321 matches
-
dom' Miron... -, auzisem printre pauze... rup camionul..., mă nenorociți!.." „Dă-i înainte!", comandă sadic M.R.P., cu un rânjet drăcesc pe față. Ce-și punea el în cap trebuia dus la capăt... Șoferul mai ambală o dată și mai tare motorul, un huruit lung și un trosnet puternic ca de lanț rupt se auzi, iar lanțul, ca un șarpe, ieși la suprafață din apă cu un pleznet de bici... „Na, mi-ați făcut-o!", țipă înfuriat șoferul și scoase o înjurătură cumplită. Ieșise
Oniricii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6344_a_7669]
-
conform programului său, ar fi trebuit să înceapă să lucreze cu două ore în urmă, dar chiar și dacă ar fi încercat serios să o facă, ar fi fost enervat de țârâitul aproape continuu al telefonului, de țipetele copilului, de huruitul unui pickhammer din stradă și de cizmele grele ale creditorilor lui, ce tropăie în sus și în jos pe scări.” Cărți sau țigări este genul de carte care se citește repede, dar se digeră în tihnă. Articolele și eseurile lui
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
coruptă. Turnarea, începută imediat după decembrie '89, continuă și va continua până când Silviu Brucan, la emisiunea ,Profeții despre trecut", își va retracta amenințarea cu durata de 20 de ani până să... -Gata, mă liniște!, țipă Haralampy. Că se aud ceva huruituri în televizorul tău - ia vezi ce e... Într-adevăr, se întâmplă ceva cu MegaVijănul meu: apar dintr-un fel de negură Miron Mitrea și Ioan Rus ținându-se pe după umeri; în surdină și tot mai puternic, se aude vocea lui
Atenție, cad pesediști!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10955_a_12280]
-
lui Adrian Năstase!... De undeva, de sus, se vede imediat căzând Adrian Năstase, îmbrâncit de-o femeie foarte în vârstă... În secunda următoare mai cade cineva și, prin încețoșarea imaginii, pare a fi Dan Ioan Popescu... Doamne, ce priveliști halucinante! Huruitul se îndepărtează, însă nu dispare cu totul...
Atenție, cad pesediști!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10955_a_12280]
-
și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbânduse curând în răcnete. prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbă ticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș” (pp. 195 - 196). E o scenă memorabilă. Întinsă pe mai multe pagini, pe mai multe anse narative, istoria acestui haiduc ar fi putut profila, numai ea, un bun roman. În schimb, aceea în care
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
parte tortul cu turnul de frișcă roz - Negresco - și în fundal, închizând perspectiva străzii Gambetta, muntele negru pe care noi îl numim în amintirea Brașovului, Tâmpa. Pe toată suprafața sclipitoare a mării nimeni, cât vedem cu ochii. Nici un sunet în afara huruitului misterios din adâncuri: galetele, adică pietrele lustruite și rotunjite de valuri ce înlocuiesc aici nisipurile fine cu care eram obișnuiți aiurea, pe alte maluri, purtate de curenți pe fundul mării izbindu-se între ele; și din când în când țipătul
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai rupse vraja și mă pomenii singur pe banca veche cu spătarul rupt, cu pălăria turtită, nins de petale și ud de rouă. Frigul îmi muiase oasele și nasul îmi era roșu. Pe jos numai coji de semințe de
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
turnului, surpat pe o Înălțime de două etaje, se Înclină Încetișor și Începu să se prăvălească, trăgând după sine grinzile tavanelor. Urletele de groază ale oamenilor care cădeau În abisul ce li se deschisese sub picioare acoperiră, pentru câteva momente, huruitul prăbușirii, iar apoi Întreaga parte superioară a edificiului se nărui peste zidul de centură, deschizând o breșă În apropierea porții. Un nor imens de praf se ridică, acoperind dărâmăturile, În vreme ce un al doilea proiectil cobora, cu șuieratul său infernal, dispărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spate cu genunchii în sus, apoi am revenit cu fața înainte, drept în spinarea cu caftan vătuit a birjarului. Din față, venea vertiginos strada întreagă, ace de zăpadă ne biciuiau dureros fața și ochii. Când și când, răzbătea până la noi huruitul tramvaielor care treceau, și din nou acel „heeeppp“, „heeeppp“, strident și smuncit ca un șfichi, după care, un alt strigăt, plin de o bucurie răutăcioasă - „aliint-oo“; fulgerul negru al săniilor care veneau din față și așteptarea chinuitoare ca hulubele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fugă, dar nu apucă să facă mai mult de jumătate de pas înainte ca suflul să-l trântească la pământ. Imediat bubuitul exploziei îi lovi timpanele, asurzindu-l. Și totuși, i se păru că, înainte de asta, aude un geamăt, un huruit surd în măruntaiele muntelui. Stâncile sfărâmate se ridicară puțin în aer, după care se prăbușiră la vale peste intrarea în peșteră și peste trupul inspectorului Cristian Toma. 24 Biserica Sfântul Gheorghe din Baia de Sus se afla la marginea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o luă la fugă. Nici el nu știa încotro, oriunde, numai să poată trage în piept o gură de aer curat. După primii doi pași, simți cum tălpile îi alunecă pe pietrele de pe jos și căzu la pământ. Cu un huruit surd, grohotișul mărunt se pusese în mișcare. Întregul versant o luase la vale, târându-l și pe Cristian odată cu el. Deși știa că nu face bine, pentru că fiecare mișcare amplifica și mai mult alunecarea pietrișului, începu să dea din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tramvaiul Își Încetini mersul pînă cînd se opri aproape cu totul. Conductorul sună din clopoțel, iar controlorul Îmi azvîrli o privire de cenzură. — Hai, domnu’ isteț. Grăbiți-vă, că numărul treizeci și doi aici e. Am coborît și am ascultat huruitul tramvaiului albastru care se pierdea În ceață. Reședința familiei Aldaya era peste drum. O poartă mare din fier forjat acoperită de iederă și de frunze uscate o păzea. Profilată printre bare, se Întrezărea o portiță Închisă zdravăn. Deasupra zăbrelelor, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ajungând până la colțul unde Își amintea că era poarta acelei abații infernale. Dar un horcăit dinapoia uneia dintre oglinzi Îl reținu, Împietrindu-l de frică. În centul octogonului, o pată de umbră arăta că acolo se deschisese un hău. Un huruit părea să vină de jos, ca și când niște pilaștri uriași ar fi Început să se prăbușească, târând după ei o gloată urlătoare. Se apropie de acea poartă. Din bezna vârtejului se ivea o masă fără formă, din ce În ce mai aproape. Ceva imund urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apucară să Își reîncarce arbaletele, printre strigăte de surescitare. Genovezii aceia nu păreau la Înălțimea faimei lor, Își zise Dante În sinea lui. Iar Comuna Își storsese din cămară și ultimul bănuț ca să Îi angajeze, trândavi afurisiți. Într-acestea, un huruit neașteptat curmă liniștea. Ceva se fărâma În vârful turnului, ca și când cineva Începuse să demoleze partea de sus. Mai Întâi, un nor de praf se umflă În Înalt, Începând apoi să coboare Încet-Încet. Apoi, Însoțită de o serie de trosnete, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
seamă! ), e trecut de niezul nopții, urmează încă o escala la Cadiz, ultimul port înainte de a intra în Atlantic. Restaurantul și cazinoul sunt iluminate feeric, se aude muzică, zumzet de glasuri, zgomot de aparate de joc, cu sunetele lor specifice, huruitul motoarelor și, nu în ultimul rând, icnetele duhurilor dezlănțuite, din fundul apelor. La tribord zăresc un bărbat cam de-o vârstă cu mine, care mă privește insistent, ca și când ar vrea să-mi atragă atenția. - Bonjour! - Bună seara, îi răspund rezervat
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
bun rămas, căpitanul Preda și principele Valdescu făcură cale întoarsă. La coborâre era mai dificil, dar cu chiu, cu vai, ajunseră la cascadă. Sub torentul de apă Mihai se opri din nou câteva clipe. Ca din pământ se porni un huruit și muntele se zgâlțâi. Mihai încremeni. Preda îl prinde de braț și-l smucește de sub cascadă. Se declanșă o avalanșă de pietre chiar prin fața lor. Deodată aud o huruitură asurzitoare și o stâncă imensă se prăbușește în cascadă. Valea vuiește
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
Muscelul Botenilor și târș-târș am ajuns cu voi după multe ceasuri în Șesul Călugăresc și de acolo să ne îndreptăm spre Călulești mai departe. Când eram aproape de podul de peste Argeșel, pe drumul ce apucă spre Stoenești, se aude de-odată huruit mare, venea de undeva de sus, din cer, noi eram la loc deschis până aic și ne pomenim cu niște avioane nemțești care lansau bombe. Exploziile se țineau lanț, fugeam speriați care încotro ca să scăpăm de fum asurzitor, era ca
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
și deasă, îngrijită, cu umbră odihnitoare...cu fântâni arteziene și bănci comode, generoase. Bebelușii, în cărucioare, și pensionari, cu bastoane sau cadru, se deplasează hipnotizați, cu însoțitorii lor. E o liniște cuceritoare. Ca printr-un consemn, toți vorbesc șoptit. Doar huruitul tramvaiului se aude, difuz. Am găsit, chiar la intrarea în parc, o jucărie. Grăbesc pasul s-o întreb pe mămica din fața mea dacă e jucăria lor. Nu e. Mai întreb vreo două-trei...nimic! Miroase a lapte și-a piele de
UN CEAS DE PROMENADĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367166_a_368495]
-
Nică torcălăul... În apropiere de Tg. Neamț, un scurt popas la Humulești, aici unde a văzut lumina zilei Nică a Petrei, cel care avea să devină clasicul literaturii române Ion Creangă. „La casa părintească din Humulești, la prichiciul vetrei cel huruit, unde lega mama o sfară cu motocei de crăpau mâțele jucându-se cu ei...” cu ferestrele pline de mușcate în floare, călcam pe urmele copilului de 11 ani cât aveam și eu atunci când am avut „un noroc chior”, să spun
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
alergând înaintea căruței, apoi micșorându-se treptat, trecea în dreapta, până când eram depășiți, rămânând iarăși în beznă. Când venea o mașină din față, puneam mâinile la ochi, calul era cuminte și cunoștea drumul, nu se speria defel și încet încet în huruitul roților pe asfalt, terminam prin a moțăi sau a dormi de-a binelea. La un moment dat am simțit că se petrece ceva cu totul deosebit și am rămas nemișcat. Unchiul a smucit calul, ținea hățul în stânga și răsucit pe
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
pui de om pe care-l lovi cu palma la funduleț. Pe dată pruncul începu să plângă. - E bine! E de nota zece! - exclamă medicul și asistentele zâmbiră binevoitoare. Dar deodată lumina se stinse brusc și de afară răzbătu un huruit. Țipete disperate se auzeau din spital, de pe stradă și de prin blocurile din apropiere. Lumini ca niște descărcări electrice invadară întinderile din noapte în timp ce huruitul se amplifica. Cei din salon se clătinară pe picioare când în stânga când în dreapta. Asistentele țipau
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
și asistentele zâmbiră binevoitoare. Dar deodată lumina se stinse brusc și de afară răzbătu un huruit. Țipete disperate se auzeau din spital, de pe stradă și de prin blocurile din apropiere. Lumini ca niște descărcări electrice invadară întinderile din noapte în timp ce huruitul se amplifica. Cei din salon se clătinară pe picioare când în stânga când în dreapta. Asistentele țipau disperate neînțelegând ce se întâmplă. - Păstrați-vă calmul! - rosti doctorul. Este cutremur! - Aoleuuu! - se înspăimântă personalul medical. - Nu părăsiți încăperea, scările sunt cele mai vulnerabile
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
s-a săvârșit, în aceași timp și eliberarea României. Șoseaua națională care leagă Târgu-Jiu de Rm. Vâlcea trece pe la marginea de sud a comunei Costești. Pe această arteră rutieră s-au trezit și locuitorii de prin aceste părți cu un huruit infernal făcut de armata rusă cu chesoane și tunuri, cu căruțe încărcate cu muniție și armament, cu harnașamente și bucătării mobile de campanie, instalații sanitare și de prim ajutor, etuve și, bineînțeles, mulțime de ostași. Refacerea forțelor și completarea hranei
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
națională care urcă pe Dealul Costeștilor, devenit celebru în anii noștri, datorită altei hoarde, de data asta de minerii manipulați de aventurierul Miron Cozma, am auzit atunci, la sfârșit de august 1944, încă preț de mai multe zile și nopți, huruitul din ce în ce mai înabușit al căruțelor, al pieselor de artilerie, al bucătăriilor de campanie și al miilor de ostași învăluiți într-un înalt și uriaș nor de praf. În ceea ce mă privește, ca martor și actor în aceste momente de tristă memorie
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai rupse vraja și mă pomenii singur pe banca veche cu spătarul rupt, cu pălăria turtită, nins de petale și ud de rouă. Frigul îmi muiase oasele și nasul îmi era roșu. Pe jos numai coji de semințe de
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]