1,549 matches
-
mai fac umbră/ pământului,/ mama plivind straturile de ceapă în grădină,/ treierișul la noi în ogradă, cu mașina aceea bizară cu coș/ (pe care ieșea nu fum, ci funingine), caii (unul murg, care acum/ nu mai are un nume, și iapa roșcată, Ema sau Vilma)/ înhămați de bunicul meu Sava la sanie, într-o iarnă/ când a fost adus și aparatul de radio în casă.//(...)// Stau singur și mă gândesc la viața-mi, vorba poetului, și nu pot trage/ nici o concluzie
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
un vast coș cu nuiele, plin de rufe murdare, am descoperit chiloții Profirei (...). Nu mă mai săturam să le respir duhoarea suavă. Pieptul mi se umplea de o plăcere dureroasă, mă înăbușea bucuria nemiloasă a parfumurilor oculte, scelerate, de mare iapă. Prăbușit pe un pat îngust, cu fața-ngropată în chiloții lucioși, alunecoși, trandafirii, petreceam ore întregi, într-un curcubeu zglobiu al simțurilor mele nediferențiate încă destul. Uneori mestecam materia prețioasă, încercând să-i înțeleg în cerul naiv al gurii misterul, flacăra
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
numesc ei azi capitalism... capitalismul lor de țoape... de cuscri, cumetrii... ginerici... soacre... nurori... cumnați... ca să-l pună pe el,... pe capitalism, în fine, în practică, dar în folos doar personal... Duceți-vă, învârtindu-vă! unde și-a înțărcat mutu iapa!... Sau să nu mai fi fost nici o revoluție... Și azi să strigați cu toții în cor pe la congresele voastre: "Stalin și poporul rus Libertate ne-au adus."
Șmecheria cu ghivent by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9967_a_11292]
-
adică emancipat economic. Romanul dobândește repede palpit narativ. Primele trei capitole au rolul prezentărilor din romanul tradițional. Nuntă îl prezintă pe Stere, ins fără biografie (nu se cunosc originile lui), așezat într-o căsnicie formală, fără dragoste. Al doilea capitol, Iepe de șișic, aduce în prim-plan lumea hoților de cai, avându-l ca șef pe Bozoncea, respectat de ceilalți ca un "stăpân". Al treilea capitol, Lume, lărgește perspectiva la întregul peisaj social al mahalalei. Camera de imagine se rotește cinematografic
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
În ultimul minut. În piață vându rațele, cumpără plumb pentru jămalț de oale, intră cu fereală Într-o farmacie de unde cumpără prafuri și alifii „pentru unul din caii lor, harmăsarul căruia un vecin prost Îi spărsese capul pentru că sărise la iapa lui, cu căruță cu tot!” Uitându se În toate părțile, Maria se Întoarse Într-un suflet acasă. Găsi un băț În ușa de la intrare, semn că stăpânii nu sunt acasă, Îl dădu la o parte și intră copleșită de gânduri
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
băiete?” „Vreau să știu dacă calu’ nostru iap-o fost?” „O fost cal, măi Ițic. Tu nu știi că dacă îi potcovit și trage la ham îi cal?” „Stiu, tată. Da’ tare mă tem că calu’ nostru iap-o fost.” „O fost iapă, o fost cal, nu știu da’ acum lasă-mă să dorm!” „Dormi, tată! Da’ calu’ nostru iap-o fost. Să știi!” Când moș Dumitru a terminat de povestit, au râs toți cu chef, iar Pâcu nu mai părea cătrănit. Dumitre, se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu mai are nici un haz - l-a luat la vale pe povestitor moș Dumitru. Dumitre, nu ai noroc nici de data asta, pentru că nu s-o rupt struna. Chiar dacă gerul tăia ca briciul. Nici la ceasul când lupoaica o mâncat iapa - cum se spune - nici până s-o crăpat de ziuă. Când lupchii s-o ridicat de pe fotelurile lor și... au plecat de la concert, spunea Costân că jivinele se uitau din când în când înapoi, lingându-se pe bot, iar țiganii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
arătat îndoiala moș Dumitru. Dacă ești Toma Necredinciosul, Dumitre, du-te și îl întreabă pe Costân țiganul. Dacă n-o fi oale și ulcele... Brava, Pâcule! Mă trimiți după potcoave de cai morți, unde o dus surdu’ roata și mutu’ iapa? Ei lasă că ți-o coc eu! a grăit cu supărare veselă moș Dumitru. Apoi, măi Dumitre, ce îți place ție? Asta nu. Ceea nu. Da’ ce, iartă-mă Doamne, îți place? Povești cu Ilene-Cosânzene? a ripostat Pâcu cel hâtru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lehamite mi-i de frăția noastră. Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hârbuit de tot. Hodoronc încoace, hodoronc încolo, carul se strică. Și-apoi vorba ceea: dă-ți, popă, pintenii, și bate iapa cu călcâiele! DĂNILĂ: Apoi de, știu eu cum să fac? Oricât aș trage de boi, car tot nu scot dintr-înșii. ISPAS: Cum să faci? Să te-nvăț eu. Boii tăi sunt mari și frumoși. Iaca, eu, gospodar de frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spinare piele pentru trei perechi de opinci. D-apoi cumnata Anisia... Dănilă, alt chip n-ai decât să-ți iei lumea-n cap. Mă duc să văd, oare nu l-oi putea smomi pe frate-meu să-mi împrumute și iapa? Să mă tot duc unde-oi vedea cu ochii. Iară nevasta și copiii s-or descurca și pe mai departe cum s-or pricepe, că, din parte-mi, nici pân-acu' mare folos n-au cunoscut. (privește spre baltă) Hopa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a mai întâmplat, Dănilă? DĂNILĂ: Ce să se-ntâmple? Nimica. ANISIA: Da' unde-s boii și carul, cumnate? DĂNILĂ: Nu te-ngriji, cumnată, că-s la loc bun... Bădiță Ispas, iaca la ce-am venit: fă-mi bine și cu iapa, să mân boii de-a călare; în pădure a plouat grozav, pe urmă s-a abătut un val de răceală și s-a făcut o mâzgă și-un ghețuș de nu te mai poți ținea pe picioare. ISPAS: Măi Dănilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cine crezi tu că-mbrobodești? Măi, tu ai fi fost bun de călugărit, măcar să te pustiești într-un cotlon, să nu mai încurci locul și oamenii. Haiti, lipsești din fața mea, și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău! ANISIA: Da' carul cu boi, bărbate? ISPAS: Lehamite și de car, și de boi, și de-așa om. Să nu-ți mai calce piciorul pe-aici, Dănilă, c-asmut dulăii; tot te hârâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
calce piciorul pe-aici, Dănilă, c-asmut dulăii; tot te hârâie ei de-o vreme. Așa să știi! (intră în casă, împreună cu Anisia) DĂNILĂ: Cu alte vorbe, ia-ți tălpășița, frățioare! Iaca-i bun! Da' parcă zicea ceva de-o iapă și de-un mut. Mutu' ca mutu', da' iapa tot trebuie s-o umflu, că altfel nu-i chip. Trec cu dânsa să-și ieie iertăciune de la boi și ziua bună de la car, și gata. Numai că n-ar strica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te hârâie ei de-o vreme. Așa să știi! (intră în casă, împreună cu Anisia) DĂNILĂ: Cu alte vorbe, ia-ți tălpășița, frățioare! Iaca-i bun! Da' parcă zicea ceva de-o iapă și de-un mut. Mutu' ca mutu', da' iapa tot trebuie s-o umflu, că altfel nu-i chip. Trec cu dânsa să-și ieie iertăciune de la boi și ziua bună de la car, și gata. Numai că n-ar strica să iau cu mine și securea asta de pe prispă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iese pe la colțul casei, se aude un galop de cal, depărtându-se) Tabloul 4 (Decorul tabloului 2 luminișul din pădure.) DĂNILĂ: Vra să zică am ajuns iar aici. Am împins la o parte ce rămăsese din car și din boi. Iapa am priponit-o dincolo, să nu se mai mire atâta de ce vede. Și eu unde să mă duc? Nu mi-a spus frate-meu că-s bun de călugărit? Mă fac dară călugăr! Am să durez o mănăstire pe pajiștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te mai și roage, pe deasupra, să-i primești. Nici asta nu se ia din drum... Vezi ce-nseamnă să te ții bățos? Numai că stau și mă chitesc: oare cum pacatele mele să car cogeamite burduful cu parale acasă? Cu iapa? Acu', las' c-ar cam deșăla-o, da' cum să-i aburc sus? Să-nham iapa la sac, iară nu merge, că sacu' n-are roate, să tot umblu cu el când la deal, când la vale. Iaca bre! Până acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Vezi ce-nseamnă să te ții bățos? Numai că stau și mă chitesc: oare cum pacatele mele să car cogeamite burduful cu parale acasă? Cu iapa? Acu', las' c-ar cam deșăla-o, da' cum să-i aburc sus? Să-nham iapa la sac, iară nu merge, că sacu' n-are roate, să tot umblu cu el când la deal, când la vale. Iaca bre! Până acuma n-aveai para cu bortă s-o pui în punga cea goală, ș-acuma te-nădușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
detunat de tot rădăcinile coarnelor din cap! Nu mai stau nicio clipită! (fuge, dispare în baltă) DĂNILĂ: Ei, am făcut-o și pe asta! S-o luăm acuma de unde am lăsat-o. Cum sărăcia să aburc burduful cu bani pe iapă? Ia să vedem, greu îi? (încearcă să ridice sacul, abia îl poate mișca. Codârlic scoate capul la malul lacului) CODÂRLIC: Stăi, bre, ce vrei să faci? DĂNILĂ: Ptiu! Trăsnite-ar să te trăsnească! Tot nu-ți ajunge? Iar mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am ținut în secret accidentul, propunându-mi să nu mai urc în copac fără scară, lucru pe care l-am uitat mereu, și iată că-l repet și în momentul de față. Grajdul nostru avea un țarc special pentru o iapă cu mânz, îngrijiți și țesălați de burlacul Hilip care mă lua cu el pe capra căruței în diverse deplasări. Nu de puține ori, când plecam la câmp cu căruța, încălecam și călăream mânzul care era în ton cu mintea mea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
oricând gata să-ți facă rău, că o fi și-o păți, că el e totuși tare îngrijorat sanchi! de zvonurile astea perfide, n-am mai răbdat, dom'ne, și i-am mai băgat câteva, așa, bătând șaua să priceapă iapa." "Și înțeleg că a priceput, până la urmă." "A priceput, dă-l dracu', da' s-a uitat cam lung la mine." "Nasol! Știi că lu' ăsta când i se pune pata pe cineva, o ține langa așa." "D-aia nu mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
eu să fiu înainte de toate cele și la urma urmelor, discret. Și noi de ce am venit acuma aici?-îndrăznesc eu să rup vraja. Cum de ce? - schimbă Valy tonul-Păi n-am bătut șaua azi în bibliotecă în așa fel, ca să priceapă iapa, castelane? Pentru prima dată Valy mi se adresa cu acel castelane. Parcă s-ar fi înțeles cu contabilul șef. Mă făcea curios dacă el și contabilul-șef premeditaseră întâlnirea de la județ sau nu. Ce urmăreau? Sau mi se părea că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Cultură. Aici în oraș nimeni nu-mi spunea castelan. Era, e adevărat, și un semn de apropiere ca de la șef la subaltern. Da, din dorința de a se apropia. Cert era că el, secretarul Henri vorbea cu mine, castelanul. Care iapă, domnule Henri?-fac și eu pasul, folosindu-mă de numele personajelor scenetei noastre. Ai auzit și dta că joc și eu în piesă alături de oameni școliți? - se blindează Valy cu o sută de gesturi, ca și cum eu n-aș mai fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce-a fost, nici societății nu-i va merge bine. Se duc toate pe prune. Fără teatru nu vom putea râde... Și acuma de unde se suflă? Din arlechine. Totuși, anterior te-am întrebat ceva, d-le Henri. A! Da. De iapă... Pe alocuri, Valy cam exagera cu gluma. Trecea mai binezis, ușor de la măgulirea exagerată la gluma proastă, tot exagerată și ea. Trec din nou cu vederea modul lui de a mă aborda. Încerc să-i fac pe plac. Ca și cum nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
măgulirea exagerată la gluma proastă, tot exagerată și ea. Trec din nou cu vederea modul lui de a mă aborda. Încerc să-i fac pe plac. Ca și cum nu eram eu în întregime acolo, lângă el. Îi imit râsul: Da, de iapă. Cum e iapa care ar trebui să priceapă, domnule? Ha, ha, ha! (Valy avea, când era interesat, un râs măgulitor, cu un hăhăit mărunt pus pe-o melodie ascendentă, optimist, cuceritor; așa reușea probabil, să-l cucerească repede pe interlocutor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gluma proastă, tot exagerată și ea. Trec din nou cu vederea modul lui de a mă aborda. Încerc să-i fac pe plac. Ca și cum nu eram eu în întregime acolo, lângă el. Îi imit râsul: Da, de iapă. Cum e iapa care ar trebui să priceapă, domnule? Ha, ha, ha! (Valy avea, când era interesat, un râs măgulitor, cu un hăhăit mărunt pus pe-o melodie ascendentă, optimist, cuceritor; așa reușea probabil, să-l cucerească repede pe interlocutor; râs parcă imprimat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]