100 matches
-
cei din jur. 1.3.3. Dizabilitatea mentală de gradul II (imbecilitatea) Este cunoscută în literatura de specialitate și sub numele de arierare severă sau moderată și întârziere mentală mijlocie, se situează sub raportul gradului dizabilității între debilitate mentală și idioție, iar din punct de vedere psihometric este echivalentă cu vârsta mentală cuprinsă între 2 - 7 ani, corespunzător unui grad de inteligență cuprins între 20 - 50 I.Q. Subiecții din această categorie prezintă următoarele caracteristici definitorii: Deși ritmul de dezvoltare fizică și
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
de referință și singura experiență relațională) prezintă conduite reactive pe fondul cărora se pot dezvolta structuri mentale obsesive, fobice, deliruri de revendicare sau persecuție, depresii anxioase care pot culmina cu acțiuni autoagresive. 1.3.4. Dizabilitatea mentală de gradul III (idioția) Reprezintă forma cea mai gravă de dizabilitate mentală și definește persoana incapabilă să se autoconducă, să se apere de eventualele pericole sau chiar să se hrănească având o permanentă nevoie de îngrijire și supraveghere. Din punct de vedere psihometric această
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
acestea prea puți diferențiate); Viața afectivă este redusă la trăirea impulsurilor primare, cu crize acute de plâns, autoerotism, automutilare, apatie. 1.3.5. Caracteristici ale copilului cu sindrom Down Boala a fost descrisă de Langdon Down (1866) sub numele de idioție mongoliană. K. Blessing a constatat însă că 60% dintre cazuri sunt la nivelul imbecilității sau al debilității mintale, deci numai 40% prezintă idioție (Păunescu, 1976). Categoria copiilor cu dizabilități intelectuale solicită din partea specialiștilor o atenție deosebită, dată fiind eterogenitatea acestora
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
Caracteristici ale copilului cu sindrom Down Boala a fost descrisă de Langdon Down (1866) sub numele de idioție mongoliană. K. Blessing a constatat însă că 60% dintre cazuri sunt la nivelul imbecilității sau al debilității mintale, deci numai 40% prezintă idioție (Păunescu, 1976). Categoria copiilor cu dizabilități intelectuale solicită din partea specialiștilor o atenție deosebită, dată fiind eterogenitatea acestora, dar și posibilitatea de intervenție educațională, cu rezultate foarte bune, prin practicarea exercițiilor fizice. În cadrul acestei categorii, datorită unor caracteristici particulare, se disting
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
elastică, roșie pe obraji, cianotică la extremități. Musculatura este hipotonică. Organele genitale subdezvoltate. Dezvoltarea neuropsihică în general, întârzierea în dezvoltarea psihomotrică are o componentă de deficiență mentală (oligofrenie) care poate merge de la o deficiență mentală lejeră (IQ = 65) până la o idioție profundă. După literatura de specialitate cei mai mulți mongoloidieni sunt în limita IQ = 35 - 50, dar se pot întâlni și cazuri de dezvoltare mentală normală. Dezvoltarea psihomotricității toate componentele stațiune, aprehensiune, mersul ca și toată gama de mișcări ale copilului cu maladia
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
mare ești în poezie, mare ești în proză"; către terți se exprimă per-verso: "Pe Vlahuță îl caut în poezie și nu-l găsesc; îl caut în proză și nu-l găsesc."; în situația amintită, romanul Dan "este cea mai mare idioție ce s-a scris în limba românească". Naiv, Vlahuță se sacrifică pentru amic (refuză să devină membru corespondent al Academiei pentru că aceasta nu-l premiase pe Caragiale) și îi preferă proximitatea și dincolo de limitele vețuirii pămîntești: "Unul din puținii oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
însă cea care fixează terminologia bolilor psihice, construiește discursul clinic despre bolile mintale și instituie normele unui sistem de clasificare nosologică. Apar termeni noi, pur medicali, desemnând fenomenele clinico-psihiatrice de tipul: demență precoce, psihoză maniaco-depresivă, paranoia, parafrenia, demențe, hebefrenie, catatonie, idioție, imbecilitate. Aceste structuri lingvistice și discursul psihiatric, formulat în secolul al XIX-lea este continuat în secolul XX, prin perfecționarea, diversificarea nuanțată și lărgirea terminologiei. Apar concepte noi în limbajul psihiatric care completează sau le înlocuiesc pe cele vechi: schizofrenie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
hemoragii etc.); - RBW este o probă prețioasă ca indicator pentru sânge sau LCR ca indicativ al prezenței unei infecții luetice; - Cariograma, formula cromozomială, poate da indicații în cazul unor maladii degenerative familiale, de factură genetică (sindromul Down, gargoilismul, maladia Klinefelter, idioția amaurotică Tay-Sachs); - Examenul psihodiagnostic este un prețios auxiliar în aprofundarea sau precizarea cunoașterii clinice a bolnavului prin faptul că ne oferă un caracter obiectiv sau de „obiectivare” al tulburărilor psihice observate la pacientul respectiv. Se vor efectua, în sensul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1802) este primul care face o clasificare a bolilor psihice prin delimitarea cadrului sindroamelor mai des întâlnite în evoluția clinică a bolilor psihice. Urmașul acestuia S. Esquirol (1846) va descrie câteva sindroame psihopatologice cum sunt lipemania, monomaniile, mania, demența și idioția. Cel care, prin introducerea conceptului de „complex de simptome” (Symptomkomplexe), pornește de la considerații de ordin clinic și evolutiv, în aprecierea formării sindroamelor psihopatologice este W. Griesinger. E. Kraepelin va completa teza lui W. Griesinger, prin adăugarea conceptului de „tablou al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și pentru filozofi și moraliști. Pasiunile care stau la baza „nebuniei” sunt, în primul rând, orgoliul și cupiditatea. Ele pot da naștere la halucinații, divagații sau delir. I. Kant, clasifica „bolile capului” sau „nebunia” în două categorii: a) debilitatea sau idioția, b) inversiunea sau grupa tulburărilor mintale în care intră: - halucinațiile, - dereglările facultății de a judeca sau delirul, - inversiunea rațiunii sau mania (delirul, mania și demența). Ultimul în această serie este Ph. Pinel, „medicul-filosof” care, medicalizând pasiunile și incluzând definitiv „nebunia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
judeca sau delirul, - inversiunea rațiunii sau mania (delirul, mania și demența). Ultimul în această serie este Ph. Pinel, „medicul-filosof” care, medicalizând pasiunile și incluzând definitiv „nebunia” în sfera medicinei ca „boală psihică”, recunoaște următoarele forme de tulburări: melancolia, mania, demența, idioția, ipohondria, somnambulismul și hidrofobia. Nosologia medico-psihiatrică Nosologia psihiatrică înregistrează progrese importante în cea de a doua jumătate a secolul al XIX-lea, în special în sfera clinicii, odată cu acumularea unui enorm material de observație psihiatrică. Aceasta a fost posibilă numai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt incluse următoarele forme clinice: nebunii nevrozice (epilepsia și isteria), nebunii infecțioase (puerperale și sifilisul), nebunii toxice (pelagra, saturnismul, alcoolismul, morfinomania). 5) Paralizia generală progresivă, sau neurosifilisul. 6) Demența primitivă, secundară și senilă. 7) Stările morbide congenitale reprezentate prin imbecilitate, idioție și cretinism. Dincolo de aspectele „modelelor clinico-nosologice” mai sus prezentate și discutate, teoria care marchează profund concepția clinico-psihiatrică a secolul al XIX-lea referitoare la bolile psihice este teoria degenerescenței enunțată de A. Morel și dezvoltată de V. Magnan și C.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tip deficitar. În secolul al XIX-lea, Esquirol face distincția dintre aceste tulburări denumite stări de arierație mintală sau oligofrenii și demențe. În sensul acesta, referindu-se la oligofrenii, el distinge două forme de arierație mintală profundă: imbecilitatea și idioția. Ulterior acestor două forme se mai adaugă o a treia, reprezentată prin debilitatea mintală și ulterior cea de encefalopatie infantilă. În secolul XX în cadrul stărilor deficitare se descriu următoarele: cazuri limită de pseudo-debilitate, sindroame psihiatrice precoce și infirmitatea motorie cerebrală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
neo-natorum (circulară de cordon etc.), traumatisme craniene consecutive aplicării forcepsului. d) Cauze endocrine diferite cum ar fi: cretinismul, mixoedemul. e) Cauze metabolice care pot afecta dezvoltarea embrionară: disproteidozele privind o tulburare a metabolismului proteic: oligofrenia fenil-piruvică, dislipoidizele privind metabolismul lipidic: idioția amaurotică Tay-Sachs, maladia Niemen-Pick, maladia Gaucher, gargoilismul, tezaurismoze ale glicogenului: maladia Gierke, alte dismetabolii neclasificate: maladia Lavrance-Biedl-Moon. f) Displaziile congenitale care cuprind următoarele afecțiuni: scleroza tuberosă Bourneville, neurofibromatoza Recklinghausen, neuroangiomatozele Sturge-Weber și Hippel-Lindau. Psihopatologia oligofreniilor Din punct de vedere psihopatologic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
QI are valori cuprinse între 0,50 - 0,65. Debilitatea profundă, sau imbecilitatea, este parțial educabilă, deși chiar și aceștia pot atinge un anumit nivel de productivitate profesională. QI are valori cuprinse între 0,30 - 0,50. Arierația profundă sau idioția, grupează acei indivizi needucabili, inadaptabili, dependenți, care pot dobândi unele gesturi elementare ale vieții cotidiene și activitatea ocupațională neproductivă. QI are valori care oscilează în jurul lui 0,30 și sub această valoare. În general, „criteriile de apreciere” sunt mai complexe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
69 Retard mintal moderat QI 35 - 49 Retard mintal sever QI 20 - 34 Retard mintal profund QI<20 Subnormalitate mintală ușoară. Vârsta mintală de 9 - 12 ani Imbecilitate. Vârsta mintală 6 - 9 ani Oligofrenie severă. Vârsta mintală 3 - 6 ani Idioție. Vârsta mintală sub 3 ani Schema de mai sus are, în raport cu precedenta care este strict circumscrisă la problematica psihopatologiei, un caracter lărgit în care sunt incluse atât aspectele normale ale dezvoltării inteligenței, cât și aspectele psihopatologice și psihopedagogice ale deficienței
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracterizate printr-o incapacitate, transmisă genetic, de a metaboliza anumite substanțe (lipide, protide etc.) a căror produse intermediare de metabolism se acumulează în organism producând tulburări biochimice ale neuronilor de diferite tipuri. În sensul acesta se descriu următoarele forme clinice: idioția amaurotică sau maladia Tay-Sachs, datorată unei lipoidoze, oligofrenia cetonpiruvică. 3) Arierațiile disendocriniene Aceste stări sunt datorate, de regulă, unei insuficiențe tiroidiene și se manifestă, din punct de vedere clinico-psihiatric, sub forma oligofreniilor tiroidiene sau mixoedematoase, care pot fi de două
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau maladia Tay-Sachs, datorată unei lipoidoze, oligofrenia cetonpiruvică. 3) Arierațiile disendocriniene Aceste stări sunt datorate, de regulă, unei insuficiențe tiroidiene și se manifestă, din punct de vedere clinico-psihiatric, sub forma oligofreniilor tiroidiene sau mixoedematoase, care pot fi de două forme: idioția mixoedematoasă Bourneville, cretinismul mixoedematos. 4) Arierațiile prin embriopatii infecțioase Acest grup de oligofrenii recunosc drept agent patogen un microb, un virus sau un parazit, care, pătruns pe cale hematică din organismul mamei în cel al fătului, poate acționa în sensul modificării
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rubeolică, toxoplasmoza congenitală, sifilisul congenital. 5) Sindromul Down Cunoscut și sub numele de mongolism, acest sindrom reprezintă o stare de arierație mintală întâlnită cu o frecvență de 1% în populație. A fost descris de Langdon Down (1866) sub numele de idioție mongoloidă. Un mic procent dintre aceștia sunt idioți propriu-ziși, pe când restul de 60% sunt imbecili sau debili mintali. Sindromul Down are un tablou clinico-psihiatric caracteristic reprezentat prin următoarele trăsături psihopatologice: hipostaturali, facies mongoloid, hipertelorism și ochii cu epicantus, limbă plicaturată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de către un bolnav a expresiei mimice a interlocutorului său. Ecopraxie: imitarea de către bolnav a gesturilor unei persoane. Encoprezis: pierderea involuntară și inconștientă a materiilor fecale datorită unei reacții emoționale, în cursul somnului sau în stările de deteriorare psihică gravă (demențe, idioție etc.). Endogenie: concepție etiologică conform căreia bolile psihice au o cauză endogenă, provenind din interiorul personalității bolnavului, datorită unor dispoziții constituționale sau ereditare ale acestuia (psihozele endogene). Enurezis: emisiunea involuntară de urină în cursul somnului. Epilepsie: afecțiune caracterizată prin atacuri
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Dorința de a schimba și de a prezenta realitatea în virtutea tendințelor personale. Este înrudită cu fabulația și tulburările de imaginație. Mongolism: sau sindromul Down, se datorește unei aberații cromozomiale, caracterizat prin facies mongoloid, malformații somatice, renale și cardiace, stare de idioție. Monomanie: termen ieșit din uz, desemnând tulburări psihice izolate, de regulă unice, sau deliruri parțiale. Moria: tulburare psihică cu caracter jovial-expansiv, limbaj caracterizat prin jocuri de cuvinte, calambururi obscene sau expresii triviale, specific afectării lezionale a lobilor frontali. Mutism: atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un rol dominant în studiile medicale asupra deficienței mentale. La puțin timp după apariția noțiunii de oligofrenie, un alt psihiatru, Dupr( (1990, apud Hoeksema, S.N., 1998)93 formulează termenul de debilitate mentală pentru a prezenta formele ușoare ale deficienței mintale: idioție, imbecilitate, debilitate mentală (Ionescu, 1985)94. În ultima ediție al DSM IV este folosită noțiunea de întârziere mentală care cunoaște o largă răspândire. Cu toate că în aparență pare simplă diagnosticarea întârzierilor mentale întâmpină mari dificultăți datorită faptului că nu depinde numai
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
să meargă independent în locuri familiare. În perioada adultă, majoritatea sunt capabili să preteze o muncă necalificată sau semicalificată sub supraveghere. Ei se adaptează bine la viața în comunitate dar de regulă în condiții de supraveghere. 3. Întârzierea mentală severă (idioția) -cuprinde un QI între 20-34, iar vârsta mentală 3-6 ani. Reprezintă o formă severă de deficiență psihică, asociată întotdeauna cu malformații multiple, tulburări somatice diverse, neurologice (pareze, stereotipii), ale senzorialității (surditate, cecitate) ale sensibilității. În mica copilărie ei achiziționează foarte
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pronunțat de dezvoltare staturală și psihică. Copilul nu își ține capul la 3 luni, nu stă în șezut la 6 luni, nu începe să vorbească la 1 an și rămâne cu un retard intelectual semnificativ și ireversibil, până la cretinism și idioție, dacă tratamentul de substituție nu e instituit în primul an de viață. Din punctul de vedere al dezvoltării scheletice, aspectul pacientului devine dizmorf (figura 48), cu talie mică, picioare scurte și cu mers legănat, de rățușcă datorită incompletei maturări a
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
severitate 1. Retardare mentală ușoară (oligofrenia grad I sau debilitate mentală) - QI 50-70. 2. Retardare mentală moderată (oligofrenie grad II, imbecilitate) - QI 30-55. 3. Retardare mentală severă (oligofrenie grad II, imbecilitate) - QI 20-30. 4. Retardare mentală profundă (oligofrenie grad III, idioție) - QI sub 20-25. Specificanți - tulburare a comportamentului absentă sau minimă; - tulburarea semnificativă a comportamentului; - alte tulburări comportamentale. Diagnostic funcțional Se elaborează prin aprecierea clinică a intensității tulburărilor psihice conform criteriilor de diagnostic DSM-IV-TR, a examinării psihologice, paraclinice, EEG și neuroimagistice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]