479 matches
-
Convocați de îndată întreaga poliție de moravuri, toate colegele noastre de muncă. Am de comunicat o revelație Divină. De îndată. Executarea. - Să te lăsăm singură? Dacă ... - Și ce dacă...? Cine ar îndrăzni să se atingă de mine? După nici o oră iatacul domnișoarei Cucu s-a umplut cu vârf și îndesat. Au găsit-o pe distinsa domnișoară în rochiță sub genunchi și cu o bluză din care se vedeau pe jumătate sâni. „O fi înnebunit șefa? Acum în pragul morții?” Gândeau toate
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
bine așa. Dar, spune-mi, ce face Primăvara? Ea unde e închisă? Sau nu e pedepsită? Nu a întrebat de mine? - Pui prea multe întrebări! Răspunsurile-s puține. Știu doar că prințesa este foarte supărată și, de atâtea zile, în iatacul ei încuiată! Nu primește pe nimeni, nici chiar pe împărat, care, din cauza asta, este disperat. Se întristă Mărțișor, dar era mulțumit că prințesa nu a fost pedepsită, ca ei. - Hai, Norocel, să mergem să-i cerem iertare împăratului! Când ajunse
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
dincolo de veacuri Să ne-amintim că azi e Dragobete, Să prindem flori de primăvară-n plete Și dragostea s-o-ncurajăm cu leacuri. La sărbătoare vin băieți și fete În straie noi de in și de bumbacuri, Ademenind iubirea în iatacuri, Suavul ei sărut să îi îmbete! Tot azi se logodesc și păsărele Și-nalță imn pe crengile din crânguri Din noul cuib de paie și nuiele Și-apoi, iubindu-se, dansează-n cârduri. V-aștept pe toți, desfaceți ștergărele, Iubiți
PENTRU ZI DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383954_a_385283]
-
rumeioară privind la ea voi ospăta hangiță rumeioară și-un lăutar când sunt sătul hangiță păr de foc să-mi cânte pân'o fi destul hangiță păr de foc iar după joc te-oi săruta hangița mea focoasă și spre iatac ne vom purta hangița mea focoasă mi-oi stinge para până-n zori hangiță-ntre hangițe și-oi adormi pe subțiori hangiță-ntre hangițe *** romanța cobzarului doar un cobzar mai poate să aline cu linele-i acorduri de vioară tristețea care
PĂCATUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383971_a_385300]
-
09 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Din nou la start prezent e-un temerar, Iradiind în el nevoia de înalt; Acum aripile-și întinde, de asalt, Neînfricata fiică-a lui Icar - Arc peste timpul multimilenar. Mereu, mirajul zborului spre astre, Iatacul cu luceafărul de seară Reconstruiesc decoruri de beteala - Ofranda lumilor în veci albastre -, NăscândIcari, la ele să adaste. La mulți ani, nepoata bunicului! Desigur, cosmosul (în acrostihul dedicat ție) reprezintă înălțimile vieții personale și sociale la care aspiri, la cei
POEM ANIVERSAR de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383434_a_384763]
-
unde? Încă nu știu. Trăiesc? Iubesc? Urăsc? Voi știți ce simt? Eu, Nu sunt cu eu-l meu. Dă-mi doamna, un semn, Să fiu acel pescar, La scris cu hâr, Pe care vrei să-l iei La tine în iatac. Dar ce să mă fac, De n-oi fi omul care-l vrei? Tu mai presus te toate, Poți fi dragostea ce roade, Poți fi iubita mea Venită în tăcere Cât timpul este timp, Și vremea de plăcere. Vreau să
INVITAŢIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382892_a_384221]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Plecase de multă vreme bunica și eu tot mai plângeam, aievea și-n vis. Ograda și casa îi purtau încă pecetea. Mă amăgeam că e dusă prin vecini, că vine îndată... Furișat după cină în iatacul ei, azvârleam împrejur ochi ageri, hulpavi. Îmi părea minunat lăuntrul cel tainic, de mult neumblat. Penumbra tremura ca-ntr-o poveste. Nu-mi aduceam aminte când fusesem acolo ultima dată, însă acum parc-aș fi intrat întâi! O fereastră micuță
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
gât; s-a săturat de tăvăleală și-acum ne învață ce e morala! Ce e iubirea! Vrea să ne convingă cât de curată este ea și cât de porci sunt bărbații! Și Darling, de-a lungul vremii, a închis în iatacul ei zeci de ibovnici, dar nu a vrut nimic de la ei. Nici bani, nici devotament, nici recunoștință, pentru că, de fapt, aproape pe toți i-a ajutat. A fost o preoteasă a amorului. Acum face pe mama răniților. Mai degrabă, ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vreau cu orice preț să scot la lumină printr-o invocație barbară corpul acela călduț și alunecos Înmuindu-se În buzunarul lui Leopold Bloom ca un embrion abia zămislit În propriul meu uter. Să mergem deci acolo pe coastă În iatacurile verzi ale frunzișului sîni Îngîndurați să desprindem de pe ramuri triste și singure, să mușcăm urechea azaleelor și pașii soldaților tineri să ne treacă prin creier nostalgia niciodată gustată a pămîntului făgăduit. O, tarantula, tragic scarabeu cu ochi verzui lingînd pubisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vieții țîșnind În sus ca un gheizer sfîșiind cerul“ și acolo În urma uitată printre resturile pădurii carbonizate burta căscată a lupoaicei, țîțele ei calde Încă stropind mărăcinii cu lapte. Dragoste. Singurătate... această liniște care-mi acoperă gîndul lui. Și scena iatacului. Actul II. Tabloul V. Privighetoarea cîntă, mierla cîntă, guguștiucul cîntă. O singură dată În viață ai șansa să vezi Cometa. Într-o clipă de neatenție - ochii negri ai iubitei, mierea limbii ei catifelate - s-a și mutat pe cerul celeilalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dar prințesa îi refuzase pe toți, de aceea, mult s-a mirat când l-a văzut pe soldat și a înțeles ce curaj are tânărul. Dacă mă vrei de nevastă, va trebui să stai o sută de zile sub fereastra iatacului meu, indiferent de vreme și de lume, de ce va spune ea. O să stau și o să te aștept. Și soldatul s-a așezat pe o stâncă, sub fereastra prințesei. Ploua, era vânt, soare, el era acolo. Au trecut primele zece zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ne înrăiesc. La frica de scandal pe care o avea înainte să-și găsească echilibrul interior și detașarea. La ce rămâne în urma unui om. La sublimul, încă obscur pentru el, cu care Contesa îi acordase această escapadă spirituală. În intimitatea iatacului, domnul Popa își permitea chiar câțiva pași de dans, pe muzica ce se auzea de jos. Contesa, chiar și atunci când nu stătea cu el, încerca să-l împresoare cu zumzetul pianului, cu adierea parfumului ei sau cu câte un poem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
încerca disperată să se zbată din brațele lui Mișu ca să se năpustească în îmbrățișarea faunului cu nimfa. În culmea extazului, domnul Popa ridică ușor capul să le facă privitorilor cu ochiul. În oglindă văzu cum pleoapele Contesei abia intrate în iatac se închid cu zgomotul unei lespezi de cavou. * Will Smith asista impasibil la ședința foto. Se hotărâse să-l mai supravegheze pe Mișu. Mișu avea acum bani suficienți pentru a pleca în America, iar acolo era deja așteptat pentru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
da, dragostea va fi importantă decât banii Spectacolul urma să fie transmis în direct la trei televiziuni, urmând să înceapă exact la ora 24.00. Un mic Revelion pentru Vitan. Un mare Revelion pentru familia Grigore. * După episodul rușinos din iatac, domnul Popa nu îndrăznise două zile să dea ochii cu Contesa. Sufletul lui mic îi spunea că imaginea fusese prea dură pentru o duduiță așa sensibilă. Contesa învățase însă să fie mai puternică. Se obișnuise cu mizeria umană. Se călise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vârsta lui Hristos, văzuse pentru prima dată imaginea adamică, cea dinaintea păcatului. Această revelație lucră mult în mintea Contesei. Așa se face că, exact în clipa în care la MaxiBar se pregătea mult așteptatul spectacol de striptease, Contesa năvăli în iatacul lui Popa și îi adresă primul cuvânt de la rușinosul eveniment: - Dezbracă-te! Domnul Popa nu se îndoise niciodată de farmecul lui, dar avea luciditatea necesară să realizeze că isteria târzie a doamnei Popa nu era reprezentativă pentru toate femeile. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
flăcări. Portretul lui Zelea din mâna lui Mișu se topi în flăcări. O negresă grasă, cu disperarea pe chip și hălci de carne albă între dinți, îl impinse pe Mișu la pământ și începu să împingă și să respire. În iatacul Contesei, Popa împingea și respira. Horațiu împinse cu putere poarta închisorii și respiră adânc. Poarta închisorii se închise cu zgomot. Ușa MaxiBarului se deschise, lăsând flăcările să iasă libere spre Vitan. O nouă viață începea pentru Horațiu. Categoric, o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fac să cânt dar și să tac...// [...] Și inima-ți ce ritmic bate,/ Și băsmăluța de bumbac/ Ce ți-am furat-o din păcate,/ Mă fac să cânt dar și să tac// [...]// Sărutul cel din fapt de seară,/ Îmbrățișarea din iatac,/ În mare parte voluntară,/ Mă fac să cânt dar și să tac...”. Iată și efectul refrenului onomatopeic amplasat în al doilea și al patrulea vers, în fiecare dintre cele patru catrene ale poeziei “Albinuța”, un armonios text pentru un eventual
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
versuri care-s rezultatul inspirației de moment: Gândule, tu n-ai odihnă? Ce-i cu tine, frate drag!... Ia privește-te-n oglindă, Cum stai singurel pe prag... și nu observi "secera lunii care taie șoaptele stelelor rămase văduve în iatacul cu povești de adormit copacii" ; mai bine ai trage storul peste geana ochilor și lasă întunericul peste pleoapele ochilor ca să pot dormi în pace, (i-a zis poetul). ... Și iar se-ntoarce poetul, din lungile-i peregrinări, la "fântâna dorului
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului E liniștea lumii albastru veșmânt, Oprire de aer să poarte cuvânt, Priveghiul luminii când noaptea- i mormânt, Vieții strivite-n adânc de pământ. Abisul marin e doritul iatac Ca pături de nea la răsaduri ce tac, Ori somnul profund pentru vântul posac, De zeu strâns amarnic sub gura de sac. Prelungă plutire-i ca zbor de condori, Din margini de lumi revărsare de zori, E zâmbet născut de-
CE-I LINIŞTEA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362320_a_363649]
-
cercel, Eu, cu vocea prea bolândă, Stau, secundă de secundă. Noaptea nopților prelinge Pe prichiciul ce învinge Câte-o ramură de brad. Stele curg și stele cad. O lumină ce mă stinge Se hlizește și m-atinge, Mă trimite în iatac, Pentru un taifas c-un drac. Scriu cu alb din călimară Cum pe mine mă omoară Drumurile-n depărtări, Cu tălpi fără încălțări. „Cât îți sunt eu de amară Tu să vii la mine, iară, Să ne spovedim în taină
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]
-
Și cum sunt femeile mai curioase din fire, regina porunci degrabă să-i fie adus cerșetorul chiar în pavilionul ei, ca să afle personal de la el noutățile pe care auzise că le înșirase. Regina l-a primit pe cerșetor chiar în iatacul ei, dar nu înainte de a fi pus niște slugi să-l îmbăieze și să-i schimbe hainele. Acesta nu se pierdu cu firea în fața suveranei și începu să-i descrie cu lux de amănunte tot ceea ce văzuse prin satele pustiite
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
execuția sa pe rug,dar și mulți papi excomunicați.Nu depatre de aceste locuri se află și mormântul apostolului Petru,martirizat și închis la Roma ,la Mamertin. Castelul Sant-Angelo în timpul când era folosit ca refugiu pentru papi, avea amenajate și iatacuri ,unde se dormea, săli încăpătoare și frumos picate,cu mobilier luxos,unde se servea masa, sau aveau loc ospețe,dar și aici personalitatea depravată,criminală a lui Cezar Borgia și-a lăsat amprenta. Iatacul unde dormea a fost pictat de
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
refugiu pentru papi, avea amenajate și iatacuri ,unde se dormea, săli încăpătoare și frumos picate,cu mobilier luxos,unde se servea masa, sau aveau loc ospețe,dar și aici personalitatea depravată,criminală a lui Cezar Borgia și-a lăsat amprenta. Iatacul unde dormea a fost pictat de un celebrul pictor, Pierto da Cortona ,autorul frescei „Triumful lui Bahus” care îi definește tendința către viciu și desfrânare a lui Cezar Borgia.. Panorama care se deschide în fața turistului de pe terasa castelului este magnifică
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
închină, Culege floarea albă din grădină, ducând-o mamei frânte de durere. Ce a urmat ? O nuntă-mpărătească, cu oaspeți dragi din șaptezeci de sate, au petrecut trei zile numărate, pe mirii fericiți să îi cinstească. Apoi, când soții pleacă spre iatacuri, truditul bard cântarea isprăvește. Umblând prin lume basmu'și povestește la șezători, pe prispe sau cerdacuri. *** Ciclul "Povești din veac" Referință Bibliografică: Poveste de demult / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1446, Anul IV, 16 decembrie 2014
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367780_a_369109]
-
Brâu viu și ferm ce mijlocul îi frânge. Din puful buzei sorb și se îmbată, Trec pragurile lumii unu-ntr-altul, În ei se scurge, din eter, înaltul Sfânt legământ ce rostul le arată. Își schimbă-n picuri, ceara, efemerul, Penumbrele-n iatac sporesc misterul.” (din lumânări...) „Ce taină mă îmbie-acolo unde Lumina se conjugă cu fiorii, Arhaic prag pe care să-l inunde Vibrația măiastră a viorii? Noi contopim milenii în secunde...” (ce taină mă îmbie?) Să fac o pauză lungă
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]