200 matches
-
preluase comanda taboriților după moartea în 1424 a lui Žižka), și a lui Sigismund Korybut, care revenise în Boemia, au învins în mod clar armatele germane la Usti nad Labem. După încă o victorie împotriva germanilor la Tachov în 1427, husiții au atacat cu vigoare de mai multe ori chiar teritoriul inamic, dar nu au făcut nicio încercare să ocupe permanent zone din afara Boemiei. Din 1421 până în 1427, husiții au primit sprijin militar din partea polonezilor. Deși Polonia era unul dintre bastioanele
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
nad Labem. După încă o victorie împotriva germanilor la Tachov în 1427, husiții au atacat cu vigoare de mai multe ori chiar teritoriul inamic, dar nu au făcut nicio încercare să ocupe permanent zone din afara Boemiei. Din 1421 până în 1427, husiții au primit sprijin militar din partea polonezilor. Deși Polonia era unul dintre bastioanele catolicismului din regiune, îi sprijinea pe husiți din motive care nu aveau legătură cu religia. Principalul motiv al polonezilor era dorința de răzbunare împotriva Germaniei după încheierea războiului
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
multe ori chiar teritoriul inamic, dar nu au făcut nicio încercare să ocupe permanent zone din afara Boemiei. Din 1421 până în 1427, husiții au primit sprijin militar din partea polonezilor. Deși Polonia era unul dintre bastioanele catolicismului din regiune, îi sprijinea pe husiți din motive care nu aveau legătură cu religia. Principalul motiv al polonezilor era dorința de răzbunare împotriva Germaniei după încheierea războiului polono-lituaniano-teutonic din 1409 - 1411. Jan Žižka a oferit coroana Boemiei lui Vladislav II Iagello, dar regele Poloniei, sfătuit de
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
din 1409 - 1411. Jan Žižka a oferit coroana Boemiei lui Vladislav II Iagello, dar regele Poloniei, sfătuit de consilierii săi, a refuzat demnitatea. Coroana a fost mai apoi oferită marelui duce al Lituaniei, Vitold. Acesta a acceptat cu condiția ca husiții să accepte la rândul lor reunirea cu Biserica Romano-Catolică. În 1422, Žižka a oferit coroana nepotului regelui Poloniei, Sigismund Korybut, ca regent al lui Vitold pentru Boemia. Korybut nu a reușit să-i reîntoarcă pe husiți în sânul Bisericii Romano-Catolice
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
acceptat cu condiția ca husiții să accepte la rândul lor reunirea cu Biserica Romano-Catolică. În 1422, Žižka a oferit coroana nepotului regelui Poloniei, Sigismund Korybut, ca regent al lui Vitold pentru Boemia. Korybut nu a reușit să-i reîntoarcă pe husiți în sânul Bisericii Romano-Catolice. El a trebuit să facă uz de forță pentru a ține în frâu diferitele facțiuni husite. Korybut nu a suportat ca rebelii protestanți să nu-și țină promisiunile de reunificare cu catolicii. În câteva ocazii, el
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
câteva ocazii, el chiar s-a angajat în conflicte deschise cu taboriții și cu oreboriții pentru a-i forța să renunțe la schismă. Implicare la scară largă a polonezilor a luat sfârșit în 1427, după ce Korybut a fost arestat de husiți, după descoperierea planurilor poloneze de predare a Boemiei împăratului Sigismund. Polonezii nu au fost dornici să se retragă, dar s-au speriat de planurile papei pentru convocarea unei cruciade antipoloneze determinată de sprijinul pentru husiți. Husiții au executat mai multe
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
Korybut a fost arestat de husiți, după descoperierea planurilor poloneze de predare a Boemiei împăratului Sigismund. Polonezii nu au fost dornici să se retragă, dar s-au speriat de planurile papei pentru convocarea unei cruciade antipoloneze determinată de sprijinul pentru husiți. Husiții au executat mai multe incursiuni militare peste graniță, așa-numitele "spanilé jízdy" (frumoasele raiduri). În special sub conducerea lui Prokop cel Mare, husiții au invadat Silezia, Saxonia, Ungaria, Luzația și Meissen. Fiecare raid întreprins de husiți era executat împotriva
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
a fost arestat de husiți, după descoperierea planurilor poloneze de predare a Boemiei împăratului Sigismund. Polonezii nu au fost dornici să se retragă, dar s-au speriat de planurile papei pentru convocarea unei cruciade antipoloneze determinată de sprijinul pentru husiți. Husiții au executat mai multe incursiuni militare peste graniță, așa-numitele "spanilé jízdy" (frumoasele raiduri). În special sub conducerea lui Prokop cel Mare, husiții au invadat Silezia, Saxonia, Ungaria, Luzația și Meissen. Fiecare raid întreprins de husiți era executat împotriva unui
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
dar s-au speriat de planurile papei pentru convocarea unei cruciade antipoloneze determinată de sprijinul pentru husiți. Husiții au executat mai multe incursiuni militare peste graniță, așa-numitele "spanilé jízdy" (frumoasele raiduri). În special sub conducerea lui Prokop cel Mare, husiții au invadat Silezia, Saxonia, Ungaria, Luzația și Meissen. Fiecare raid întreprins de husiți era executat împotriva unui vecin care asigurase germanilor trupe în timpul cruciadelor. Raidurile erau concepute să-i sperie într-atâta pe cei din respectivele regiuni, încât să nu
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
de sprijinul pentru husiți. Husiții au executat mai multe incursiuni militare peste graniță, așa-numitele "spanilé jízdy" (frumoasele raiduri). În special sub conducerea lui Prokop cel Mare, husiții au invadat Silezia, Saxonia, Ungaria, Luzația și Meissen. Fiecare raid întreprins de husiți era executat împotriva unui vecin care asigurase germanilor trupe în timpul cruciadelor. Raidurile erau concepute să-i sperie într-atâta pe cei din respectivele regiuni, încât să nu mai fie tentați să-i mai ajute pe germani. Raidurile nu au avut
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
să nu mai fie tentați să-i mai ajute pe germani. Raidurile nu au avut efectele scontate, aceste regiuni au continuat să asigure soldați armatelor antihusite. În timpul unuia dintre războaiele dintre Polonia și Statul monastic al Cavalerilor Teutoni, unii dintre husiți i-au ajutat pe polonezi. În 1433, o armată husită de 7.000 de oamnei a intrat prin Neumark în Prusia și a ocupat Dirschau pe râul Vistula. Ei au avansat până la gurile Vistulei la Marea Baltică, lângă Danzig. Aici au
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
intrat prin Neumark în Prusia și a ocupat Dirschau pe râul Vistula. Ei au avansat până la gurile Vistulei la Marea Baltică, lângă Danzig. Aici au sărbătorit cu fast reușita expediției pentru a arăta lumii că numai marea îi poate opri pe husiți. Istoricul prusac Heinrich von Treitschke avea să scrie mai târziu că ei au "salutat marea cu un cântec sălbatic ceh despre războinicii lui Dumnezeu și și-au umplut ploștile pentru apă cu saramură în semn că încă o dată Baltica s-
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
târziu că ei au "salutat marea cu un cântec sălbatic ceh despre războinicii lui Dumnezeu și și-au umplut ploștile pentru apă cu saramură în semn că încă o dată Baltica s-a supus slavilor." Seria aproape neîntreruptă de victorii ale husiților a arătat că era imposibil să-i obligi cu forța armelor pe răzvrătiți să revină în sânul Bisericii Catolice. Mai mult chiar, caracterul evident democratic al mișcării husite i-a îngrijorat atât de mult pe principii germani, care se temeau
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
Mai mult chiar, caracterul evident democratic al mișcării husite i-a îngrijorat atât de mult pe principii germani, care se temeau ca astfel de mișcări să propage și în țările lor, încât pacea a părut cea mai bună alternativă. Dintre husiți, clerul utraquist era în favoarea păcii. Negocieri de pace au avut loc la conciliul ecumenic convocat la Basel pe 3 martie 1431. Sfântul Scaun a acceptat cu greu ca la acest conciliu să fie prezenți și eretecii husiți, dar a respins
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
bună alternativă. Dintre husiți, clerul utraquist era în favoarea păcii. Negocieri de pace au avut loc la conciliul ecumenic convocat la Basel pe 3 martie 1431. Sfântul Scaun a acceptat cu greu ca la acest conciliu să fie prezenți și eretecii husiți, dar a respins plin de indignare propunerea boemienilor ca la întâlnire să participe Biserica Ortodoxă Greacă și reprezentanții altor culte creștine. Mai înainte de a-și da consimțământul pentru participarea la conciliul, Sfântul Scaun a mai făcut o ultimă încercare să
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
plin de indignare propunerea boemienilor ca la întâlnire să participe Biserica Ortodoxă Greacă și reprezentanții altor culte creștine. Mai înainte de a-și da consimțământul pentru participarea la conciliul, Sfântul Scaun a mai făcut o ultimă încercare să-i supună pe husiți. Pe 1 august 1431, o mare armată cruciată în frunte cu Frederick, Margraful de Brandenburg, pe care îl însoțea legatul papal cardinalul Cesarini, a intrat în Boemia. Pe 14 august cruciații au ajuns în dreptul orașului Domažlice. În momentul în care
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
husite și au auzit imnul lor de luptă "Kdož jsou Boží bojovníci" ("Voi, care sunteți războinicii lui Dumnezeu"), cruciații s-au retras în grabă. Pe 15 octombrie, membrii conciliului, aflați deja în sesiune la Basel, au trimis o invitație oficială husiților să ia parte la deliberări. La Basel a sosit o ambasada husită pe 4 ianuarie 1433 avândul în frunte pe Prokop cel Mare. Nu s-a ajuns la niciun rezultat. Cu toate acestea, negocierile nu au fost abandonate și o
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
și taboriți. Pe 30 mai în același an, armata taborită condusă de Prokop cel Mare și Prokop cel Mic, (amândoi au căzut în luptă) a fost înfrântă și aproape anihilată la Lipany. Și în Polonia mișcarea husită a fost înfrântă. Husiții polonezi au fost înfrânți de Władysław al III-lea de Varna în bătălia de la Grotniki, punând astfel capăt pentru totodeauna războaielor husite. Facțiunea moderată a obținut astfel cea mai influentă poziție în rândul husiților și și-a formulat pretențiile într-
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
Polonia mișcarea husită a fost înfrântă. Husiții polonezi au fost înfrânți de Władysław al III-lea de Varna în bătălia de la Grotniki, punând astfel capăt pentru totodeauna războaielor husite. Facțiunea moderată a obținut astfel cea mai influentă poziție în rândul husiților și și-a formulat pretențiile într-un document care a fost în cele din urmă acceptat de Biserica Romano-Catolică, după o ușoară modificare. Acest acord, bazat în mare parte articolele de la Praga declara că: Pe 5 iulie 1436, înțelegerea a
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
de Biserica Romano-Catolică, după o ușoară modificare. Acest acord, bazat în mare parte articolele de la Praga declara că: Pe 5 iulie 1436, înțelegerea a fost acceptată în mod oficial și semantă la Jihlava, în Moravia, de regele Sigismund, de delegații husiți și de reprezentanții bisericii catolice. Facțiunea taborită nu și-a mai revenit niciodată după înfrângerea de la Lipany, iar după ce orașul Tabor a fost cucerit de Jiří de Poděbrad în 1452, ritualul utraquist a fost stabilit și aici. Crezul utraquist, deseori
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
mai des folosit în legătură cu ultimul incident. Amândouă evenimentele au fost elementele de început a unor conflicte prelungite în Boemia și regiunea înconjurătoare. Prima defenestrație de la Praga a dus la uciderea a șapte membri ai consiliului orășenesc de către o mulțime de husiți radicali cehi. Incidentul a avut loc pe 30 iulie 1419. Jan Želivský, un preot husit de la Biserica Fecioarei Maria a Zăpezilor, și-a condus congregatia într-o procesiune pe străzile Pragăi spre Primăria orașului, Novoměstská radnice. Consilierii orășenești au refuzat
Defenestrațiile de la Praga () [Corola-website/Science/306929_a_308258]
-
conflicte prelungite în Boemia și regiunea înconjurătoare. Prima defenestrație de la Praga a dus la uciderea a șapte membri ai consiliului orășenesc de către o mulțime de husiți radicali cehi. Incidentul a avut loc pe 30 iulie 1419. Jan Želivský, un preot husit de la Biserica Fecioarei Maria a Zăpezilor, și-a condus congregatia într-o procesiune pe străzile Pragăi spre Primăria orașului, Novoměstská radnice. Consilierii orășenești au refuzat să-i elibereze pe prizonierii husiți, iar un consilier antihusit a aruncat cu o piatră
Defenestrațiile de la Praga () [Corola-website/Science/306929_a_308258]
-
loc pe 30 iulie 1419. Jan Želivský, un preot husit de la Biserica Fecioarei Maria a Zăpezilor, și-a condus congregatia într-o procesiune pe străzile Pragăi spre Primăria orașului, Novoměstská radnice. Consilierii orășenești au refuzat să-i elibereze pe prizonierii husiți, iar un consilier antihusit a aruncat cu o piatră spre protestatari. Mulțimea înfuriată a luat cu asalt primăria și i-a aruncat pe membrii consiliului orășenesc pe ferestre, aceștia prăbușind-se pe sulițele mulțimii înarmate aflate în stradă. Procesiunea a
Defenestrațiile de la Praga () [Corola-website/Science/306929_a_308258]
-
aceea că numele de Huși ar veni de la un boier Husul, care a avut moșii de o parte și de alta a Prutului. O altă ipoteză privind originea este legată de primirea în această localitate, de către Alexandru cel Bun, a husiților, adepți ai teoriilor lui Jan Huss, alungați din Ungaria după ce mentorul lor a fost condamnat și executat prin ardere pe rug de către Conciliul de la Konstanz. Hușiul este numit uneori „orașul dintre vii”, fiind înconjurat în vechime din toate părțile de
Huși () [Corola-website/Science/296985_a_298314]
-
deși în Evul Mediu a ajuns să fie stăpânit de familiile nobiliare boeme și dreptul de proprietate s-a schimbat de mai multe ori. Începând din 1408 a fost stăpânit de Zmrzlík din familia Svojšín, iar în timpul stăpânirii lor căpitanul husit Jan Žižka din Trocnov a locuit în castel. În anul 1508 castelul a ars și a fost reconstruit ca un castel renascentist de către noii proprietari, seniorii de Švamberk. În 1623 familia Eggenberg a dobândit domeniul Orlík, trecând prin moștenire în
Castelul Orlík () [Corola-website/Science/336250_a_337579]