524 matches
-
părelnica asociere la postura critică "implacabilă, dură, tăioasă ca diamantul" a autorului Scrisorii pierdute e turnată apă de trandafir. Astfel, Al. Paleologu se apropie pînă la identificare, la un moment dat, de opinia luminos-absolutorie a lui N. Steinhardt, dispus a idealiza "subumanitatea" universului caragialesc. Cum așa? Să fie o pauză a vigilenței critice? În realitate, Al. Paleologu e incompatibil cu Caragiale. Provenit din "lumea bună", e radical deosebit de scriitorul cu rădăcini sociale și temperamentale înfipte în humusul gras al periferiei balcanice
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
nu pună la îndoială nimic din "idealurile" propagandistice. Cu mama, regăsită într-un tîrziu după eliberarea din Gulag, n-a mai putut comunica. A învățat, a devenit arhitectă, s-a căsătorit, a aflat adevărul despre regimul criminal pe care-l idealizase, a trecut prin perestroika și prăbușirea imperiului sovietic, dar Rusia de azi îi e străină, nu-i țara ei: "înainte, cînd veneau musafiri în vizită, se discuta despre cărți, spectacole - dar acum: ce-ai mai cumpărat, unde ai fost în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7656_a_8981]
-
colective, așa cum este cazul volumului coordonat de Ciprian Vălcan la Editura Bastion. În plus, neputinței de a reda, în amănunțime, spiritul capitalei austro-ungare i se adaugă un factor subiectiv de perturbare retrospectivă: e vorba de imaginația cititorului, înclinat fie să idealizeze Viena, fie s-o încarce cu propria reverie. Același lucru se întîmplă în cazul cărților de călătorii: nu le citești ca să afli ceva despre meleaguri străine, ci ca să preiei emoția celui care a călcat acolo. Și astfel refaci o dispoziție
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
mîinile slăbuțe spre rotunjimi de sîni cu sfîrcuri și spre buci mirobolante, aiurindu-mi sufletul inform, modelîndu-mi-l întru o veșnică adorație a concupiscenței infantil-atavice, o laudă smerită, deloc ofensivă, transformată mai tîrziu, pe la 18-19 ani, în cuvinte înșirate cîntător în versuri, idealizînd o mamă-iubită eternă, larvară, somnolentă, impură ca o mlaștină încărcată de nuferi, încolăcindu-și alene protuberanțele, pseudopodele lascive și fertile pe trupul meu bolnav de adolescent, de tînăr cu mintea arsă în lecturi halucinant de absorbante, amestecîndu-mi viscerele cu substanța
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
pe o ipotetica angajare a ei la unul dintre oficiile americane în străinătate este inițial acceptată de Frank care ar urma să-și descopere acolo o vocație inexistentă. Termenii în care este lansată această propunere configurează un portret elogios, romanțat, idealizat până la kitsch al bărbatului de acțiune, un romantîn care sunt reduse la tăcere orice impedimente și riscuri. Numai că perspectiva unei promovări 11 face să dea rnapoi pas cu pas, fapt la care se adaugă ca argument imbatabil o sarcină
Madame Bovary de Connecticut by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7604_a_8929]
-
Primul, atent să păstreze idealului înălțimea și greutatea accesului, va vîna cu plăcere izurile de dezordine în Ťidealurileť care mînă lumea; al doilea, grăbit să-și realizeze visurile nobile și poate puțin dezgustat de ascensiunile severe, va fi înclinat să idealizeze dezordinea." Cu aceste definiții în minte am putea, crede Horațiu Pepine, să separăm mult mai eficient omul de dreapta de omul de stînga. Și Cronicarul crede la fel și recomandă spre lectură întregul articol semnat de Horațiu Pepine. "Sunt doar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7512_a_8837]
-
pe fundalul pasivității defetiste a majorității universitarilor clujeni între care își desfășura activitatea didactică. Un caz ce frizează de-a dreptul lașitatea a fost cel al unui "coleg" mult mai tînăr, "de mare prestigiu", pe care Europa liberă l-a idealizat, trecîndu-l în rîndul acelor "opozanți" despre care Virgil Ierunca recunoaște că, "abia după decembrie ne-am putut da seama cît ne-au mîhnit și înainte". Aceștia doreau ca, fără a-și primejdui situația confortabilă din țară, ce impunea, evident, și
Mărturiile Doinei Cornea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7152_a_8477]
-
pe fundalul pasivității defetiste a majorității universitarilor clujeni între care își desfășura activitatea didactică. Un caz ce frizează de-a dreptul lașitatea a fost cel al unui "coleg" mult mai tînăr, "de mare prestigiu", pe care Europa liberă l-a idealizat, trecîndu-l în rîndul acelor "opozanți" despre care Virgil Ierunca recunoaște că, "abia după decembrie ne-am putut da seama cît ne-au mîhnit și înainte". Aceștia doreau ca, fără a-și primejdui situația confortabilă din țară, ce impunea, evident, și
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
senilizării spirituale. Mult mai echilibratul Lanzmann nu l-a urmat până la capăt pe maestru nici măcar în rătăciri către care-l atrăsese el însuși, așa cum a fost urcarea pe un piedestal a revoluționarului negru Franz Fanon din Martinica, nu i-a idealizat pe teroriștii germani, n-a ajuns maoist, dar derivele de neiertat ale lui Sartre sunt tratate cu un duh al blândeții absent din toate celelalte caracterizări sau evaluări. Legătura dintre Claude Lanzmann și cuplul Sartre-Beauvoir a fost indestructibilă. Cei doi
Sub semnul adorației by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5939_a_7264]
-
scrise în stil popular (Miriță), trebuie evitate. Moștenirea poetică a autorului se cuprinde în versurile scrise înainte de sfîrșitul secolului al XlX-lea. Ca poet, Duiliu Zamfirescu a încercat să filtreze romantismul, concentrîndu-se asupra unui efort de dominare a versului și idealizînd perfecțiunea formală. Cele mai interesante compoziții rămîn evocările simbolice de natură, pastelurile aluzive și delicate, unde peisajul degajă o melancolie incurabilă (Vara, Iulie, La o fîntînă). În chip simptomatic, nu peisajul mediteranean și nici amintirile latine nu-i oferă lui
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
condamnați la moarte prin înfometare în Ucraina, nici închisorile pline, nici domnia terorii. în cartea de la cap la coadă laudativă Zile roșii, nopți albe, nu avea să sufle nici un cuvânt despre fața întunecată a societății pe care, pe atunci, o idealiza. în timpul răboiului civil a fost acolo unde era de așteptat să fie, alături de republicanii spanioli. N-a părăsit însă orașul Sevilla împreună cu republicanii, a fost prins de trupele franchiste și condamnat la moarte și, în răstimpul celor trei luni petrecute
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
niște petarde. A părut izbitoare sinceritatea, învățată de la același Rousseau, a aceluia pe care Taine, pe vremea când Musset mai era citit, îl numea, cu tandrețe, copilul teribil al secolului, incapabil de prefăcătorie și pe deplin onest. El nu se idealizează în Octave cel neînstare să se dăruiască în iubire, dar care nu poate trăi dacă nu i se dăruiește iubire. Musset se portretizează fără cruțare. Știe să se privească în oglindă. Singura concesie pe care o face este de a
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
doi. N-a fost nici tandră nici rea cu cei cinci care nu erau ai ei. Oricum, era prea solicitată de treburile casei ca să mai aibă timp de gingășii. Anii aceia au rămas totuși în amintirea Anei, care și-a idealizat și adorat retroactiv tatăl, ca o vreme a desfătărilor: Samson o ridica sus- sus ca s-o vadă lumea, era înzestrat pentru muzică și dans, cânta din gură și din tilincă, juca sprinten hora. La 26 noiembrie 1920, Samson cel
Mămăligă, sarmale și răcituri à la Regina by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6413_a_7738]
-
prezent, predă la o universitate australiană. Isabel îi răspunde, stabilindu-se astfel o corespondență regulată. Pe măsură ce înaintează corespondenț a, aflăm că Isabel a fugit din cauza unor neînțelegeri cu familia. Într-un fel, a fugit și de țara pe care o idealizase după 25 aprilie 1974, dată cunoscută în străinătate ca Revoluția Garoafelor. Petru - al cărui nume este mai apropiat, din punct de vedere fonetic, de portughezul „Pedro” decât de „Petre”, mai comun în românește - este invadat de o nostalgie indiscutabilă, revenind
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
răspuns simetric la bustul sfântului Rossore văzut la începutul periplului printre portretele renascentiste. Dacă Donatello transformă relicvariul medieval conferind chipului caracteristicile unui model din Quattrocento, la Bellini un personaj a cărui identitate este cunoscută este pictat sub semnul unui personaj idealizat cu care dorește să se identifice. Luați împreună, acești doi piloni care mărginesc expoziția sunt o emblemă a temelor contradictorii ce dau viață istoriei portretului în Renaștere, așa cum este ea prezentată în manifestarea de la Metropolitan: obiectiv și ideal, intim și
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
bună pe pământ și că noi, cei care priveam de departe lumea liberă a Occidentului, ne făcuserăm despre ea o părere exagerată. Ei nu ne cunoșteau deloc, pentru că nu le păsa de noi, iar noi nu îi cunoșteam, pentru că îi idealizam. Experiența mea a fost următoarea: Imediat după ‘90, de altfel, încă din perioada interdicției, au început să-mi apară traduceri în diverse limbi. La ora asta am 46 de cărți publicate în 24 de limbi. În Germania îmi apăruseră într-
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
într-o relație cu FMI este o situație nefericită și temporară în care uite așa încercăm să ne descurcăm cât mai bine și planul nostru este cât mai repede să ieșim din această situație. Or, noi ce facem? Venim și idealizăm ca pe o abstracțiune FMI - președintele ca să înjure Guvernul, Opozița ca să înjure Guvernul și ne răfuim între noi și ne judecăm între noi performanța guvernamentală și economică prin măsura în care respectăm poruncile FMI. Este o abordare demagogică, greșită, perfect
Antonescu: Acordul cu FMI este un handicap de care trebuie să scăpăm by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34430_a_35755]
-
prea tranșantă spunând „aceasta a fost adevărata tragedie”, prea rezumativă după ce vorbise mai înainte despre o evoluție cu sinuozități, cu îndoieli și cu întoarceri din drum temporare, ca și despre „casa lui Rusia”. În esență, totuși, acesta fusese procesul: Istrati idealizase Revoluția, sovietele și, dezmeticindu-se, a spus despre ele adevăruri care, dintr-un motiv sau altul, multora nu le-au convenit. Dincolo de ideația urmărită cartea se citește cu plăcere pentru epica ei, pentru portrete, pentru descrierile de locuri. Vizitarea lui
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
a noastră, câtă vreme ea nu trezește conștiințele decidenților unui neam. Oricum, Adrian Sângeorzan, ardelean cumpănit (o tautologie?) și bun comparatist de continente, constată diferențele între cutume și practici, observă eficiența americană, ca și micile bizarerii de acolo, fără să idealizeze ceva, și, mai ales, fără să demonizeze vreun tronson al țării natale. „Metoda“ lui favorită, în calitate de prozator, este exemplificarea, care conține, fatalmente, termenii tehnici de rigoare, dar nu abundă în asta, ci trimite direct la tipologii. Găsești în volum tot
Eternul feminin - o ipoteză „tehnică“ by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2897_a_4222]
-
doar Coreea mai împarte cu noi această sinistră originalitate), mineriadele care ne-au azvârlit înapoi în toiul migrațiilor barbare și l-au făcut pe un umanist de talia lui Vintilă Horia să-mi scrie că Apusul (pe care nu-l idealizez deloc, după cum veți vedea) cunoaște acum două orori: umbrela bulgărească și minerul român, și câte și mai câte nemernicii, neputințe, orgolii nejustificate, dușmănii pe față și răzbunări pe la spate, vânzări și trădări de Iude... Nu, nu acesta este neamul meu
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
în versiune parțială în 1955 și republicată ca trilogie în 1957), acoperind un secol de istorie - de la Cuza la regimul comunist -, este, în fond, cronica nemelancolică a stingerii unei clase (boierimea). Scrisă în spiritul realismului balzacian, care nu favorizează, nu idealizează și nici nu împinge în caricatură (cel puțin în intenție), cartea poate fi socotită o replică la Romanul Comăneștenilor: ea anunță epuizarea rolului istoric al moșierimii, fără să-i "înfiereze" reprezentanții - cum, fără doar și poate, ar fi dorit activiștii
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
Are dreptul, are datoria naturală de-a se apăra de absurd, de produsul subiectiv al acestuia care e coșmarul, visînd, fantazînd, plutind în himeră ca-ntr-o epifanie. Realul e adus în situația de-a emite năluci. De-a se idealiza punîndu-și măști utopice: ,cît timp am să te mai văd pămîntule, cu bisericile tale, cu vacile tale domoale plutind pe apele ierburilor ca niște corăbii și plouă pe trenuri, pe canapelele încăpătoare ca genunchii unei negrese, pe mesele înguste dintre
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
privim și îl judecăm, preponderent, pe baza a ceea ce i-a urmat, raportându-l involuntar la contramodelul urbanismului comunist. Pe lângă o monstruozitate arhitectonică precum Casa Poporului, Sodoma și Gomora devin niște cetăți aproape simpatice. Dar pentru predecesorii noștri, acel București idealizat de strănepoți constituia un mediu firesc de viață, un oraș cu lumini și umbre, culori calde ori țipătoare, arome îmbătătoare și miasme de hazna. A le percepe - fie și prin intermediar - și pe unele, și pe celelalte mi se pare
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
care alți colegi de generație visează cai verzi pe pereții societății de consum. Aici, lumea se ia în serios. Aici, profesorii și elevii se retrag în studiu, în misterul și povara sunetelor, a orelor infinite de repetiții. Nu vreau să idealizăm. Totul este perfectibil, mai ales în țărișoară. Depinde de unde începi șlefuirea și ridicarea ștachetei. Depinde din ce parte privești și ce anume te interesează să vezi. Ce am văzut eu? Un puști în clasa a douăsprezecea, la profesor Magda Ursu
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10773_a_12098]
-
din țările românești, constituia un bloc omogen indiferent de etnie. Toți erau obligați să-și respecte și să asculte proprietarul de drept al pământului lucrat indiferent de etnia sa. Credința, năzuința comună a tuturor etniilor era alipirea de o țară idealizată de cultura istorică cu atât mai mult deoarece se considerau nedreptățiți de autoritățile la numirea cărora nu participau. Din punct de vedere strict religios fiecare etnie avea propriul Dumnezeu: Ortodox, Catolic respectiv Protestant, iar preoții se străduiau, fără totuși să
CULTURA ŞI DIVINITATEA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385117_a_386446]