159 matches
-
circulație. Nu se mai auzeau mașinile, pietonii, muzica, murmurul main-stream indistinct, stereotip sau vocile, ce răzbătuseră neclare, până-atunci, prin ferestrele deschise ale blocurilor zmângălite și încenușate, sărite probabil din schemă, la proxima reabilitare. Câinii rătăciți, așa-zicând comunitari, cotarle huzurind aiurea în praf, pe trotuare sau în mijlocul drumului, renunțaseră să latre sau să scheaune, lehămetiți, iar certărețele de vrăbii citadine jumulite, brabeți murdari vânători de muște, se topiseră și ele printre frunzele ofilite a doi-trei-patru copăcei fumurii, schilavi și găunoși
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pericolului islamic. Această „constatare științifică” s-a transformat între timp în convingerea profundă a tuturor oamenilor de bine din establishment (sau care se visează established). Ei îți vor spune, de pildă, cu un surîs cinic pe buze, că grecii „au huzurit atîtea decenii, acum a venit nota de plată”. Mîine, dacă, Doamne ferește, România o va păți și ea, unul dintre acești domni cu convingeri puternice îmi va spune și mie că am huzurit o viață întreagă, așa că n-am decît să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un surîs cinic pe buze, că grecii „au huzurit atîtea decenii, acum a venit nota de plată”. Mîine, dacă, Doamne ferește, România o va păți și ea, unul dintre acești domni cu convingeri puternice îmi va spune și mie că am huzurit o viață întreagă, așa că n-am decît să-mi vînd casa acum și să dorm sub podurile Dîmboviței, căci în viață greșelile se plătesc. Mă și văd întrebînd, umil și cu bocceluța în spinare : „Cu ce-am greșit, săracu’ de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rol, îmi închipui, esențial. În tinerețea mea, jumătate din scriitori se converteau, iar jumătate își pierdeau credința, ceea ce pentru literatura lor avea cam aceleași efecte. Cât îi invidiam pentru focul pe care demonii lor îl ațâțau sub căldările în care huzureau ca artiști! Și iată-mă acum în ungherul meu, un ghem de zdrențe și zgârciuri, pe a cărui minte sau inimă sau credință nu ar paria nimeni, pentru că mie nu are ce să mi se mai ia. Zac aici, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi-au mărturisit că le provoacă o excitație sexuală. Institutul ocupă un loc central în viața socială din Ennistone. Rolul său a fost comparat cu cel al Agorei din vechea Atena. Este locul de întâlnire al cetățenilor, locul unde oamenii huzuresc, bârfesc, se relaxează, își caută parteneri, pun țara la cale, fac afaceri, se află în treabă, uneltesc. Aici se fac și se desfac mariaje, la marginea bazinelor aburinde. Se aseamănă cu ceeea ce era pe vremuri mersul la biserică, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ascundea câtuși de puțin ostilitatea. Și? continua să-l zgândărească Botea. Sunt mulți ca tine acolo la Tecuci de unde zici că vii? E plin de jidani ca tine! Da' las' că-i punem noi la treabă! Mult n-o să mai huzuriți voi! Rumoarea vocilor creștea din ce în ce. Era ca un vuiet continuu, insuportabil. Doamna întârzia la oră. Asta se întâmpla destul de rar. Dar și când se întâmpla! Puteau să sară chiar și peste o oră întreagă, pe care de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe de-a dreptul. Și oamenii ce spun? Ei! Aici i-aici. Toți calicii se înghesuie și se ling pe buze că au să aibă și ei ce mânca, iar „chiaburii să pună mâna pe coarnele plugului, că prea au huzurit!” Atunci să vezi cum toți prăpădiții ajung oameni mari și dau cu biciul în tine! Mă tem că ai dreptate, Toadere... În ziua aceea, Toaibă tocmai se întorsese - ostenit peste măsură - de la semănatul păpușoiului și își spăla praful adunat peste
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe buzele ei roșii. Și unul și altul s-ar fi pălmuit bucuros. " Ce canalie!" gândi Ada ca un compliment. Mereu i se părea că e un tip străin și nostim, din cauza raglanului, și mereu îl regăsea cu același necaz: huzurește și n-a "plătit". în grajd luă caii la rând. Whip sta deoparte. La fiecare boxă Ada se oprea hotărâtă să găsească un cusur, orișicare, chiar împotriva evidenței, numai ca să facă celuilalt în necaz. Cu coada biciuștei, păstrată încă în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
hoții la drumul mare! Săracă țară, pe mâinile cui ai ajuns? Și ei afirmă, fără să clipească din ochi că vor binele și fericirea țării, dar e vădit că urmăresc propria fericire a lor și a urmașilor lor... ce vor huzuri în bogăție vinovată! Joi, 2 septembrie 2010. Pentru astăzi de dimineață, Mariana însoțită de Vroni Darabană va face o vizită la Piatra Neamț ca s-o vadă pe colega lor de clasă, după intervenția chirurgicală salvatoare, a renumiților chirurgi cardiologi de la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
al acestor cursuri. Cu această ocazie mi s-a apreciat strădania difuzării cărții în rândul cursanților. Deci, neascultând de povața binevoitoare ce primisem, singur mă aruncasem în gura lupului... în vizitele repetate ce făcusem am observat mulțimea de slugi care huzureau de bine pe lângă acest mare demnitar comunist - într-o mare casă boierească în care ar fi putut fi găzduite cel puțin 10 familii. Toți cei care-l slujeau erau plătiți din fonduri speciale cu salarii cât mai substanțiale. Eram tovarăși
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
că cei negați de el ca părinți sunt mai de apreciat decât tatăl lui natural care trăia într-o sărăcie lucie și abia își putea satisface patima lui alcoolică. Am pledat spre binele lui și al familiei în care a huzurit până atunci, l-am implorat să nu rateze șansa ce i s-a ivit de a deveni om adevărat, dar orice argument întrebuințam spre a-l convinge că-și făcea rău cu propria mână, totul a fost zadarnic! Nu vrea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și alți nervi la mofturile pe care odorul le manifestă față de ai săi, trece și perioada noului concurs de admitere și rezultatul = nimic. Nimic pe toată linia... E încadrat undeva pe plan local și după două săptămâni revine acasă să huzurească în casa părinților adoptivi. Cu asemenea nereușite și tracasări, tatăl se îmbolnăvește, inima începe să-i cedeze. Încă un scurt timp în aceeași situație, vine decembrie 1989, cu deschiderea granițelor și cu plecarea unor români în lumea vest-europeană. Tânărul nostru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
doi. Diavolul se joacă gînditor cu paharul gol de whiskey. Wakefield aduce sticla din bucătărie și mai toarnă cîte un rînd țeapăn. Va presupune obligatoriu ceva călătorii, știi. Nu poți să stai pur și simplu În apartamentul ăsta și să huzurești. Apropo, frumos locșor. — Nici o problemă, Încuviințează Wakefield cu grăbire. Oricum călătoresc mult. Fraierul pune botul, se felicită singur. Diavolul rămîne tăcut, savurîndu-și cel de-al doilea whiskey. Închide ochii cei galbeni și osteniți și, pentru o clipă, Wakefield Își Închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe robot, În care Îi spun cît mi-ar plăcea să ne vedem, deși sînt extrem de ocupată, și sper că ele vor ajunge și la urechile lui Dan și că el Își va Închipui că, de la plecarea lui, am tot huzurit. Uneori sînt Într-o dispoziție teribil de copilăroasă. Și Trish Îmi spune că mă port ca un copil, dar n-aș suporta ca ea să știe cît de singură mă simt În realitate, că deseori stau În pat și plîng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Împădurite, palmieri, pescari băștinași. Îmi propunea o vacanță În Caraibe. O să ne despachetăm bagajele În Boston și o să descărcăm cutiile de carton În care Înghesuisem troacele. Pe urmă o să ne luăm zborul la Saint Martin, via San Juan. Acolo o să huzurim plutind pe mări calde, o să ne reîncărcăm bateriile. - De unde ți‑ai procurat splendorile astea de prospecte de călătorie, Rosamund? Saint Martin, da? Nu‑i locul În care pleacă de obicei familia Durkin? - N‑are importanță. Sunt prieteni vechi. Își dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Stănică strânse talia fetei automatic, indiferent, acum începu s-o palpeze mai atent cu vârfurile degetelor, simulând jocul barabanei. " O fetiță, o scârbă, gândi el, și ce șolduri, ce talie! Domnișoară de măritat în regulă. Serie nouă. Așa e când huzurești. Hrănite bine, plimbate, cum să nu crească?" - Câți ani ai tu, Lili? întrebă el tare, strîngînd-o acum cu brațul, oficial. - Șaisprezece! - Ia taci! se miră Stănică. Ești bună de măritat. - Chiar vreau s-o mărit, spuse Toader liniștit. - Serios? sări
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în "acolo": o dată cu proasta înțelegere a lui Platon de către Plotin. El vorbește primul de transcendență ca epékeina - dincolo, acolo." Vorbim iarăși despre cei 70 de ani ai săi și despre ce vede înainte. "Mă întrebai ieri de ce nu încep să huzuresc, de vreme ce mi-am terminat Tratatul. De ce, de pildă, nu citesc Gogol de la biblioteca comunală din Păltiniș. Sau cum vezi lucrurile? Oricum, mi-am spus că nu-mi ești bun prieten dacă mă îndemni să trândăvesc, în loc să mă pregătesc de Judecata
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
normal, ar fi fost firesc să fie o etapă a înțelepciunii și a echilibrului. Descrierea mariajului, perceput ca o stare de grație în comparație cu celibatul, prin prisma opiniilor personale ale lui Ianuarie, devine de-a dreptul hilară: „Pe câtă vreme omul însurat/ Acasă huzurește cumpătat/ Încovoiat sub jugul căsniciei;/ și plin, pe drept cuvânt, de bucurie-i...”880 Imaginea idilică a rolului femeii nu este lipsită de nota ironică a naratorului care ridiculizează din interior și minează cu sarcasm tot ceea ce Ianuarie încearcă să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
normal, ar fi fost firesc să fie o etapă a înțelepciunii și a echilibrului. Descrierea mariajului, perceput ca o stare de grație în comparație cu celibatul, prin prisma opiniilor personale ale lui Ianuarie, devine de-a dreptul hilară: „Pe câtă vreme omul însurat/ Acasă huzurește cumpătat/ Încovoiat sub jugul căsniciei;/ și plin, pe drept cuvânt, de bucurie-i...”880 Imaginea idilică a rolului femeii nu este lipsită de nota ironică a naratorului care ridiculizează din interior și minează cu sarcasm tot ceea ce Ianuarie încearcă să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și înăbușitor. Era ca o perdea de sub care răzbăteau icnete și cârteli. Pentru vini închipuite și reale, țăranii nevoiași ispășeau felurite pedepse. Erau ținuți cu capul în fum de ardei iute și bătuți la tălpi cu varga. În conace, boierii huzureau, înconjurându-se de argați. Afișau dispreț de la fereastră. Se gândeau că acești nepricopsiți nu-i puteau ajunge nici măcar cu jalba în proțap. Prin iatacuri, strângeau în brațe ibovnice focoase. Credeau că, pedepsindu-l crunt, vor putea să potolească mânia țăranului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ca să umblu și să trebăluiesc la țară, pe lângă vite, nu ca să mă închid într-o cameră, la o masă de «lucru», aplecat peste o hârtie veșnic albă” (I, 95). Altundeva: „Eram făcut să fiu rândaș într-o gospodărie țărănească, să huzuresc în bălegar” (I, 167). Nu poți trece cu indiferență pe lângă notațiile lui Cioran, consecvente în acest sens. Precizează într-un loc: „Am petrecut o săptămână dedicată numai grădinăritului, lângă Nantes, la familia prietenilor mei Nemo. Să nu gândești este o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Dar omul? Omul nu-i interesează? (renunță) Ilie: Îi interesează oamenii... Și asta e cu totul altceva. (se ridică în capul oaselor) L-am iertat, cu toate că în ședința de azi a spus că în perioada aceea... cînd eram sus... am huzurit, am făcut abuz de putere... că acum o fac pe șeful ca să ajung iar sus... Mina: Și l-ai iertat! Ilie: Da. L-am pupat. L-am pupat tocmai atunci cînd mi-era mai scîrbă și mai frică de el
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lexical. 45 p. 7, r. 11-12 : „peste câteva zile, cărăușii sosesc, și tânăra nevastă, văzânduși bărbățelul, mai uită din cele necazuri!” sentimentalismul tinerilor căsătoriți, îndrăgostiți, care își dau putere unul altuia pentru a trece peste necazurile cotidiene; r. 26 : „soacra huzurea de bine” calitatea vieții soacrei după căsătoria băieților; lipsa ei de implicare în treburile gospodărești îi dădea o stare extatică de bine, îi asigura o viață fără probleme, bucurânduse și savurând rezultatele planurilor sale; p. 8, r. 33 34 : „Vai
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
n-au copii nu știu ce-i necazul” copiii sunt binecuvântări, dar aduc și multe necazuri prin firea lor neastâmpărată și prin nevoile aferente creșterii lor; p. 165, r. 24 25 : „Opinca-i bună, săraca ! îți șade piciorul hodinit, și la ger huzurești cu dânsa” eficiența și utilitatea sporită a obiectelor tradiționale față de cele ale civilizației moderne, mai arătoase, dar mult mai ‹‹păguboase›› pentru binele fizic al omului; p. 166, r. 38 39 : „doi oameni cu doi boi, la vreme de iarnă abia
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
nu află drumul înapoi; Cel care-n casă a pătruns mereu rămîne-n întuneric. Se ospătează cu țărînă și glodul este hrana sa; Acolo nu mai e lumină și toți sălășluiesc în beznă; Ca păsările se-nveșmîntă, avînd, în loc de straie, aripi Și huzurește pe zăvoare și pe canatul ușii, colbul.... Zeița Iștar, orgolioasă și neînfricată, ca orice divinitate stăpînitoare care vine „de sus”, amenință că distruge porțile dacă nu i se deschide. Conflictul între zei (plan manifest „vizibil”), tărîmuri și principii (planuri derivate
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]