221 matches
-
steaua ta, pe cerul de noapte pălește iar suflarea ți-en gheare la pasărea Khaya. Să te-nvrednicească Dumnezeu! mai spuse mama din roua grădinii arhetipale. Acum este ora și-i scriu că un șarpe, luat din urmă de șapte mirese, huruie prin vene după sângele meu; în el, crește o magnolie pictată de Shama Shamiema pe întuneric. scrisoare pe un perete alb în vreme ce tu dormi și,-n vis, mănânci puțin din patera cu jeratec, el intră în încăperea albă și scrie
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
și merg mai încet ca niciodată, abia dacă mă clintesc și parcul vine în urma mea, respirând greu. lemnele îi trosnesc ca niște oase, e strâns ca într-o plasă, se apropie mai mult, rostogolindu-se, înălțându-se cât zece blocuri, huruind, acoperind noaptea. "e doar o oboseală de noapte, un joc, o farsă", îmi zic, îmi închid ochii, vreau să râd. și în jur era liniște, era șase și dimineața ca o bucată de gheață îmi ieșea de sub tălpi. * iar drumul
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
trăsătură unanim observată a versurilor sale - chiar dacă sursa nemulțumirii sale nu este prea ușor de depistat: "De dogmă pus la zid și împușcat,/ plin de tramvaie în cap și cu momâile/ alături, stau pe drumuri, ca să vină/ războaiele, cu avioane huruind./ Sus este imperiul motoarelor./ Pe jos, prin praful vacilor, mișcă/ din picioare universul/ încet,/ pierdut prin mințile noastre" (Risc, p. 27). Mutatis mutandis, se poate spune că Radu Ulmeanu scrie poezie, așa cum Nicolae Breban scrie proză. Un suflu vital îi
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
ce se întâmplă mai departe? Bunico, nu mai adormi!" Uneori mergeam cu bunica la plimbări mai lungi. Mergeam fără grabă de-a lungul râului, prin Piața Roșie și parcul Alexandrovski, prin jurul Kremlinului. Pe pavajul din piatră cubică al Pieței Roșii huruiau camioane prăfuite, verzi. Bunica îmi spunea că sunt de culoare kaki. Kremlinul se reliefa ca o cetățuie misterioasă, în care era interzis să pătrunzi. Cupolele și turnurile te ademeneau numai de după ziduri. Bunica îmi povestea tot felul de întâmplări din
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
ni s-a luat vîntul,/ și cîntul, și cîntul.// Libertate ofticoasă. Pace, umilință./ Vreme care/ între butucii minciunii ne strînge./ A rămas doar moara/ de sînge, de sînge.// Toate sînt, frățioare,/ Împotriva-mi, împotriva-ți!/ Auzi? Departe/ în zări străine,/ huruie mori diavolești/ de crivăț, de crivăț. // Ci, iată, din trudă/ din aburii sîngelui/ pe care îl pierdem/ oblăduitor,/ misterul răsare/ ca noua mișcare, noua mișcare..." Și finalul, care poate fi citit atît ca premoniție, cît și ca un avertisement lansat
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
și semnat de Béla Schiff. Folosind ca pretext o călătorie cu trenul prin Banat (pe linia principală Orșova dinspre Slatina Timiș către Caransebeș), scriitorul brodează pe această canava, împletind impresiile proprii cu istoria locurilor ce se derulau în fața privitorului. „Trenul huruia - consemnează Schiff - și în timp ce ochiul mai cuprinde odată valea înfloritoare a Caransebeșului, în partea dreaptă se conturează un turn de pază singuratic. Un turn mai renumit decât l-am gândit. Ulterior am făcut rost de o imagine. Se găsește în
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
și din nou - "noi am plecat", "ei pleacă", în curînd vor pleca"... Acum în verandă nu mai e atîta îngrămădeală, în fiecare zi vine acum lăptăreasa Klava cu lapte proaspăt într-o găleată, a mai rămas mult zgomot încă: foșnește, huruie blestemata cutie... Moțăi, Jim? E dreptul tău de cîine să moțăi. Picotesc și eu în fața televizorului, astfel demonstrăm că lumea viselor noastre e mult mai tandră decît acestă harababură, decît această forfotă. Nu am ajuns încă pînă la sfîrșitul secolului
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
Un ceas din zi nu semăna cu altul, și cu atât mai mult o jumătate a ei cu cealaltă. Pe deasupra coroanelor salcâmilor, frasinilor și stejăreilor stârnite de un freamăt tulbure, coborât, cerul începuse să se clatine, să scapere și să huruie prevestitor. Trunchiurile copacilor, drepte și înalte, încolăcite de lăstarii lacomi, verzui-întunecați, nemuritori, ai iederei, prinseră să scârțâie din inimi întins, legănat. Pe de lăturile drumului îngust și neumblat, cânepa sălbatecă, buruienile de gura lupului și boziile prăfuite și crescute în
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
halat vechi și se așeză preocupat la pian". „Conacul Dariei Mihailovna Lascevscaia, trecea drept cea mai de seamă casă din toată gubernia." „Toată gubernia N... spunea că Alexandra Pavlovna e fermecătoare și gubernia N... nu se înșeală." „Deodată se auziră huruind roțile unei trăsuri. O caleașcă mică intră în curte. După cîteva clipe, în salon apăru feciorul, aducînd o scrisoare pe o tăviță de argint." Era de la al dumneavoastră, Cu stimă și ficțiune, 31-VII-980 Emil Brumaru
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
mă înnebunește cel mai mult, de-mi vine să-mi pun capăt zilelor. Soarele răsărise. Ceața se destrăma, agățându-se de pomi și de garduri. Deasupra drumului se cernea o lumină leșioasă, cenușie-trandafirie, și prin pâlpâirea aceea, mașinile negre lunecau huruind unele după altele. Soldații ședeau țepeni deasupra, strânși pachet, cu armele-n mâini și fețele-mpietrite. Mergeau să omoare și să fie omorâți. Aveau căștile turtite, trase pe ochi. Mâinile încleștate pe arme, și armele luceau rece în mâinile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai puțin în ea din ce vedea. Un nor de colb întuneca totul. Aerul înecăcios mirosea a motoare încinse, a benzină arsă, a fum și duhoare râncedă de motorină, de uleiuri și parcă de praf de pușcă, de moarte. Mașinile huruiau întruna, rostogolindu-se la vale, zguduind pământul. Cerboaica ar fi vrut să aibă iarăși în față marea de la Vama Veche, să pășească leneș, răscolind nisipul mai puțin fin decât la Mamaia, însă mai plăcut jucându-și umerii în mers, nepăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pândă dincolo de pereții cuștii de lemn așteptând gestul lui salvator, așteptând să-și învingă sila de sine, slăbiciunea și prejudecățile sentimentale, moleșitoare și nefaste care n-aveau ce căuta în momentul acela, căci exact în momentul acela vagoanele din capăt huruiau greoi pe pod, făcând să clănțăne barele metalice. Vagonul lui se apropia vertiginos de conul orbitor de lumină, parcă se pulveriza în explozia aceea, orbitoare. Drugul de oțel îl stingherea, dar n-avea ce face, cum n-avea ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu șaizeci de mii de lei unui amator vrăjit. Nu înșelase pe nimeni, asta se numea comerț. Sus, ar fi dat tabloul gratis unui prieten și doamnei Valsamaky i-ar fi împrumutat bani fără murmur și fără înscris. O trăsură hurui în stradă și curând apăru în ușă, radios, Gaittany. - Să trăiești! zise el împiedicînd pe Saferian să se scoale,nu te deranja. Stau numai o clipă. Mi-ai spus să-ți recomand persoane care au monede de aur. Mi-a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unui ajutor familial. Saferian, om eminamente cinstit, l-ar fi prevenit, i-ar fi explicat de ce nu este inconvenient ca fiul arhitectului Ioanide să facă puțină practică într-o prăvălie de cafea și smochine. Față de absurditatea hârtiei, Ioanide simți capul huruindu-l în ciuda iritației, nu-i scăpă și alt amănunt. Scrisoarea era adresată nu la locuința lui, ci în strada Cotești, o stradelă pe lângă biserica uniților din strada Polonă. Ce e acolo? Deocamdată, arhitectul își notă această adresă, apoi, după oarecare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zgomotul încetase, deși se auzea o trepidație îndepărtată și voci răzlețe chemînd deznădăjduite: — Dloc ma I ho. — Sthgil! Teah dna stghil! — Redloc ylnellus worg am cîștigat. Se ridică și alegă fericit prin întuneric pînă cînd dădu de o suprafață care hurui cînd intră în impact cu corpul lui. Era una din draperii. Se dădu înapoi să-și ia din nou avînt, cînd se deschise cu un sunet asurzitor, ca de mii de grauri izbindu-se de o fereastră. în cercul strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apărură pe un pod curb dinspre intersecție și goniră în defileul dintre Necropolis și catedrală. Aerul începu să se umple de sunetele traficului. Lanark ocoli platforma pînă la latura îndepărtată a turlei și privi în piață. Cîteva camioane o traversară huruind, trăgînd după ele remorci cu resturi de metal; apoi, cîteva mașini se prelinseră în direcția opusă. O macara mobilă intră pe poarta curții catedralei, traversă peste vechile pietre de mormînt și parcă lîngă un perete. Lanark își simți brusc urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
speranță se întindea pe întreaga piele a obrazului ca o eczemă. Abia când stingeam lumina în cameră mă simțeam însă cu adevărat eu. Deodată pe pereți începeau să se rotească dungile albastre electric și verzi fosforescente ale tramvaielor care treceau huruind pe șoseaua aflată cu cinci etaje dedesubt, deodată deveneam conștient de zgomotul îngrozitor al traficului și de singurătatea și tristețea fără capăt a vieții mele. Întrerupătorul era după șifonier, și când stingeam lumina odaia devenea un acvariu livid. Mă mișcăm
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
păreau cutiuțele de carton lăcuit, cu fotografiile unor fluturi tropicali, azurii și aurii, și în dreptul cărora se afla o etichetă pe care scria ceva cu litere de tuș negru. Cuvântul era lung și fascinant - prezervativ. Ce putea fi înăuntru? Tot huruind între degete dafinul de tinichea din care ieșea zâna de cauciuc, stăteam de multe ori în tăcerea camerei mele și mă-ntrebam ce jucărie ciudată, exotică, se putea afla în cutiuțele cu fluturi. Uneori îmi închipuiam că ar fi putut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mici și moi a fetei, care răspundea uneori cu tresăriri ale degetelor la mângâierile degetelor lui. Se făcuse zăpușeală și arborii de pe marginea șoselelor miroseau a frunze cărnoase și-a sevă. Cîte-un tramvai se retrăgea spre depou, la Vatra Luminoasă, huruind și clătinîndu-se pe șine. Gunoierii-și împingeau tomberoanele pe lângă borduri, iar măturătoarele stăteau câte două-trei, proptite-n târnuri și fumând. Cîte-o uzină avea ferestrele atelierelor luminate și se vedeau înăuntru utilaje mișcîndu-se sacadat: se lucra în schimbul de noapte. Intrară, în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o altfel de lume. Așezat la fereastră, cu tălpile pe caloriferul rece vara și fierbinte în vreme de iarnă, cu fundul pe capacul lăzii de la studio, priveam orașul prin marele geam panoramic, de la limita sa de jos, cu tramvaiele ce huruiau pe Ștefan cel Mare, la casele și curțile din prim-plan, în care foiau cunoscuți din vedere și-n care știam fiecare fereastră, firidă, țiglă de pe acoperiș și copac, până la cele de mai departe, de pe străzile din spate, case încălecate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vadă doar pe țărancele române care urmau, tinere și grațioase în fotele lor dar cu fețe de îngrămădite, ce duceau pe o periniță de catifea coroana regală, apoi pe prizonierii turci flancați de dorobanți. Veneau apoi carele, trase de boi, huruind printre casele cu mai multe caturi și umplând podul de balegi fierbinți. Cei din marile căruțe trebuiau să închipuie, trecând prin fața baldachinului regal, mărețe tablouri vivante, dar deocamdată ședeau pe loitre uitîndu-se plictisiți în jur ca niște maimuțe amărâte. Defila
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
viitor: curbura șoselei Ștefan cel Mare, Criștii răstigniți pe stâlpii metalici ce susțin firele de tramvai, curtea neagră și udă a lui Nenea Cățelu, chioșcul de pâine, pe Paul și Vova furând corcodele dintr-o curte de vizavi, un tramvai huruind din toate tablele și ridicând rotocoale de praf - această realitate atât de fermă, de rece și dură, de limpede desenată în văz și auz, se dezlânează cu vremea până ajunge aproape de nerecuperat și, încetul cu încetul, visele, amintirile nefotografice, neeidetice
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mare și pufoasă păpușă cu ochi făcuți nu ca să vadă, ci ca să reflecte-n lucioasele lor cercuri căprui buruienile, casa ruinată, cu o scară ce nu ducea nicăieri lipită de zid, gardul de fier forjat și puținele tramvaie ce treceau huruind pe strada din față, zguduind din temelii bătrânele clădiri. La gât, atârnat de un șnuruleț de piele, Soile avea un medalion emailat, prins într-un cadru de filigran de argint. În ovalul său era pictată Soile, stând pe bancă, mare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gras al vatmanului revărsîndu-se-n pliurile unui maieu tetra ud fleașcă. În dreptul bisericii Sf. Dumitru își făcu câteva cruci repezi și recăzu în gânduri până la Făinari, fără să mai vadă nimic în jurul ei. La următoarea coborî, și când tramvaiul porni iar, huruind, un val de praf învolburat o lăsă aproape fără suflare. Înota în praf, îl simțea, fad și totuși arzător, pe buze, îi troznea-n dinți. Rochița îi căpătase o nuanță cenușie și-i atârna acum pe trup ca o cârpă. Niciodată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
așa cum și-ntre sexele lor, oricât de strâns îmbinate, rămânea destul loc pentru fluxul dumnezeieștilor mormoloci. Nici neuronii noștri nu se lipesc niciodată unii de alții în perversul și imposibilul joc din bucățele al lumii. Cureaua de transmisie se pusese, huruind, în mișcare, intrând prin una din fante și ieșind prin cealaltă, semn că se stârnise vântul și că bătrâna moară-și dezmorțea aripile. Maarten nu se mai simțea la largul său dezbrăcat, în aerul ce încă mai mirosea, ca fânul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]