277 matches
-
de stejar,În dimineța lină,să-și facă sanctuarDar soarele-n cețuri se-nchidea.S-a îmbrăcat în ploaie și îl doare,Colindă-n tăcere grădină cu urzici,Si cercetând cu ochiu`critic,aiciîsi cântă imnul de-ntomnare.Tu sfinte flori ibovnice-ai pictat,În alb și galben,vestale-crizanteme, Pe fata toamnei, ruginii embleme, Zac acum în templul sfărâmat.Când iarnă te-a citat la judecata,O adiere de-arome vag crizantemale,Înmărmuresc în cercuri de petale,Iar toamnă este ... XII. POEZII
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
altele ilustrată și de faimosul vers coșbucian: „Răbdăm poveri, răbdăm nevoi” (la acea vreme țăranii vroiau cu ardoare pământ, fapt evidențiat de miezoasa scenă din romanul Ion, în care Ion al Glanetașului se apleacă și sărută pământul ca pe o ibovnică; astăzi, pământul tot mai înstrăinat al țării vrea țărani). Dar să-l ferească Dumnezeu pe oricine de furia îndelung răbdătorului român, pornit fie să se răfuiască (mai puțin) cu moșierii autohtoni și (mai mult) cu câinoșii arendași, așa ca în
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381050_a_382379]
-
circulau pe cale orară, iar amanții, logodnicii sau iubiții, singuri ori însoțiți de tarafuri lăutărești cântau sub ferestre, cu sfâșietoare ah-uri și of-uri versuri ca acestea: Frunză verde și-o lalea N-am cuțit că m-aș înjunghia Văzînd ibovnica mea Pe brațele altuia... În 1828 întemeiază o nouă familie răpind-o pe frumoasa Anica, nepoata stareței Platonida de la Mănăstirea dintr-un lemn. Din această legătură, niciodată legitimată, rezultă un copil, Gheorghe care a murit la vârsta fragedă de trei
ANTON PANN (SCURT REMEMBER SENTIMENTAL) de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371099_a_372428]
-
dușman, unui mare bandit, unui vechi contrarevoluționar înrăit și nu recunoaște că a făcut spionaj. Are o atitudine obraznică. La confruntări, care au avut loc, care au conturat și au dat greutate materialului, el a avut o comportare obraznică. Nevasta, ibovnica, Tătărescu, toți bandiții cu care a fost legat, recunosc întâlnirile, ședințele secrete, problemele care au fost discutate; au fost restabilite documente, tot. Stârcea recunoaște. A fost pus față în față cu ei, iar Pătrășcanu tuturor le spune că mint. El
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
din casă) Iată-mă-s. Ce poftești? INTENT[ATIONEM] Erra! Aneta! D-apo-mi [vine] să te strâng de gât de dragă ce-mi ești. Doamne! tare-mi era dor să te văd. ANETTA Ție? Ia fugi încolo, ștrengariule. Ce-ar [zice] ibovnica de te-ar auzi? INTENT [ATIONEM] Care ibovnică? Cea grasă... Pthiu... trecut, nici vorbă nu mai este. ANETTA. Drept spui? INTENT[ATIONEM] Parole d'honneur! Ce-ți spun eu... Doamne mare gâscă era... și cine 294r dracu să ție // la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ATIONEM] Erra! Aneta! D-apo-mi [vine] să te strâng de gât de dragă ce-mi ești. Doamne! tare-mi era dor să te văd. ANETTA Ție? Ia fugi încolo, ștrengariule. Ce-ar [zice] ibovnica de te-ar auzi? INTENT [ATIONEM] Care ibovnică? Cea grasă... Pthiu... trecut, nici vorbă nu mai este. ANETTA. Drept spui? INTENT[ATIONEM] Parole d'honneur! Ce-ți spun eu... Doamne mare gâscă era... și cine 294r dracu să ție // la o gâscă... când are o turturică ici... ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și ochi Întunecați și posomorîți. Depinde dacă vrei să ai o căsnicie sinceră și deschisă. — Vreau! exclam. — Mi se pare corect. Riscu’ e că, dacă-i ceri să-ți spuie tot, te trezești că-l arunci drept În brațele lu’ ibovnică-sa. — Aha, zic numai ochi și urechi. Și... cealaltă opțiune care-ar fi? — Faci pă mortu’n păpușoi și trăiești În minciună tot restu’ vieții. Nici una dintre opțiuni nu mi se pare prea atractivă. Acum ne strecurăm pe Oxford Street
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Vasile, supranumit Don Bazil. Acesta e urmat pretutindeni, ca de o umbră, de „anormalul” Pulca, zis Pulca Animănui, întrucât, idiot, nu știe cine l-a adus pe lume și unde s-a născut. În alt așa-zis „hotel” stă o ibovnică a hoțului, Creața. Într-o cafenea sordidă apare și un personaj dintr-o lume diferită, avocat și scriitor excentric, în căutare de subiecte. După un timp „hotelul” Maidan ajunge în „mâna de fier” a unui ins care deschide aici o
STOIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
1546. O listă a bastarzilor - recunoscuți uneori de părinții lor naturali, adăpostiți (rar) la Curte, alături de frații legitimi, de câte un tată neatent la conveniențe, precum Mihnea Turcitul, care l-a crescut lângă el pe Radu Mihnea, făcut cu o ibovnică, Vișa, urcați - câteodată - printr-un concurs fericit de împrejurări (forța unei partide bierești, ce îi propulsa după ce-i afla ascunși prin țară - „Bieții oameni!”, va exclama Nicolae Iorga - sau pribegi, acțiuni ale unor „vecini” puternici care îi protejau ca pretendenți
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Bogdan, frate cu Alexandru cel Bun) - și cu Mihai Viteazul, fiu [venirea lui pe lume a stârnit mari și lungi dezbateri între învățați] al Voievodului Pătrașcu cel Bun - cel care își deteriorase „imaginea” la înalta Poartă din cauza numărului mare al ibovnicelor - și al Teodorei [Tudora] Cantacuzino, soră a lui Iane banul. Oltea (de fel, probabil, din țara de Jos, de pe Valea Trotușului; se știe că Ștefan cel Mare a ridicat, prin 1493-1494, o biserică la Borzești „întru pomenirea răposaților înaintașilor și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dincolo de Dunăre, în Dacia, colonie romană 346. Radu, fiul Vișei (istoricii sunt în dispută dacă această Vișa, sora comisului Bratu, care i-a făcut lui Mihnea mai mulți copii, a fost ori nu a doua soție a lui sau doar ibovnică), a scăpat de „turcirea” ce pare să fi fost molipsitoare în familia lui Mihnea (el moare în 1601 - avea numai 36 de ani-, probabil la Istanbul). L-a salvat maică-sa - zice cronicarul: „După mazâliia lui Gavrilă-vodă, au dat domniia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îl deranja mai puțin onoarea imaculată a fiicei sale (înșelată în văzul tuturor), ci, incomparabil mai mult, faptul că ginerele său (indiferent de credința pe care ar fi trebuit să i-o arate soției) se apucase să o ajute pe ibovnică să scape de sărăcie, transferându-i felurite bunuri: șase pogoane de pământ (pe care tot oamenii lui Dumitrache - martorii știu acest lucru - sădiseră viță de vie; locul plantat începuse a fi cunoscut chiar sub numele de „via Tudorei”), șase boi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
latura lui sacră, dar cu o îngrămădire de subtilități formale care împiedică demonstrația. Retorica amoroasă este, în genere, inventivă și deviază sistematic trubadurescul salut d’amour spre o poezie de pură incantație. Conachi a scris o retorică poetică de dragul unei ibovnice cu priviri concupiscente, Z. ambiționează să compună un „fals tratat de gramatică”, unde studiază trecerea nudurilor prin adverbe, mișcarea doamnelor prin (sau în) morfeme, sufixe și desinențe. Horia Zilieru are curajul de a rămâne un calofil, în accepțiunea elevată a
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
țărănească. Idealul uman pe care îl preconizează este „mandarinul rural”, „prințul-moșnean”, om vital, gospodar cu copii mulți și femeie credincioasă și harnică, nu cu totul auster în familie, din moment ce moralistul îi îngăduie mandarinului de a se bucura, cât poate, de ibovnice atrăgătoare și istețe. Când produce asemenea sfaturi, moralistul nu își ascunde o simpatică trufie: „Eu mă înalț tot mai drept, tot mai sus spre văzduhul albastru și limpede al speculației precise, neîndurate și - nădăjduiesc - al marii creații. Condiția primordială: menținerea
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
fugă de la bun început de către stăpînul haremului, comportamentul acestui domn prijeluiește un spectacol foarte hazliu: uriașul se furișează din nou, pe nesimțite, printre doamne și se lăfăie un timp în mijlocul lor, întocmai ca piosul Solomon printre cele o mie de ibovnice ale sale, deși junele Lothario încă se mai perpelește prin apropiere. Dacă întrezăresc și alte balene, vînătorii îi lasă de obicei în pace pe acești Mari Turci, care-și cheltuiesc prea mult energia ca să mai aibă destulă grăsime. Cît despre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prefera în cele din urmă, în locul ăstora doi, pe fostul matelot Batum, trimis de sovietul orășenesc, care măcar nu-și ascundea adevărata fire: avea năravul să bea, prădându-i pe cei cu cazanele de rachiu, trăia pe față cu două ibovnice deodată, iar dacă țăranii se luau de el când trăgea la măsea: „Dar n-ai dreptul să...“, le acoperea protestele cu hârâiala lui ilară: „Iată dreptul meu!“ și bătea cu palma în teaca enormă a mauserului de la șold, râzând în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
adormite. Ca într-un vis urât, schimbări se produceau îngrămădindu-se, contrazicându-se, făcând inutilă orice dorință de a înțelege. Într-o noapte de vară, într-un pătul cu fân, Batum muri într-un incendiu iscat de mucul propriei țigări. Ibovnica lui izbuti să scape. El, fiind prea beat, se încurcă în grămezile de fân. Cum putea cineva înțelege una ca asta? Omul care împinsese la moarte atâta lume pierise ca un simplu bețivan din sat, stârnind de-a dreptul milă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai curând prin hazardul unui oraș aflat aproape de front decât din nerușinare, iubiseră fără să se mai încurce în socoteli, deprinse cu bărbații aceia care plecau din nou la război și pe care moartea îi făcea să rămână iremediabil credincioși ibovnicei lor de o noapte. Femeia pe care o întâlnise Pavel era o astfel de ibovnică. „Târfă îngălată!“, șopti el în bezna bucătăriei unde îi făcuse patul prietenul lui, dar înjurătura asta încerca în realitate să impună tăcere unei confuze iertări
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se mai încurce în socoteli, deprinse cu bărbații aceia care plecau din nou la război și pe care moartea îi făcea să rămână iremediabil credincioși ibovnicei lor de o noapte. Femeia pe care o întâlnise Pavel era o astfel de ibovnică. „Târfă îngălată!“, șopti el în bezna bucătăriei unde îi făcuse patul prietenul lui, dar înjurătura asta încerca în realitate să impună tăcere unei confuze iertări. Concubina lui îi reamintea, prin însăși infidelitatea ei, de timpul războiului. Ea continua să trăiască
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la țeasta lui, da’ el țeastă nu mai avea. - Ia lasă, mătușă, nu mai grăiți, zise moale nevasta, care era însărcinată. - Ei, ce-a fost a fost, fie la dânsul, renunță Butiloaia. - Ia, amu a dat el peste calul vatavului. Ibovnică la bătrânețe i-a trebuit, să aibă cine-l stoarce de gologani. L-a scurs de zile. în vremea asta, tras de paraclisier, se auzi clopotul la biserică. Babele se opriră din sporovăit și, înfiorate, își făcură cruce. - Dumnezeu să
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în sală. S-a dus probabil să tăvălească vreo slujnică. Oftează din nou. Tot ideile lui taică-său. Îl pregătește pentru a îmbrăca toga virilă. Îl inițiază, zice el. Mâine-poimâine o să-l îndemne să umble cu efebi, ca să stârnească invidia ibovnicelor. Își aruncă ochii roată prin sală. Nici Aeserninus nu e aici, deși a promis solemn că vine. Deh! Asta e educația pe care o dă fiul lui Asinius Pollio nepoților marelui om de litere. Nu, în zadar îi caută. N-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și copiii în căruțe cu coviltir și plecau în grabă să ajungă acasă pe lumină. Alții, cu treaba gătată și cu chimirele pline de gologani, se cinsteau prin cârciumi, căutau din ochi ibovnice de-un ceas, se lăsau să uite de sine în scrânciob, călușei și lanțuri, puse în mișcare de cai. Sau se înghesuiau în barăcile de tras la țintă, unde li se promitea că se pot pricopsi cu o călimară, un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și vecinii, frații și străinii/ Ca câinii ce hârâriesc, ca porcii ce grohotesc/ Cu 99 de limbi împungătoare și străpungătoare/ împungeți-l, străpungeți-l/ De-l veți găsi la masă/ Cu văduve grase, cu fete frumoase,/ Să-i pară lui, ibovnicele lui/ Cățele burduhoase, scroafe răpănoase./ Cu 99 de cozi lovitoare și pălitoare/ Loviți-l, păliți-l, la Sempronia porniți-l/ Curând, mai curând,/ Astă seară, deseară,/ Astă noapte, de noapte..." încremeniți de groază, poterașii ar fi aruncat cât colo puștile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj fantomă". Totul capătă apoi culori patinate de vechime când Filip își amintește ritualul mereu repetat al descinderii în port a armatorului grec Dimitrios, în drumul său spre misterioasa lui ibovnică, Felicia, sechestrată în palatul păzit de doi negri. Fast oriental, descris cu desfătare verbală, ca la Mateiu Caragiale. Amintirile lui Filip se întrepătrund cu visele lui Carol. în visul acestuia din urmă, sfârșitul e tragic și învăluit în mister. în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și copiii în căruțe cu coviltir și plecau în grabă să ajungă acasă pe lumină. Alții, cu treaba gătată și cu chimirele pline de gologani, se cinsteau prin cârciumi, căutau din ochi ibovnice de-un ceas, se lăsau să uite de sine în scrânciob, călușei și lanțuri, puse în mișcare de cai. Sau se înghesuiau în barăcile de tras la țintă, unde li se promitea că se pot pricopsi cu o călimară, un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]