202 matches
-
a regionalismului pe care a asociat-o cu partidele de dreapta iar, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cu extrema dreaptă. Dar acum, drept rezultat al acestei remedieri a propriei ideologii politice, a început să-și modifice fostele idei iacobine și să ia în considerare cererile formulate de regionaliști. Acest proces a fost susținut de faptul că cei din urmă, de asemenea în conflict cu regimul gaulist, treceau printr-o schimbare paralelă, abandonându-și conservatorismul tradițional și adoptând elemente ale
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
centralizatoare și feudele puternice aflate în posesia nobilimii. Modelul dominant a înclinat spre centralizare și a fost inițiat de monarhi, continuat de iacobini și completat, cel puțin pe linie politică și administrativă, de Napoleon I. Acestei centralizări, patrimoniul napoleonian și iacobin i-au mai adăugat cel puțin aspirația către standardizarea structurilor politice și administrative dar și culturii și societății. Dacă standardizarea politică și administrativă a devenit realiate până în primii ani ai celei de-a Treia Republici, standardizarea societală și culturală va
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sprijine descentralizarea dar, cum ajungeau la putere, uitau de cererile făcute anterior și se foloseau de statul centralizat ca modalitate de a-și consolida puterea. Totuși, tradițiile ample ale istoriei politice franceze 1 sunt asociate fie cu o orientare predominant iacobină sau centralizatoare sau, în mod contrar, cu o orientare descentralizatoare girondină. Astfel, stânga a încercat să favorizeze centralizarea și standardizarea ca modalitate în care își putea cel mai bine implementa obiectivele de egalitate și redistribuire a averii de la bogați la
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
egalitate și redistribuire a averii de la bogați la săraci. După cum am văzut în ultimul capitol, reprezentanții stângii priveau cu suspiciune mișcări precum regionalismul și federalismul care, în concepția lor, erau asociate cu reacția și regresul. Ei se considerau moștenitorii facțiunii iacobine a Revoluției. În același timp, această imagine trebuie să fie nuanțată de ideea că unii dintre reprezentanții de stânga anarhiștii și anarho-sindicaliștii2 aveau o atitudine ostilă față de statul propriu-zis și în special față de statul centralizat. Mai mult, stânga socialistă reprezentată
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a le pune bețe în roate și pentru a se asigura că nu vor avea un punct de plecare bun. Am explicat deja mai sus care au fost motivele acestui proces, iar ambiguitățile prezente în noile regiuni au reflectat tendințele iacobine lente din cadrul socialismului francez, incluzându-i pe cei care se temeau că noile regiuni vor eclipsa deja existentele departamente 51. În ciuda caracterului inadecvat, sistemul electoral regional a fost utilizat în 1986, dar și în 1992 și 1998. Alegerile din 1986
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și 1960, accentul a fost pus pe "naționalizarea" politicii publice și asigurarea unei anumite uniformizări a administrației și a oferirii de servicii pe întreg teritoriul Franței. Astfel, modelul managementului public nord-american a fost adoptat de Franța în concordanță cu tradițiile iacobine și napoleoniane ale statului. Planul național al lui Jean Monnet este cea mai cunoscută expresie a acestei abordări. Abordarea planificării naționale a însemnat un grad ridicat al coordonării centrale, având absolvenți bine instruiți ai ENA care au preluat controlul puterii
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
controlului social sau din cu totul alt motiv? Trebuie interpretat. Să luăm alt exemplu. Biografii îl descriu pe Joseph Fouché în unanimitate drept o ființă amorală, abilă, perfidă și intrigantă. A fost partizanul Convenției, mai întâi ca girondin, apoi ca iacobin, a contribuit la căderea lui Robespierre, a fost ministru al Directoratului, apoi al Imperiului, apoi, în sfârșit, s-a coalizat cu Ludovic al XVIII-lea și i-a devenit ministru. A afișat întotdeauna valori care conveneau, la momentul oportun: moderație
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
mai degrabă un loc al pluralismelor, unde se pot întâlni și influența reciproc opiniile, prin dialog liber. Noțiunea opusă Republicii de către partizanii legii interdicției este comunitarismul (o contravaloare care ia un sens peiorativ în discuții). Republica laică respinge particularismele. Tradiția iacobină franceză preconizează o putere centrală, care administrează un teritoriu uniform, de la Dunkerque la Marsilia. Dincolo de comunitarism se profilează grupuri intermediare de tot felul, în special etnice, care își afișează identitatea, își revendică drepturile, nesocotind dispozițiile bine puse la punct ale
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
nu se producă un al doilea genocid și consideră că oroarea extraordinară și incomprehensibilă a unei asemenea catastrofe cere o manifestare publică a iudaității lor și, dincolo de asta, sprijinul necondiționat al poporului francez pentru Israel 25. Ceva inedit în Franța iacobină. Între 1956 și 1967, aproximativ 235000 de evrei din Africa de Nord s-au stabilit în Franța, fugind din Egipt după criza Suezului, din Maroc, Tunisia și Algeria în timpul decolonizării. Aceștia nutresc o puternică ranchiună față de arabi, pe care-i consideră responsabili
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
devine "ministru de Stat", chiar dacă, pînă în ianuarie 1916, el nu are decît un vot consultativ în guvernul regal. Trei săptămîni mai tîrziu, J. Guesde și Marcel Sembat intră în cabinetul Viviani pentru a apăra, în numele celei mai bune tradiții iacobine de la 1789, Republica agresată de imperialismul german. Participarea socialiștilor la guvernele burgheze care provocase atîtea polemici în cadrul Internaționalei a II-a cu un deceniu mai devreme, nu mai este acum nici măcar discutată, ci doar aprobată. Socialiștii francezi sînt cei care
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
II, 4 (26 ianuarie 1990), p. 1 ISTORICUL ȘI ISTORIA Ne-a fost dat să trăim la acest sfârșit de veac și de mileniu scadența unui proces istoric care a început demult și care numără, dacă e să considerăm explozia iacobină ca un moment semnificativ al emergenței sale, taman două secole. Bicentenarul Revoluției franceze, evocat de curând în toată lumea, a pus în lumină eforturile de limpezire a procesului în cauză, eforturi asumate îndeosebi de istorici, se înțelege, dar și de filosofi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la A. Herzen și N. Cernîșevski, la o întreagă pleiadă de scriitori militanți care n-au încetat să se întrebe asupra vinovăției sociale și a remediilor posibile. Tabloul e complex și derutant. Ecaterina II întoarce spatele "luminilor", Pavel opune tendințelor iacobine un absolutism anacronic, Alexandru I visează, în plină epocă romantică, la hegemonia continentului. Spiritul aulic e încă departe de a se putea întâlni efectiv cu nevoile societății, tensiunile sporesc, odată cu subversitatea și violența. Utopia conservatoare, cultivată la curte, coexistă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
depășind încă din luna mai 1936 SFIO. Comuniștii cîștigă în influență în sînul CGT-ului reunificat, datorită miilor de noi aderenți sensibili la combativitatea lor. Atunci are loc în mod real, după formula lui Marc Lazar, mariajul dintre radicalismul revoluționar iacobin, muncitorism și națiune, elemente fundamentale ale identității comuniste franceze în dimensiunea sa socială. Tot atunci PCF pune în practică, cu participarea unui mic număr de intelectuali raliați marxismului și a numeroși tovarăși de drum, o mitologie a fericirii, ajungînd pînă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
pe realitatea subjacentă a Răului ce trebuie exorcizat, a mîntuirii ce trebuie asigurată". Mitul "vîrstei de aur", al "revoluției salvatoare", ori al "complotului malefic", intens utilizate de toate societățile comuniste, fac parte din "inventarul clasic" al imaginarului politic. "De la teroarea iacobina la teroarea stalinistă, acuzația de complot nu a încetat să fie folosită de putere pentru a se debarasa de suspecți sau de oponenți" (Raoul Girardet). Dintre societățile de tip totalitar, cele comuniste (fără îndoială și pentru că extinderea, mult mai mare
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a Complotului în cronica unor confruntări majore trăite în ultimele două secole de societățile Occidentului? Și cum, pe de altă parte, s-ar putea ignora funcția cu totul strategică ce i-a fost adesea atribuită? O știm cu toții, de la teroarea iacobină la teroarea stalinistă, acuzația de complot nu a încetat să fie folosită de putere pentru a se debarasa de cei suspecți sau de oponenți, pentru a-și legitima epurările, ca și pentru a-și ascunde propriile erori sau propriile decepții
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cronologic este abolit, ceea ce este relativ în situații și evenimente este uitat; din substratul istoric nu mai rămîn decît cîteva fragmente ale unor amintiri trăite, deteriorate și trecute în transcendent de către vis. De pildă, ceea ce face Barruel asimilînd masoneria dictaturii iacobine este contrazis de o simplă observație: "întrucît nici o taină, nici o întrunire secretă nu pot fi tolerate într-o Republică", lojele au fost puse la grea încercare prin teroare; mulți dintre membrii lor și-au sacrificat viața, mulți alții s-au
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
referință istorică, obiecte ale unui cult retrospectiv și totodată modele de organizare colectivă. "De la romani încoace lumea s-a golit", proclamă Saint-Just, și recunoaște rolul pe care 1-a avut imaginea Spartei și a Romei republicane nu numai în retorica iacobină, dar, și mai profund, în universul intelectual și moral al celor din Convenția montagnarzilor și al celor ce s-au vrut urmașii lor. Se cunoaște, de asemenea, insistenta referire la Evul Mediu, în istoria sensibilității franceze începînd cu ultimii ani
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de ore, rînd pe rînd de bătrînii în vîrstă de șaizeci de ani..." Un curios paradox face totuși ca acele virtuți ale curajului și fidelității, ale goliciunii, ale loialității și pietății, inspirate de modelul antic și predicate de o etică iacobină, să fie aceleași pe care, după cîțiva ani, dar într-un alt context ideologic și afectiv, le vor exalta și susținătorii unei vechi Frânte regale, patriarhale și creștine 50. Elementele de decor oferite de istorie sînt, în mod evident, sensibil
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Această modestie fermă are avantajul de a nu face din artă un mijloc de cunoaștere, după moda exaltată a căutătorilor altei lumii, specific germană, în stil romantic; niciun mijloc de educare, în felul mai prozaic al învățătorilor poporului, în stil iacobin sau bolșevic: dublă negație care dă originalitatea operei kantiene față de cele care au precedat-o sau au urmat-o. Inconvenientul este însă evacuarea totală a lucrurilor însele. Din fericire, Frumosul nu este nicio metafizică, nicio morală; din nefericire, astfel subiectivat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
valoare, cronologia este o axiologie. Refolosirea unei vechituri: "avangarda" Filosofii Progresului din secolul al XIX-lea sunt respinși cu ușurință de minți luminate care totuși îi transpun zi de zi în judecățile lor de gust. Aceiași esteți care ironizează naivitățile iacobine au preluat ca atare metaforele luptei artistice născute în elanul Revoluției franceze (Stendhal, 1824: "Opiniile mele în pictură sunt cele ale extremei stângi"). Duelul Ingres-Delacroix, linie contra culoare, confrunta atunci autoritatea și libertatea, adică Vechiul Regim și Revoluția 55. Aceiași
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sublinieri în original). Oricum, notează Labarthe și Nancy, tradiția gândirii germane, care nu a fost străină ideologiei care a vrut să răspundă "chestiunii germane", nu este blamabilă pentru aberațiile ulterioare (cel puțin nu mai mult decât Rousseau pentru masacrele Terorii iacobine ori Marx pentru gulag), blamabilă fiind doar gândirea care se pune voluntar în slujba ideologiei (ca de exemplu Heidegger în primele 10 luni, Céline sub ocupație etc.). Mitul nazist, p. 30. 293 Ibidem, p. 28. 294 Apud Victor Kernbach, Mit
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de răzvrătiți. Combinația de iluminism, liberalism moderat și romantism definitorie pentru profilul ideologic al lui Horváth explică această atitudine, care Îl distanțează atât de viziunea autojustificativă a nobilimii, cât și de justificarea revoltei și a violenței, În spirit contractualist și iacobin, pe care o Întâlnim la apărătorii răscoalei. Dacă motivațiile faptelor țăranilor pot fi explicate „la rece”, dintr-un punct de vedere științific, ele nu pot fi Însă scuzate și justificate din punct de vedere moral. Filonul moralizator și raționalist al
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lucrarea sa consacrată prezenței celor trei ardeleni În Italia, că aceștia nu aveau nici un interes mai deosebit față de mișcarea risorgimentală, că lipsesc dovezile oricărei implicări a acestora În frământările politice ale Italiei carbonare. Cu toate acestea, cunoscând mentalitatea de tip iacobin a lui Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" sau Papiu XE "Papiu" , pare cu neputință ca În timpul mișcărilor din februarie 1853, când la Pavia, În stradă, era revoluție, iar ecoul represiunii ei era Înregistrat până și În Munții Apuseni (Simion Balint XE "Balint
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
maghiar, În vederea obținerii drepturilor naționale, A.G. Golescu XE "Golescu" comenta: „Aceasta este cam a doua ediție a istoriei lui O’Connel cu parlamentul ingles”; dar, adăuga fruntașul român, „nu poate ieși mare lucru din această politică”. În calitatea sa de iacobin veritabil, Golescu XE "Golescu" Învățase și selectase din lecția irlandeză doar componenta sa radicală (falimentul demersului legalist și accentul pus pe metodele revoluționare), aplicând acest model În cazul realităților din Transilvania. 4. Politica de presă a lui George Bariț XE
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
situație se află și drama care, pornind de la Poetica lui Aristotel este înțeleasă sub forma a trei genuri: tragedie, comedie și satiră. Forma compozițională este liberă implicând, ceea ce dă și diferența dramei, autorul (hypokrites). De exemplu, în perioada elisabetană sau iacobină dramele erau scrise în versuri, cu aplicații speciale pentru pentametrul imabic. Astfel, elementele compoziționale duceau la identificarea unui anumit obiect cu un roman sau o dramă, în timp ce romanul sau drama definesc toate elementele compozițioanle. Obiectul literar devine un obiect unic
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]