533 matches
-
și regimul ei strict. Era condusă de reverendul James Bowyer, directorul Școlii de Gramatică, care a generat gânduri de vină și depresie în mintea lui Samuel, aflată în plin proces de maturizare. Pe parcursul vieții sale, Samuel Taylor Coleridge și-a idealizat tatăl ca fiind pios și inocent, în timp ce relația cu mama sa era mai problematică. În copilărie era mereu în centrul atenției, ceea ce probabil a contribuit la personalitatea dependența pe care a manifestat-o ca adult. Rareori i s-a permis
Samuel Taylor Coleridge () [Corola-website/Science/308248_a_309577]
-
o cronică a evenimentelor sportive cât și portrete ale atleților americani, subliniind cu ironie, uneori chiar cinism, trăsături de caracter. Bob Edgreen a fost însă cel mai cunoscut caricaturist pe teme sportive. Lucrând pentru "New York World", Edgreen a tins să idealizeze personajele sale, reprezentându-le ca pe niște eroi mitici. Linia sa viguroasă cu planuri accentuate complimentau personajul în cele mai multe cazuri. Un alt caricaturist newyorkez de prestigiu a fost Edward Windsor Kemble, cunoscut mai ales din paginile periodicului "Harper"s Weekly
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
reprezintă un adevărat tratat normativ de "știință" politică, în care sunt prezentate aspecte ca: Războiul, tulburările interne (cum ar fi răscoalele) sunt considerate negative, autorul susținând regimul de guvernare monarhic (deși subliniază și existența celorlalte state republicane din India antică), idealizând monarhia centralizată și puternică. Pentru atingerea scopurilor politice, sunt menționate mijloace ca: viclenia, minciuna, asasinatul, motiv pentru care Cautilya a fost considerat "Machiavelli al Indiei". O caracteristică novatoare a acestei lucrări constă în faptul că domeniul politic este izolat de
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
greacă ajunge la apogeu în perioada clasicismului, fiind o perioadă în care idealismul este la el acasă. Astfel templul este considerat un lăcaș idealizat, demn pentru o ființă perfectă cum este zeul. În sculptură, statuile de zei sau atleți sunt idealizate prin realizarea perfectă a trupului într-o armonie a părților. Statuia trebuia să exprime legătura dintre sănătatea fizică, trupească și cea spirituală. În sculptura greacă, aspectele generale tipice ale personajelor sunt puse în valoare, iar cele particulare sunt eleiminate. De
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie." "Sunt mai ales certăreți, rostul vieții lor e gâlceavă, harță: gălăgioși; fără de larmă și tărăboi se asfixiază și pier; pângăritori, au un dar neîntrecut de a terfeli totul; mincinoși, mințim cu toții, dar idealizăm realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. Și găsesc de cuviință să-și întărească minciunile cu jurăminte grele: să-mi sară ochii, să-mi moară mama, să fiu nebun." "Și nu le poți intra în voie. Oricât de frumos
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
eroină a cauzei protestante într-o epocă de aur, în comparație cu succesorul său, un simpatizant catolic la cârma unui guvern corupt. Imaginea triumfală, cultivată de Elisabeta la sfârșitul domniei, pentru a acoperi dificultățile economice și militare, ia amploare. Domnia sa a fost idealizată ca o perioadă în care coroana, parlamentul și biserica au colaborat cu succes. Această imagine fabricată de admiratorii săi protestanți, este durabilă și este reamintită în timpul Războaielor Napoleoniene, când Anglia era în pericol să fie invadată. În Epoca victoriană, legenda
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
ideologiei imperiale și la jumătatea secolului XX, Elisabeta a fost un simbol romantic al rezistenței naționale în fața amenințării externe. Istoricii J. E. Neale(1934) și A. L. Rowse(1950) au interpretat domnia Elisabetei ca o perioadă de aur și au idealizat imaginea reginei: toate acțiunile ei au fost drepte, iar caracteristicile mai puțin apreciabile au fost ignorate sau puse pe seama stresului. Istoricii recenți au avut o abordare mai nuanțată a suveranei. Domnia sa este renumită pentru înfrângerea Armadei spaniole și pentru raidurile
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
fost urât și disprețuit de soldații săi, care îl iubiseră pe Kléber. Abdallah Menou, după numele său musulman, și-a botezat fiul născut la puțină vreme după moartea predecesorului său cu numele Suleiman. Figura lui Suleiman Al Halabi a fost idealizată în lumea musulmană, acesta fiind prezentat ca un martir care s-a jertfit pentru cauza independenței arabe, în lupta cu asupritorul colonialist. Enciclopediile occidentale îl descriu fie ca fanatic religios, fie ca asasin plătit. Dramaturgul egiptean Alfred Farag a scris
Suleiman Al Halabi () [Corola-website/Science/330956_a_332285]
-
individuale, ținta atacurilor este, în special, așa zisul formalism "burghez". În 1932 se constituie, ca singură organizație admisă, Uniunea Scriitorilor Sovietici, deja pregătită de "Asociația scriitorilor proletari" ("RAPP"). Apar romane cu un conținut conform liniei partidului comunist, în care se idealizează figuri ale muncitorilor din fabrici și ale activiștilor de partid, precum și lupta împotriva scepticismului țăranilor față de proiectata colectivizare a agriculturii. De menționat sunt romanele lui Leonid Leonov, "Fluviul sovietic" (1930) și "Profesorul Skutarevski" (1932) sau, mai ales, romanul "Pământ desțelenit
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
cucerea tribul importanța politica și socială, gloria străbunilor urmând a fi continuată în faptă. Astfel, sistemul etic al onoarei cuprindea : revolta împotriva asupririi, curajul, razbunarea sângelui, ținerea cuvântului dat, dărnicia, ospitalitatea, ajutorul dat la nevoie, adăpostirea refugiaților. Beduinii au fost idealizați și au rămas în memoria colectivă ca păstrătorii ai tradițiilor și valorilor arabe pure. Astfel, astăzi familia a luat locul clanului, însă sentimentul onoarei a rămas la fel de vital. Iată cum își motivează gestul personajul principal din nuvela lui Fu`ad
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
șansă de a lucra la "Micul Meu Ponei" a vrut să dovedească că "desenele pentru fete nu trebuie să fie ultra-drăgălașe și scumpele". Pentru a face asta, a încorporat multe elemente în designurile personajelor și în serial ce contraziceau stereotipurile idealizate de fete, inclusiv personalități diverse, mesajul că prietenii sunt diferiți și se pot certă, dar în continuare să fie prieteni, precum și ideea că fetele nu trebuie limitate de ce ceilalți zic că pot sau nu face. Serialul a prins viața în
Micul meu ponei: Prietenia este magică () [Corola-website/Science/325017_a_326346]
-
a fost analizată de Esther de Boer și făcută faimoasă în imaginarul roman "Codul lui Da Vinci". În sfârșit, câțiva autori, cum ar fi Loisy, Bultmann și Hans-Martin Schenke, văd „discipolul cel iubit” drept o creație pur simbolică, un pseudonim idealizat pentru grupul de autori ai evangheliei. Cercetătoarea gnosticismului Elaine Pagels merge și mai departe, afirmând că însuși autorul evangheliei era un gnostic, citând pentru asta similarități cu "Evanghelia după Toma" și cu "Evanghelia după Filip". Trebuie observat că primul comentariu
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
protecția politică, oamenii muncii au fost aruncați la marginea societății. Cumva, în ciuda teoriilor moderne care schimbă statutul muncitorului, percepția celorlalți a rămas inconștient comună celei aristotelice. Exact ca în artă, și în realitate muncitorul a fost ignorat în perioada ante-comunistă, idealizat în comunism și demonizat după 1989. Galerie: [gallery ids="663,664,665,666,667,670,671,672,673,674,675,676,677,678"] [1] Hannah Arendt Condiția Umană, </i>Idea Design & Print, Cluj, 2007, p.74 [2] Călin
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]
-
a murit, probabil de tuberculoză. Soția lui, Virginia, s-a îmbolnăvit și ea de tuberculoză și a murit în 1847. După moartea ei, Poe și-a modificat punctul său de vedere asupra personajelor feminine ficționale care erau bolnave și a idealizat femeile bolnave cărora le dorea moartea. Acest punct de vedere mai romantic asupra morții nu a fost neobișnuit în scrieri, precum în „Ode to a Nightingale” a lui John Keats, care l-ar fi inspirat pe Poe. Prima traducere în
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
să fie menționat. Acțiunea romanului finalizat de Michel Verne este situată în Sudanul francez (aflat astăzi pe teritoriile statelor Mali și Burkina Faso), fără îndoială pentru a urma proiectul inițial al lui Jules Verne ce nu mai putea situa această poveste idealizată într-o regiune adusă în prim-planul actualității datorită cruzimii și abuzurilor produse aici (presa va menționa 30 de milioane de morți, ceea ce pare puțin probabil). Acțiunea este localizată, prin urmare, în bucla fluviului Niger. Autorii citează mai multe nume
Uimitoarea aventură a misiunii Barsac () [Corola-website/Science/321332_a_322661]
-
spaniolă modernă a fost numită „"limba lui Cervantes"”. Miguel de Cervantes a cultivat într-un stil original speciile narative obișnuite în a doua jumătate a secolului al XVI-lea : nuvela bizantină, nuvela pastorală, nuvela picarescă, nuvela „"morisca"” (în care se idealizează relațiile dintre mauri și creștini), satira lucianescă și miscelaneul. A reînnoit specia denumită „"novela"”, care însemna atunci o povestire scurtă, bazată nu pe retorică, ci pe studiul psihologic. În ordine cronologică : La Galatea „La Galatea” este primul roman al lui
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
o întreabă dacă mai are și alți pretendenți. Pe drumul de întoarcere o întâlnește și o cere în căsătorie, dar ea refuză. După câteva luni se răspândește vestea plecării domnișoarei Everdene din sat, ceea ce pe cioban îl face să o idealizeze și mai mult. Într-o dimineață, trezindu-se din cauza zgomotului talăngilor oilor, descoperă că turma lui fusese mânată prin gard de câinele cel tânăr până la o groapă de var în care căzuseră și muriseră toate. În aceste condiții, e nevoit
Departe de lumea dezlănțuită () [Corola-website/Science/321267_a_322596]
-
ideologică a ideilor materialiste comuniste. Literatura de aventuri științifico-fantastică a lui I.M. Ștefan este, în opinia criticului Mihai Iovănel, modestă și aservită ideologiei realismului socialist. Autorul descrie în cărțile sale, într-o manieră de inspirație sovietică, o societate a viitorului idealizată potrivit ideologiei marxiste (în "Sahariana"), expediții civilizatoare ale unor astronauți pământeni (în "Drum printre aștri" și "Robinsoni pe planeta oceanelor"), mobilizarea omenirii în fața unui atentat extraterestru asupra Terrei (în "Lumina purpurie"), conflictul între oameni și roboți (în "Cântecul Cibenei") sau
I. M. Ștefan () [Corola-website/Science/336985_a_338314]
-
cea a lui Alex. Dumas și un stil literar asemănător cu cel al lui Flaubert pentru a crea un roman modern, îi scria acestuia din nou la 6 octombrie 1890 de la Orvieto. Scrierile sale creează o iluzie a vieții reale, idealizând-o. Potrivit unor istorici literari, Duiliu Zamfirescu s-ar fi inspirat în scrierea acestui roman din revolta țărănească din Bordeni-Scorțeni (județul Prahova) ce a avut loc în august 1883 și care a fost tratată și în piesa "Prea târziu". De
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
ascultam așa-numitele noi creații muzicale (din care turbo-folk-ul avea să evolueze) - mai mult ca o victimă a mass-media care le promova neîncetat. În contextul social al Iugoslaviei din anii ’80, această muzică funcționa în cadrul unor opoziții binare, reprezentând și idealizând viața rurală. În timp ce noile creații muzicale au căpătat amploare, această identitate a devenit din ce în ce mai alterată, iar turbo-folk-ul a transferat complet acest tip de muzică din mitologia rurală în contextul urban. În plus, rolul ei s-a schimbat în mod radical
„Teatrul care face din actor o temă politică” () [Corola-website/Science/295792_a_297121]
-
Tismana" a înființat "Editura Semănătorul" Tismana iar din octombrie 2013, cu sprijinul Consiliului Local Tismana tipărește revista "Sămănătorul". Ea urmează documentele programatice ale curentului social, cultural și literal inițiat la începutul sec. XX, în România, de revista „Sămănătorul” fără a idealiza, ca atunci, satul patriarhal în opoziție cu orașul „viciat” de civilizație. Articolele revistei sunt creații moderne care evită totuși noile tendințe ale presei cazone, subjugată politic. Revista reconsideră, promovează și păstrează ce a mai rămas din civilizația rurală veche, fiind
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
o anumită măsură, acest lucru se întâmplă din cauza dificultăților financiare din zona rurală. Mass-media, inclusiv internetul, joacă un rol important. Modul în care aceasta ilustrează sinuciderea poate avea un efect negativ, datorat conținutului substanțial, proeminent și repetitiv, care glorifică sau idealizează sinuciderea, ducând la un impact major. Atunci când se oferă o descriere detaliată despre cum să te sinucizi printr-un anumit mijloc, utilizarea aceastei metode de sinucidere poate crește în rândul populației în ansamblu. Acest declanșator al contagiunii sinuciderii sau suicidul
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
rândul populației în ansamblu. Acest declanșator al contagiunii sinuciderii sau suicidul mimetic este cunoscut ca efectul Werther, după numele protagonistul lui Goethe din "Suferințele tânărului Werther", care s-a sinucis. Acest risc este mai mare la adolescenții care ar putea idealiza moartea. Reiese că, în timp ce informațiile din mass-media au un efect semnificativ, acelea din mass-media de divertisment sunt echivoce. Opusul efectului Werther este denumit efectul Papageno, în care relatările din presă despre mecanisme eficiente de a face față pot avea un
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
fundamentală, ciclul de romane "Kakuk Marci"(Mărtinaș Cucu). Personajul principal din ciclu este un vagabond cu o existență aventuroasă, aflat la periferia unei societăți intrate în faza formării burgheziei, în care el devine un „neică nimeni”. Autorul, fără să-și idealizeze personajul, vede la el atât defectele, neajunsurile modului său de viață, cât și individualitatea, calitățile umane, dar mai ales aspirațiile sale pentru autorealizare, ce rămân firește doar simple dorințe neînplinite. Scris într-o tonalitate dulce-amară, în roman se descoperă lumea
Józsi Jenő Tersánszky () [Corola-website/Science/300034_a_301363]
-
Voluntare, generalul Bogaevski amintea in cartea sa de cazul unui sotnic, Hoperski, de origine etnică chineză, adus din Manciuria după încheierea Războiul ruso-japonez din 1904-1905 la o vârstă fragedă, adoptat și crescut de o familie de cazaci. Cazacii au fost idealizați de romantici care îi considerau oameni liberi, nesupuși autorității statului, lupta lor împotriva inamicilor Ucrainei și Rusiei contribuind la imaginea lor favorabilă. Pentru alții însă, cazacii au fost simbolul represiunii, datorită rolului jucat de ei înăbușirea revoltelor populare din Imperiul
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]