591 matches
-
Cum doriți cafeaua? Fără zahăr, că-mi pun eu. Săteanu își scoate căciula, fularul și scurta din piele îmblănită, agățîndu-le în cuier. Lasă zahărul! face el un gest spre Mihai, care s-a intimidat și vrea să pună zahăr în ibric. Femeile trebuie să fie dulci; cafelele, amare precizează Săteanu. Băuturile tari, mîncărurile consistente adaugă rîzînd, așezîndu-se în locul lui Mihai. Ia să văd cum mi-ar sta ca inginer... Căutați-vă alt scaun, surîde Mihai, încurajat de vorbele lui Săteanu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chibritelnițe brodate care nu mai conțineau de multă vreme chibrituri, cărți prea ferfenițite ca să poată fi vîndute la anticariat, vreo două albume de cărți poștale, o serie completă de ilustrații la opera lui Dickens găsite În cutii de țigări, un ibric electric nichelat, un portțigaret lung și trandafiriu, cîteva cutiuțe pentru ace (din lemn sculptat de Benares), o carte poștală cu semnătura doamnei Winston Churchill și un vas plin cu tot felul de monede străine... Arthur Rowe scotoci printre cărți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să fii secretară într-o bancă sau un birou de avocați. Probabil că, la urma urmei, a meritat să muncească pe brânci. Rămânea, însă, problema asta cu găinile. — Așa că, Mma Makutsi, povesti Mma Ramotswe așezându-se pe scaun în așteptarea ibricului de ceai de rooibos pe care i-l prepara secretara ei. Așa că m-am dus la Molepolole și am găsit locul unde au trăit oamenii aceia. Am văzut ferma și locul unde au încercat să cultive legumele. Am stat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cititorilor. În mod clar, revista ar fi mult mai accesibilă. Urmară câteva zile liniștite, în care, încă o dată, nu avură nici un client și putură să se ocupe de treburile administrative. Mma Makutsi își unse mașina de scris și cumpără un ibric nou pentru prepararea ceaiului de rooibos. Mma Ramotswe le scrise vechilor ei prieteni și aduse la zi bilanțul, pentru sfârșitul anului financiar. Nu câștigase o grămadă de bani, dar nici nu lucrase în pierdere, în plus fusese fericită și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
căcaturile, care nu te-omoară pe loc, nu, nu... mai încolo, când nu se-așteaptă nimeni... că-i scotocești prin apartament în lipsa ei, a văzut după semne, căpețele de lână, fire de păr lipite cu gumă de mestecat, ea pune ibricul cu coada-ntoarsă spre perete și l-a găsit altfel, avea și-un praf alb pe fund... că-i dai tu sau pui pe alții să-i dea telefoane de amenințare în timpul nopții, că ai antene prin care faci perturbații, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
apei, de tînguitorul scrîșnet scos de corpul șubrezit al hodorogitei baleniere. Ajunși la mal, cei cinci bărbați traseră barca pe nisipul moale, Își azvîrliră pe umăr cîteva butoiașe de lemn și puseră mîna pe cîte o pîlnie și pe un ibric ciobit de alamă. Apoi, glumind Încă, Împingîndu-se și rîzÎnd, porniră spre mijlocul insulei, deși nu străbătură Împreună mai mult de vreo sută de metri și se Împrăștiară deodată În direcții diferite. Oberlus așteptă pînă cînd nu mai avu nici o Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ceea ce căuta. Bărbatul, mic și oacheș, fără Îndoială o corcitură de indian și alb, cu părul lung și negru, nasul incaș și gura și ochii de european, stătea aplecat deasupra unui mic rezervor de apă și Își umplea butoiașul cu ajutorul ibricului și al pîlniei. Nu-l auzise venind și tresări speriat cînd Îl văzu apărînd ca picat din cer, chiar lîngă el. Deschise gura să strige, dar amuți terorizat cînd simți tăișul ascuțit al unui cuțit atingîndu-i beregata. - O vorbă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
admitea replică. Întinde mîinile. Celălalt ascultă pe dată, mut Încă de groază, iar Iguana, cu mișcări precise, Îi legă mîinile cu lanțul, petrecîndu-i-l apoi, În așa fel Încît să formeze un fel de laț, pe după gît. Ascunse În tufișuri butoiașul, ibricul și pîlnia și, dintr-o singură smucitură bruscă, aproape că Îl azvîrli la pămînt pe omulețul speriat, despre care nu se putea spune cu siguranță dacă se simțea mai Înfricoșat de insolitul asaltului și al capturării decît de monstruoasa urîțenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fiecare dată cînd simțea că se pierde în hățișul amănuntelor contradictorii a tot felul ele rapoarte și știri. Ușa s-a deschis fără zgomot și un băiat de prăvălie oacheș și subțiratic, cu un șorț rozaliu, purtînd o tablă cu ibric și cești, așeză pe masă în fața lui cafeaua cerută. Îl plăti înainte, după obiceiul lui, încuviință cînd băiatul spuse că va veni după tabla peste un ceas, ,,e bine, o iei de dincolo, ca de obicei". Nu era nici un obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
permiteți... Da, poftiți, da, sigur, îi răspundea doamna Olimpia și-l scotea pe "firicel" din biblioraftul din birou. Pe urmă iar alte rugăminți, plecăciuni, mâna lui mângâia încoace și încolo marginile biroului, dacă sunteți amabilă, dacă, îi cerea împrumut și ibricul. În concluzie făcea un ceai, un simplu ceai, avea el un amestec special, ceva care mirosea intens a busuioc, umplea tot biroul cu acel miros, mulți înghițeau în sec. Își bea ceaiul cu înghițituri mici, egale, închidea ochii, inspira profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
miros, mulți înghițeau în sec. Își bea ceaiul cu înghițituri mici, egale, închidea ochii, inspira profund, dacă strănuta sau tușea își cerea scuze în dreapta și-n stânga, bea toată cana foarte împăcat cu sine, apoi pleca la toaletă să spele ibricul, zăbovea mult, îl înapoia doamnei Olimpia cu mii de plecăciuni și mulțumiri, sclipea vasul metalic, era mult mai curat decât fusese. Rolă de calcul? O întrebă pe Carmina, ridicându-se de pe scaun și executând cu degetul mici cerculețe pe documentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de-a dreptul inofensivă. Ea îl privi deprimată, încărcată de reproșuri. Un gol, un vid interior creștea, îi presa toracele. Mă duc să fac o cafea, spuse Carmina și dispăru din încăpere. În picioare, lângă aragaz, cu mâna pe coada ibricului, mintea ei pendula în gol. Scoase cu gesturi mecanice ceștile din dulap, le așeză pe masă, apoi culese cu lingurița spuma, așeză din noi vasul pe flacără. Curând suprafața lichidului se umplu de spume, dese, mișcătoare, se cățărau pe pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mintea ei pendula în gol. Scoase cu gesturi mecanice ceștile din dulap, le așeză pe masă, apoi culese cu lingurița spuma, așeză din noi vasul pe flacără. Curând suprafața lichidului se umplu de spume, dese, mișcătoare, se cățărau pe pereții ibricului. Răsuci butonul aragazului. În timp ce aștepta să se depună zațul, privi jos pe fereastră. Mașina lui albă era acolo, parcată ostentativ în vechiul loc de odinioară. Și doar îl rugase de atâtea ori să-și lase în altă parte mașina. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fac baie, să-mi pun ciorapii, să pot să-mi beau cafeaua liniștită, să fumez o țigară, lucruri simple, să mă duc în bucătărie și să-mi iau mâncarea din frigider, să scriu la calculator, să-mi cumpăr tigaie și ibric și să-ți fac ție fular și șal și căciuli, nu-mi doresc decât să merg pe stradă încet spre teatru, să fiu sănătoasă, zi de zi, zi de zi... să fac clătite cu brânză de vaci și stafide, pilaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vis? Eu Însă, după cum bine se vede, lipsesc cu desăvârșire din visele lui Petru. De ce? Tocmai eu, grefierul lui. 4. „Vis la mare, la Venus. O cafenea pe faleză. Câteva mese albe sub umbrele de soare colorate. Domnul Leu plimba ibricul de alamă În nisipul Încins. Nemții de la Saturn așteptau cuminți să primească ceștile de porțelan alb În care domnul Leu avea grijă să pună mai Întâi o linguriță de caimac. Domnul Leu purta o cămașă bleu cu mâneci scurte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
baie și m-am îndreptat pe coridorul de cărți spre ușa bucătăriei. Era deschisă, neonul de un albastru electric proiectând o dungă pe podea și-n sus, pe cotoarele cărților de pe peretele din față. Am auzit sunetele scoase de un ibric, o linguriță de cafea zăngănind într-o cană. M-am aplecat pe după cadrul ușii. Scout. Ceva - nervii mei, sângele meu - tresări și încremeni la vederea ei, o fântână transformându-se în gheață și electricitate statică înlăuntrul meu. Ea mă văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pot trage capul înapoi, ridicând degetul mare și ștergându-și ochii pe când se întorcea cu spatele. — Nu te-am auzit venind, zise. — Coridoarele. Nu știam ce să spun. — Cărțile de pe pereți reduc intensitatea sunetelor, cred. Ea încuviință, cu fața spre ibric, așteptând să fiarbă apa. Am rămas amândoi acolo. Secundele se scurgeau încet. — Cum îți merge? — Binișor, zise ea. Cred că am reușit să stabilesc conexiunea laptopului. Am încuviințat din cap, chiar dacă ea nu mă putea vedea. — Asta-i bine. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care sunt faptele. Împinse cafeaua nefăcută deoparte. — Du-te naibii, Eric, bine? Du-te învârtindu-te, zise și mă împinse, ieșind din încăpere. Am rămas singur, uitându-mă fix la podea, uitându-mă fix la ușă. La un moment dat, ibricul care bolborosea se opri singur cu un clic puternic. Deasupra tunelurilor de cuvinte, la marginea coridorului din depozitul subteran al bibliotecii, o mare și rectilinie noțiune se oprește încet. Saltă și se-nclină ușor în molcomi curenți-întâmplare creați de puținii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un compliment, o ține Sena pe a lui, o să vă spună dînsa cînd o să ne întoarcem, sper că n-o să mă înțelegeți greșit, vă transmite că ne așteaptă pe toți sus înainte de-a ne lua tălpășița, zice gîndindu-se la ibricul pe care doamna Mina îl umpluse cu apă și îl pusese la fiert pe aragaz chiar sub ochii lui. — Spune-mi cu ce ai venit, se interesează domnul Președinte cu aceeași suspiciune, în timp ce ochii săi rămîn fixați asupra capotei deschise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
română. Ne-au băgat pe toți în aceeași oală, Poștașule, zice, trebuie să fii orb și prost ca să nu-ți dai seama. Așa este, dom’ Colonel, zice Poștașul căutînd din priviri o cîrpă cu care să apuce mînerul încins al ibricului. Potrivește-ți-o cum îți place, îi zice Bătrînul, privind la dulapul suspendat de deasupra chiuvetei. Ceștile sînt acolo, mai zice. Dacă Piticul ar auzi-o, s-ar răsuci în mormînt, repetă. Prea și-au băgat nasul peste tot, Libération
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
țiuit în urechi, dîndu-și în sfîrșit seama că este desculț, ai dormit fără ciorapi, să vezi dacă n-ai să faci iar o criză de prostată. — Ia să vedem cum stăm, zice Dendé, răsucind robinetul chiuvetei, slobozind apă într-un ibric de tinichea, privind în direcția holului spre Roja care așteaptă țeapăn în poziție de drepți, cu receptorul telefonului la ureche, și firul răsucit atîrnînd în aer. Gulie și Tîrnăcop se trîntesc de-o parte și de alta a mesei de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prin școală nu datorită lipsei de disciplină, ci în ciuda acesteia. Să îți explic cum am ajuns să îmi schimb atitudinea față de disciplină: Într-o zi am fost pe la mentorul meu, iar acesta m-a invitat la o cafea. A luat ibricul și a început să o toarne pe jos. Am sărit în lături ca să nu mă stropească și i-am strigat: "Stai! Așteaptă să îți dau o ceașcă!". Dar el turna în continuare. În timp ce priveam năucit balta de cafea de pe podea
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
fi ele, pe cine am iubi noi? Dacă vreți să știți, am vorbit despre serviciile noastre. — Și nimic de noaptea nunții noastre? — Puțin, zâmbește Cecilia. Îmi place de soția mea scumpă că este sinceră, o sărută Matei, în timp ce Cecilia lasă ibricul cu cafea. Stai să nu vărs cafeaua. O îmbrățișează și o sărută șoptindu-i la ureche: I-ai spus Leontinei cât de fericiți am fost în momentul apogeului dragostei noastre împlinite? —Obraznicule! — Dar eu n-am fost sinceră? se așează
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
veste că totul era bine în legătură cu el și că nu mai trebuia să se deranjeze să vină la el în vizită în ziua aceea, ca să-i facă de mâncare și să-i ia rufele la spălat, apoi își făcuse un ibric mare de cafea și rămăsese un timp, cu cana de cafea în mână, lângă fereastră, uitându-se afară, spre cerul în aparență gol, cu gândurile săltându-i aiurea între prezentul cenușiu, trecutul cu amintiri amestecate și viitorul indefinit. Fusese și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
îi explica el, căci, după ce râdea cu un râs superior, Camelia își continua manevrele de vopsire și adăugire... meșe în cap, sutiene speciale cu bureți, bureți speciali pentru fund... Plictisit, Bart se sculă și se duse la bucătărie. Puse un ibric mare cu apă pe aragaz, ca să facă o cafea. Realiză că iar începe o zi de plictiseală pentru relația lui cu Camelia, căci afară de meseria ei și de farduri, cu Camelia nu putea discuta nimic. Camelia nu suporta nici măcar să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]