205 matches
-
nici cel al unui castrat. (Purcell era contratenor). Face parte dintr-un registru limitat, iar repertoriul contratenorilor este sărăcăcios și absolut finit. Emma îl parcursese aproape în întregime. Cântase multe cântece englezești de lăută, melancolia poeziei și muzicii elisabetane și iacobine i se potrivea de minune. Cânta Purcell și Händel. El și domnul Hanway trecuseră în revistă tot ce le putea oferi muzica preclasică, iar madrigalurile constituiau limbajul lor natural. Acum, domnul Hanway exersa cu Emma partitura lui Oberon din Visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i neapărat necesare două grupuri, două clase instituționalizate în vederea luptei, filosoful german transfera asupra burgheziei și proletariatului omogenitatea ideii de Volk167. Marx a transformat câteva elemente specifice timpului său în modele cu valabilitate universală. Din Revoluția franceză a preluat intransigența iacobină, de la A. Thiers, F. Mignet, H. Martin, sau A. Thierry și-a însușit ideea de clasă în ascensiune - burghezia - aplicând-o însă proletariatului 168. Mai apoi, plecând de la burghezia din Manchester a stabilit, pentru întreaga istorie, că cei ce domină
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bergson, la a cărui filosofic recurge mereu, cu toate criticile și obiecțiile pe care i le aduce. Inteligența, luciditatea, voința de obiectivitate nu sunt atribute exclusive ale raționalismului. Mihai Ralea, cu tot atașamentul declarat pentru spiritul cartezian și descendența lui iacobină, nu era un raționalist. Raționalismul dogmatic nu e mai puțin intolerant decât iraționalismul; simțul concretului îi lipsește, nuanțele inefabile și fugitive îi scapă. Ralea a scris critică literară și de artă cu multă pertinență, pătrundere și talent; fără să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Această modestie fermă are avantajul de a nu face din artă un mijloc de cunoaștere, după moda exaltată a căutătorilor altei lumii, specific germană, în stil romantic; niciun mijloc de educare, în felul mai prozaic al învățătorilor poporului, în stil iacobin sau bolșevic: dublă negație care dă originalitatea operei kantiene față de cele care au precedat-o sau au urmat-o. Inconvenientul este însă evacuarea totală a lucrurilor însele. Din fericire, Frumosul nu este nicio metafizică, nicio morală; din nefericire, astfel subiectivat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
valoare, cronologia este o axiologie. Refolosirea unei vechituri: "avangarda" Filosofii Progresului din secolul al XIX-lea sunt respinși cu ușurință de minți luminate care totuși îi transpun zi de zi în judecățile lor de gust. Aceiași esteți care ironizează naivitățile iacobine au preluat ca atare metaforele luptei artistice născute în elanul Revoluției franceze (Stendhal, 1824: "Opiniile mele în pictură sunt cele ale extremei stângi"). Duelul Ingres-Delacroix, linie contra culoare, confrunta atunci autoritatea și libertatea, adică Vechiul Regim și Revoluția 55. Aceiași
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
modern, comparabil cu ceea ce există În Occident, idei valide și astăzi: socialul influențează emoțiile, personalitatea, conștiința, sentimentul estetic, intelectul și limbajul; mulțimile coboară individul: cazul pictorului descris de Anatole France și care din om delicat și politicos devine un teribil iacobin, o bestie feroce care trimite societatea la eșafod; „stările de mulțime” expropriază individul, desființează viața lui sufletească normală, el primește acum totul din afară fără nici o cenzură, mulțimea simplifică viața sufletească; indivizii eminenți - geniile, eroii, șefii, comandanții - se afirmă În funcție de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a lui Gheorghe Doja. Mai departe, revoluția franceză începută în anul 1789 a reprezentat un mare pas în istoria Europei. Dar bineînțeles că nici atunci lucrurile nu au mers pe o cale realistă , a apărut la un moment dat dictatura iacobină în frunte cu Robespierre, a urmat Convenția Națională, Directoratul și Consulatul, iar conducătorii s-au măcelărit în mare parte între ei. Ghilotina funcționa din plin. Semn că tot orgoliul și trufia omenescă erau pe primul plan și nu conceptul de
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
de gândire și acțiune și care oferă fiecărei națiuni trăsăturile sale distinctive și inconfundabile? Raționalitatea mecanicii și perfecțiunea sistematică a filosofiei lui Descartes le reîntâlnim nu mai puțin în tragediile lui Corneille și Racine decât în furia raționalistă a reformelor iacobine. Ele se regăsesc în sterilitatea formalismului academic ce caracterizează o mare parte din viața intelectuală a Franței și sunt prezente și în rezultatele planurilor de pace, perfecte din punct de vedere logic, dar fără utilitate practică, în care decidenții francezi
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care sunt momente de cotitură în istorie, ar trebui să fie însoțite de eliminarea cvasi-fizică a elitelor conducătoare ale societății înfrânte. Ideologia cotidiană este mult mai tentată să considere Revoluția franceză (și mai ales perioada cunoscută sub numele de „teroarea iacobină”) drept modelul ideal al unei revoluții. Ceea ce notează corect ideologia cotidiană este faptul că revoluțiile desființează elite: în schimb, ceea ce nu notează corect este faptul că această desființare a elitelor cotidiene nu trebuie să ia neapărat forma exterminării fizice a
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
revoluționarului de profesie, reluat de Lenin* și omul „nou” care, sub îndrumarea omului „special”, se emancipează puțin câte puțin de sub oprimarea societății timpului. Pusă astfel în formă revoluționară, această idee este reluată în numeroase utopii* (ea exista și în faza iacobină a Revoluției Franceze) care-și imaginează că este posibil să modifici natura umană. Pentru mulți revoluționari, printre care și Lenin, omul alienat este produsul unei societăți edificate pe baze proaste. Distrugerea vechii societăți - autocratică, burgheză etc. - trebuie așadar să permită
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-l determină să privilegieze trei logici fundamentale care vor duce la întemeierea bolșevismului*. De la Vladimir Ilici la Lenin Prima dintre aceste logici ține de pasiunea revoluționară alimentată pe atunci din pilda inaugurală a Revoluției Franceze, în particular de faza ei iacobină. Această pasiune se inspiră și din gândirea revoluționarului rus* Serghei Neceaev care, în Catehismul revoluționarului, exprimă voința de distrugere radicală a societății și necesitatea unei organizații secrete de profesioniști ai subversiunii, abilitați să recurgă la orice mijloc. Cea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1917 și 1923 să fie definită ca o ,dictatură revoluționară''. Asta înseamnă a uita că, spre deosebire de experiențele precedente, această dictatură avea la bază o ideologie scientist-mesianică bine structurată și un partid de revoluționari de profesie - elemente fundamentale de care momentul iacobin al Revoluției Franceze nu dispunea - fapt care n-a întârziat să ducă la apariția prototipului regimurilor totalitare. LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM Leninismul este înainte de toate un model teoretic al revoluției* din Rusia, așa cum se degajă din ansamblul scrierilor lui Lenin* dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lor, menșevicii publică la Berlin în 1921 Curierul socialist, și tot ei sunt la originea unei literaturi analitice de înaltă ținută. După liderul social-democrației germane, Karl Kautsky (Dictatura proletariatului, 1918, șeful menșevicilor, Iuri Martov, critică în Bolșevismul mondial (1919) concepțiile iacobine și nemarxiste ale lui Lenin; economistul David Dallin publică una dintre primele lucrări asupra muncii silnice în URSS, juristul Solomon Schwartz descrie condiția muncitorului (Muncitorii în Uniunea Sovietică, 1952), iar Boris Nikolaevski se interesează de luptele din sânul grupului conducător
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
depășind încă din luna mai 1936 SFIO. Comuniștii cîștigă în influență în sînul CGT-ului reunificat, datorită miilor de noi aderenți sensibili la combativitatea lor. Atunci are loc în mod real, după formula lui Marc Lazar, mariajul dintre radicalismul revoluționar iacobin, muncitorism și națiune, elemente fundamentale ale identității comuniste franceze în dimensiunea sa socială. Tot atunci PCF pune în practică, cu participarea unui mic număr de intelectuali raliați marxismului și a numeroși tovarăși de drum, o mitologie a fericirii, ajungînd pînă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ciocul vulturilor.” Alți ipochimeni nu sunt însă iertați de acest mandarin rural, mândru de noblețea lui și inclement cu ceea ce el consideră a fi prostituatele istoriei. Vorbă grea, judecată aspră, melancolia s-a transformat, brusc, într-o stare de spirit iacobină. S-ar potrivi aici un verb folosit din ce în ce mai rar în limba română actuală: a afurisi. P. e un maestru al afuriseniei. Știe ca nimeni altul să-și afurisească dușmanii. De aceea îl iubește pe Tudor Arghezi (când îl iubește) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
al disputelor fără sfârșit și al conflictelor legate de confuzia noastră obișnuită. Conservatorism crispat sau progresism exaltat, declarații absolutiste sau temporizări relativiste, elitism sau democratism, pesimism vizavi de elevi sau de studenți, apărători ai științelor și tehnicii, uniformitatea autoritara și iacobina sau pluralism girondin, clasicism sau baroc, între altele, nu încetează să inspire în mod contradictoriu educatorii și cercetătorii că și pe responsabilii ierarhici"20. Disputa respectivă pare a se accentua în condițiile evoluțiilor recente ale societății. Acest motiv pare să
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
tip de conceptualizare unor situații istorice foarte variate») și o folosire mai generală și normativa (Fabiani, 1999, p. 91). Pot fi găsite și alte referințe la «ideologii» În textele lui Pierre Bourdieu, care preceda sau Însoțesc elaborarea teoriei câmpurilor. „Ideologia iacobina”, un articol publicat În 1966 (cf. Bourdieu, 2002, pp. 55-61), e o luare de poziție a sociologului educației din acea vreme la adresa criticii tradiționale a sistemului de Învățământ, fundamentul „ideologiei iacobine”: «revoluționarism verbal», critici care justifică mai degrabă sistemul dând
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Bourdieu, care preceda sau Însoțesc elaborarea teoriei câmpurilor. „Ideologia iacobina”, un articol publicat În 1966 (cf. Bourdieu, 2002, pp. 55-61), e o luare de poziție a sociologului educației din acea vreme la adresa criticii tradiționale a sistemului de Învățământ, fundamentul „ideologiei iacobine”: «revoluționarism verbal», critici care justifică mai degrabă sistemul dând impresia că-l contesta. Bourdieu consideră atunci, ca și mai tarziu, că ar trebui formulate Întrebări corecte privind responsabilitatea școlii În locul reproducerii «mitului egalitar» al ideologiei iacobine: sistemul școlar contribuie la
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de Învățământ, fundamentul „ideologiei iacobine”: «revoluționarism verbal», critici care justifică mai degrabă sistemul dând impresia că-l contesta. Bourdieu consideră atunci, ca și mai tarziu, că ar trebui formulate Întrebări corecte privind responsabilitatea școlii În locul reproducerii «mitului egalitar» al ideologiei iacobine: sistemul școlar contribuie la legitimarea inegalităților sociale și economice, dându-i aparențele meritului școlar - teze expuse În Leș Heritiers (Moștenitorii), cartea scrisă Împreună cu Jean-Claude Passeron. În ce priveste ideologia, articolul cel mai reprezentativ rămâne cel publicat Împreună cu Luc Boltanski (Bourdieu
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
în practică a însemnat sufocarea autonomiei locale și întărirea centralismului. Apoi, descentralizarea era împiedicată și de dubla calitate pe care o avea primarul comunității, de reprezentant al intereselor locale dar și de agent al puterii centrale. Centralismul administrativ de tip iacobin, ale cărui fundamente au fost așezate prin legile de la 1864, a fost caracteristic sistemului românesc atât în modernitate cât și în contemporaneitate. Ceea ce a variat, de la o epocă la alta sau de la un guvern la altul, a fost intensitatea cu
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
În fine, intelectualul are o conștiință autoscopică acută, aflată permanent la pândă și căutând diferențele dintre provinciile culturale: Banatul este lumea burgheză, individualistă, iubitoare de confort material, lumea mătușii Valeria din proza lui Sorin Titel, iar Valahia ar fi lumea iacobină a lui Jupân Dumitrache, dar și a mahalalei sordide, pentru care nu numai ficțiunea lui I. L. Caragiale, ci și decorurile teatrale ale lui Lucian Pintilie sunt un model. În ultimă instanță, cartea este o pledoarie contra izolării confortabile a artistului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
de răzvrătiți. Combinația de iluminism, liberalism moderat și romantism definitorie pentru profilul ideologic al lui Horváth explică această atitudine, care Îl distanțează atât de viziunea autojustificativă a nobilimii, cât și de justificarea revoltei și a violenței, În spirit contractualist și iacobin, pe care o Întâlnim la apărătorii răscoalei. Dacă motivațiile faptelor țăranilor pot fi explicate „la rece”, dintr-un punct de vedere științific, ele nu pot fi Însă scuzate și justificate din punct de vedere moral. Filonul moralizator și raționalist al
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lucrarea sa consacrată prezenței celor trei ardeleni În Italia, că aceștia nu aveau nici un interes mai deosebit față de mișcarea risorgimentală, că lipsesc dovezile oricărei implicări a acestora În frământările politice ale Italiei carbonare. Cu toate acestea, cunoscând mentalitatea de tip iacobin a lui Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" sau Papiu XE "Papiu" , pare cu neputință ca În timpul mișcărilor din februarie 1853, când la Pavia, În stradă, era revoluție, iar ecoul represiunii ei era Înregistrat până și În Munții Apuseni (Simion Balint XE "Balint
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
maghiar, În vederea obținerii drepturilor naționale, A.G. Golescu XE "Golescu" comenta: „Aceasta este cam a doua ediție a istoriei lui O’Connel cu parlamentul ingles”; dar, adăuga fruntașul român, „nu poate ieși mare lucru din această politică”. În calitatea sa de iacobin veritabil, Golescu XE "Golescu" Învățase și selectase din lecția irlandeză doar componenta sa radicală (falimentul demersului legalist și accentul pus pe metodele revoluționare), aplicând acest model În cazul realităților din Transilvania. 4. Politica de presă a lui George Bariț XE
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sublinieri în original). Oricum, notează Labarthe și Nancy, tradiția gândirii germane, care nu a fost străină ideologiei care a vrut să răspundă "chestiunii germane", nu este blamabilă pentru aberațiile ulterioare (cel puțin nu mai mult decât Rousseau pentru masacrele Terorii iacobine ori Marx pentru gulag), blamabilă fiind doar gândirea care se pune voluntar în slujba ideologiei (ca de exemplu Heidegger în primele 10 luni, Céline sub ocupație etc.). Mitul nazist, p. 30. 293 Ibidem, p. 28. 294 Apud Victor Kernbach, Mit
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]