe cine... Peste toate plutea, ca niște păsări mari cu aripi întinse cât o lume
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
asemenea calități, părinte. Nu le ai dar le dovedești. Și asta-i bine. Mă uit la călugăr cu băgare de seamă, ca să văd dacă nu-și râde de mine. Nu. Chipul lui era foarte sobru. În acest timp se aude huruit de căruțe și harabale încărcate cu poveri, venind sau plecând de la Chervăsăria domnească, iar pe lângă noi trece un rădvan în trapul cailor, urmat de doi călăreți. Oare ce se ascunde în spatele perdelelor rădvanului, părinte? Trebuie să fie vreo boieroaică din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]