1,217 matches
-
și nazismului în general. Formulările sunt surprinzătoare - este cunoscută stăruința cu care Adorno își lucra frazele, rezultatul constând în mari concentrări de înțelesuri și de trimiteri livrești. La un moment dat amintește de sexualitatea lui Schiller și, trecând prin fanatismul idealiștilor, concluzionează: "Acțiunea pură este ca violul proiectat asupra cerului înstelat de deasupra noastră". Parodia crudă coexista cu un rafinament dus la extrem. Ura nu este în nici un fel disimulată - Adorno nu mai poate fi nici măcar nostalgic fără să urască: Ar
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
niveluri de semnificație, stratificare ce legitimează, pe de o parte mai multe interpretări, iar pe de alta le contrazice pe toate. În prim plan este adus cazul lui Horia Cantacuzino, personaj dostoievskian și camilpetrescian, deopotrivă, cu o presupusă descendență nobiliară, idealist cu puternice propensiuni autodestructive, incapabil să accepte realitatea și victimă, în ultimă instanță a acestei realități și a propriei imaginații. La începutul romanului, luăm cunoștință de dimensiunile cazului respectiv prin intermediul confesiunilor Ruxandrei, fosta iubită a lui Horia, aflată acum în
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
Deși, la început, Eminovici, poetul național n-a tras ponoasele de pe urma numelui său slav. I s-a trecut repede cu vederea. Ideea lui Iosif Vulcan de a-l româniza a fost una excelentă. În al doilea rînd, Eminescu este un idealist. în moralitatea lui înaltă și abstrasă, românului îi place să se contemple ca Narcis în apa izvorului. Caragiale este realist. Oglinda pe care el ne-o pune sub ochi, în piese, ca și în momente, nu ne convine. Nici ieri
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
diferite unul de altul, ba chiar contradictorii sau opuse. Dacă ținem seama de ele, putem dezvolta două pedagogii incompatibile. Ceea ce se întemeiază pe primul efect nu găsește nici un punct de sprijin în al doilea și invers. Aș consideră primul efect idealist, iar al doilea materialist. Efectul idealist este acela din Don Quijote. Nu știm prea bine de ce bărbatul de aproape cincizeci de ani din La Mancha, care a trăit singur toată viața și n-are drept companie decît o menajeră, o nepoata
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
contradictorii sau opuse. Dacă ținem seama de ele, putem dezvolta două pedagogii incompatibile. Ceea ce se întemeiază pe primul efect nu găsește nici un punct de sprijin în al doilea și invers. Aș consideră primul efect idealist, iar al doilea materialist. Efectul idealist este acela din Don Quijote. Nu știm prea bine de ce bărbatul de aproape cincizeci de ani din La Mancha, care a trăit singur toată viața și n-are drept companie decît o menajeră, o nepoata, pe preotul și pe bărbierul satului
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
nu e nici aceea a sătucului din La Mancha, nici aceea a cavalerilor rătăcitori din romanțurile picarești), cu ajutorul lecturilor sale necritice și neselective, este ea însăși sublima, o lume a altruismului, curajului, dezinteresului și onoarei. Efectul quijotic de lectură este idealist, individualist, cu urmări pe planul imaginației fiecăruia dintre noi, fără implicații sociale sau pragmatice, nu ne ajută să trăim mai bine, dar ne revelă adîncă frumusețe ascunsă în sufletul oamenilor, ne învață să visăm și să iubim visele, pe scurt
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
autor pe care eu reușesc să-l descriu, oarecum, stîngaci și reversibil (uneori ireversibil) și, în același timp, este autorul faptului că nu pot să-l ajung din urmă niciodată. Independent, mobil și fermecător și, totodată, rigid, imobil și autist, idealist și, totuși, gata să-și sacrifice idealul pentru o himera cît de cît concretă, S.F. este prototipul acelui fel de aristocrat care se "face" prin-tr-o mare știință a negarii prejudecăților de orice fel și se desface printr-o credință idealista
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
un proiect care se va centra pe difuzarea de filme europene și, în special, filme românești. "Ideea este simplă. Oamenii, ca să iubească filmele românești și europene, trebuie să le redescopere. Principiul acestui proiect Classique TV este redescoperirea. Este un proiect idealist, care, bineînțeles, are și o componentă comercială", a declarat Radu Cristian Nicolae. Acesta este cunoscut atât pentru activitatea sa de producător de film, cât și ca organizator al festivalului de film Golden Carpathian European Film & Fair, care s-a desfășurat
Classique TV, o televiziune de filme românești, vrea să se lanseze în audiovizualul românesc () [Corola-journal/Journalistic/24905_a_26230]
-
intelectualilor și o face nu o dată pentru ca faptul să nu devină semnificativ. Există la Walesa un dispreț abia disimulat pentru intelectuali; aceștia, o spune ironic, ajung după lungi discuții la aceeași concluzie la care le ajunge în 5 minute, sunt idealiști acolo unde doar acțiunea poate decide. Un membru al Solidarității îl întreabă dacă îi poate primi pe doi profesori aflați la poarta șantierului, - unul dintre ei Tadeus Mazowiescki -, iar după o ezitare, Walesa acordă permisiunea, însă o face fără să
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
pentru cei neinițiați poate suna dur, dar care pentru un bine comun, împinge spre lucruri care trebuie făcute, chiar dacă uneori sunt în contradicție cu moralitatea. Cu toate astea știu că George Maior este în egală măsură atât realist, cât și idealist, dificultatea spiritului complex constând, de regulă, cărei concepții să- i acorzi întâietate, în funcție de tipul de situație pe care viața ți-l scoate în cale.Oricât de realistă ar fi construcția propriu-zisă a teoriei unificate a cunoașterii, până la validare, ea este
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
de regulă, cărei concepții să- i acorzi întâietate, în funcție de tipul de situație pe care viața ți-l scoate în cale.Oricât de realistă ar fi construcția propriu-zisă a teoriei unificate a cunoașterii, până la validare, ea este și rămâne un produs idealist, doar spiritul uman având o existență reală, toate celelalte reflexii fiind reprezentări ale sale. În celebra sa carte Structura și dezvoltarea personalității Gordon Allport spunea că oamenii nu caută o stare lipsită de tensiune, ci chiar procesul de reducere a
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
prin excelență, Limonov își dorește de mic copil „o viață liberă și periculoasă, o adevărată viață de bărbat”, dar sfârșește prin a recunoaște că a avut o „viață de căcat”. Adolescent rebel-punk, cochetând când cu violența, când cu poezia, adult idealist visând la o Rusie puternică, bolșevică și naționalistă, emigrant rus semicerș etor pe străzile Americii și scriitor carismatic, cu aură rasputiniană, în Parisul anilor ’80, defilând cu cele mai frumoase femei la braț, Eduard Limonov e mereu într-o eroare
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
le poartă sunt mărunte și caraghioase, chiar și atunci când îl șochează pe povestașul Carrère (de pildă, episodul în care Limonov e filmat trăgând cu mitraliera înspre Sarajevo, aflat sub asediul lui Radovan Karadžic). Interesant este, însă, că povestea acestui megaloman idealist - și fantasma lui confirmă „diagnosticul”: „iar eu, Eduard Limonov, voi mărșălui în primul rând și toți mă vor recunoaște și toți mă vor iubi” - devine pretextul pentru rescrierea „beletristică” a istoriei Rusiei secolului trecut. Cititorul vede un film cu diapozitive
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
transmite o stare de încordare ambiguu, general umană. Citindui versurile, ne identificăm până la râs și lacrimi cu trăirile sale abracadabrante. Dimitrie sau Falsul Dimitrie e un Charles Chaplin postmodern, fragmentar, interpretând, la luminile stinse ale rampei aria sublimă a vagabondului idealist,într- un decor alcătuit din sticle, vase, farfurii murdare, furculițe , cuțite și linguri prăfuite ce joacă pe masă, lângă adidașii găuriți și coatele goale, care stând într-o poziție meditativă, în așteptarea unei bărbii și a unor sprâncene împodobite cu
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
Însă simplul fapt că le aplică, în sfîrșit, stîrnește mari discuții. Optimiștii reformei îl acuză de lipsă de convingere și se tem că se va opri din drum. Pesimiștii consideră că nu asta era calea de urmat. La rîndul lor, idealiștii vor alt guvern, care să se ocupe de reformă pe deasupra politicii. S-o luăm invers - un guvern de tehnocrați care să se ocupe chirurgical de reformă presupune susținere parlamentară. La prima moțiune de cenzură un asemenea guvern ar cădea cu
Prejudecăti si iluzii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18204_a_19529]
-
se aventurează să le afle soluția. Putnam pornește în The Threefold Cord de la chestiunea cea mai spinoasă, poate, a realismului: e cu putință să aflăm un adevăr obiectiv vreodată (poate că ar fi trebuit să folosesc chiar majuscule...)? Empiriștii și idealiștii vor sări deopotrivă ca arși la auzul unei asemenea întrebări, afirmînd sau negînd vehement. Dar se referă ei la același lucru, folosind termeni precum "realitate", "adevăr" sau "obiectiv"? Pornind de la teoriile lui J.L. Austin și ale lui William James, Putnam
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
citit de curând scene atât de eficiente stilistic, performante ca forță epică, ce nu pregetă să coboare în profunzimea subliminară, la granița între vis, agonie și memorie vindicativă. Despre întâmplările iadului conjugal (Ștefan - Olimpia) sau despre viața și moartea unui "idealist periculos" ca "fratele Ilie", scrie Nicolae Stan pagini dintre cele mai bune, ca să nu mai vorbim de reușita portretelor de personaje-femei, cum ar fi misterioasa Mioara Bustea. Amintim și evocarea sugestivă a climatului orânduirii ceaușiste, cu protagoniștii acesteia (posedați de
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
profitori și victime. Regimul restauraționist care s-a înstăpînit pînă în 1996 ar fi fost curat ca lacrima. Doar năzuințele manifestanților din Piața Universității se cuvin osîndite. Pentru tot ce e neîmplinire în viața României de azi sînt răspunzători doar idealiștii săraci și cu mîinile goale, care au visat cu ochii deschiși o Românie a adevărului și a dreptății. Care au experimentat, prima oară după o jumătate de veac, spiritul civic, ținînd discursuri, cîntînd, agitînd chei și aprinzînd lumînări. Prezentînd Piața
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
larg printre altele cum am fost exclus din partid în anul 1949, cu prilejul Verificărilor. De fapt, cum m-am auto-exclus, așa cum am scris în articolul anterior, Note, contra-note. E nevoie, - pentru istoria literară. După aderarea mea de student nevoiaș, idealist, în 1945, în doi-trei ani îmi dădusem seama de greșeala făcută. Numai că, în acest caz, nu exista demisie. Nu puteai să te retragi... Cel mult dacă erai dat afară. Și-apoi, mai grav, după teoria leninistă, era să fi
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
Mircea Mihăieș Argumentul cel mai solid că nu există nici un fel de preocupare sistematică pentru soarta țării e inexistența oricărui interes pentru ceea ce se numește "binele public". Departe de a fi un concept idealist, cum l-ar putea interpreta puriștii de varii culori, "binele public" e o noțiune absolut legitimă în lumea contemporană. Nici adepții cei mai entuziași ai globalizării nu se sfiesc să pună înainte "binele societății" căreia îi aparțin. O "globalizare" din
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
țuț, spuse Kingsley. îmi place la nebunie. - Unul dintre ei e mai săltat și, mă-nțelegi, nițel cam excentric, un pic oaie neagră, un pic cîrpaci... - Și-atunci îi dăm rolul lui... Jim Belushi? - Exact. Mănușă. Celălalt e tinerel, naiv, idealist, merge după buchea cărții... - înseamnă că ne gîndim la... Tom Cruise? - Posibil. Chiar probabil. îmi vine-n minte în fond un fel de hibrid între... - ...între O pereche trăsnită și, să zicem, Inspectorul Harry. - Splendid. Te-ai prins. Bun, mai
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
producția. Aceasta se desface într-o aparență anafectivă, cinică ori măcar blazată, și un entuziasm tineresc, un romantism de fond care șovăie a ieși la suprafață, clocotind precum un cazan încins în subsolul textului. Poetul e un romantic cifrat, un idealist ce-și înlocuiește pelerina fîlfîitoare cu o uniformă murdară de mecanic. Pletosul "înger exterminator" ce-l vizitează nu e decît un alter ego mai puțin precaut: "Într-o dimineață în care zorelele/ Răsăriseră la fereastra mea ca într-o romanță
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
începuturile liberalismului românesc, de la 1848 (C.A. Rosetti, Ion C. Brătianu) pînă tîrziu în interbelicul secolului, acum, trecut. Ceea ce nu-i puțin lucru. Printre creatorii liberalismului românesc, cărora li se datorează punerea fundamentelor României moderne, C.A. Rosetti a fost idealistul credincios convingerilor generoase de la început. Ion C. Brătianu, mai ales în lunga sa guvernare de 12 ani (1876-1888) a devenit pragmatic și a practicat compromisul (dar a făurit România modernă!) intrînd în ireconciliabil conflict cu Rosetti mai ales în contenciosul
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
marilor scriitori din care omenirea își face o onoare 104. Fiecare dintre marile provincii creștine păstrează totuși fizionomia sa proprie: scriitorii din Roma se disting între toți prin spiritul lor practic, prin simțul responsabilităților, prin fermitatea preocupărilor morale. Egiptenii, mai idealiști, încearcă sinteze vaste; vor să explice lumea, sau cel puțin să dea imagini de ansamblu asupra învățământului creștin. Asiaticii țin, înainte de toate, să transmită tradiția pe care au primit-o de la Sfinții Apostoli și luptă cu îndârjire contra ereziilor. În
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
limbă -, nu mai vrem urmași, nu mai credem în Dumnezeu, în stat, în aproapele nostru. Ne-a cuprins o apatie generală, al cărei sfîrșit nu îndrăznește nimeni să-l anticipe de teamă că ar putea fi imediat taxat drept nebun idealist ori politician demagog. Dar ce ni se întîmplă de fapt? Ce așteptăm să se petreacă? Sîntem în preajma drumului cel bun? Sau undeva, aiurea, pe o cărare bătută în tot acest răstimp și care se-nfundă curînd? Ce-i de făcut
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]