KorAP: Find »[drukola/base=iatagan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...16 >

389 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

că cinci sute de călăreți se Întorc Împotriva lor, Încercând să Întârzie salvarea lui Ștefan. - Șarjă cu sabia grea, de două mâini! porunci căpitanul. Ciocnirea Apărătorilor cu trâmba celor cinci sute de tătari fu sângeroasă. Deși erau luptători rapizi cu iataganul, tătarii nu ajunseră la piepturile moldovenilor. Majoritatea fură răsturnați de pe cai de tăișurile, duble ca lungime, ale săbiilor mari pe care Apărătorii le mânuiau, ținându-se În șei prin forța picioarelor. Erau săbii folosite În război de pedestrimile italiene, engleze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
spada de Toledo primită În dar de la Francisco. Primul atacator păși peste cadavrul slujitorului și se năpusti asupra căpitanului, cu un urlet de luptă. În spatele lui apărură alți trei. Spada lui Oană descrise un scurt arc de cerc, parând lovitura iataganului și Întorcându-se pe dedesubt, cu o tăietură ucigătoare. Omul căzu cu un geamăt. Era mongol. Toți atacatorii erau mongoli, Îmbrăcați În straie de negustori. Oană nu Înțelegea Încă nimic. Pară o altă lovitură, din pragul ușii, și Împunse pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
și imparabile. Alți doi agresori căzură cu gâtul tăiat. Arcașul se dădu un pas Înapoi și aruncă un pumnal. Fu uluit să vadă că luptătorul necunoscut din palatul Frassetti simțise traiectoria pumnalului, răsucindu-se la timp ca să-l evite. Scoase iataganul și lovi pieziș, spre umărul lui Oană. Acesta blocă lovitura cu garda spadei, iar mongolul simți că forța acestei simple blocări Îl azvârle În peretele palatului. Dar fu și mai uimit văzând, de aproape, chipul străinului. Un chip aproape cunoscut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cine să vâslească spre Piața San Marco. - Retragerea! strigă Amir, dar, În aceeași clipă, din casă ieși contele Matteo, Înarmat cu sabia găsită În bibliotecă. Ultimul Bordjighin din echipa de atac sări asupra lui. Contele apără două lovituri iuți de iatagan, dar fu lovit de a treia, care Îi străpunse brațul sub umăr. Cu o ultimă sforțare, reuși, totuși, să facă o fandare lungă, străpungându-l pe mongolul care nu se mai aștepta la o ripostă. Amir porni spre barcă, Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
față, nici din spate. Avea spada lungă de două mâini și lupta cu răsuciri iuți, În toate direcțiile. Nu mai para nici o lovitură, pur și simplu, reteza capete, brațe, picioare, tot ce intra sub tăișul lamei. Zdrobea armuri, coifuri, rupea iatagane, spărgea scuturi. Era o uriașă forță dezlănțuită. A ținut singur În loc Întregul regiment de ieniceri, până când trupele noastre s-ar retras de pe câmpul de luptă. Și atunci, cineva a dat un ordin. Cinci arcași ai Cuceritorilor s-au apropiat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
captură pe căpitanul galerei, iar ceilalți marinari care se supuneau acestuia depuseră armele. Yves intrase În duel cu șeful ienicerilor, un turc voinic, ars de soarele Anatoliei, cu un turban roșu, prins deasupra frunții cu un diamant. Turcul mânuia bine iataganul și era suficient de abil ca să scape din plasa loviturilor lui Yves. Dar nu știa că acesta era doar Începutul. Tocmai reușise să blocheze o lovitură la cap, când francezul schimbă stilul de luptă, răsucindu-se fulgerător și Împingând vârful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
stilul de luptă, răsucindu-se fulgerător și Împingând vârful spadei pe sub braț. Ienicerul căzu, străpuns În măruntaie, cu o privire uimită. Nu Înțelegea cum de ultima clipă sosise atât de devreme. Căderea șefului scurtă lupta. Ienicerii rămași Îngenuncheară și depuseră iataganele. Pe cealaltă galeră, continua Înfruntarea dintre pirații lui Lorenzini și ieniceri. Dar ea slăbi deodată, când galera fu zguduită de un șir de explozii. Atât ienicerii, cât și pirații crezură că cineva reușise să ajungă la magazia de muniții și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
auziră chiuituri puternice și un grup de călăreți coborî panta, năpustindu-se asupra avangardei ienicerilor. Erau Îmbrăcați În straie de țărani, peste care purtau platoșe din piele. Nu păreau a avea alte arme decât săbii ușor Încovoiate sau, unii, chiar iatagane turcești. La brâul unora dintre ei străluceau junghere lungi, Încovoiate și ele, după moda balcanică. Atacul avea suficientă forță ca să spargă rândurile ienicerilor. Avangarda fu dezorganizată pentru câteva clipe, dar turcii depășiră repede momentul surprizei și organizară apărarea În formație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
zâmbi. - Ai venit, străine! Petrecem pe cinste! - Dacă vrei să-i lichidăm, retrage haiducii! Nu le irosi viețile! Mihajlo privi În jur. Câțiva tovarăși de-ai lui zăceau deja printre ieniceri. Caii fuseseră Împunși cu sulițele, iar călăreții căsăpiți cu iataganele. Străinul avea dreptate. Turcii vor veni tot mai mulți. Haiducii vor rămâne din ce În ce mai puțini. Sârbul Întoarse calul și dădu semnalul de retragere, scoțând un fluierat puternic, ca acela cu care se gonește o herghelie de cai. Haiducii se regrupară repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
tot ce știi! - Nu prea multe. Abia ieri s-a aflat vestea la Palatul Dogilor. Război În Europa. Ungaria și Transilvania pornesc atacul asupra Moldovei. - Asta În timp ce Veneția se luptă pe mări cu flota turcească, iar Balcanii sunt tăiați de iatagane. Război În Moldova! Ce nebunie! Dar poate sunt trimise În luptă doar unitățile de mercenari, poate nu e chiar un război de invazie! Poate e vorba de niște hărțuieli la graniță! - Alexandru! E mobilizare generală În toată Ungaria! Toți bărbații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
va mai lua o zi! Eu mă aflu În bună pază la Suceava și voi veni spre Prut mâine după-amiază. Nici o primejdie din partea aceasta. Porunca mea pentru voi este, În același timp, o rugăciune a miilor de moldoveni tăiați cu iataganele sau mânați acum cu harapnicele! - Ascult... Ștefan se opri o clipă, Încercând să-și stăpânească tremurul vocii. - Zdrobește avangarda Hoardei de Aur și eliberează robii! Moldova nu va fi niciodată Drumul robilor! Auzi, căpitane Oană? Eliberează robii!!! Dimineața de 17

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
acea clipă, cele două rânduri de săteni cu furci și topoare năvăliră asupra agresorilor. Încleștarea fu sângeroasă, dar scurtă. Lipsiți de experiența luptei, sătenii reușiră doar să doboare de pe cai câteva zeci de tătari, dar căzură, unul după altul, sub iatagane. Tătarii erau Încă uimiți. Lipnicul era primul sat care opunea rezistență, iar pierderile lor, În mai puțin de un sfert de ceas, ajungeau la peste o sută de luptători. Dar din urmă soseau mii de luptători, care Împingeau hoarda Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
fără viață. Cei lângă care fusese aruncat Încercară să prindă o bătaie de inimă sau un firicel de răsuflare, dar nu auziră nimic. Amândoi erau priviți cu un imens respect, fiindcă fuseseră torturați. Și dacă nu fuseseră Încă ciopârțiți cu iataganele, Însemna că nu spuseseră nimic, că urmau alte torturi, dacă până În zori Își mai reveneau. Și după un timp, care putea fi o zi, o lună sau un an, Bogdan Gâlcă Începu să tremure. Cei din jur se speriară la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
oștenii, lăsând spațiu liber arcașilor. Cei ce rămăseseră În viață din primul corp de atac al hoardei căzură sub săgețile moldovenilor. Grosul oastei tătare se organizase și desfășura un atac Învăluit asupra lui Ștefan. Mamak gonea pe flancul stâng, cu iataganul scos, urmat de purtătorul tuiului negru care indica prezența unei mari căpetenii. Centrul, sub comanda lui Eminek, pornise și el În aceași direcție. Iar În dreapta, Oană desluși un luptător pe care Îl mai văzuse undeva. Da, era arcașul de la Veneția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
până acum pe Eminek și nimeni nu va Învinge Hoarda de Aur! răspunse tătarul, dând pinteni spre călărețul cu mantie albă, purtând semnul scutului și al spadei. - Ești nebun! strigă din nou Amir, răsucindu-și calul pe loc. Apoi scoase iataganul și Îl roti deasupra capului, semnalizând retragerea luptătorilor Bordjighin. Oamenii lui se desprinseră din Încleștarea cu trupele moldovene, săriră peste movilele de cadavre și se lansară la galop spre conducătorul lor. Amir amână ordinul de retragere, fascinat de ceea ce urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
să li se cruțe viața. Ei fură Înconjurați și dezarmați de luptătorii spătarului Albu. În centru Însă, lupta continua cu Înverșunare. Eminek, alb de furie la vederea lui Mamak prizonier, se năpusti asupra lui Oană cu o lovitură rotită de iatagan, care ar fi trebuit să-i zboare capul. Oană nu Încercă să pareze lovitura, așa cum se aștepta tătarul, ci doar o devie cu garda spadei, suficient pentru ca tăișul să alunece sub brațul tătarului, pătrunzând pe sub platoșă. Eminek se aplecă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-i zboare capul. Oană nu Încercă să pareze lovitura, așa cum se aștepta tătarul, ci doar o devie cu garda spadei, suficient pentru ca tăișul să alunece sub brațul tătarului, pătrunzând pe sub platoșă. Eminek se aplecă În șa cu un geamăt, schimbă iataganul În mâna stângă și răsuci calul spre Oană. Ridică brațul pentru o lovitură piezișă, dar fu surprins de spada mai rapidă a moldoveanului, care despică parcă fără nici un efort platoșa de piele Întărită cu oțel și coborî cu o tăietură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
realist. În termen de patru sau cinci ani, toate acestea erau absolut posibile. - E bine... spuse Clarvăzătorul. - Și Oană? Întrebă mongolul. - Oană va muri, spuse Clarvăzătorul. Nu știu exact când și nici unde, dar am avut viziunea lui, căzut sub iataganele ienicerilor. Va fi Într-o iarnă, căci zăpada era Înroșită de sânge. Mai mult decât atât, moartea lui Oană va slăbi enorm puterea lui Ștefan. Nu vor trece mai mult de șase luni de la uciderea căpitanului, și voievodul va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
apropiere. Ce se Întâmplă În spate? Spătarul nu mai fu nevoit să răspundă. Cinci săgeți roșii țâșniră spre cer. Atac asupra voievodului! Mențineți pozițiile! - Doamne, ajută-ne Doamne, dacă ne vezi pe ceața asta... șopti spătarul, blocând o lovitură de iatagan și tăind rapid, orizontal, pieptul unui spahiu. Călăreții din jurul lui simțiseră, Însă, că se Întâmpla ceva grav. Din flancul drept, comisul Toader trimise curieri spre voievod. Flancul stâng ceda. Din cinci mii de călăreți, comisul mai rămăsese cu jumătate. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
lăsa, Doamne... murmură și comisul Toader, asemeni spătarului Albu. În tine ne e nădejdea, Dumnezeule, că Îți Înălță măria sa mănăstiri În toată Moldova... În partea centrală a bătăliei, peste cinci mii de răzeși zăceau Împunși de sulițe și tăiați de iatagane. Pedestrimea moldoveană era copleșită. Lupta dura deja de peste patru ore. Săbiile se ridicau mai greu, scuturile cădeau din mâini de oboseală. Dar, pentru luptătorii experimentați, ziua abia Începea. Săgeți aprinse porniră din mijlocul răzeșilor. Pierderi grele. Avem nevoie de ajutor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
la sabie, retragere! Nu lăsăm pe nimeni În viață! Cei cinci sute de Apărători rămași, Împreună cu cei trei sute de Apărători În rezervă, porniră În atac de linie, săriră peste flăcări și se prăvăliră asupra Cuceritorilor. Lupta fu Înverșunată. Săbii și iatagane erau mânuite cu iuțeală. Ambele grupuri stăpâneau la perfecție arta sabiei și a manevrelor de cavalerie. Dar loviturile de catapultă, focul și atacurile repetate ale Apărătorilor, răsăriți Întotdeauna din altă parte, făcuseră ca avantajul numeric să dispară. Nu mai rămăseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Soliman. Domnitorul fusese scos din luptă vreme de mai bine de un ceas, iar armata otomană era Într-o ofensivă imposibil de oprit. Trupele moldovene erau cuprinse de haos. - Semnal către răzeșime! strigă Oană, parând cu garda spadei lama unui iatagan, răsucind apoi Încheietura și zburând, cu vârful, capul unui Cuceritor. Retragere ordonată, un pas! Stegarul Isailă nu-și crezu ochilor. Și totuși, era adevărat. Săgeata roșie indica retragere cu un pas. Ridică sabia și strigă: - Semn de la măria sa! Retragere un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
fi strânși morții noștri și ai dușmanilor... , se auzi vocea curierului, luată de vânt. - Și, când Întoarse calul că auzi ceva, poate un semnal, Îl străpunse un ienicer cu sulița În umărul drept. Și năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar căzu, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ai dușmanilor... , se auzi vocea curierului, luată de vânt. - Și, când Întoarse calul că auzi ceva, poate un semnal, Îl străpunse un ienicer cu sulița În umărul drept. Și năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar căzu, cu o săgeată În inimă. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
real. Ceva ce văzuse deja, cu puțin timp Înainte, În ziua În care fusese chemat În Încăperea În care se aflau Cei Patru Cuceritori. Sabia. Pe peretele dinspre Mecca se afla sabia Cuceritorilor. Era aceeași cu sabia din tablou. Un iatagan uriaș, cu mâner de aur și cu garda Împodobită cu perle. Iar perlele conturau semnul șarpelui și al săgeții. Așadar, profeția lui Nogodar Începea să se adeverească. Sabia exista. La fel Cei Patru Cuceritori. Iar acum apăruse acel tânăr cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]