1,179 matches
-
îi aduce covrigi calzi poetului de la simigeria de peste drum, pe rusoaica frumoasă și de viță care a fost mama poetului, pe Nichita însuși jucînd fotbal și îndrăgostindu-se de sora unui coleg și credem (pînă la proba contrarie) în imaginea idilică a generației '60. Cît document și cît monument se află în rețeta portretistică a lui Alex. Ștefănescu e o problemă, dar rămîne oricum o minciună frumoasă. Cu tot aerul lor desuet asemenea ceremonialuri de inițiere au o importanță de netăgăduit
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
cumsecădeniei, cinstei și blândeții românului. Spre marele meu noroc, lumea în care am crescut chiar așa arăta: părinți protectori, bunici ce întrupau însăși bunătatea, mătușe adorabile, verișori plini de farmec, vecini binevoitori, colegi săritori, prieteni devotați. Nu era o lume idilică, o lume lipsită de conflicte. însă, ca prin miracol, toate se rezolvau prin întâlnirea dintre adversari, prin conversația potolită și prin dialogul deschis. Ulterior, am descoperit și latura mai puțin plăcută a lumii românești: activiști de partid ce emanau, la
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
la biserică, 1912, Țărani în bătătura casei, 1914, și chiar Bărci cu țărani la Măcin, 1915 etc.). Nepunîndu-se aici problema individualizării personajelor sau a descrierii lor psihologice, ca personaje determinate ori ca tipologie, pictorul deplasează interesul pe atmosferă, pe cadrul idilic și feeric și pe un etnografism pe jumătate convențional, pe jumătate documentar. Există în aceste lucrări un rousseau-ism tardiv și provincial, un mod, cam naiv, de a afirma inocența originară a lumii rurale, bucuriile ei autarhice, nepervertite încă de impactul
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
morale sunt ancorate în minciună. O minciună care vine de departe, cu care am fost îndoctrinați în școli, iar după 1990 ne este inoculata, zi de zi, prin televizor, radio, presa scrisă. Am crescut cu toții în mitul unei Românii infailibile, idilice, inefabile, generoasă cu fiii săi, primitoare cu străinii, dar nemiloasa cu dușmanii, o țară bogată, a laptelui și a mierii, în care până și geografia se modula armonios, urmând behăiturile suave ale Mioriței. Am trăit într-un Eden oniric. Iar
Spatiul mioritic si spatiul Schengen by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17979_a_19304]
-
nevoie să o asumi, si astfel preluînd-o îl ușurai pe bolnav de o parte a poverii lui. Însă singură dintre vindecări care îl putea readuce cu adevărat la normal pe nostalgic constă într-o subtilă substituție: în locul acelui spațiu devenit idilic și imaginar, se recomandă aflarea unuia real și prezent, care să i se poata părea la fel de preferabil că și obiectul fanteziilor sale îndurerate. Dar oare era această substituție posibilă? Mai curînd negativ ar fi răspunsul, ținînd cont că documentele epocii
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
cîntece de munte, refrenul yodl, obișnuit în Alpi, si vestită Doina a vacilor, care pentru elvețieni are un accent secret de nostalgie a patriei, atît de puternic, încît Bonaparte îl interzisese ostașilor lui mercenari". Și în chip de concluzie, aceasta idilica soluție de asanare a moravurilor, a ființei în genere, prin lectură: "Nici o zi nu poate trece pentru lucrătorul elvețian fără două-trei ore de lectură. Asta face într-un an o mie de ore citite, adică patruzeci de zile pe an
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
Lovinescu ănnoitorul și unele opinii dogmatice. an schimb e relevat că "valoarea antitărănismului din Pași pe nisip stă nu atât an justificări teoretice cât an amplă operație critică pe textele sămănătoriștilor, când a ridiculizat fără drept de apel ăfalsitateaă și idilicul unei literaturi an afară realismului". Termenul final e desigur vetust și nepotrivit. Pentru că Lovinescu nu cerea respectarea canoanelor realismului, cât - prin idilism - carenta obiectivării. Iar Iorga n-ar avea deloc program (pentru că principiul național an artă e de când a apărut
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
Oamenii politici nu înțeleg complexitatea demograficului" - se preocupă de acelasi declin al populației, pe baza unui riguros "limbaj al cifrelor". Printre altele aflăm cum, contrar unor ambiții morometiene, multi dintre orășenii de azi migrează la sate, nu pentru a admira idilica plecare a cocorilor toamnă, ci pur și simplu pentru a-și asigura un nivel minim de subzistență. Am lăsat intenționat la urmă articolul median al Cristinei Brădățan, întrucat îmi pare că el sintetizează ceea ce, pe diverse căi, acut, întreaga revista
Strict confidential by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17582_a_18907]
-
Explicabil, romancierul își pune mereu chestiunea diferenței de vîrstă, în raport cu tînăra-i iubita. Cochetînd pînă la un punct, ajunge la stratul grav al confidentei avînd ca obiect unele experiențe de viață decepționante, ce ar putea constitui "obstacole" în calea "fericirii" sale idilic întrevăzute: "Mereu, mereu în acest sentiment a stat de-a curmezișul, mereu persistă disproporția noastră de vîrstă și de viață. Nu rîde! Odată, cînd vorbeam, ți s-a părut un fel de cochetărie de femeie bătrînă, care așteaptă, provocînd, un
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
fereastră spre lumea unui Gauguin mai puțin cunoscut. Spre deosebire de picturi, cu extraordinara dar repetitiva lor paletă coloristică, gravurile lui Gauguin sunt mai aproape de vis, mai aproape de abstract. Delimitează un univers marcat de disperare mai degrabă decât unul dominat de peisaje idilice și nuduri voluptoase... Definesc un artist mereu gata să experimenteze, mai legat de Munch decât de confreria post-impresionistă - Van Gogh, Cézanne, Seurat - cu care numele său este îndeobște asociat. Ca și alți maeștri ai unei arte pline de subtilitate, ale
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
scris, scrie după tipic sămănătorist (degeaba a colaborat și la Sburătorul după război), cu peisaje de alean (carei poate fi luat și de notă simbolistă, dacă n-ar fi toate sămănătoristele bolnave de aleanuri și tînjeli) anume potrivite ca decor idilic de contrast la drama proprie. Natura exultă, fata suferă, cam asta e rețeta sămănătoristă de amor. Așa și la Ada: toată lumea merge să se drăgălească sub plopii de la răscruce și-n mijlocul unui peisaj mirific, după standard („Pe sub poala cenușie
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
în funcție de valoarea-i intrinseca, ci de optiunea-i tematico-tipologică, - ceea ce, în cele din urmă, inseamna o preferință mai degrabă culturală". Și e adevărat că în componență definiției sămănătorismului intra două "finalități antinomice", pe de o parte, "gustul pentru pitorescul blajin, idilicul decorativ și artificialul festiv", pe de altă parte, "atracția pentru oamenii stăpîniți de de pasiuni, instincte sau vicii inexorabile, deci pentru caracterele puternice și violențe, înzestrate cu un memorabil relief fizic și moral". După cum e adevărat că sloganele exclusiviste ale
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
Cameron Crowe. Un adolescent fascinat de muzică pleacă pe urmele unei formații rock pentru a redacta un articol comandat de celebra revistă "Rolling Stone", care însă nu-i cunoaște vîrsta. Maturizat on road, eroul e martor inocent în culisele defel idilice ale lumii spectacolului din anii '70. Culisele uzinei de vise la sfîrșit de mileniu sînt descrise într-o lumină caustică în ivansxtc. (To Live and Die in Hollywood) al britanicului Bernard Rose. Un veritabil recviem în acordurile preludiului la "Tristan
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
pierderea, o provoacă și o savurează, căci, paradoxal, numai astfel izbutește să amîne sine die alungarea din paradisul la care se referă G.M. Cantacuzino. Ca privire aruncată mereu înapoi, către un trecut păstrat viu și totodată cosmetizat de o memorie idilică, nostalgia unor Cantacuzino sau Aciman este o formă de respingere a morții; un mecanism de protecție a sinelui împotriva trecerii timpului, a conștientizării precarității ființei. Îndrăgostit de trecut, nostalgicul Andre Aciman ignoră propria sa trecere, ca un Narcis care refuză
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
încă un Michael Heim, dublîndu-l pe cel care vorbește și poate fi auzit de cititor, dar în sens confirmator, încît ai sentimentul că îl redescoperi pe protagonist, uneori parcă mai minunat și mai grozav decît pînă atunci. Firește, există mult idilic în acest volum. Michael Heim e un Făt-Frumos (unul dintre autori chiar folosește sintagma), iar cei adunați în jurul lui par, nu o dată, pitici fermecați și îndrăgostiți de Albă-ca-zăpada lor. Dar e un idilic asumat și perfect controlat prin alternările de
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
grozav decît pînă atunci. Firește, există mult idilic în acest volum. Michael Heim e un Făt-Frumos (unul dintre autori chiar folosește sintagma), iar cei adunați în jurul lui par, nu o dată, pitici fermecați și îndrăgostiți de Albă-ca-zăpada lor. Dar e un idilic asumat și perfect controlat prin alternările de voce între scriitura direct-personală a prefețelor și dezbaterea grupului. Cartea începe cu evocarea Adrianei Babeți, care l-a cunoscut pe Heim în anul 1992, în Statele Unite, într-un decor fabulos cu zgîrie-nori și
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
Faulkner și Pynchon. în Mid-West-ul patriarhal și conservator, d-na Zarifopol-Illias a reușit, prin nenumărate eforturi și dăruire personală, să creeze un program de studii românești și să consolideze catedra de limba și cultura română. Casa ei, situată într-un idilic cartier al Bloomington-ului (oraș în care locuiesc, de altfel, mai mulți români celebri, între care Matei Călinescu, Virginia Zeani și Ciprian Foiaș) reprezintă, după cum spunea Sorin Antohi, care m-a premers cu câteva zile pe aceleași plaiuri, "o Românie ideală
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
politic și social. Schimbarea se manifestă aproape biologic. Amintirile din acele timpuri se întrepătrund cu deformările specifice vîrstelor amintite. Personajul își amintește că, în copilărie, vedea la tot pasul femei gravide (urmarea unor măsuri ale regimului, nu a unei vieți idilice: interzicerea avortului, planning familial inexistent). Amintirile se transormă, în noul context, în halucinații. Veronica A. Cara are meritul de a fi identificat acest tip de alienare în rîndul tinerilor care au �prins" schimbarea în plină adolescență, în plină formare. Trecerea
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
nobilă... Obișnuiți să comande, activiștii de partid n-au avut astfel de scrupule: ei au luat de-a gata vile superbe din cartiere șic, spre deosebire de bieții polițiști pe care minima prudență i-a împins să construiască la periferie sau în idilicele sate natale, de care și-au adus brusc aminte... O specie "imobiliară" este și aceea a oamenilor în sutană. Nu mă refer la faptul că majoritatea lor stau în locuințe ale statului sau ale comunităților locale. Expresia "casa parohială" e
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
de ani. Și-a scris, în 1945, niște Memorii, pe care le-a publicat. Cum tot avea vreme și era liber a mai scris Amintiri, care astăzi sînt publicate de Fundația Academia Civică (editor dl Romulus Rusan) și, deși scrise idilic bătrînește, lipsite de flacăra intelectualității autentice, amintirile tîrzii ale lui Ilie Lazăr se citesc cu real interes. Născut în 1895 în Giuleștii Maramureșului, Ilie Lazăr are aproape biografia standard a intelectualului ardelean. Avea în ascendență cîteva familii de preoți și
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
refugiezi în ironie. Poezia ta nu refuză compasiunea. Lirismul tău e grijuliu. Chiar și durerea ta e ascunsă sub un ecran de bună cuviință. Toate acestea sunt remarcabile, dată fiind dezlănțuirea indecenței din poezia Desperado. Cu pumnii strânși, desenezi imagini idilice. Cum îmbini intensitatea experienței de viață cu blândețea tonului poetic? Ești o fire domoală sau vrei să-ți eliberezi lectorul de vijeliile poetului, pentru ca el să se bucure de călătorie singur, neîndrumat? Dat fiind ceea ce tocmai ai numit, înțelegi de ce
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
Dar la fel e și eul, care mă poate alimenta cu dezlănțuiri de indecență. Nu sunt singurul om din lume, iar îndoielile referitor la propria mea ființă sunt strict ale mele. Nu plec de la premisa că subiectivitatea altora e la fel de idilică. Oricum ar fi, iubesc tangibilul. Ca mai toți poeții, sunt un senzualist. E un compliment că mă vezi 'grijuliu'. Grija' aceasta, dacă există, îmi vine din copilăria petrecută alături de o mamă bolnavă, pătimașă, adesea deloc rezonabilă dar eroică. 'Orice ai
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
subiect care îl obsedează de la 30 de ani (acum are 44). Pînă și sfaturile propriei mame au fost aduse ca argument pentru această emoționantă incursiune cinematografică avînd funcție declarată de defulare unanimă. Și într-adevăr filmul ne eliberează de imaginea idilică a adolescenței noastre a tuturor, redînd-o altor și altor generații. * Cinefilii împătimiți au avut parte la Cinemateca Română de un film oarecum înrudit, în măsura în care este vorba tot de o plonjare în subconștient, dar ceva mai complicată. Pentru că Being John Malkovich
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
din rațiuni diferite, partidul "România Mare" - încearcă să ne convingă că "înainte" (subînțeles: pe vremea noastră) "era mai bine", pentru a ne câștiga sufragiile. Cădem ușor în plasa propagandei lor, pentru că încă nu ne-am dumirit că elogierea unui trecut idilic luat în posesie face parte din trucurile jocului democratic; *Pentru că... Aici putem deschide o listă-fluviu de motivații individuale: "înainte" eram primar/secretar de partid/director/activist etc., adică aveam bani și putere, și cumnatul meu era șef la măcelărie, mi-
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
Neșu, sigur, cunoaște lumea despre care scrie. Mai important este însă talentul de a o resuscita, de a o face credibilă din punct de vedere al autenticității comportamentului, limbajului, felului de a reacționa. Țăranii lui Ioan Neșu nu au nimic idilic, nimic pitoresc în sensul unei elocințe sau înțelepciuni folclorice. Țăranii din Zi de toamnă cu cal, sunt trăitori în zona gri dintre sat și oraș, subiecți ai unei drame parcă demult uitate, ai izgonirii lor din condiția de sarea pământului
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]