265 matches
-
politice cele mai importante, partidele, procesele politice mai semnificative, cele electorale [Siegfried 1913; Tingsten 1937], sistemele politice naționale și comparațiile dintre ele (ca cele ale lui Friedrich și Finer). Totuși, Almond și Powell au încercat să sugereze existența unei substanțiale "idiosincrazii" în ceea ce privește analizele comparate în știința politică. Fiind el însuși un pionier în acest sector, ca și în cel al dezvoltării politice, Almond nu a reușit, în urma primelor sale tentative, să meargă mai departe de unele indicații obișnuite, pînă la un
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Editorial, ci la o rubrică - Oblio. Peste un timp, invitația de a semna în caseta editorialului a fost reînnoită. Am reamintit cele câteva îndoieli care mă urmăreau. Dar, când am acceptat, am făcut-o cu toată inima, lăsând deoparte rețineri, idiosincrazii și chiar amintiri extrem de dureroase. Editorialul constituie o răspundere fără egal în viața unei publicații. O tabletă ori o rubrică dă seamă, în primul rând, de marca autorului. Un editorial poartă, mai înainte de orice, răspunderea pentru credibilitatea publicației. Evident, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
că el, acel bărbat deja matur pare-mi-se, avea fobia statului pe spate. Într-o atare postură (nebărbătească) se simțea vulnerabil, dezarmat, dinainte învins. Ca prins în cursă. Sau în cleștele unui adversar net superior. Cu umerii la pământ. Idiosincrazie de luptător? Alte obscure complexe? * În piscina unui hotel din Havana, o clădire veche, monumentală, zugrăvită într-un galben muștar, înconjurând din trei părți, aproape închizând piscina în care mă răsfăț; fac pluta și contemplu clădirea, peretele pe care îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Austro-Ungaria, Rusia și SUA. Urmărește condiția juridică a acestora, evoluția și stadiul asigurării drepturilor și libertăților pentru comunități, gradul de integrare, cu accent pe participarea la viața social-politică, raporturile instituționale, atitudinea populației majoritate ș.a.", opinând și susținând constant faptul că "idiosincrazia populației (a românilor, n.n., Ct.C.) față de aceștia nu avea la bază motive rasiale ori religioase, ci teama că puteau induce situația dramatică din Galiția și Bucovina, provocată prin executările silite [...]. Eminescu nu este "evreofag", cum îl prezentau adversarii săi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
studii universitare ne-politizate și tendințele naționaliste sau conflictele dreapta-stânga din Spania. Un alt factor generator de confuzie a fost accesul țărilor din Europa de Est la UE, care le-a acordat statutul de "parteneri", statut ce a eliminat o parte din idiosincrazia lor. Bulgaria, de exemplu, nu mai este considerată o țară balcanică, cu tot ceea ce acest apelativ presupune, ci o țară a Uniunii, ceea ce înseamnă că ea trebuie să fie studiată și înțeleasă în contextul relațiilor dintre parteneri și inclusă în
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
violentă : (căci, dacă refuză excesul, sobrietatea nu-și interzice rare dar lucide ieșiri brutale) : „Detest crizele de conștiință și pe amăgitorii care ni le propun. Din ele au ieșit câțiva sfinți și o lungă serie de criminali” (p. 18). Această idiosincrazie, justificată ferm în câteva exemple, devine o atitudine iar formula ei are valoare de precept. Există un tip de mizantropie agresivă, pe care aș numi-o (cu aproximație și poate impropriu) „puritană” și care, de regulă cu susțineri mai mult
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mântuire. Portrete ale celui deal doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei Păcatul Împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? Călătorii apocaliptice În jurul insulei Patmos Mitul Îngerilor căzuți Traducerea Septuagintei În românește Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice Teologie și patristică În catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea șaptesprezece ani Addenda „Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus!” „Biblia nu se apără cu strigăte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de inserarea acesteia În marea și bogata tradiție exegetică a Părinților, dat fiind că apartul de note conține numeroase trimiteri la tradiția patristică a Bisericii. (apărut și În România literară nr. 10-11/2004) PAGINĂ NOUĂ 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice I Dumitru Stăniloae (1903-1993) face parte, incontestabil, din acea pleiadă de teologi prestigioși al căror renume nu Încetează să sporească nici după moarte. I-au fost consacrate numeroase lucrări, Începând cu volumul omagial apărut În anul 1993, Persoană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
o primă parte, voi trece În revistă autorii foarte vechi de care s-a ocupat. Apoi, voi zăbovi asupra a patru „segmente” patristice dragi inimii sale: Filocalia; Pseudo-Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Grigore Palamas. În final, aș dori să punctez idiosincraziile și „scăpările” sale voluntare sau involuntare. Într-un interviu din anul 1989, publicat Într-o revistă italiană, Stăniloae făcea această mărturisire: „Sfinții Părinți mi-au dezvăluit Înțelegerea profundă și completă a lui Dumnezeu și căldura vieții Întru El. Teologia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
1990-1991 primele zece volume au fost rapid și, trebuie spus, destul de prost reeditate, cu sute de greșeli de ortografie și neaduse la zi din punct de vedere istoriografic. Dionisie vs. Pseudo-Dionisie Să revenim acum la titlul acestui studiu: „afinități și idiosincrazii patristice”. Unul dintre autorii preferați ai lui Stăniloae este Pseudo-Dionisie Areopagitul. Îl cunoștea din tinerețe, Însă abia mult mai târziu, În ultimii ani ai vieții, a făcut o traducere foarte frumoasă, amplu comentată, a corpusului dionisian. Cartea, apărută În 1996
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
vorba de aceeași Tradiție atât de dragă lui G. Florovsky și Vl. Lossky, două figuri de frunte ale „curentului neopatristic”. Respingerea necondinționată a lui Origen și a „origeniștilor” mi se pare, din punct de vedere teologic și deontologic, una din idiosincraziile cele mai regretabile ale lui Stăniloae, cu consecințe pe care Îmi este imposibil să le prezint aici În amănunt, dar care Îmi par evidente: izolarea primejdioasă În turnul de fildeș al unei „dogmatici de aparat” și practicarea unei teologii resentimentare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
pare că numește întotdeauna o persoană extrem de glandulară. Impre sia asta nu cred că mi se trage (deși - cine știe ? - un psihanalist m-ar contrazice imediat) de la povestea alegerii numelui meu. Am aflat de povestea respectivă mult mai tîrziu, iar idiosincrazia mea este de cînd mă știu. O întreb pe maică-mea : „De ce mi-ai pus numele ăsta, Cezar ?“. „Păi, cînd să te nasc, eram foarte speriată, că erai prea mare și mă chinuiam rău de tot. Se punea problema să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
popice, să mergi la vînătoare, să spui bancuri. Nu-s plezirist, nici sportiv, nici histrion, bancuri nu prea știu, iar cele pe care le-am învățat, cînd le spun, nu-mi „ies”, le ratez. Îmi cunosc în amănunt lipsurile, inaderențele, idiosincraziile, dar nu simt imboldul să mă străduiesc pentru o altă atitudine decît cea care mi-i proprie. Ce spun aci seamănă a încăpățînare; - nu e. Și nici indiferență. Reacțiile mele sînt ale unuia care-i lămurit cum funcționează mecanismele „jocurilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Chișinău, au dreptate. Rămâne ca această chestiune să se discute mai pe larg chiar în congresul de la 18-19 iunie din Chișinău. știut este, că sunt multe femei care se tem de cuvântul „feminism”, acest cuvânt provocând la mulți bărbați o idiosincrazie și natural este că și soțiile lor să se ferească a intra în organizațiile „feministe” intrând însă cu plăcere în societăți culturale și de binefacere. Acest principiu pur feminin a prins rădăcină în Basarabia. Afară de D-na Al. Cantacuzino, ne-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
izolată de suportul lor material. În aceste condiții, în măsura în care media au proprietăți configuratoare specifice, ele pot fi considerate și canale, și limbaje. Televiziunea de pildă, ca mediu de transmisie, poate prezenta orice film, dar ca o modalitate expresivă care deține idiosincrazii proprii, poate favoriza apariția unor forme narative specifice ca telenovela sau reality show sau poate sublinia diferența semnificativă dintre experiența vizionării unui film pe ecranul mic din locuința personală sau pe ecranul mare din sala întunecoasă a cinematografului care restricționează
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
vorbim. Vorbim despre o tendință generală. Uneori îmi spuneam că "postcomuniștii" erau mai primitori decât "anticomuniștii", "societatea civilă"... În mediul scriitoricesc excesele s-au văzut în mod dramatic nu doar teatral. Cazul lui Paul Goma este extrem. Complexitățile, asperitățile și idiosincraziile aproape universale ale lui Paul Goma nu sunt neglijabile, dar e cert că s-a ajuns rapid la un raport foarte prost între el și sfera publică românească. Au existat și cazuri de întoarcere triumfală, între care cel mai spectaculos
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
ca Sade ori Bataille, pe un Foucault și pe un Voegelin. Luca Pițu părea că-i citește cu interes egal pe toți el citea de fapt culturi, nu autori -, deși avea, știam atunci, iar retrospectiv înțeleg și mai bine, anumite idiosincrazii. Eu și alții ca mine ne ridicam deci într-un cadru intelectual-ideologic-estetic extrem de eclectic. Lucrul se poate vedea și din ceea ce scriam eu în perioada respectivă, în special din eseurile absconse și criptice publicate în revistele studențești ieșene. Chiar dacă anumite
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
interesează și publicul ! s-au izbit de două obstacole fără legătură aparentă între ele. (Nu, nu e vorba numai despre slabul apetit al unora dintre cei chestionați de a se înhăma la un test care-i expune la verdictele și idiosincraziile lor când nu, de-a dreptul, la inconsecvențele și amicițiile inerente...) Unul se leagă de fragilitatea canonului în cazul artei a șaptea : câți dintre criticii noștri (care nu sunt numai cronicari !) și-au bătut capul să discute în mod serios
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un avantaj al acestuia față de literatură. (Sau nu ?) O discuție cu Cristi Puiu la Dilema Veche, legată (evident) de Cristi Puiu : bolile lui (le știe denumirile în mai multe limbi !), ipohondria lui cronică (dar poate fi ipohondria altfel decât cronică ? !), idiosincraziile lui (feroce !), filmele lui și filmele lui de suflet (adică ale altora)... Cred că un cineast are tot dreptul să fie nedrept cu filmele altora ; nu și un critic. Un cineast în general, un artist poate vorbi de rău pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mai tinere, criminalul major este Ceaușescu, și nu Dej. Or, sub Ceaușescu nu mai existau pușcării politice; după revista Spiegel, la sfârșitul anilor ’70, Tito, văzut ca un comunist liberal, avea vreo 2.000 de deținuți politici, iar Ceaușescu 700-800. Idiosincrazia față de Ceaușescu a luat proporții atât de catastrofale încât aproape nimeni - cu excepția câtorva care sunt taxați drept foști oportuniști! - nu mai are calmul analitic de a deosebi părțile pozitive ale conducerii fostului dictator - și ele au existat, cu duiumul, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ridicați-vă, măcar pentru o clipă, din mlaștina intereselor voastre imediate. Luați un pic de înălțime! Luați un pic de distanță față de harța zilnică, față de combativitatea partizană și față de voi înșivă! Desprindeți-vă, într-un minim elan igienic, de măruntaie, idiosincrazii, vorbe grele, obsesii și nevroze. Respirați mai amplu, priviți, scurt, spre mijlocul cerului, reînvățați să surâdeți. Încercați să fiți, măcar o oră pe zi, „singuri și inactuali“, cum spunea cândva George Călinescu. Există și alte bucurii decât bucuria de a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de trivialele înregimentări ale majorității. Și, în fond, ce înseamnă, exact, a fi autentic? E foarte la îndemână să răspunzi „nu“ oricărui apel care nu te interesează, pretextând că îl simți „inautentic“. E foarte la îndemână să confunzi capriciul personal, idiosincrazia, iluzia de sine cu „autenticitatea“. Sau să ambalezi inapetențe banale în retorica „nobilă“ a unei autenticități intransigente. Există destui pentru care obligația de a te spăla sau cea de a saluta când intri într-o încăpere trec drept concesii făcute
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Constantin Noica: „Va veni un moment, când veți înțelege că limitele interioare sunt mai greu de depășit decât limitele exterioare.“ Am descoperit, într-adevăr, că libertățile proaspăt câștigate nu garantează succesul, nu te eliberează de tine însuți, de inerțiile și idiosincraziile proprii, de blocajul, greu de trecut, al firii tale. Într-un anumit sens, libertatea e mult mai solicitantă decât prizonieratul: îți trebuie imaginație, tenacitate, putere, răbdare, curaj. Trebuie, cu alte cuvinte, să-ți evaluezi co rect re sursele, să lucrezi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
d. nu duce necesarmente la prizonierat confesional, bigotism sau hirotonisire. E plină lumea de atei născuți în medii pioase. Ca să nu mai spun că, fără educație religioasă, nici ateu nu poți să fii cu adevărat: rămâi doar captivul unei iraționale idiosincrazii. Vrem libertate de opțiune? Atunci să proclamăm orice formă de învățământ drept facultativă. Nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să studiez, în liceu, chimia organică. De ce m-ar întreba dacă vreau să studiez religia? La această întrebare nu există
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
terapeutic: trebuie să te simți prost când critici, iar pacientul trebuie să se simtă bine. N-ai voie să-ți exhibi identitatea și convingerile, după cum n-ai voie să faci aluzie la identitatea preopinentului. Ești o instanță abstractă, fără afecte, idiosincrazii, opți uni, sau experiențe de viață proprii. Candidatul, la rândul lui, e îndreptățit în tot ce face, fundamental bun, dar extrem de sensibil. Nevrotic. Depresiv. Susceptibil. În pragul colapsului psihic. Vei avea deci grijă să nu-l enervezi, să nu-l
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]