129 matches
-
început să fie scrisă chiar în anul 1878, când Eminescu se confrunta cu gândirea cinică a gazetei din Sankt-Petersburg. În gândirea abisală, cei doi mari scriitori se întâlneau, deși în plan ideologic, privitor la români, Dostoievski, ca și Pușkin, urma idiosincrasia panslavistă. Cu deosebirea că Eminescu avea dreptate și-n plan doctrinar. Dar să revin la oficiosul din Petersburg. Condeierul asigura pe ziaristul de la Timpul că jertfele aduse de România pe teatrul de război sunt neînsemnate comparativ cu ale Rusiei: Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
1982, de Giulia Sfameni Gasparro. 72. Vezi Kurt Rudolph, Die Mandäer I: Prolegomena, das Mandäerproblem, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1960, p. 13. Trilogia lui Rudolph este și astăzi cea mai bună prezentare sintetică a credințelor mandeene, În ciuda interpretărilor ei marcate de idiosincrasie. Celelalte două volume sînt: Die Mandäer II: Der Kult (1961) și Theogonie, Kosmogonie und Anthropogonie in den mandäischen Schriften: Eine literarische und traditionsgeschichtliche Untersuchung (1965). 73. Rudolph, Mandäer I, pp. 47-55. 74. Rudolph, Theogonie, p. 78 menționează nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe atît de fără folos; cele mai recente extrapolări ale acestor teorii sînt o serie de Încurcate ipoteze cu privire la o „școală” a Apostolului Toma și la existența unui gnosticism „sethian”, viguros susținute Încă În lucrările cîtorva Învățați bîntuiți de anume idiosincrasii 8. Revendicările de ordin genetic sînt deduse din clasificări și viceversa. Devine astăzi tot mai limpede că asemenea presupuneri nu pot fi demonstrate decît dacă autorul Însuși devine „gnostic” - respectiv, dacă se pretinde În posesia unei cunoașteri secrete care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să se lase condus de bolnav. El trebuie să găsească momentul propice pentru a-i prezenta bolnavului care este tratamentul indicat. Specialistul nu trebuie să răspundă brutal, cu ironie sau enervare la pretențiile pacientului. Totuși, trebuie să țină cont de idiosincrasiile acestuia, de experiența sa de bolnav, de ameliorările discutabile în urma unor tratamente (Dolbeau și Abt, 1996). • KT trebuie să obțină consimțământul pacientului sau, mai corect spus, adeziunea lui la actul medical. El trebuie să respecte libertatea pacientului, motiv pentru care
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
și la automatizarea mașinilor numerice. Astfel, dacă pentru Negroponte (1999Ă, sistemele de calcul „tind” să semene tot mai mult cu oamenii, să fie dotate cu o interfață multimodală ale cărei componente să fie exprimarea vorbită, indicarea și privirea, să înțeleagă idiosincrasiile umane ca niște adevărați „majordomi” digitali, pentru Virilio umanul devine, în aceste condiții, un „handicapat”, incapabil de a acționa, decide și interveni în mod direct în lume. În perspectiva de comunicare a calculatoarelor între ele și cu oamenii, susținătorii tehnologiilor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
după înfrîngerea în alegerile legislative din 1948, PCI este și el antrenat în spirala opțiunilor sovietice, într-o cu totul altă manieră decît PCF. După Joan Barth Urban, din 1948 și pînă în 1953, atitudinea partidului a fost impregnată de idiosincrasie în trei direcții importante. În primul rînd, calea ideologică ce caracteriza noul partid era asociată unui antiamericanism și unui pro-sovietism mai curînd decît unui marxism-leninism în stil sovietic. În al doilea rînd, alinierea PCI la PCUS în domeniul internațional era
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
experiență umană nu este ceva neapărat inferior sau ostil ci, cel mai adesea, sursă de Îmbogățire a orizontului propriu de cunoaștere și trăire. Pentru aceasta trebuie Însă să ne autoeducăm În sensul ținerii sub control a prejudecăților, a stereotipiilor și idiosincrasiilor culturale proprii pentru că nu este ușor să recunoști, adesea În pofida propriilor interese, că se poate să aibă celălalt dreptate. Dialogul intercultural este expresia recunoașterii că nu există un adevăr unic sau, mai exact, că adevărul se naște din confruntarea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
găsesc și la alți dramaturgi din epocă: Cyril Tourneur, Thomas Middleton etc. 21 Pentru o descriere pertinentă a romanului gotic, urmărit în diacronie, cf. Punter, 1980: passim. 22 De altfel, trebuie punctat caracterul excesiv al eului creator walpolian, oglindă a idiosincrasiilor eului biografic. Vorbind despre aceasta în cadrul celebrelor conferințe A. W. Mellon găzduite de National Gallery of Art din Washington, Wilmarth Sheldon Lewis afirmă că "[o]biectivitatea este dificilă în cazul lui Horace Walpole: el era un om emoțional și are
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
parte, dacă poziția mea extremă e corectă, dislocat moralitatea făcând astfel posibil sinele emotivist, cu tipurile sale caracteristice de relații și de expresie au fost episoade din istoria filosofiei; că numai în lumina acestei istorii putem înțelege cum au apărut idiosincrasiile discursului moral contemporan de fiecare zi și cum a reușit sinele emotivist să-și găsească un mijloc de expresie". (26, p. 62) Istorismul la care filosoful aderă este precizat prin delimitări critice față de transcendentalismul kantian, absolutismul hegelian și "pseudoștiința socială
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
al poetului, ne este imposibil să nu detectăm o undă de ironie în aserțiunile de mai sus. Pentru a sintetiză cele spuse până acum: sunt de părere că sistemul vizionar al lui Blake este, într-adevăr, nesistematic, fiind marcat de idiosincrasii variate și diseminat într-o profuziune de texte de întindere și valoare inegale, de la bucăți ocazionale până la eposuri bine închegate. Totuși, acestea prezintă un mesaj poetic coerent și convergent, astfel încât ar putea fi recuperate din perspectiva coagulanta a unei interpretări
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
afirme că "efectul pe care [Blake] îl are asupra cititorilor de astăzi, chiar și la capătul tuturor tentativelor exegetice de a-l lega de tradiții familiare, începe cu o impresie clară că el nu seamănă cu nimeni altcineva. Faptul că idiosincrasiile sale vor rezista la orice metodă comparatista [...] nu este, totuși, un motiv de a da înapoi din fața acesteia" (1985, p. 6). Având în minte observația lui Ferber, am încercat să nu abandonez lupta... Concret, în primele trei secțiuni, m-am
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
anume. Dacă, așa cum am văzut, confruntarea Arghezi-Iorga, privită global, este întreținută de un mobil latent, generat continuu de polaritatea viziunii etico-politico-culturale, fiecare text arghezian (discurs și contradiscurs al acestei polemici) descompune mobilul central în câteva pretexte polemice sau, altfel spus, idiosincrasii tematice ale polemistului-pamfletar, reactiv și sensibil la fiecare gest public al adversarului său. 1. Astfel, ideologia naționalistă apare, deseori, invocată ca principal cap de acuzare, Arghezi recurgând fie le formulări directe: "antisemitism sălbatic", "fanfaronade naționaliste" sau aluzive: "romantismul (...) politic", idealist
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
când te Înfierbânți. Gerald te imită la perfecție. — Serios? zise Henry cam Înțepat. — Mă tem că te-ai supărat, spuse Du Maurier neliniștit. — Ba deloc, răspunse Henry, deși se supărase puțin. Dar sunt curios... ce caracteristici... adică... ce trăsături distinctive... idiosincrasii de vocabular sau sintaxă... la perfecție... nu că aș putea pretinde că pricep ce Înseamnă perfecțiunea În acest... acest... Simți cum, În clipa aceea, era În pericol de a pierde șirul frazei, dar o prinse triumfător de coadă. — ...perfecțiunea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a fost dat să vadă cum se întâmplă una ca asta. Își pierduse deja vederea. Thomas percepuse întotdeauna lumea doar cu ochii: de aceea, nu simțise nici o dorință să atingă sau să fie atins de femei. Toți oamenii mari au idiosincrasiile lor, și a lui, în mod surprinzător, era o preocupare nevrotică față de calitatea vederii sale. Un dulăpior cu medicamente personal din biroul lui conținea o mare varietate de colire, umidificatori, băi și picături și timp de treizeci de ani singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
oscilat periculos, înclinând spre o negativitate agasantă, insuficient argumentată și simplificatoare, după 1989. Nu fac parte dintre aceia care cred că personalitatea călinesciană, cu complexitatea și performanțele cunoscute, trebuie să constituie, obligatoriu, obiect de idolatrie, dar nici nu cred că idiosincrasia e o dovadă de cunoaștere mai profundă, mai inteligentă și mai justificată decât admirația. În fond, toate părerile contrarii despre ce atitudine ar fi onest să adoptăm față de o mare personalitate a culturii românești care a avut nefericirea să trăiască
Cronologia Publicisticii călinesciene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8654_a_9979]
-
cu altă valoare, pe Dumnezeul creștin cu zeii precreștini, preferându-l îndeobște pe Dionysos aureolat de Apollo, zeu în care vedea vitalismul anunțător al Supraomului, căci omul post-dionisiac ar fi fost vlăguit de mila creștină. Nietzsche trăia față de creștinism o idiosincrasie nebuloasă, datorată, în bună măsură, teologiei scolastice supraviețuinde. Într-un fel, Heidegger va urma un traseu similar cu al lui Nietzsche, căci în deconstrucția metafizicii el va produce trecerea de la Sein la Dasein, o trecerea echivalentă cu a înaintașului său
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
german, iar azi nu se mai consideră interesant decât ce vine din zona anglo-saxonă, care e contrariul germanității". Logică de maniheism strident între americanofilie și germanofobie? Recent, noul președinte al României, care, din acest punct de vedere, pare să împărtășească idiosincrasiile postmoderniste de tip political correctness, i-a arătat mare considerație lui H.-R. Patapievici prin demiterea lui Augustin Buzura de la cârma Institutului Cultural Român și propulsarea în loc a filosofului anglo-saxonofil. Iar primul lucru pe care l-a declarat noul director
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de asemenea, mimica și gestica. Unii copii autiști nu vor putea achiziționa niciodată limbajul vorbit. În cazul în care acesta este prezent pot apărea anumite caracteristici stranii: ecolalie spontana sau tardiva (repetarea cuvintelor sau frazelor), inversarea pronumelui ("tu" pentru "eu"), idiosincrasii (inventarea cuvintelor), întrebări obsesive. De asemenea, intonația și accentul pot fi anormale. Bizarerii comportamentale Stereotipiile sunt mișcări repetitive mecanice care au ca scop autostimularea sau detensionarea (ex. fluturatul mâinilor, legănatul etc.). Autoagresivitatea copilul recurge la un astfel de comportament pentru
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
trădează chiar nivelul cultural de adâncime. Sunt scriitori care fac polemica în defavoarea persoanelor și nu a ideilor. La toate acestea se adaugă jocul de convenții și constrângeri. Trăim într-o societate cu multe oglinzi mincinoase bine plasate și în care idiosincrasiile au umplut funcții în cultură. Libertatea unei reviste finanțate prin managerialul unei puteri va fi mereu în legătură directă cu imixtiunea persuasivă a acesteia. Revista aceea, oricare ar fi ea va plăti (prin cenzură sau prin intelectualii care își vând
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
trădează chiar nivelul cultural de adâncime. Sunt scriitori care fac polemica în defavoarea persoanelor și nu a ideilor. La toate acestea se adaugă jocul de convenții și constrângeri. Trăim într-o societate cu multe oglinzi mincinoase bine plasate și în care idiosincrasiile au umplut funcții în cultură. Libertatea unei reviste finanțate prin managerialul unei puteri va fi mereu în legătură directă cu imixtiunea persuasivă a acesteia. Revista aceea, oricare ar fi ea va plăti (prin cenzură sau prin intelectualii care își vând
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
C. Stere, restul de I.G. Duca), ce urmăresc cu predilecție evoluțiile din țările vecine, precum și raporturile de putere dintr-o Europă aflată în pragul războiului mondial. Opțiunea promotorilor revistei, determinată de considerente raționale, dar și de patriotism local ori de idiosincrasiile foștilor socialiști față de reacționarul Imperiu Rus, înclină către Puterile Centrale. Orientarea este argumentată fervent, cu lux de documentare, de mulți redactori și colaboratori, locul de frunte revenindu-i și aici lui C. Stere, prezent cu articole (Imperiul Habsburgilor și politica
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
vastă și complexă a conducerii. În același sens s‑au pronunțat și alți cercetători de peste hotare sau din țară. Hollander considera încă din 1964 că eficiența liderului depinde nu numai de calitățile sale, ci și de așa‑numitul „credit de idiosincrasie”, adică de încrederea pe care i‑o acordă membrii grupului, în virtutea căreia el poate să‑și asume responsabilități crescute (Hollander, 1964, capitolele 15 și 20). Maryla Zaleska este de părere că activitatea de conducere poate fi interpretată într‑un dublu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de obicei primară, un „clișeu”, mediatizat prin limbaj, influențat uneori În mod „subliminal” sau asociativ și care poate fi astfel activat automat de către un subiect X În raport cu toate tipurile de indivizi, grupuri sau obiecte, pe baza Înfățișării lor, a unor idiosincrasii, a semnalării apartenenței lor sociale ori culturale sau a oricărui alt gen de caracteristică vizibilă sau ascunsă. ν Stereotipurile, În calitatea lor de elemente constitutive ale reprezentărilor sociale, sunt, mai precis, niște „scurtături cognitive”, niște „scheme de percepție” sau niște
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
că acolo, sub influența Iluminismului, principiul conducător al istoriei era rațiunea omenească, și nu Providența divină, așa cum apare în creștinism 4. Pentru spiritele carteziene, am putea numi această incursiune metafizică o filozofie creștină a istoriei, deși cuvântul "creștină" ar trezi idiosincrasiile intelectualilor "spirituali, dar nu religioși" (sic!) sau, dimpotrivă, ar sugera, pentru alții, o ambiție prea mare din partea autorului în tratarea unui subiect atât de dificil de cuantificat Dumnezeu în istorie! Chiar înfățișate cu prudență, "filozofiile istoriei nu sunt decât niște
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Toate acestea, și multe altele care ar putea reprezenta Gîndirea lui Gabriel, dar redate Indirect, dacă sînt lipsite de propoziția-cadru ar putea fi clasate drept Gîndire Indirectă Liberă. Este aceasta o formă hibridă de maximă flexibilitate, care poate suporta toate idiosincrasiile exprimării, ale cîmpului lexical, ale dialectului, epitetelor și ale exclamațiilor personajului, ca și cum ar fi vorba de o redare directă, cu singura condiție că mecanismele de orientare gramatică ale deixisului, timpurile și pronumele, sînt acelea ale naratorului și ale narațiunii. Ajungînd
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]