281 matches
-
atins de tine?" Ștefan?!... Mira-m-aș! Haida-de! Lui nu-i scapă niciuna!... Jur! Să jur pe icoana Sfintei Fecioare?! țipă Voichița. Maria pălește: Adică... adică vrei să spui că Ștefan... Asta înseamnă că Ștefan te... Mai bine-i erai ibovnică, spune ea dezamăgită. Dacă nu-i ești încă, o să-i fii, zâmbește Maria, mângâindu-se cu gândul. N-ai grijă... Ca pe-o otreapă... Otreapă... Voichița, sumețindu-se, cu mândrie: De altfel, Măria ta să fie în pace. Mâine, în zori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost atât de frică. Veniți, veniți. E o căruță care pleacă acum și care ne ia și pe noi. N-a fost ușor să-l Înduplec pe țăran. Iertați-mi În drăzneala, domniță, a trebuit să-i spun că sunteți ibovnica mea și că vrem să petrecem câteva ceasuri plăcute, departe de ochii stăpânului. Ce puteam să-i spun altceva omului, cum să-i explic de ce ne ascundem? Iertați-mă, oamenii sunt bănuitori, se tem de Adalbrecht ca de o adevărată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
liziera pădurii cu care se prelungea parcul orașului, tăcuți și sfioși, așezându-ne pe pajiștea care cobora spre șoseaua de Alba, unde printre rarele case se înălța, mai trufașă, cea despre care mergea vorba că i-o dăruise un ministru ibovnicei lui rurale; trântiți unul peste altul, piept la piept, ochi în ochi, eu în orice caz dispus să-l devor de plăcere și, mai ales, doritor să împietrim așa, odată cu timpul. Aceleași manevre le-am întreprins, dar fără melancolie de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
până la Bârlad, de acolo urmând să plece cu trenul spre front. a.j. Fuga de armată cu trăsura! Ar fi o minciună gogonată să afirmăm că toți bărbații acelor vremuri au lăsat la repezeală sapele, greblele, furcile, coarnele plugului, nevestele, ibovnicele, copiii și au plecat cu cântec Înainte la război. În primul rând, documentele descoperite acum de subsemnatul, autor al acestor rânduri, contrazic uneori flagrant scenariile de film cu tineri sau mai puțin tineri care defilează cu sergentu-n frunte. Va fi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
că vârsta anterioară a fost abolită complet: „Ia ieși, maică, ia ieși, taică,/ Să vezi maică, ce-ai scăldatu,/ Ce-ai scăldat, ce-ai d-umbăiat!/ Ți-am adus leu legatu,/ Viulez, nevătămat!/ Nimeni nu-l auzeară./ El avân’ d-o ibovnică,/ Ibomnica l-auzeară,/ Furca din brâu lepădară,/ Tare-afară mialerga-ră” (Lupșanu - Călărași). În basme, pregătirea pentru drum include turta de cenușă plămădită de mama eroului, aceasta fiind hrana lui pe tărâmul infernal; în cazul în care flăcăul ar mânca merinde găsite în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
chipului este asociată aici dimensiunii acvatice, predestinate a eroului. El apare sub protecția mării, fapt ce îl va ajuta să depășească proba inițiatică. „Duhul de mare” surprins de tânărul arcaș vorbește dublului său uman și scapă oferindu-i sora drept ibovnică: „-Stai FătFrumos,/ Nu mă săgeta,/ Căci noi am fost nouă frați,/ Câte-și nouă săgetați,/ Numai eu și-o sor mai mică,/ Cu soarele potrivită,/ Fi-ți-ar ție dăruită.”( Grădiștea - Ialomița) sau fălindu-se cu natura sa eternă: „-Niță
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
categoric și de informatorii pentru basm: „Așa erau pictate... Așa lăsat[e] dă Dumnezău”. Maternitatea fabuloasă este promisă și întotdeauna îndeplinită. Pruncii minunați declanșează inițierea propriu-zisă, ce survine ulterior nunții, ca efect al răutății celor apropiați. Surorile invidioase, mama soacră, ibovnica părăsită de împărat primesc o funcție modelatoare a traseului ritual, dimensiunea lor negativă provocând ieșirea neofitului din social prin repudiere. Scenariul parcurs a posteriori trece prin mutilarea inițiatică, rătăcirea de lume, moartea ființei istorice și reintegrarea consacrantă, toate cu supramarca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mă boieri ispitiți?/ C-am vânat o ciută lină,/ Ciuta dede jos de vad;/ D-aia-i murgul asudat,/ Șoimii-s vineți feșteliți,/ Ogari dalbi îs obosiți!/ Strigă fata Giurgiuleancă:/ - Nu-l credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și-i cale de două zile/ El o calcă în două zile/ (...) Vasile, bun bărbat/ El așa d-o cuvântat:/ - Taci tu fată Giurgiuleancă/ Din vârful Giugiului,/ Că de m-oi sui la tine,/ Zău că mi-i păți-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fata care-l acuză de minciună îi cunoaște acțiunile aparent în mod inexplicabil: „În pozunar îl căta/ Odoarele că-i găsea;/ La degetu-i se uita/ Și inelul că-i vedea;/ Ișlicelu-i răsturna/ Și cununa-i strălucea./ Iar Sandul, dacă vedea,/ Ibovnica le spunea,/ Acasă c-o aducea/ Și cu ea se cununa/ De se ducea pomina” (București). În felul acesta vânătoarea rituală devine „alegorie a unui scenariu erotic” care în absența legăturii totemice ciută - fecioară nu poate fi înțeles. Această observație
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în Groapa, la numai un an de închisoare. Paraschiv e prins din nou, prin denunțul unuia, Sandu, din banda lui, și de astă dată se anunță o sentință grea fiind vorba și de asasinarea lui Bozoncea, fostul șef al cetei. Ibovnica oferă trupul ei apetisant gardienilor și îi facilitează evadarea. Boale și doftori Nu te juca, soro: boala n-alege! O damă către Regina Elisabeta Nu toate personajele literaturii noastre sunt sănătoase tun. Multe cad bolnave. Dintre ele însă, unele se
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
mici și verzi, cu părul roșu ca focul... Oho! frumoasă fată... ce cauți așa... ce! c-am spânzurat pe tata - tău... popa blestemat! Râzi tu de el... Ce-ți pasă ție... tu cu noi ai să trăiești... ai să fii ibovnica mea, puiule! Hehehe! zise el râzând și abia ținîndu-se pe picioare... Cum îți par eu, fata mea? Frumos, hai?... frumos băiat... chipos m-a făcut mama... roșu colo... hehehe! și-i place baiatul frumos și roșu fetei celei albe... așa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prea preocupat de problemele militare pentru a se mai interesa de amănunte ca legea și ordinea. Tenzo și complicii lui făceau tot ce le poftea inima: jucau jocuri de noroc, măcelăreau și mâncau vaci și găini pe pământ sfințit, țineau ibovnice și transformaseră altarul Într-un depozit de arme. Ce-a mai făcut banda lui Tenzo În seara asta? Întrebă Shinshichi. Sătenii Începură să vorbească toți odată. Reieși că bandiții Încerpuseră prin a lua lăncile și halebardele din altar. Beau sake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se mai abătuse de pe acest drum. Nici nu avea ce să regrete, fie și de-ar fi fost ca viața să i se sfârșească În chiar acea zi. Dar ceea ce-l Îndurera cel mai mult era faptul că Oyu devenise ibovnica lui Hideyoshi. Ca frate al ei, simțea Încontinuu mustrări de conștiință. La urma urmei, Oyu fusese cu el În momentul crucial când Își alesese propriul ei drum. Vina era a lui, nu a surorii sale. Își făcea griji, În secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
latura lui sacră, dar cu o îngrămădire de subtilități formale care împiedică demonstrația. Retorica amoroasă este, în genere, inventivă și deviază sistematic trubadurescul salut d’amour spre o poezie de pură incantație. Conachi a scris o retorică poetică de dragul unei ibovnice cu priviri concupiscente, Z. ambiționează să compună un „fals tratat de gramatică”, unde studiază trecerea nudurilor prin adverbe, mișcarea doamnelor prin (sau în) morfeme, sufixe și desinențe. Horia Zilieru are curajul de a rămâne un calofil, în accepțiunea elevată a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
toate părțile lui esențiale. Tipurile? Rolul lor nu este clar definit: Rada, Floarea, Spiridon au o contribuție indecisă la acțiune și totuși profilează în peisaj siluete precise și pitorești. Îi vedem, chiar dacă nu prea știm ce fac. Frumoasa Floarea este ibovnica preotului Spiridon, îl iubește pe ciobanul Bujor și probabil că-l iubește și pe Stan, de vreme ce nu-i poartă pică pentru că a lovit-o cu cuțitul: pentru noi, ea este un tip fermecător de tânără sălbatică, iubitoare și blândă, așa cum
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
1546. O listă a bastarzilor - recunoscuți uneori de părinții lor naturali, adăpostiți (rar) la Curte, alături de frații legitimi, de câte un tată neatent la conveniențe, precum Mihnea Turcitul, care l-a crescut lângă el pe Radu Mihnea, făcut cu o ibovnică, Vișa, urcați - câteodată - printr-un concurs fericit de împrejurări (forța unei partide bierești, ce îi propulsa după ce-i afla ascunși prin țară - „Bieții oameni!”, va exclama Nicolae Iorga - sau pribegi, acțiuni ale unor „vecini” puternici care îi protejau ca pretendenți
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Bogdan, frate cu Alexandru cel Bun) - și cu Mihai Viteazul, fiu [venirea lui pe lume a stârnit mari și lungi dezbateri între învățați] al Voievodului Pătrașcu cel Bun - cel care își deteriorase „imaginea” la înalta Poartă din cauza numărului mare al ibovnicelor - și al Teodorei [Tudora] Cantacuzino, soră a lui Iane banul. Oltea (de fel, probabil, din țara de Jos, de pe Valea Trotușului; se știe că Ștefan cel Mare a ridicat, prin 1493-1494, o biserică la Borzești „întru pomenirea răposaților înaintașilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dincolo de Dunăre, în Dacia, colonie romană 346. Radu, fiul Vișei (istoricii sunt în dispută dacă această Vișa, sora comisului Bratu, care i-a făcut lui Mihnea mai mulți copii, a fost ori nu a doua soție a lui sau doar ibovnică), a scăpat de „turcirea” ce pare să fi fost molipsitoare în familia lui Mihnea (el moare în 1601 - avea numai 36 de ani-, probabil la Istanbul). L-a salvat maică-sa - zice cronicarul: „După mazâliia lui Gavrilă-vodă, au dat domniia
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îl deranja mai puțin onoarea imaculată a fiicei sale (înșelată în văzul tuturor), ci, incomparabil mai mult, faptul că ginerele său (indiferent de credința pe care ar fi trebuit să i-o arate soției) se apucase să o ajute pe ibovnică să scape de sărăcie, transferându-i felurite bunuri: șase pogoane de pământ (pe care tot oamenii lui Dumitrache - martorii știu acest lucru - sădiseră viță de vie; locul plantat începuse a fi cunoscut chiar sub numele de „via Tudorei”), șase boi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-l taie", până la "filosofia bășcăliei", tot acest specific național atestă lipsa unui mit românesc al iubirii, a conștiinței tragice, lipsa harului pentru asceză sau sfințenie: "e semnificativ că l-am canonizat pe Ștefan cel Mare care a umplut Moldova cu ibovnice". Românii, drogați de pulberea toxică a utopiei comuniste, au preferat să fie "înțelepți", adică un "amestec de șmecherie, de lipsă de caracter, de abilitate, de oportunism, de precauție, de gol sufletesc", aplicând metoda "astupării urechilor". Și asta chiar în zilele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cap", fie și cu cele mai nasoale, ar fi fost ceva de neiertat. Se pare că era singura lui slăbiciune cunoscută. În clipele de rătăcire se temea - vag, de altfel - că va veni odată ceasul său și una din aceste ibovnice l-ar putea face să plătească, într-o bună zi, pentru toate celelalte. Ultima pe tapet se numea Rosalie. Avea o față și un zâmbet de rozătoare, lucra la biroul de cumpărări, nu purta niciodată fustă și nu se încălța
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
inimii și contopirea se realizează, instantaneu, prin fulgerarea unei priviri. După altercația cu suveranul, înțeleptul moare, de bătrînețe, în apele Gangelui (Ganga). Mergînd să vestească cetății moartea înțeleptului, o reîntîlnește pe iubita dăruita de destin. Dar ea e dorită că ibovnica de suveran, care, de aceea, îl supune pe îndrăgostit celor mai crunte chinuri (i se scot ochii, i se taie limba, e jupuit de viu). Finalul e previzibil, în ordinea doctrinei predicata în român: "Sufletul avu senzația unei ușurări înălțătoare
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
Devenind bărbat, văzu o fecioara care, fulgerător, din privire, îi plăcu. Dar, fatalitate, o pierde. O uită o vreme, copleșit de îndatoriri legate de desăvîrșirea intru cele ale scrisului pe tăblițe. Tîrziu de tot, află că sortită e una din ibovnicele regelui. E ucis în drum spre ființă dăruita de legile tainice. În episodul român, eroul e logodit și, apoi, căsătorit, la vîrste fragede, de părinți. A studiat, ani mulți, filosofia. Soția îi dăruiește un copil, apoi alți doi. Brusc, iluminat
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
Totul este o chestiune de timp, - lichidarea lor. Și mai e ceva. Musulmanii pot să-și ia neveste câte vor și pot. Femeia rămâne obiectul de la 1400,... după Cristos, să fim bine înțeleși. Creștinul... doar o nevastă, și-atât. Amante, ibovnice, câte vrei. Ipocrizie în toată regula. Și să nu uităm că relația cu o singură femeie este garantată chiar de religie. Mai ales la catolici. Nu zice franțuzul, pus în dificultate, cu umorul lui: în lipsă de altceva mai bun
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
5. EMINESCU UNGUR. Eminescu adevărul este că vorbea cam stricat. Eminescu adevărat. Și scria cam stricat. Și noi am crezut, la început, că era grec, fanariot. Sau turc, de unde și porecla cu Emin-aga. Sau, mă rog, Emin-Pașa. Pînă și asta, ibovnica lui, una Veronica, numită așa pentru că, probabil, avea boli venerice, oh, daa, era o femeie ușoară, îl poreclea cu porecla asta. Cică îl dezmierda! Hait, dar cum să alinți pe cineva c-o așa o vorbuliță? Cum să-l răsfeți
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]