257 matches
-
în aceste condiții, întrebarea care apare este următoarea: poate fi epistemologia însăși complet neideologică? Cu alte cuvinte, atunci când își asumă sarcina de a trasa distincții riguroase între ceea ce aparține științei și ceea ce aparține ideologiei, este epistemologia însăși "protejată" de "pericolul" ideologizării? Putem vorbi de existența unei obiectivități absolute sub aspect epistemologic, cu atât mai mult în cazul teoriilor sociale și politice? Punând problema relației dintre ideologie și epistemologie, și acceptând ideea prezenței ideologiei ca element legitimator al relațiilor de putere, intrăm
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cea pe care am onoarea să o prefațez, nu rămân decât mărturii de credință, de spirit și trăire românească Într-o complicată și contondentă realitate cotidiană. În siajul războiului rece, În miezul unor transformări grăbite de procesul globalizării, În zilele ideologizării drepturilor omului, ale relativismului cultural cu al său vârf de lancie- multiculturalismul, demersurile despre valori și tradiții naționale, despre trăirile-adesea tragice-ale celor smulși din vâltoarea istoriei din trunchiul național și zvârliți sub stăpânire străină par doar patetice Încercări de a
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
o structură clasică, teme predilecte ale modernității: angoasa vinovăției, obsesia ratării vieții, ca urmare a unei infirmități fizice. Chiar dacă poartă mărci evidente ale literaturii vremii (cadru sătesc contemporan, iubita personajului principal - șoferiță de autocamion etc.), cartea scapă în bună parte ideologizării conjuncturale. SCRIERI: Eu, Tică și alții..., București, 1954; Găinușa de aur, București, 1954; Gemenii, București, 1955; Mică e vacanța mare, București, 1956; Străjerul mării, București, 1956; Cum a plesnit bostanul de prea mult râs, București, 1956; Povești de la fereastra mea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
în vederea găsirii unor soluții punctuale pentru a îmbunătăți statutul comunității catolice din Irlanda de Nord. Al-Qaida nu are o astfel de mișcare politică, si chiar dacă ar avea-o, ne îndoim că s-ar putea ajunge la masa negocierilor cu ea. Radicalitatea și ideologizarea Al-Qaida și lupta murdară a acesteia îndreptată către distrugerea sistemului occidental de viață, de gîndire și de organizare politică îndreptățește analiștii politici să considere războiul împotriva terorismului ca fiind cel de-al Patrulea Război Mondial. XIII O poveste de succes
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
simplu insensibil la asemenea aspecte. Este un lucru pe care învăț să îl accept și fac asta în condiții de deplină reflexivitate și liberă alegere. Cred că pentru persoanele dedicate studiilor de gen și teoriilor feministe există capcana unei profunde ideologizări a interacțiunilor femei- bărbați, fapt ce nu poate fi în esență productiv într-o relație de cuplu. De aceea, încerc să îmi las propria relație să se dezvolte, pe cât posibil, într-un mediu natural, generat de sentimente, de respect și
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Maghiară (având centrul administrativ la Târgu Mureș și următoarele raioane componente: Ciuc, Gheorgheni, Odorhei, Reghin, Sângeorgiu de Pădure, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș, Târgu Secuiesc și Toplița). Am zăbovit ceva mai mult asupra episodului constituțional din 1952, întrucât el marchează apogeul ideologizării societății românești, vârful de sarcină al violenței de stat împotriva libertăților individului, împotriva proprietății private și democrației. Constituția sovietizării ne-a lăsat moștenire, în mentalul colectiv și în arsenalul problemelor sensibile ale politicii românești, o ură viscerală față de proprietatea privată
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
controlul partidului asupra elitelor sociale, precum planificatorii și directorii economici, experții tehnici, personalul academic și intelectualitatea literară”. Cercetarea mea va oferi argumente În sprijinul acestei afirmații. Același autor observă și că Ion Maurer „se disocia aparent de tendința reînnoită de ideologizare”. Retragerea sa din viața politică În februarie 1974 poate fi legată de această nouă și nefastă evoluție. 3. Elita Gheorghiu-Dej 3.1. Contextul politic al instalării unei noi elite În mod evident, acesta nu este locul pentru o tratare În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
suprapuse de către regimul comunist (vigilența, starea de asediu, suspiciunea, ascultatul, excesul de zel Înțeles pernicios etc. sunt semne că rutinierul și excepționalul se Întrepătrund) și dacă nu cumva conversația/ Îndoiala rațională (din sociologie) sunt evacuate și suplinite de propagandă și ideologizare. Jurămintele militare, angajamentele sunt În sine o astfel de formă escamotată de propagandă. Iar jurămintele și angajamentele nu se discută; ele sunt Îndeplinite mașinal. Asumarea unei uri puternice față de toți dușmanii patriei nu face practic nicio decelare importantă În privința unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
și le stabilește regimul În ansamblu. Odată cuprinse În procesul de recrutare pentru o funcție militarizată, aceste persoane au continuat să fie bombardate cu mesaje În genul celor cu care societatea o făcuse deja - angajamentele, jurămintele militare, diversele cursuri de ideologizare și, mai târziu, ordinele superiorilor ierarhici, sunt toate piese ale aceluiași puzzle legitimator de acțiuni violente. Declarația autobiografică a maiorului Andrei Bănică, menționată În cursul prezentului studiu, demonstrează nu doar cele enunțate anterior, ci, mai mult, o interiorizare profundă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
și nu În fiece perioadă a regimului) dintre ofițerii inferiori și superiori ai sistemului penitenciar comunist au fost, pe de o parte, produsul procesului de recrutare specific (pe care l-am decelat) și al societății comuniste În ansamblu (caracterizată prin ideologizare și o morală proprie). Pe de altă parte, credem că au fost produsul propriilor lor calități, singurele care i-au făcut utili și adecvați pentru maniera represivă a regimului. Anexa 1 Studii civile la intrarea În MAI Partidul Comunist din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
Asociația de Drept și Relații Internaționale și de la Institutul de Economie Mondială. Cu o vârstă medie de aproximativ 40 de ani În 1989, acest grup avusese acces la schimburi profesionale internaționale și la literatura occidentală a domeniului În care activau. Ideologizarea lor era foarte scăzută În raport cu elitele care activaseră În anii ’50 sau cu cele din cercurile apropiate lui Nicolae Ceaușescu. Nu În ultimul rând, negocierea antamată În decembrie 1989 Între nomenclatura maginalizată și generalii armatei a condus la cooptarea unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
prudență, putem include Partidul Democrat. Acest caz necesită Însă unele nuanțări. Din perspectiva compoziției elitei, PD nu a regrupat decât tehnocrați tineri, care activaseră În economie sau În institute de cercetare și care nu deținuseră funcții pe linie de partid. Ideologizarea lor era În acest context minimă, motiv pentru care, după ruptura cu aripa Iliescu, s-au distanțat În mod radical față de moștenirea comunistă, fie ea instituțională sau economică. Întocmai ca UDMR-ul, PD-ul a urmărit o tranziție rapidă la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
comparativă a finalităților procesului de Învățământ urmărite de școlile de partid ar fi fost poate semnificativă În evaluarea acestora ca „instituții totale.” Este sesizabilă preferința sistemului comunist pentru categoria care este mai efemeră, cea care permite promovarea conținuturilor, și, implicit, ideologizarea acestora, În detrimentul formării unor structuri de personalitate, care să dea elevului verticalitate și Încredere În sine. Fără Îndoială, cercetarea lui M. D. Gheorghiu reprezintă nu numai o Încercare provocatoare și temeinic argumentată empiric de poziționare În corpusul internațional de studii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
nu exiști, sau exiști Într-o formă diminuată ori marginală, fără să fii recunoscut ca atare. De aceea comunitățile țin atât de mult la miturile lor fondatoare, pe care le memorează și le actualizează fără Încetare. De aici decurge tentația ideologizării și politizării momentelor dintâi. Nimic nu este mai prezent decât Începutul! Dar care Început? Ne aflăm În fața unei alegeri, nu a unui dat obiectiv. Fiecare epocă Își construiește și reconstruiește istoria, scoțând În relief momente-cheie și formulând interpretări În acord
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a schimbului mutual în sferele tehnologiei, comunicației și educației. Modul pragmatic în care văd lucrurile și acționează asiaticii diferă în multe privințe de pragmatismul american și european. Țările asiatice abordează temele politice și de securitate într-o manieră realistă, evitând ideologizarea lor. Cele mai multe au avut în trecut statut de colonii și protectorate. Independența actuală a fost câștigată prin lupte sociale și dezvoltare economică. Plecând de la aceste experiențe istorice, țările asiatice privesc viitorul cu alți ochi decât americanii sau europenii. În viziunea
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
intrate În școală, valorile devin oarecum inadecvate, inoperante (prin gradul ridicat de abstractizare). Acestea se depreciază printr-o didacticizare prea mare. În al treilea rând, apare pericolul pervertirii acestor valori, punându-se În serviciul puterii, al unor interese extracomunitare (prin ideologizarea cunoștințelor, politizarea unor activități, practici manipulatorii și de Îndoctrinare etc., așa cum s-a Întâmplat În deceniile trecute, ba chiar și la ora actuală). Atunci când școala este În criză sau derivă, astfel de forme complementare fac În așa fel Încât societatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
multiplicarea fără precedent a mediilor, făcând posibilă apariția "noilor medii" (fotografia, happening-ul, performance-ul, instalația, intervenția, publicația, video-ul, filmul, animația, tehnologiile virtuale etc.) la tematizarea radicală (activismul politic, angajarea socială, identitatea, rasismul, consumismul, turismul, ecologismul, alienarea, globalizarea, tehnologizarea, urbanizarea, ideologizarea etc.). Atât revoluția mediilor, cât și reconsiderarea tematicilor au fost dublate de o productivitate reflexivă a unei așa-zise "industrii teoretice", un termen inspirat din conceptul de "industrie culturală" lansat de Theodor W. Adorno și Max Horkheimer și din conceptul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
la care ar fi putut răspunde arta. Datorită regândirii funcționalității artei ca instrument de reflectare, de investigare și de intervenție în situațiile vieții de zi cu zi fie la nivelul suprastructurilor guvernării, administrării, mediatizării în masă și, în consecință, a ideologizării, fie la nivelul actelor obișnuite și recurente de la baza producției vieții sociale -, asistăm la un ritm contrastant de sofisticare sau simplificare a propunerilor artistice care, prin solicitarea abordării lor diferite, par a scinda radical operatorii culturali de retorii estetici. Capitolul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
identitare. Ne referim, deopotrivă, la repere aparent imuabile ale reprezentărilor istorice naționale, precum domnitorul Ștefan cel Mare (figură definitorie a panteonului școlar) ori la evenimentul istoric de la 1 decembrie 1918 (ziua unirii Transilvaniei cu statul român); sau, dimpotrivă, extrem de expuse ideologizării, cum a fost perioada comunistă. Reașezarea lor în paginile cărților școlare are propria sa istorie, marcată de continuități, clivaje, acumulări, redescoperiri, omisiuni și redimensionări neîncetate. Capitolul I Prezentul personajului istoric I.1. Domnitorul exemplar: Ștefan cel Mare Istorie, politică și
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pentru ceea ce fuseseră cândva principalele sale atracții: explicații categorice, progresism triumfalist, pledoaria pentru Statul-Națiune, europocentrism, eroizarea "celor mari" și omitere celor conduși de ei283. Identificarea gravelor omisiuni ale cercetării istorice "tradiționale" a fost însoțită și de acuzația de partizanat, de ideologizare brutală. Istoria-povestire a fost condamnată pentru că selectează și accentuează acele valori și fapte favorabile puterii. De altfel, anii '60-'70 au adus contestări radicale, nu doar ale istoriei predate în școală, ci și ale sistemului de învățământ, acuzat de producerea
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
304, uitând că istoria nu se mai bucură de atenția specială a autorităților, cel puțin nu în forma unei susțineri financiare semnificative. Ideea organizării unor astfel de cabinete era, fără îndoială, utilă predării istoriei, dar a fost foarte compromisă prin ideologizarea abuzivă, prin voluntarismul adesea pueril, prin excesele care au transformat "mijloacele de învățământ" în forme de troc școlar. Ca și în cazul altor obiecte de studiu, elevii prea puțin interesați sau înzestrați pentru studiul istoriei au găsit o șansă în
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
observatori atenți la acest fenomen de proporții inimaginabile într-o lume normală. Comentariile lor puteau ajunge la cei din țară prin emisiunile difuzate de Radio Europa Liberă, care s-au bucurat în epocă de o audiență fără rival. Dezbaterile despre ideologizarea istoriei românești ridicau uneori obstacole nebănuite. O voce autorizată nota, de exemplu, la 3 mai 1981: "exemplele delirului tracoman sunt atât de irezistibile încât trebuie să ne străduim ca întreaga emisiune să nu devină doar prilej de haz" (Monica Lovinescu
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Academiei R.S.R., București, 1980, p. 460. 284 Ibidem. 285 Profesorii de istorie și geografie au avut, între susținători, pe Alain Decaux, Michel Debre și George Duby. Redescoperirea acestei istorii "tradiționale" s-a datorat și altor circumstanțe, cum ar fi contestarea ideologizării marxiste, reevaluarea istoriei politice, administrative și constituționale, revizuirea istoriei economice, cu accent pe studiul inovațiilor și a invențiilor. Au fost reacții categorice contra "cuantificării, punerii în serie statistică, tratamentului aritmetic ce dă iluzia științificității și ne face să credem că
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
rămas ca spațiu de desfășurare „decât” lumea extraterestră a OZN-urilor (semnalate Începând cu anul 1947) și a călătoriilor intergalactice. Revenind la imaginarul geografic al secolului al XIX-lea, putem aprecia așadar că acesta a fost puternic marcat de fenomenul ideologizării geografiei, respectiv de interpretarea și lectura datelor geografice din perspectiva unor interese ideologice. Nu doar științele umaniste, care se pretau mai ușor la o instrumentalizare ideologică (așa cum erau istoria, filologia sau etnografia), dar chiar și discipline aparent mai „exacte” de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ale adversarului, creează identitate și simboluri sociale pentru uzul colectivității, reprezintă o sursă inepuizabilă de putere simbolică pentru istorici sau politicieni. Aceste valențe ideologice nu au scăpat nici ele atenției cercetătorilor. Sunt de amintit, mai Întâi, lucrările dedicate mitizării și ideologizării figurii lui Horea XE "Horea" la nivelul folclorului, al publicisticii, al literaturii ficționale sau al reprezentărilor plastice. Ștefan Pascu și alți istorici marxiști au cheltuit multă energie În fastidioasa lor dezbatere cu privire la „caracterul” mișcării lui Horea, etichetată drept „revoluție”; este
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]