333 matches
-
bruiaj amplificată la maximum de difuzoare. Panica produsă s-a datorat, după afirmațiile unor participanți, nu atât zgomotului, ci existenței unei senzații fizice de spaimă atât de puternică încât lăsa impresia unei treceri în inconștient în timp ce în urechi răsuna un huruit insuportabil". M. M.: Așa e! Așa e! S. B.: " În acest sens, colonelul Goran, șeful Securității Capitalei, declara: "Simțeai o presiune în atmosferă, se simțea o teamă, o așteptare a unei explozii". Asemenea trăiri pot fi provocate, după părerea unor
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
dreaptă și argintie, ca o pedeapsă aplicată cu vergi de oțel. Răpăia pe casă și pe stânci și ciuruia marea. Tunetele răsunau ca niște piane imense care s-ar fi rostogolit pe scări, pe urmă s-au domolit într-un huruit continuu, înecat aproape de plesnetul ploii. Fulgerele se succedau și se înnodau în iluminații prelungi, care colorau iarba într-un verde sumbru și stâncile într-un orbitor galben-ocru, galbene ca mașina lui Gilbert. În casă domneau tensiunea și emoția și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cer fluturând batiste și pălării, din ce în ce mai mici.. tot mai mici... Satul pribegiei noastre rămânea în urmă, tot mai în urmă, cu lacrimi și o tristețe adâncă, cu neputință de înfățișat în cuvinte. În urechi îmi mai răsună, o vreme, printre huruitul și pocnetul roților pe șine... glasul lor tremurat.. „De-ar fi Moldova în deal..” Roțile huruiau pe șine tot mai grăbite.. „la cru ce... la cru-ce...”, ticăiau la trecerea peste ace. Abia atunci mi-am retras mâna rămasă întinsă spre
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Un fior ne săgetă inima la toți. După un an de pribegie, în marele refugiu, ne întorceam acasă... acasă la noi. La ieșirea din tunel, trenul se repezi la vale cu o iuțeală năucitoare, înfiorând codrii cu șuierul mașinii și huruitul asurzitor al roților pe șine. Nălucind pe la ferești, copacii alergau îndărăt, vâjâind și plesnind cu frunzele în geamuri, parcă vrând să se năpustească înăuntru. Pe partea dreaptă, un perete de un verde crud, primăvăratec, se înălța până la cer, cu copaci
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Să-i spun nasului: hai, treci la treabă, fiindcă vreau să știu cum mai miroase lumea! La tot ce-i peste măsură de mult, simțurile mele se blochează. Mai bine zis, funcționează selectiv. E de-ajuns să deschid fereastra, și huruitul mașinilor se prăvălește în casă ca o cascadă. Când am fost prima oară la Niagara, am zis că mai mult de-atât nu se poate. Era ca și cum s-ar fi prăvălit peste mine zeci de fluvii învolburate și gata să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
creștea continuu. Noapte de noapte orașul dormea liniștit, doar bâlciul își trăia cu o intensitate maximă timpul său, până se sfârșea. Plecarea era și ea un spectacol. Multe mașini mari, încărcate porneau la drum. În locul lor rămâneau praful și amintirea. Huruitul asurzitor al mașinilor mai trezea încă o dată orașul adormit. Lumea privea în tăcere. După plecarea lui, oamenii se retrăgeau în casele lor. A doua zi nu se mai vorbea de bâlci. Orașul de câmpie întinsă, monotonă, redevenea el însuși. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
casa veche! Am sărit din pat ca un resort pus în mișcare de o forță colosală. În câteva fracțiuni de secundă mă aflam afară, în fața casei. Pământul se cutremura nestăpânit sub picioarele mele, fulgere albastre țâșneau din crăpăturile lui, un huruit puternic, înspăimântător umplea văzduhul. Casa bunicii se prăbușea sub ochii mei. Șezlongul se sfărmase, poate, și el sub dărâmături. Mă bucuram și mă întristam, totodată. Năuc încă, mă îndepărtam înfricoșat de casă. Când liniștea s-a așternut peste tot și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
bruiaj amplificată la maximum de difuzoare. Panica produsă s-a datorat, după afirmațiile unor participanți, nu atât zgomotului, ci existenței unei senzații fizice de spaimă atât de puternică încât lăsa impresia unei treceri în inconștient în timp ce în urechi răsuna un huruit insuportabil". M. M.: Așa e! Așa e! S. B.: " În acest sens, colonelul Goran, șeful Securității Capitalei, declara: "Simțeai o presiune în atmosferă, se simțea o teamă, o așteptare a unei explozii". Asemenea trăiri pot fi provocate, după părerea unor
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de te vede lumina zilei. Și câtă hârțogăraie, după ce că n-ai loc să te miști... Sunt romanele vieții mele, i-am spus. — Ferească Dumnezeu de-un cutremur, că te-ngroapă de viu sub toată arhiva asta. Iar pompa hidroforului cu huruitul ei abia de l-a lăsat să ațipească, Însă de-acum va ști unde să tragă când s-o mai nimeri prin București, până la iarnă sau la toamna ailaltă, vere, cine știe ce-o mai fi până atuncea și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să mă trezesc pe la zece ca să repornesc pompa, și ajunsesem chiar să mă gândesc dacă merită să-mi stric relația cu administrația blocului și să pierd camera asta pentru care nu plătesc nimic, fiindcă nu poate ea să doarmă cu huruitul pompei În cap. Cât de curând Însă, aveam să accept că Ortansa merită atâta sacrificiu, să mă trezesc pentru ea la cinci dimineața și să mă culc la loc. Începuse de-acum să aducă bani În casă. Nu numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
emis de Palatul Rakavanda Nouă sediul Președinției Republicii Umaniste Vandana -, temerile au crescut. Cu atât mai mult cu cât, deși posturile de radio și televiziune își continuau programele obișnuite, pe străzi au apărut mașinile blindate ale armatei. Pe la ora 12, huruitul greoi al tancurilor care goneau spre graniță a făcut ca lumea să stea cu urechile ciulite. Numai că nu putea auzi nimic: la radio și la televizor nu se anunța nimic, telefoanele au căzut, la fel și internetul. O tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
vânzătorul de ziare, care bănuiește că, dacă e miercuri, voi cumpăra ProSport, Cațavencu, România Literară nu mai citiți? Nu prea vorbiți dumneavoastră! Începuse să mă cunoască. Autobuzul 136 e ceva mai liber spre orele 8, 9. Evitam dialogul. Auzeam zdruncănituri, huruituri. Și atât. Nuanțele nu le percepeam. Oameni care deschid gura ca niște pești. Ce poți afla, ce poți să știi despre fiecare dintre ei dacă nu reușești să-i auzi vorbind? Dacă îți scapă chiar cuvintele. Irina Nicolau își începea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
niște bodyguarzi conștiincioși liniștea și integritatea materiei vii de pe pământul nostru zbuciumat de seisme geologice și sociale. Acolo, undeva în miezul pământului, ca și în cele mai de jos straturi sociale, era o stare de agitație și nemulțumire ca un huruit îndepărtat, prelung și rău prevestitor. În această acalmie nocturnă cu consecințe nebănuite, Oarba, căreia îi fusese grozav de sete și ingurgitase o căldare și jumătate de apă, tocmai simțea nevoia să evacueze o parte din lichidul acumulat în vezica urinară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gârlă, Gârla Mortului. Acum a secat; numai rareori se adună, ca într-o baltă stătătoare, puțină apă murdară răscolind pentru o zi două murdăriile, ghete, ciubote de cauciuc și căței înecați. Dincolo de baltă este linia ferată. De acolo se aude huruitul prelung al trenurilor de marfa care ziua abia se văd, iar noaptea trasează o dungă luminoasă care separă în două întunericul. Trenurile ocolesc, într-un imens semicerc, întregul câmp, trecând în fuga lor pe lângă o haltă unde sunt salutate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
până în toamnă, când au dispărut la fel de fără de veste cum apăruseră. Dar până atunci, ce nebunie! Învârteam volanele, trăgeam de manete, de manivele, acționam mecanismele de la bord, totul funcționând în gol, de bună seamă, dar ce conta? Suplineam cu vocile noastre huruitul real al motoarelor, al ambreiajelor, imitam păcănitul gloanțelor și bufnetul obuzelor, căci imaginam lupte, canonade, urlam comenzi, holbând ochii cât cepele, ne luam prizonieri unii pe alții, muream și înviam, luptam, în fine, toată ziua și nu ne-am fi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Aia mă prevenise în privința asta. Poate că cerul atât de apropiat a înrâurit asupra ritmurilor mele vitale. Am simțit o ciudată comuniune cu mișcarea aștrilor. La Tomis îmi plăcea să contemplu profunzimile valurilor, dar freamătul stelar era mai atractiv decât huruitul adâncurilor marine. E atâta vitalitate cosmică în ceruri, poate mai viguroasă decât oricare alta pe care am trăit-o vreodată. Aici, pe Kogaionon, creierul meu a intrat în comuniune directă cu ritmurile altor lumi, iar eu mă simțeam în stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai puțin vorbăreață, la masa lungă de stejar cu patină veche sau În odăița de sus, cu oglinda plină de semnături trase cu diaman tele de la inele, ascultând cum sfârâie becul de gaz din tavanul de jos, rareori Întrerupt de huruitul unei birje de noapte oprind În față și de pe capra căreia sărea, greoi În mantaua lui de cati fea, birjarul bătrân, mustăcios și stacoj la față, poposit la acest vad vechi al lor și al câtorva aprețiatori de seamă, printre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nenumărate poduri, printre rariști, prin poeni din una se vede departe Neamțul și cetățuia înnaintăm mai mult în tăcere. Ici-colo câte un izvor; ici-colo câte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, zburând ușurel la fața pământului; un huruit dulce și înnăbușit de turturea într-un desiș, în văi. În urmă pe Agapia, se adună nouri și tunetul murmură moale răsunând ca o căruță la poduri în depărtare; zăpușeala crește; într-o bae continuă urc și cobor, pe deasupra văilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
într-o draperie de catifea, cu falduri negre pe fundul valurilor, iar la creste cu fire de argint. Nopți cu lună și numai apă și cer împrejur ! Despre asta să vă spună corăbierii, nu ceilalți navigatori, căci pe aceș tia huruitul mașinilor îi împiedică să audă suflul mării, iar fumul de cărbuni le ascunde oceanul albastru de sus, cu miriadele lui de corăbii azurii care navighează în cău tarea marelui nesfârșit. Să vă spună corăbierii !... O pătură pe punte și un
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
a școlarității mele. Nu-mi amintesc exact dacă în iulie sau august s-a petrecut acest fapt. Am avut un vis ca un fel de coșmar care a durat pe parcursul unei nopți când, pe deasupra casei părintești treceau în zbor cu huruit de motoare, o sumedenie de avioane. După trecerea lor, din văzduh am văzut coborând în zbor legănat o mare mulțime de foi volante pe care se vedea tipărit cu litere mari și negre următoarele: „Mergem la Bârlad să distrugem Școala
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
câmpuri golașe și am trecut pe lângă niște locuințe abandonate. Începuse deja să se audă zgomotul vârtejului. Un sunet nepământean. Ceva ce nu seamănă cu nimic din ceea ce am auzit în viața mea. Nu pare nici cascadă, nici șuieratul vântului, nici huruitul pământului când începe să se cutremure. Lasă impresia unui gâtlej uriaș care horcăie. Uneori se aude mai tare, alteori mai încet. Continuu sau cu intermitențe. Câteodată pare panicat, de parcă s-ar înăbuși. — Ai impresia că mârâie la cineva, am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
au trecut fiori. Se auzea tot mai aproape. Din pricina lui parcă tremura și aerul din jur. Se porni un curent ce ne mâna înapoi. Ca pe noroiul luat de ape. Aerul era rece și umed. S-a auzit apoi un huruit îngrozitor. Existau toate semnele că urma să se întâmple ceva. — Cutremur? am întrebat. — Nu, răspunse fata scurt. Ne paște ceva mult mai grav. 22 La capătul lumii Fumul cenușiu Colonelul avusese dreptate. Vedeam mult fum cenușiu înălțându-se spre cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fetei și zdrăngănitul lucrurilor din rucsac au fost acoperite de un zgomot puternic. Cu cât înaintam mai mult, cu atât se auzea mai clar. Aveam impresia că ne avântam chiar spre sursă. La început a fost un scârțâit, apoi un huruit ce s-a transformat în pârâit. Îmi simțeam stomacul în gât. Nu mai aveam aer, nu mai puteam respira. Parcă mă ștrangula ceva. Din gâtlej nu-mi mai ieșea nici un sunet. Bubuituri groaznice de parcă se prăvăleau niște stânci peste noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sau mai degrabă șuierat. Se auzea ca și cum mii de bătrâni își sugeau dinții, trăgând printre ei bruma de aer care mai exista acolo. Ciudat rău. A fost singurul zgomot care se distingea atunci. Toate celelalte încetaseră. Și cutremuratul pământului, și huruitul, și bubuitul... În urechi îmi vâjâia doar un hiu hiu hiu. Răsuna strident în beznă. Parcă ne pândea nerăbdător un animal de pradă, gata-gata să pună laba pe noi. Sau mii de insecte subterane oribile, având aceeași țintă, se dilatau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce culoare și ce formă avea, din moment ce tot ne apropiam de el. Mi-am adunat ultimele fărâmițe de putere ca să rezist. Mai avem zece metri, zise iar fata. În clipa în care a rostit cuvintele, au încetat brusc vâjâitul și huruitul care urcaseră de pe fundul gropilor și făcuseră aerul să vibreze. Parcă le-ar fi tăiat cineva de la rădăcină cu un topor. Ce întrerupere neașteptată și ciudată! Fără nici un avertisment, fără reverberații. Într-o clipă mi-a dispărut presiunea din urechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]