149 matches
-
crește spectaculos (jumătate dintre români se așteaptă ca alegerile să aducă o schimbare de vreun fel), lumea dorește ca lucrurile să fie tranșate pe micul ecran. Ori, tocmai în acest moment, PSD-ul, până atunci omniprezent, a lipsit din scenă. [...] Idilismul și triumfalismul de pe ecran nu-și găsește nicicum confirmări în viața de zi cu zi. [...] După cum inspirat spune talentatul și curajosul redactor de la Realitatea TV Robert Turcescu, ”există mai multe Realități”. Fenomenul este cvasi-generalizat, atât în presa audio-vizuală, cât și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
întâmplă în Urbanistică din volumul Cerul dintre noi (1963) sau într-un text cu titlu cinic, Lasciate ogni dolore, din Strada mică (1964). Poemele, simple ca formulă, melodioase, multe cu rimă pereche, sunt optimist sau amenințător revoluționare, animate de un idilism muncitoresc, „angajate”, mimând un sentiment romantic-auroral. Universul „pastelurilor” lui R. este însuflețit, în plus, de un panteism specific, astfel încât toate elementele sunt în mod straniu purtătoare ale unui „mesaj” comunist intrinsec, de la „mestecenii-stindard” la „privighetoarea din Carpați” (metaforă pentru poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
al revistei „Bucovina literară”. Ca poet, a debutat în 1964 la „Ateneu”. A colaborat la numeroase reviste literare și de cultură. Primul volum de versuri, Mirele pâinii (1976), evidențiază rafinamentul metaforic specific promoției ’70, chemat, parcă, de splendoarea peisajului bucovinean. Idilismului calofil i se asociază sentimentalismul discret și incantația elegiacă. În Bună seara, frumoasă poveste (1981), aceeași tehnică a „acuarelei” combină abil nuanțele, lirismul confesiv fiind marcat de o „cuminte melancolie”. În Armura solară (1983), peisajul e mirific, lumina îl face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
fericit de abordare a tematicii rurale cu mijloace prozastice moderne, prezentând o combinație validă de textualism și scrupul documentar. Ruralitatea observată de U. este cea modernă, declinantă, amestecată și dizarmonică, perturbată de modernizarea forțată sub regimul comunist, departe de orice idilism convențional. Sub anumite raporturi, autorul se manifestă ca un succesor în formulă optzecistă al lui Ion Iovescu sau al Georgetei Mircea Cancicov, vădind și un interes față de concretețea rostirii, a explorării puterilor semnificantului în interfața lui cu „referința”. Pe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
mai largă asupra destinului uman. Umorul și inteligența artistică sunt confirmate pe deplin în Parodii originale. Poetul își amendează propriul sentimentalism (ca în Un începător de talent: Apostrofe la lună), dar nu îl iartă nici pe cel al confraților. Satirizează idilismul rural și romanțios, retorismul patriotard, simbolismul excentric și clișeele de toate nuanțele, parodiile fiind - așa cum le-a definit autorul - „adevărate pagini de critică literară în pilde”. Cele mai multe s-au ivit în timpul polemicilor purtate cu adversarii literari ai „Vieții românești”, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
conformat genial." Volumul Clasicii noștri din " se încheie cu studiul consacrat "poetului țărănimii", George Coșbuc, recitit cu o plăcere proaspătă de Vladimir Streinu. Aceeași critică afectuoasă, aplicată, comprehensivă. Criticul rectifică - implicit - truisme și prejudecăți critice consolidate: Impresia de rusticitate și idilism a fost numai pragul poeziei lui Coșbuc, după care nu poate fi judecat exclusiv, cum s-a încercat. Privită încă o dată, din eposul pe care îl conține, ca panoramă - acum, opera lui primește alte lumini: este o întreagă viziune poetică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
epicismul." Se cuvine să-l credem pe Vladimir Streinu, spirit doct în materie de versificație, autorul acelui substanțial și unic volum Versificația modernă. Criticul respinge cunoscuta sintagmă gheristă: "poetul țărănimii", pe care Coșbuc n-o poate acoperi: farmecul ingenuității primitive, idilismul etc. nu fac nicio impresie lumii țărănești. "... poet al țărănimii, cu adevărat, este numai țărănimea însăși prin autorii anonimi ai poeziei populare", argument de bun simț, ce se poate susține. Restrâns ca întindere, studiul despre Coșbuc poartă pecetea prețuirii detașate
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
într-un foarte scurt interval de tânărul poet. Ceea ce frapează, la nivelul universului imaginar, este întâi de toate o importantă amplificare și transformare a reperelor: decorului posomorât și opresant al orașului provincial, modelat conform convențiilor simboliste cu urme, chiar, de idilism tradiționalist în configurarea orizontului „evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural profund marcat de însemnele civilizației tehnice. „Geometria orașului” constructivist, „pe fire electrice
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
O româncă în sărbătoare, după care autorul a donat-o Pinacotecii ieșene în 1889, împreună cu alte lucrări. Privit în momente de tihnă și relaxare vom descoperi frumusețea acestui portret, negândindu-ne nici o clipă la termeni ca “aca- demism” sau “idilism” ca repere pentru un comentariu estetic condamnabile. Vom avea bucuria unei întâlniri cu o pictură realizată cu talent, dragoste și măiestrie. Portretistica, alături de natura moartă, face parte din tematica căreia i-a acordat fide- litate constantă pe întreg parcursul vieții
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
necruțarea, nemiloasa luciditate dusă până la cruzime sunt, după Eugenia Tudor-Anton, trăsăturile care o impun decisiv pe Hortensia Papadat-Bengescu în literatura momentului său, prin cultivarea lor prozatoarea integrân-du-se unui curent de înnoire mai larg. Fiind cum este "ea demolează prejudecățile și idilismele semănătorismului românesc", acțiune care în chip natural o solidarizează cu sincronismul lovinescian și o apropie, după război, de cercurile moderniste și de mișcarea de la "Sburătorul". Incitante sunt considerațiile Eugeniei Tudor-Anton referitoare la faptul că "mai toate romanele scriitoarei se petrec
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
de coaja seminței, gata să pleznească, în interiorul țărânii. Zgomotul spargerii ascunse pare turbure. Ca versul lui lung, legănat, căznit, cu mers obstinat de coropișniță... Acest preludiu, - bâiguit, - are tonul major al unei căutări grave, peste sunetele de piculină scoase de idilismul rural. * * * - În spațiul oceanic mai trăisem. Despre el am scris "Căile pământului". Cunosc Câmpia română ca pe liniile palmei mele: de la dealurile Istriței până la Brăila, dincolo de Călărași și până la fluviu. Brazdele Golf-streamului se sfârșeau ca pământurile natale... Deseori, în plin
Măsura câmpiei române by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7340_a_8665]
-
spațiul nespațial, misterios și securizant al amintirii. Nu trebuie, totuși să deducem de aici că Valea Issei ar fi o scriere idilică, agrementată cu ingrediente elegiac-paseiste, și nimic mai mult decît atît; desigur, atmosfera este, de multe ori impregnată de idilism, iar curgerea meandrată a narațiunii se mulează perfect fluxului capricios al memoriei (de altfel aluzia din titlu este cît se poate de transparentă în acest sens). Dar, în același timp, dincolo de această evocare calmă a paradisului pierdut al copilăriei, putem
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
Papadat-Bengescu, Constanța Hodoș, Sofia Nădejde, Henriette Yvonne Stahl ș.a. Mesajele mediatice nu își lărgesc sfera de interes, orizontul de așteptare al lectorilor rămâne același. Sfaturile culinare, vestimentare sunt feminine prin excelență, sexul frumos fiind nevoit să se împace cu „eternul idilism”; nu trebuie uitată nici literatura adresată femeilor, dar care este foarte stereotipă atât din punct de vedere al mesajului, cât și compozițional, punând în evidență o scriitură feminină. Jurnalul femeii, Mariana, Magazinul, Domnița sunt publicații care conduc detașat. Lângă acestea
Eternul feminism în presa interbelică by Oana Băluță () [Corola-journal/Imaginative/13368_a_14693]
-
căror lectură este elocventă: Badea Ion și feminismul din 28 noiembrie 1928, Lăsați femeile să vie la mine - 8 iulie 1929. Un alt aspect particular al publicisticii interbelice îl constituie asumarea scriiturii. Sunt multe cazurile în care articole aparținând sferei „idilismului” nu sunt semnate sau cel mult prezintă inițiale sau pseudonime, cu rezonanțe speciale: Valeriu, Medora, Novatella - reprezentative sunt publicațiile Jurnalul femeii, Domnița, Magazinul. Însă, o dată cu schimbarea conținutului tematic, scriitura este asumată, în Comedia, articolele despre modă poartă semnătura „Aida”, pe când
Eternul feminism în presa interbelică by Oana Băluță () [Corola-journal/Imaginative/13368_a_14693]
-
îl va fi făcut să persevereze în insuportabil, să trăiască într-o exacerbare și trepidație nervoasă continuă, lăsând impresia că și-a legat direct poezia de artere, de viscere, de senzorii trupului. De aici, tragicul conținut în poemele sale, în ciuda idilismului lor declarat, în ciuda umorului de atâtea ori debordant." Foarte sugestive sunt și fotografiile realizate de Dora Stănescu la lansarea cărții lui Cristian Popescu, Arta Popescu, în 1994, în Piața Universității. Autoarea fotografiilor a știut să vadă umorul tânărului poet, plăcerea
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
prozele autobiografice ale lui Paul Goma). Din această perspectivă, încărcate de referințe socio-politice directe, dure și exacte, atît Rebarbor, cît și volumele ulterioare de "reportaje în proză" ale lui Monciu-Sudinski oferă o dublă alternativă ficțională: pe de o parte, la idilismul social al prozei industrializării staliniste (gen Petru Dumitriu), pe de alta, la evazionismul etic al romanului politic șaptezecist (tip Buzura, Ivasiuc sau Preda), defazat "critic" față de propriul său prezent ceaușist. Cine ar încerca, astăzi, să reconstituie prin mijlocirea ficțiunii lumea
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
rol pe cere trebuie să-l îndeplinească în societate, presa interbelică oglindește imagini și articole ale femeii gingașe, sensibile, pure, delicate, preocupată de modă și gastronomie, de decorațiuni interioare, de arta de a stăpâni codul bunelor maniere. Această nevoie de idilism corespunde cerințelor epocii, este o nevoie psihologică, dar reprezintă și o nevoie pragmatică, având la bază exigența contractului de lectură dintre publicul, care are un anumit orizont de așteptare și ziarul sau revista care au nevoie de cititori pentru a
Femeia idilică din interbelic by Oana Băluță () [Corola-journal/Imaginative/13721_a_15046]
-
atunci cînd rememorează coșmarul anilor cincizeci și persecuțiile îndurate de familia trecută în rîndul chiaburilor, plină însă de ritmul pasiunii atunci cînd e vorba de călătoriile făcute, la propriu sau la figurat, pe urmele scriitorilor. Dar nici nostalgia și nici idilismul nu sînt duse la extreme pentru a deveni supărătore. Titlul cărții are dublă valoare, evocă un episod real al vieții autorului, povestit într-unul dintre capitole, dar capătă și înțeles metaforic - anii războiului și mai ales anii comunismului sînt cei
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13564_a_14889]
-
acestui acestui "alfa" al romanului e opera cititorului modern, provocat de acest text: "Citit astăzi, cu mare plăcere, dar și o continuă, vagă, inexplicabilă nemulțumire, Dafnis și Cloe, unul din primele romane grecești, o pastorală în proză. De ce plăcere? Pentru că idilismul scrierii m-a încîntat pur și simplu. Ce șoc pentru așteptările mele de om modern! Iată un roman de dragoste de care am avea și noi, cei de azi, urgentă nevoie. Prea multe convulsii, prea multe neîmpliniri, prea multă suferință
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
după ultimele alegeri, n-ar mai avea la viitoarele alegeri decât jumătate din ceea ce deține în prezent. Mi-ar plăcea enorm ca lucrurile să stea astfel, dar teamă mi-e că nici urmă de-o viață politică de-un asemenea idilism! Când grevele se înmulțesc în progresie geometrică iar nemulțumirile populare ating forme de expresie violent-maladivă, când nivelul de trai s-a deteriorat până la limita insuportabilului, numai niște iresponsabili s-ar strădui să machieze o realitate a cărei hidoșenie înspăimântătoare a
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
peste foc. Dar a venit și răsturnarea din decembrie 1989. Lucrurile păreau a intra în albia lor firească, cu toate ca într-un chip straniu, de miraj, de prealesnicioasă și preafrumoasa rezolvare, ceea ce s-ar fi cuvenit a ne pune în gardă. Idilismul așternut de-a dreptul peste nenumăratele traume ar fi trebuit să ne pară suspect... Într-o zi solară a primăverii Marilor Speranțe, m-am întîlnit, pe Calea Victoriei, cu nimeni altul decît cu Nicolae Breban, proaspăt revenit din străinătate. Abordîndu-mă cu
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
cel folosit în mod curent, o eleganță a malițiozității, un spirit polemic lipsit de agresivitate. Ne arată că fraza poate fi și armonioasă și acidă în același timp. Aflăm și că farmecul unei confesiuni sau evocări nu stă numai în idilismul acestora, ci, mai cu seamă, în exactitatea, precizia și urma pe hîrtie a ironiei și autoironiei. Parafrazîndu-l pe Barbu Cioculescu, vă asigur că „dacă nu jurați excesiv” și doar pe producțiile culturale ale „trecutului deceniu, ce și-a trecut, de
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
devine o expresie a unui intolerabil hedonism, opusul angajamentului ideologic, marele căscat de fericire. Zâmbetul dințos al lui Ottik inundă cu fericire, Skruzny (Rudolf Hrusínsky), doctorul satului, se delectează cu peisajul romantic despre care ține câteva discursuri emoționate. Nu despre idilism este vorba, ci despre o formă de fericire și dezangajare necolectivizată, care nu răspunde la comenzile ideologice, care fără a le contrazice fățiș le pune între paranteze, le subliniază caracterul abstract, de corpuri străine. Umanitatea personajelor nu rezonează câtuși de
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
cu forța absurdului care-i macină existența. Chiar și așa, el continuă să viseze la paradisul unei copilării recompuse după expresia desenelor naive care însoțeau Ulița copilăriei a lui Ionel Teodreanu sau Iarna pe uliță a lui George Coșbuc, un idilism stângaci. De fiecare dată, în cazul lui Crulic primează procedura, formularul, birocrația, formele cu care neantul parafează o existență. Rezistența lui Crulic este departe de gesticulația antitotalitară sau de angajamentul ideologic, ea rămâne cea a unei bune-credințe revoltate, numitorul comun
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
ai satului", Victor Știr își deleagă memoria unei condensări care nu e însă și o refrigerare. Recursul la trecutul personal și impersonal (tradiția) emană o robustețe discretă pe care vîrtejurile expresioniste prin care trece nu izbutesc a o anihila. Posibilul idilism e tescuit, procesat, redus la pură fantasmagorie poetică: "pruncul cu ochii mari / spre / copacul tînăr / rădăcina privește prin / frunze // și numai ce coroana-l / îmbrățișează / cu crucile // bătrîn cernit / sub secunde / cu firul tăiat". Ori: "apele cerului / înghit / ceafa de
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]