234 matches
-
însă ideile lui Georg Lukács, pentru că nu exprimă dialectica relațiilor dintre realismul critic și realismul epocii socialiste. Cu volumul Semnele romanului (1971) V. își schimbă punctele de reper în critică, apropiindu-se de metodele formaliste. El urmărește aici momente ale iconoclasmului românesc în istoria romanului modern și vorbește, pe urmele lui Roger Caillois, despre mimesis și romanul-oglindă, face o incursiune comparatistă analizând replici românești, însă rămâne doar un cititor neatent și superficial al romanului modern, și nici nu poate renunța la
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
tabulae rasae al căror vid era înțeles ca infinită șansă de a învăța (numai de la ei!), stau în amfiteatru și săli de seminar, vin la consultații oricând nu sunt în clasă ori la bibliotecă, arhivă, librărie, operă, filarmonică, muzeu, expoziție. Iconoclasmul și activismul Stângii occidentale din anii ’60 au pus capăt acestei stări ideale. Greve, sit-ins, revolte, demonstrații, lupte de stradă și alte asemenea au destrămat violent (nu numai în sensul violenței simbolice) pacea aproape idilică a universităților din Vest, instituții
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Îi rămâne să actualizeze această potențialitate ca să atingă efectiv acest scop.” Așa cum tocmai am spus, Ambigua reprezintă pentru Stăniloae un pretext de a-l spulbera pe Origen și origenismul, ultimul socotit ca responsabil de toate ereziile creștine (arianism, monofizism, monotelism, iconoclasm); Stăniloae Îl consideră pur și simplu o formă de panteism păgân. El se sprijină pe monografia lui Peter Sherwood, The Earlier Ambigua of Saint Maximus the Confessor and his Refutation of the Origenism, publicată la Roma În 1955, criticând fără
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
asociez uneia sau alteia dintre semnificațiile atroce ale comunismului, drept pentru care am fost scandalizat la începutul anilor ’90, când i se propunea, cu străvechea noastră inconștiență, dinamitarea. Tare ne place să se-aleagă praful! De bună seamă, războiul statuilor, iconoclasmul în general, nu e invenția noastră și nici a vremurilor mo derne. E vechi de când lumea. Numai că, la noi, fragilitatea istorică, puținătatea isprăvilor sculpturale și deficitul teribil de monumentalitate agravează înmiit orice puseu de litofobie, dacă mi se permite
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sînt versurile. Versurile sînt schițe de adevăr sufletesc sau de idee (...) Pentru cei vechi, peisagiul nu avea însemnătate estetică. (...) În artă, peisagiul nu a intrat decît atunci cînd a fost intelectualizat. Un burghez nu simte frumusețea cîmpului decît ca pitoresc”. Iconoclasmul este expresia unei nevoi de purificare (aristocratică) a artei „murdărite” de utilitarismul burghez: „Întoarce mănușa frazelor pe dos cînd s-a murdărit pe față”. Curînd însă, va fi „întoarsă pe dos” și mănușa insurgenței. Constantin Beldie vede în această trădare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de a fi contribuit la formarea procedurilor, tradițiilor și sentimentelor care au fost implicate în acest episod. Un subiect pe care nu l-am abordat în mod explicit este relația controversată dintre pietatea religioasă și imaginile devoționale în Reforma Protestanta. Iconoclasmul protestant a făcut obiectul unui însemnat număr de studii în ultimele decenii. Oamenii de știință care scriu despre secolele XV-XVII continuă să exploreze întrebarea dacă atacurile protestante asupra imaginilor religioase și creșterea numărului de devoțiuni centrate pe imagini în Europa
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
de către un grup de clerici din care mulți trebuie să fi cunoscut bine acest caz. Pedeapsă pentru lovirea și deteriorarea unei imagini a Fecioarei era severă, dar foarte departe de spânzurătoare. Acest decret reflectă neliniștea sporită cu privire la blasfemia sub forma iconoclasmului distrugerea și deteriorarea imaginilor. Două cazuri, în Pisa și Mantua, au implicat evrei care, desi cu permisiunea ecleziastica, au distrus o imagine a Sf. Cristofor și una a Fecioarei cu Pruncul 109. Pedeapsă era uneori miraculoasă, ca atunci cand un bărbat
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
81 Giuliani, Bernardo di messer Lelio, 124 Giuseppe (că nume de botez), 33 granzi, 65 Grigore cel Mare, sfânt și papă, 54 Guicciardini, Francesco, 51, 66 Guilbert din Nogent, 49 Gumppenberg, Wilhelm, 74 Héloïse, 50 homosexualitate, 64 Iacov, sfanțul, 49 iconoclasm, 18 Iisus Christos, 56 Imola, 55 incest, 45 intenție, criminală, 50 Ioana d'Arc, 51 Iosif, sfanțul, 33 Iulian, jurist din sec. al VI-lea, 54 Iunona, zeița, 87 Iustinian, împărat, 54 încornoratul lui Dumnezeu, 33 îngeri, 28, 30, 31
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
prestuplenie i nakazanie Antonio Rinaldeski", în Dialog șo vremenem: almanakh intellektualnoi istorii, 6 (Moscova, 2001), 371-378. 11 R. Darnton, "It Happened One Night," New York Review of Books, 51:11 (24 iunie 2004), 60-64. 12 P. Mack Crew, Calvinist Preaching and Iconoclasm în the Netherlands, 1544-1569, (Cambridge, 1978); C. Eire, War against Idols: The Reformation of Worship from Erasmus to Calvin (Cambridge, 1986); M. Warnke, "Durchbrochene Geschichte? Die Bilderstürme der Widertäufer în Münster 1534/35," în Bilderstrum. Die Zerstörung des Kunstwerks, ed.
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
War against Idols: The Reformation of Worship from Erasmus to Calvin (Cambridge, 1986); M. Warnke, "Durchbrochene Geschichte? Die Bilderstürme der Widertäufer în Münster 1534/35," în Bilderstrum. Die Zerstörung des Kunstwerks, ed. M. Warnke (Frankfurt a.M., 1988), 65-98; L.P. Wandel, Iconoclasm în Reformation Zurich, Strasbourg, and Basel (Cambridge, 1995); și contribuțiile în Macht und Ohmacht der Bilder. Reformatorischer Bildersturm im Kontext der europaischen Geschichte, ed. P. Blickle, A. Holenstein, H.R. Schmidt și F.-J. Sladeczek (München 2002). 13 Vezi de exemplu
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
tabloul clinic al modernității. În arta picturală, bunăoară, asistăm la tranziția de la icoană la tabloul religios (e.g. înlocuirea perspectivei inverse cu perspectiva naturală, refuzul transparenței eshatologice a corporalității, inserția senzualismului în locul figurației hieratice, dispariția anonimatului și revendicările auctorialității), care pregătește iconoclasmul postmedieval. Cunoașterea filozofică se rescrie din perspectiva autofondării metafizice a subiectului (Descartes), prin conferirea atributelor tari cunoașterii tehnice și „gândirii calculatorii” (Heidegger), prin ancorarea certitudinii într-o criteriologie empiristă 1, contagiunea criticistă 2, gândirea antiteleologică și, mai ales, hegemonia metodei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
contează, sunt foarte puține lucruri de spus. Nu mai există un timp aparte dedicat comprehensiunii. Viziunea frumosului colapsează în vizuina obscură a experienței sublimului. Ochiul se fărămițează. Reapare, în schimb, nostalgia „tinereții fără bătrânețe”, ameliorată doar de legile televizuale ale iconoclasmului. Dimensiunea erotică a sublimului cu funcție de Ersatz nu este neapărat determinantă. Aceeași critică a „prezenței” și „identității” poate ajunge denunț estetic al reprezentării printr-o cenzură belicoasă a proporțiilor. Aici, problematica metafizică reapare sub o înfățișare mai generoasă. Războiul cubist
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al altei utilități: protejarea face trecerea de la economic la cultural și simbolic, prin intermediul istoricului. Se urmărește protejarea față de înstrăinarea economică, desigur, dar și față de "ofensa" timpului și de "amenințările" care apasă bunurile culturale din cauza utilizării masive, a consumului necontrolat, a iconoclasmului irațional (Dagens, Liot și Le Moigne, 1993). • Ce se protejează? Se protejează tot ceea ce a fost clasat, inventariat, arhivat și comandat, adică tot ce s-a capitalizat. Însă protejarea acestor bunuri are ca finalitate conservarea și restaurarea lor. În afară de asta
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
era o deosebire așa de mare față de ce va fi fost la 1479 sau la 1579. S. A.: Exact. Dacă te gândești la Villon, la Rabelais... V. N.: ...sau chiar la Michelangelo. S. A.: Bineînțeles. Apare mereu câte o rebeliune, câte un iconoclasm, câte un impuls de înnoire. Acest ferment al schimbării, pe care l-am salutat și eu în toate culturile cred că am o profundă afinitate cu el -, a fost salutar în societățile anchilozate deja la mai puțin de două decenii
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de scriitorul pe care l-am admirat prea mult. Admirația mea se va preface curând în ură sau dezgust. Nu-i pot ierta pe cei din care mi-am făcut idoli. Mai devreme sau mai târziu, în mine se trezește iconoclasmul” (I, 146). Să nu fie valabilă observația aceasta și pentru strămoșii săi, pentru neamul său? Spune Cioran: „Toată viața mi-a plăcut să calc în picioare tot ce-am iubit mai mult. Nu ne definim decât în opoziție cu idolii
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
poeților din boema literară italiană, după ce fusese contestată și apreciată, înălțata și coborâta, operă lui Leopardi pătrunsese în toate sferele vieții literare și se află, în mare măsură, în atenția tuturor, cu impetuozitatea unui veritabil fenomen pregătit să înfrunte deopotrivă iconoclasmul futuriștilor, detractările de orice tip și fragmentările sau limitările induse fără voie de emuli, care preferau, de la caz la caz, ori proza Micilor opere morale ori poezia Canturilor ori cugetările din Zibaldone, care preluau un element sau altul de imagologie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Berkeley, George, Essay Towards a New Theory of Vision, Dublin, Printed by Aaron Rhames for Jeremy Pepyat, 1710, disponibil online cu sprijinul Farmington Hills, Mich: Thomson Gale, 2003 în cadrul Bibliotecii Universității din Amsterdam. Besançon, Alain, Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky, traducere de Mona Anatoli, București, Editura Humanitas, 1994. Blackburn, Simon, The Oxford Dictionary of Philosophy, Oxford, Oxford University Press, 1996. Bloch, David, Aristotle on memory and recollection: text, translation, interpretation, and reception in Western scholasticism, Leiden
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
note de Andrei Cornea, vol. II, București, Editura Universitas, 1998. 77 Idem, Phaidon, în Opere complete, ediție îngrijită de Petru Creția, Constantin Noica și Cătălin Partenie, vol. II, București, Editura Humanitas, 2007. 78 Alain Besançon, Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky, traducere de Mona Anatoli, București, Editura Humanitas, 1994, p. 35. 79 Ibidem, p. 402. 80 "Sensibilitatea în act se rostește la fel ca și în cazul gândirii în act. Ele sunt totuși diferite, fiindcă agenții actului
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Sfânta Sofia din Istanbul În ciuda acestui fapt, lunga istorie a artei creștine a fost marcată la rândul ei de numeroase evenimente zbuciumate, ce aveau să evoce aniconismul iudaic și musulman, degenerat în cazul creștinismului în formele cele mai aspre de iconoclasm. Aceste conjuncturi au scos la iveală și numele unor reputați apărători ai cultului icoanelor, precum Sf. Ioan Damaschin sau Sf. Teodor Studitul, căruia i se datorează ideea că icoana reprezentarea vizuală a sacrului prin excelență, în viziune creștină nu reprezintă
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
creștine, care îmbina formele estetice ale elenismului târziu cu valențele spirituale ale creștinismului bizantin. Când, în sfârșit, arta creștină părea să își fi regăsit propriul făgaș evolutiv, avea să se petreacă unul dintre cele mai importante evenimente ale artei bizantine iconoclasmul 383, mișcarea inițiată și condusă de Leon al III-lea Isaurul (717-740) și Constantin al V-lea Copronimul (740-775) împotriva cultului icoanelor. Întinzându-se pe o durată de mai bine de un secol (726-843), mișcarea iconoclastă s-a încheiat în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
caracterul inefabil al lumii spirituale. Pentru contemporaneitate însă, teologul rus Paul Evdochimov întrevede o adevărată "criză actuală a artei sacre"510, ale cărei cauze nu sunt de ordin estetic, ci religios, și ale cărei urmări constau în declanșarea unui nou iconoclasm; refuzul icoanei și al contemplării ei mistice, conducând spre o implacabilă concluzie: În lipsa artei sacre de odinioară, nu mai găsești decât opere de artă cu subiect religios"511. În prezent, din aceste rațiuni și datorită unui proces accentuat de desacralizare
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Ancona, 2010. Berdiaev, Nikolai, Dialectica existențială a divinului și umanului, Editura Paideia, București, 2010. Berdiaev, Nikolai, Sensul creației, Editura Humanitas, București, 1992. Besançon, Alain, Eseuri despre lumea de azi, Editura Humanitas, București, 2007. Besançon, Alain, Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky, Editura Humanitas, București, 1996. Biedermann, Hans, Dicționar de simboluri, vol. II, Editura Saecolum I.O., București, 2002. Bîrzu, Zamfira, Monumente sacre opera de artă, Editura 3D Arte, Iași, 2007. Blanchy, Lara, Les expositions dțart contemporain dans
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Istoria esteticii, Editura Meridiane, București, 1972. Giorgi, Rosa, Symboles et cultes de l'Église, Éditions Hazan, Paris, 2005. Girard, René, Violența și sacrul, Editura Nemira, București, 1995. Gombrich, E. H., Istoria artei, Pro Editură și Tipografie, București, 2007. Grabar, André, Iconoclasmul bizantin, Editura Meridiane, București, 1991. Grenier, Catherine, L'art contemporain est-il chrétien?, Éditions Jacqueline Chambon, Nîmes, 2003. Grünberg, L., Prelegeri de estetică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1967. Guénon, René, Simbolismul crucii, Editura Herald, București, 2012. Guénon, René, Simboluri ale
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
creierul: descoperirile inovatoare ale unui prestigios neurolog, Curtea Veche Publishing, București, 2009. Nistor, Mihai, Fenomenologia sacrului, Editura Cantes, Iași, 1999. Oprescu, George, Manual de istoria artei: Barocul, Editura Meridiane, București, 1985. Otto, Rudolf, Sacrul, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002. Palade, Mihaela, Iconoclasmul în actualitate: de la "moartea lui Dumnezeu" la moartea artei, Editura Sophia, București, 2005. Peers, Glenn Trupuri imateriale: reprezentări bizantine ale îngerilor, Editura Nemira, București, 2011. Plazaola, Juan, Arte sacro actual, Biblioteca de Autores Cristianos, Madrid, 2006. Plazaola, Juan, L'Église
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
216 Revenind la exemplele extrase din lumea artei, din această ultimă categorie, reamintim existența așa-numitelor imagini de tip acheiropoietos (nefăcute de mână omenească), despre care istoricul de artă André Grabar susținea că aparțin eminamente categoriei sacrului. (Vezi André Grabar, Iconoclasmul bizantin, Editura Meridiane, București, 1991, p. 33.) 217 În procesul creației, artistul poate fi implicat în trei ipostaze desosebite: cea de copiator al naturii, de mediator între lumea materială și cea spirituală, respectiv în postura de geniu, sau de creator
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]