305 matches
-
vin și se aprind pe rând În ramurile-ntinse pe altare- Și te slujesc; dar, Doamne, până când?” Pune Divinității întrebări lipsite de pietate: Pentru ce, Doamne, atâta cruzime și atâta măcel în grădina Ta frumoasă? Căutător de Dumnezeu, cu porniri iconoclaste, Arghezi nu se dă îndărăt să-i facă Domnului chiar reproșuri grave, învinuindu-l că-și neglijează atribuțiile: „De când s-a întocmit Sfânta Scriptură Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură Și anii mor și veacurile pier Aici sub tine
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
că IUBIREA ar fi fost o păcătuire a celui îndrăgosti. Dar cum bine spuneau cei ce se aflau la masa cea de taină, când zarul a fost aruncat, să-i dăm cezarului ce i se cuvine, lui GEORGE, poetul imaginilor iconoclaste ale dragostei etene: Când am început să te sărut gura ta avea gustul fructului pasiunii. Totul era atât de activ și real De parcă doi îngeri Făceau dragoste pe limba mea. Atunci am înțeles de ce a păcătuit Adam!" Iar ca să nu
PARTEA A II-A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345876_a_347205]
-
poduri de mânăstiri. Ordinul călugăresc al benedictinilor distruge pe Monte Cassino ultimul Templu al lui Apollo, ridicând peste el prima așezare mânăstirească. Și în secolul al IX-lea continuă vandalismul. Un Claudiu, episcopul Turinului, se pune în fruntea unei mișcări iconoclaste, sfărâmând statuile, ștergând picturile murale, distrugând textele scriitorilor antici. Odon, abatele de Cluny, altădată iubitor al anticilor, într-un moment de exaltare, interzice studiul vechilor autori antici în mânăstiri. Papa Ioan al XVI-lea credea că Platon și Vergilui sunt
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347241_a_348570]
-
politice, Sfântul Vasile al Cezareei asupra problemei arianismului, Sfântul Ioan Gura de Aur la curtea imperială din Constantinopol, Sfântul Maxim Marturisitorul care a fost și pedepsit pentru asta și este modelul cel mai convingător, ca să nu mai vorbim de epoca iconoclastă. Dar nu trebuie zis că modelul unui Sfânt Părinte este să se opună puterii politice, ci doar atunci când este nevoie. Patriarhul Atanasie la Bizanț a făcut o mare reformă chiar înainte de problema palamită a energiilor divine necreate, în secolul al
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
fi adorator sau nu de icoane înlocuiește lumea credinței adevărate.Mai mult :lupta unor tipuri de icoane , față de altele: Din nartex până în absida altarului o mulțime de icoane împodobeau pereții încercând să acopere ca un simbol al apropiatei biruințe violențele iconoclaste asupra icoanelor în mozaic. Spunea cineva că dacă pe Dimnezeu nu-l vedem lămurit și nu suntem prea convinși că există ,pe diavolul îl vedem în toata măreția lui. La paginile 371-372 lucrurile sunt tranșate clar: pro sau împotriva icoanelor
DESPRE ADEVĂR , SENTIMENTE ŞI CANOANE ISTORICE de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377966_a_379295]
-
în această problemă, voi prezenta ca argument al cinstirii icoanei, față de interdicția mozaică a chipului cioplit, o prețioasă precizare a deosebirii între idol și simbol. El a fost făcut pentru prima dată în istorie de către Părinții Bisericii în timpul marilor contoverse iconoclaste. Prin ea a putut fi împăcată în conștiința creștină, contradicția aparentă din Vechiul Testament între interdicția chipurilor cioplite (Exod. 22, 4-6; 22, 25; 32, 1-4; Levitic 26, 1; Deuteronom 4, 19-20; 27, 15) și porunca de a se turna doi heruvimi
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378024_a_379353]
-
-o niciodată. Nici cînd era june. A cunoscut, e-adevărat, cîțiva boemi iluștri, s-a simțit bine în compania lor, a avut ce discuta, dar atît. Nu s-a lăsat contaminat. A preferat însă, observăm noi, boemia spiritului, una aparent iconoclastă, derutant disociativă, dar permanent supravegheată de rigoare carteziană. Repudiind precaritatea, dezordinea, mizeria. Bastonul cu mîner scump se vrea, de altfel cu toată scuza cochetă a purtătorului de baston, caduceu antiboem. Imagini cutremurătoare din începutul bolșevismului românesc. Gloata rufoasă și isterizată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gura-leului era o distanță enormă, dar, oricum, nimeni dintre cei care absolveau un institut de artă nu se gîndea la soluția... suprematistă. Peisajul plastic era unul liniștit, reconfortant de privit din mai toate unghiurile. De remarcat însă, imediat, că firi iconoclaste, răzvrătite chiar împotriva lor însele, negăsind împăcarea cu "stai, bre, că nu dau turcii!", optau pentru plecare. Plecarea într-un Occident al tuturor posibilităților și al tuturor riscurilor. Dacă îi avem în vedere pe Brâncuși, Brauner și, mai încoace, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
normă, când elementele culturii și societății sunt eliberate din configurațiile lor obișnuite și recombinate În imagini bizare și terifiante” (1968, vol. X, p. 577). Drept urmare, liminalitatea reprezintă un mecanism de „defamiliarizare”, care conduce la configurații noi, nu o dată grotești, violente, iconoclaste (1982, p. 27). Ca o sinteză a acestor observații, notăm caracterul reflexiv. Turner consideră că exagerările care apar În aceste constructe simbolice eliberate de constrângerile societas sunt „un mod primordial de exercitare a abstracției. Trăsătura exagerată este transformată În obiect
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
interpunerea (năvălirea) păgânilor, slavi și bulgari, între Dunăre și Haemus, reducerea teritorială a Imperiului și întreruperea legăturilor cu centrele bisericești din Bizanț, constituirea khaganatului (statului) avar în Panonia și încetarea legăturilor cu comunitățile creștine din Europa centrală și Italia, criza iconoclastă la Bizanț, infiltrarea unor alogeni în arealul locuit de romanici. 63 Până în secolul al IX-lea, materialele (obiectele) creștine sunt foarte rare, cele mai multe sunt produse locale, în secolele VII-VIII, obiectele creștine scad dramatic în Transilvania, Banat, Oltenia, teritoriile provinciei Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
directă dintre românii de la Dunărea de Jos și Imperiu (Bizanț) era mult îngreunată, întreruptă chiar, ceea ce a avut urmări politice, culturale și bisericești asupra evoluției lor. Apoi, în 726, edictul împăratului Leon III Isaurul a avut drept rezultat izbucnirea mișcării iconoclaste ce se va prelungi până în secolul al IX-lea, cu efecte izolaționiste. Totuși, în ciuda acestor evenimente, moneda bizantină, între 698 și 842, a continuat să ajungă la Dunărea de Jos, fiind prezentă în descoperirile numismatice din Dobrogea și nordul Dunării-de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de-atîtea idei, se dezvață de citit și începe să creadă din nou, mai întîi în imagine. Crede, cu naivitate, că se eliberează de constrîngerile a ceea ce numește "ideologie" printr-un nou cult al imaginilor, altfel spus iconologie, această ideologie înrăutățită. Iconoclastă, Reforma a ajutat la trecerea, în sensul lui Peirce, de la icoană la simbol. Ideoclaști, iconolatri, ne întoarcem de la simbol la icoană. Către un nou Ev Mediu. CONTRAREFORMA CATODICĂ Poezia nu este nici adevărată, nici falsă. Ea semnifică. Există și o
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
față de acesta, neputând fi vorba prin urmare de egalitate. În această perspectivă, conflictele inter-generaționale erau departe de a lipsi, iar acestea sunt o sursă interpretativă pentru situația politică a vremii, deloc lipsită de rezultate interesante. Trecerea de la atitudini nostalgice și iconoclaste față de autoritatea paternală la entuziasmări și înspăimântări față de vigori filiale caracterizează tensiunile generate de democrația ateniană, datorită egalitarismului apărut. Totuși, aceste tensiuni și importanța care li se acordă, în special în operele filosofice și cele dramatice, nu argumentează decât ideea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cognitive, a imaginii.) Identificăm aici continuitatea în orizontul cognitiv a celor două forme de descoperire a adevărului. Durand observa faptul că apare paradoxal progresul tehnicilor de proliferare a imaginilor, tocmai într-o civilizație care a dat dovezi constante de mefiență iconoclastă. Occidentul a suspectat mereu imaginea de superficialitate sau chiar de irelevanță endemică și totuși este principalul ei producător și consumator. Referindu-se la acest iconoclasm endemic, Durand vede aici paradoxul fundamental al imaginarului în Occident. Acest statut deficient al imago
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
confunda cu lenea și neglijența. Prin temperament și educație, eu unul (și cred că mai sunt mulți alții, nu-i așa?), nu prea gust nici promiscuitatea și nici refuzul săpunului. Afară de aceasta, oricât aș înțelege și chiar simpatiza diferite manifestări iconoclaste, există un soi de radicalism simplist al negației care ține și el de barbarie. Trebuie să fim solidari cu toate valorile de totdeauna și de pretutindeni ale civilizației. Asemenea solidaritate a spiritului cu propriile sale forme o exprimă atitudini ca
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un text care va veni să spargă ritualul, să strice schemele, să ne scoată din inerție, am avut o tresărire de fericire și curiozitate. Din păcate, În luna aprilie sau În mai, pe când Cornel era, se pare, În această dispoziție iconoclastă, n-am putut ține decât o ședință și a trebuit să amânăm dezbaterea propusă de el. Ca mai pe urmă să aflu, cu Îngrijorare, cum că Își schimbă tema și ne va aduce un cu totul alt text. Acum, din
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de pildă, coloana de la Erehteion, care, „sfruntat sustrasă de pe Acropole de Lordul Elgin”, „izbucnește, descumpănind ca o mustrare, în gelidul, asepticul spațiu de la British Museum”. Măreția artei grecești, conchide cu satisfacție nedisimulată neoclasicul H., nu poate fi umbrită nici de iconoclastele avangardisme ale lui Dalí și Man Ray, nici de publicitatea modernă care le folosește în scopuri comerciale. O mențiune specială merită eseul Corpul uman - „Défense et illustration”, care, în spiritul umanismului tradițional, trasează istoria imaginii corpului de-a lungul epocilor
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
opiniilor lui Émile Zola și adversar hotărât al „criticii clasice”. Fără a încerca totuși să realizeze un nou tip de critică, întemeiată pe datele științelor, alți colaboratori ai revistei supun unele aspecte ale literaturii române unei critici violente și adesea iconoclaste, cum procedează I. Găvănescul sau A. Lupu-Antonescu. D. M.
STIINŢE SI ARTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289930_a_291259]
-
spiritului” poeziei argheziene, înțeles ca unul daimonic (în sens goethean) și dedublat, sfâșiat de tragicul unei tensiuni (așteptare ori fugă) „fără deznodământ”. În Lumea, repovestită (2000) sunt reluate temele predilecte de cercetare, într-o scriitură critică alertă, mobilă, pe alocuri iconoclastă, care implică și cititorul, uneori prin ironie sau prin trimiterea la realități social-politice contemporane, cum se întâmplă în eseul Politica burții sau Un scenariu arhetipal, interpretare a Soacrei cu trei nurori de Ion Creangă. Se impun atenției studiul, amplu, despre
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
De ce s-a sinucis Urmuz?, APF, 1993, 3-4; Corin Braga, În lumea oglinzii, APF, 1993, 3-4; Sorin Vieru, Șapte motive pentru care s-a sinucis Urmuz, APF, 1993, 3-4; Constantin Cubleșan, Fantasticul absurd, ST, 1993, 3-4; Elvira Sorohan, Urmuz, ironia iconoclastă, RL, 1993, 45; Christian Bolog, Urmuz și labirintul, JL, 1995, 43-48; Cornel Munteanu, „Pagini bizare”, ST, 1996, 4-5; Elvira Sorohan, Urmuz și suprarealismul, JL, 1996, 49-52; Geo Vasile, Urmuz sau Estetica vidului, LCF, 1997, 24; Pop, Pagini, 9-16; Anca-Maria Rusu
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
coexistență a lor. Un medic sufocat psihic de țipetele unei mame pe care o ajutase la naștere se vede brusc proiectat în real prin accidentul ce era pe punctul să îl împingă spre sufocare fizică. Reflex al unei atitudini refractare, iconoclaste față de tradiția prozei anterioare, schițele gravitează în jurul acelorași date esențiale: adolescența (ca vârstă între inconștiență și naivitate) și bătrânețea (senilitate și decrepitudine), neputința comunicării între generații (Plecările absurde), toate constituind laitmotive ale aceleiași teme - alienarea individului printre semenii săi. Tendința
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
Primul val romantic - 1830-1840), considerațiile privind fenomenele extraliterare relevante pentru literatură fiind pentru epocile ulterioare țesute în substanța comentariului istorico-critic. Modalitatea de tratare aplicată e, dincolo de acest punct, unitară: pe epoci, curente și autori. Criticul nu se angajează în gesturi iconoclaste, nu simte imboldul de a-și personaliza viziunea prin frondă programatică sau prin atitudini demolatoare. Aportul lui, prețios, se vădește la nivelul înțelegerii. Întemeiat pe empatie, animat de dorința de elucidare, de revalorificare în perspectiva actualității, comentariul nu e niciodată
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
Emanciparea subiectivității auctoriale a impus noi practici discursive nu doar în filozofie și literatură, ci mai ales în artele vizuale. Centrul se identifică acum cu subiectul, iar opera acestuia se transformă într-o axis mundi. Eseul devine alternativa la tirania iconoclastă a „sistemelor”. Fragmentele de sens ale cotidianului sunt studiate cu mai multă atenție. Laborator al psihologiei sociale, eseul filozofic privilegiază raportarea oblică la totalitatatea experienței. Mai mult decât un simplu capriciu al oamenilor de litere, eseul și jurnalul răspund nevoii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dumnezeu îi apare misticului cu familiaritatea pe care psalmii biblici o emană. Freamătul viu al căutării Cuvântului se topește într-un limbaj alchimic. Precum Sf. Efrem Sirul sau Dionisie Areopagitul în lumea răsăritenilor, Angelus Silezius provoacă teologia simbolică cu metafore iconoclaste; Dumnezeu „este nimic și prea-nimic” (ist ein nichts und uebernichts, s. 111). Poetul aderă și la alte antinomii dogmatice: „Dumnezeu se întemeiază fără temei” (Gott gruendt sich ohne grund, s. 42). Este o afirmație care contestă definiția lui Dumnezeu ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
când rolul reporterului se va estompa în favoarea memorialistului. Scrisul pe care l-a desfășurat peste o jumătate de veac acest „trăpaș al condeiului” (Șt. Roll) îl poartă de la experimentele estetice ale avangardei, care vor patrona permanent libertatea frondeurului și imagistica iconoclastă, percutantă, la militantismul gazetarului și la succesele unei vedete în presa de mare tiraj. Efigia literară aparține desigur reporterului, sustras deliberat beletristicii pentru a-și exploata vocația, creându-se pe sine în cadrul unui gen în resurecție, emancipat de la frontiera literarității
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]