1,611 matches
-
Nicolae Manolescu S-ar părea că, pentru majoritatea oamenilor, arta nu e arta fără un dram de idealism. Cea mai puternică reminiscența clasicista în materie de gust este tocmai aceea legată, etic, de conceptul de bine și, estetic, de conceptul de frumos. Adevărul este, în schimb, indiferent, daca nu insuportabil. Cu toata vigoarea realistă a artei din ultimele
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
dintre barierele și obstacolele ce stăteau în calea înfățișării adevărului vieții, gustul dominant continuă a fi sensibil la "înfrumusețarea" realității în virtutea unui principiu pedagogic care ține la "educarea" celui care citește o carte sau contemplă un tablou. Mai mult: acest idealism desuet nu se sfiește să evoce adesea, în sprijinul său, argumentul, paradoxal în context, al adevărului reprezentării. Versul lui Eminescu despre cuvîntul ce exprimă adevărul, a fost, nu o dată, citat cu entuziasm de către adepții cosmetizării realității, pentru care urîtul n-
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
pentru că ar face apologia beției. O referință absolut întîmplătoare la revista Playboy îi oripilează pe profesori și pe părinți, care sar în apărarea virginității morale a bieților elevi, dar, totodată, dau buzna să cumpere cel dintîi număr al versiunii românești. Idealismul pe care l-am menționat încurajează o falsă pudoare, de care mulți nu sînt foarte mîndri. Mai întîi, pudoarea aceasta nu functioneaza decît atunci cînd operele sînt recente. Ceea ce i se reproșa lui Arghezi în prima parte a secolului, i
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
scoate, cofraje cu vagi trăsături de femeie, decât rutina săvârșită, metodic, pentru ceilalți. Angajatori antipatici, colegi băieți de gașcă, intruzivi și inoportuni, părinți care nu bănuiesc decât întâlniri amoroase acolo unde, de fapt, se naște o scriitoare, profesori care predau idealismul și practică parvenirea, schițe după natură, într-o lume în care fiecare se descurcă cum poate. Însă - efect perfid al învățământului politic sau tentație a eternului omenesc? - nimeni nu se mulțumește cu propria alegere, încercând să-i alinieze pe alții
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
aidoma. Numai că, dacă de facto acesta e un mare, imens chiar, naiv, de jure atitudinea lui e uimitor de sănătoasă. Spre deosebire de toți cei din jurul său, acest Titircă (al lui Camil Petrescu vreau să spun) înțelege exact esența actului artistic, idealismul său funciar (despre care vorbea atât de apăsat și Maiorescu). A pune semnul egalității între o situație din teatru și una din realitate e întotdeauna greșit. Chiar și atunci când asemănările sar în ochi. E o legitate a ficțiunii și se
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
s-a tocit cu desăvîrșire?" - Ci de mult se potrivesc astfel de interogații unor personaje din preajma noastră, departe de importanță unui N.Iorga și chiar de consecventă în exagerare a lui A.C. Cuza!). C. Rădulescu-Motru nu pregeta a refuza și idealismul etnic eminescian, dispus a arunca, acesta, toate neajunsurile obștii noastre pe umerii elementelor alogene: "Căci dușmanii noștri nu sînt în afară de noi, ci sînt în noi înșine, si ei nu se numesc nici evrei, nici greci, nici bulgăroi cu ceafa groasă
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
drept realități sau invers... Utopia fiind maladia cea mai profundă și mai secretă a genului omenesc. Secolul douăzeci i-a dat dreptate pe deplin lui Cervantes... Între Don Quijotte și "scutierul" său, Sancho Pança, individul, din popor, terre-à-terre, - ca între idealism și materialism, - are loc în perpetuitate dialogul speciei noastre întregi dintre obsedantele aparențe ale minții înfierbîntate de fantasme și biata lume de zi cu zi a celor din jur... Ca în dialogul nepieritor: "- Mare noroc pe noi, Sancho, să te
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
în ultimii ani, înnoire purificatoare. Într-un stil căznit (nici pamfletul, indiferent de miza lui, nu-i prea reușește, fiind vădit sub cota lui Adrian Păunescu și chiar a lui Corneliu Vadim Tudor), d-sa incriminează, dorindu-se "spiritual", "mania idealismului de dreapta (dreptaci)" și "eticismul moraliștilor de ambe sexe". Primii ani de după 1989 sînt cu năduf apreciați ca o epocă "în care cartea românească a fost uzurpată din tronul ei, stuchită fiind de fundamentaliștii de alba-neagra și înlocuită fiind de
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
aici, distincția, radicală, dintre conștiință și faptul despre care există o conștiință,... ce dont il y a conscience, mai clar. Obiectul conștiinței, oricare ar fi el (în afara conștiinței reflexive) se află, din principiu, în afara conștiinței: el este transcedent - contrar imanentismului, idealismului de tip Berkeley... "Ca regulă absolut universală, un lucru nu poate fi dat - în nici o percepție posibilă, cu alte cuvinte în nici o conștiință posibilă în general, - drept ceva imanent în mod real". (Ideen) * Raportul imagine-gîndire. Vezi și Sartre: L'Imagination
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
pe o cale industrială (bazată pe acel dispozitiv principal care era camera de gazare) un popor întreg, numai pentru vina de a fi fost ceea ce era, cum au făcut naziștii. În al doilea rînd, ideologia comunistă care se revendică de la idealismul filozofic hegelian, utopiștii sec. 19 și teoriile lui Marx, nu numai că nu era criminală ca atare, ci pornea inițial de la principii nobile, umaniste și progresiste, care au fost pervertite ulterior în practica socială, pe cîtă vreme nazismul nu putea
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
înțelepților zen - la vârste foarte fragede. Este vorba, mai întâi de toate, despre un mod de viață bine statornicit și despre un complex de atitudini în raport cu lumea și cu puterea birocratică, promovate și ele cu o rară consecvență. Despre un idealism "fără cauză" și despre un pragmatism al mijloacelor care dovedește o uluitoare eficacitate. Este vorba apoi despre o filosofie, concretizată într-o sumă foarte consistentă de crezuri (cele mai multe ale libertății, precum cele ale lui Steven Levy: "Toată informația trebuie să
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
în armonie. Important este însă faptul că realitatea diferențierii sociale nu este niciodată nici ocolită, nici tăinuită. Satul apare cu stratificarea reală și trecerea de la o categorie la alta nu e tocmai lesne de realizat. S-a vorbit totuși de idealismul transfigurării diferențierii sociale în nuvelistica de început a lui Slavici, citîndu-se ca exemplu, firește, La crucea din sat. Aici Ileana, fiica bogătanului Mitrea, îl iubește pe Bujor, o slugă în gospodăria lor. Și, după un mic incident determinat tocmai de
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
iubirii"? De aceea am putea reveni, ca de pe o treaptă superioară, la un înțeles filosofic al lumii. Cine știe dacă pe celălalt itinerar spiritul nu-și începe prea devreme cariera și nu rămîne închis în lumea lui, în tristul său idealism! Poate că se deschide aici o altă cale pentru filosofare...". Ceea ce demonstrează, dacă nu ne înșelăm, capacitatea, fie și latentă ori dibuitoare la începuturile afirmării sale, a celulei cerebrale românești de-a gîndi cunoașterea. Ceea ce reduce considerabil drastica sentință contrară
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
în care spiritul se integrează lumii, unei lumi care "nu se vrea văzută, nici înțeleasă, ci doar împlinită". O antifilosofie e totuși o filosofie! Cea românească, în duhul moderației noastre, e scutită de "exces", spre deosebire de gîndirea grecească antică și de idealismul german. Grecii n-ar fi avut trîmbițatul lor "bun simț" și nici chiar măsură, atîta timp cît au proclamat că "totul curge" sau că "totul e nemișcat", că universul e Unu și ceea ce nu e vizibil nu există. Avantajul viziunii
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
și puterea de creațiune - darul cel mai prețuit al unui scriitor - opera lui Caragiale ni se pare săpată într-un material puțin trainic. Timpul a început să-l macine încetul cu încetul. Lipsită de adîncime, de orice ideologie, de orice idealism, de orice suflare generoasă, plină de un pesimism copleșitor, de o vulgaritate, de altminteri colorată, ea s-a bucurat de prestigiul unei literaturi, prea actuale, dar va rămîne mai tîrziu cu realitatea unei valori mai mult documentare." E aprecierea de
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
ontologie proprie, pe care trebuie să faci efortul de a o înțelege. ș...ț Din acest motiv, cred că este falsă separarea într-o categorie care s-a și una care ar fi rămas scufundată într-un naiv și generos idealism academic. Valorile și atitudinile fundamentale continuă să unească ambele categorii, doar strategiile lor politice diferă. Unii cred că trebuie să practice îngăduința sau disprețul olimpian dintr-o poziție de exterioritate și superioritate, alții înțeleg să lupte pentru propriile privilegii dinăuntru
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
nu se oprește aici. întregul tipar erotic, întregul scenariu, este adolescentin. Jocul dintre aparența dezamăgitoare și forța interioară impresionantă, cu corolarul victoriei repurtate de cel aparent slab (bărbatul urît) asupra celui/celei aparent puternic/-e (bărbatul frumos sau femeia frumoasă), idealismul, dezbaterea "temelor mari", abundența opozițiilor, obsesia dezordinii creatoare, abuzul de substanțe stimulante (alcool și, eventual, nicotină; în România comunistă, oficial, nu există droguri, deci nici în romanele "realiste" ale lui Nicolae Breban), vocația pedagogică supralicitată (privilegierea tiparului de relație guru-discipol
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
relatări ale urmărilor românismului aplicat. Iluziile care-au însoțit prima fază a comunismului național i-au acompaniat se pare și pe cei plecați în exil după instalarea dictaturii proletariatului la București. A fi în răspăr cu realitatea se numește cîteodată idealism, altădată inadecvare. Autoarea acestor rînduri nu-și poate lua răspunderea de a da un nume tuturor acelor încercări cărora Corespondența secretă a exilului le e dovada, îl invită însă pe cititor la o călătorie alternativă: prin Trecut-au anii... a
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
Însă lucrurile sînt departe de simplitatea unei scheme istorice ori etice, împrejurare conștientizată pe deplin de poetă - și aici credem că rezidă un punct cu deosebire dureros al inadaptării sale. În fața unor aberații ale realului, poezia se repliază, resorbindu-și idealismele, transformîndu-le în propria-i substanță iremediabil dramatică. Jocul intelectual și sentimental pe trapezul civic cade în abisul deziluziilor, asupra cărora specificul liric poate referi cu acuitate. "Corabia cu poeți" e un simbol al împlinirii doar parțiale, adică al neîmplinirii: "Dar
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
a secolului al XIX-lea german cu privire la o poetică a "tipurilor": ea pornește de la Goethe, și, dacă Franzos este unul dintre multiplii receptori și "interpreți" ai esteticii acestuia, faptul dă măsura atît a substratului fertil pe care estetica weimariană, alături de idealismul filosofic romantic, l-a reprezentat pentru întreaga producție intelectuală a secolului al XIX-lea în Germania și Austria, ca și a valului epigonic și inerent simplificator pînă la falsificator pe care ea l-a susținut pînă tîrziu, pînă, de ce nu
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
un duet. Mă refer la acela dintre Alien și Predator. Suntem informați prin trailer că în lupta dintre cei doi monștri va fi amenințată existența speciei umane: "oricare câștigă, noi pierdem". Aflăm însă repede (măcar filmele anterioare dădeau semne de idealism) că oportunismul uman ne salvează: lupta e de fapt o vânătoare, în care predatorul e cel agresiv - activ, iar alienul încearcă să se apere. Noi - adică singurul personaj care rămâne în viață - trecem cât de repede putem de partea vânătorului
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
reacția individuală și subiectivă, pentru a căror revelare scriitorul recurge la tehnici și modalități nerealiste - fantasticul, onirismul sau fluxul de conștiință -, proprii esteticilor simboliste ori suprarealiste. Abordarea dualistă (amintind de vocația spiritului hispanic pentru sinteza contrariilor), care combină realismul și idealismul, raționalitatea și iraționalitatea, epicul și liricul, consonează cu dualismul presupus de însăși tema tratată, memoria fiind și ea un amestec de realitate și imaginație, de adevăr și "minciună", de fapt trăit și fapt inventat sau visat, de act exterior și
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
se împiedică în convenții, că vede de multe ori „altfel“ cutare personaj care dobândise , prin perpetuarea unor locuri comune despre el, o anumită imagine consacrată. De multe ori aceasta e înlocuită cu alta de semn contrar. Vorbește, de pildă, despre idealismul lui Carol al II-lea când mulți dinainte vorbiseră despre pragmatismul acestuia dacă nu și despre cinismul său: „Aș vrea - e un dor vechi - să vorbesc odată pe îndelete cu Regele. Am convingerea că el e cel mai idealist, cel
Jurnalul clandestin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2796_a_4121]
-
asemenea, trebuie ținut cont de faptul că înțelegerea reprezentări la nivelul conceptual-perceptual relativ conștient, umană (în structura sa holistică) nu poate fi separată de calități altele subconștient sau „supraconștient”. (numit uneori umane ideale, precum veridicitatea, simpatia și empatia, solipsism, uneori idealism ontologic, alteori ,,mentalism”). deoarece ele sunt chiar motivația în căutarea înțelegerii. Orice 5. Mintea selectează pe larg și respinge datele (fie formă de gândire care neagă dreptatea sub forma unei conștient, fie în mod obișnuit), în funcție de un model mintal moșteniri
Obiectiv - subiectiv relaţie duală în cadrul înţelegerii sau formă speculativă de ameţit omenirea?. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_48]
-
Ei strecoară o discretă miză politică și socială, practicând o largă democrație a interpretărilor. Uneori abordarea subiectului, cu trimiteri la actualitate, este temerară și neconvențională. Frumusețea senzuală și estetică, miracolul formelor, texturii și culorilor, uneori sfidarea convențiilor sau combinația de idealism cu un soi de primitivism naiv, sugerează discret realitatea existentă. Dintre foarte numeroșii pictori care au fost atrași de subiectul generos al răpirii mitologice a Europei, se detașează maeștrii Albrecht Durer, Tizian Vecelli, Giovani Tiepolo, Francois Boucher, Paolo Veronese, Rembrandt
RĂPIREA EUROPEI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383823_a_385152]