261 matches
-
a Septuagintei, ci despre inserarea acesteia în marea și bogata tradiție exegetică a Părinților, dat fiind că apartul de note conține numeroase trimiteri la tradiția patristică a Bisericii. (apărut în România literară nr. 10-11/2004) 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice*tc "8. Dumitru Stăniloae, afinitățile Și idiosincraziile sale patristice* " I Dumitru Stăniloae (1903-1993) face parte, incontestabil, din acea pleiadă de teologi prestigioși al căror renume nu încetează să sporească nici după moarte. I-au fost consacrate numeroase lucrări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bogata tradiție exegetică a Părinților, dat fiind că apartul de note conține numeroase trimiteri la tradiția patristică a Bisericii. (apărut în România literară nr. 10-11/2004) 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice*tc "8. Dumitru Stăniloae, afinitățile Și idiosincraziile sale patristice* " I Dumitru Stăniloae (1903-1993) face parte, incontestabil, din acea pleiadă de teologi prestigioși al căror renume nu încetează să sporească nici după moarte. I-au fost consacrate numeroase lucrări, începând cu volumul omagial apărut în anul 1993, Persoană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o primă parte, voi trece în revistă autorii foarte vechi de care s-a ocupat. Apoi, voi zăbovi asupra a patru „segmente” patristice dragi inimii sale: Filocalia; Pseudo-Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Grigore Palamas. În final, aș dori să punctez idiosincraziile și „scăpările” sale voluntare sau involuntare. Într-un interviu din anul 1989, publicat într-o revistă italiană, Stăniloae făcea această mărturisire: Sfinții Părinți mi-au dezvăluit înțelegerea profundă și completă a lui Dumnezeu și căldura vieții întru El. Teologia și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
1991, primele zece volume au fost rapid și, trebuie spus, destul de prost reeditate, cu sute de greșeli de ortografie și neaduse la zi din punct de vedere istoriografic. Dionisie vs Pseudo-Dionisie Să revenim acum la titlul acestui studiu: „afinități și idiosincrazii patristice”. Unul dintre autorii preferați ai lui Stăniloae este Pseudo-Dionisie Areopagitul. Îl cunoștea din tinerețe, însă abia mult mai târziu, în ultimii ani ai vieții, a făcut o traducere foarte frumoasă, amplu comentată, a corpusului dionisian. Cartea, apărută în 1996
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vorba despre aceeași Tradiție atât de dragă lui G. Florovsky și Vl. Lossky, două figuri de frunte ale „curentului neopatristic”. Respingerea necondiționată a lui Origen și a „origeniștilor” mi se pare, din punct de vedere teologic și deontologic, una dintre idiosincraziile cele mai regretabile ale lui Stăniloae, cu consecințe pe care îmi este imposibil să le prezint aici în amănunt, dar care îmi par evidente: izolarea primejdioasă în turnul de fildeș al unei „dogmatici de aparat” și practicarea unei teologii resentimentare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică 99 4. Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? 123 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos 141 6. Mitul îngerilor căzuți 199 7. Traducerea Septuagintei în românește 221 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice 241 9. Teologie și patristică în catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea șaptesprezece ani 277 Addenda „Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus!” 299 „Biblia nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spui că Nietzsche, molestînd efigia lui Wagner, își face un autoportret mult mai fidel decît cel schițat în Ecce homo, și asta fiindcă nicicînd un autor nu se înfățișează mai gol în fața cititorului ca atunci cînd își revarsă punga de idiosincrazii personale. Dacă trecem peste senzația de om clătinîndu-se lăuntric, - așa se arată a fi Nietzsche în acest op beligerant - și căutăm să-i surprindem tenta spiritului, constatăm o particularitate pe care o întîlnim în toate cărțile sale: de la Nietzsche nu
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
putea afirmă, de exemplu, europocentrismul: "Acum știu că civilizația noastră occidentală (era să spun franceză) este nu numai cea mai frumoasă; cred și știu că este unică - da, care se trage din Grecia, ai cărei singuri urmași suntem noi". Frapează idiosincraziile sale. Septuagenar, desființează Regele Lear. E un om al măsurii, nutrind oroare de retorica, cel care îl respinge vehement pe Wagner, ca pe un fel de inamic personal, incarnare a germanității greoaie, pentru a-l ridică în slavi pe Chopin
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
informative este conștiinciozitatea cu care sunt redactate, nefiind omise amănunte, pe cât de derizorii, pe atât de compromițătoare pentru cei la care se referă. Notele sunt și foarte precise. Rigoarea nu exclude accentul personal, autorul fiind, nu e așa, scriitor. Transpar idiosincrazii, invidii, gelozii. Câteva denotă bunăvoință și chiar dorința de a-i pune bine cu Securitatea pe unul sau pe altul dintre colegii de facultate sau din redacția de la „Echinox”. Câtorva, Groșan le poartă sâmbetele și atunci să vezi ce e
Un dosar de Securitate și învățăturile lui by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5720_a_7045]
-
anglo-american. Totul alimentează credința că ne-am afla mai aproape unii de alții decît suntem în realitate. Pentru un autor este foarte important ca el să nu se lase satisfăcut cu aceasta, este foarte important ca să mizeze pe diferențe, pe idiosincrazii, pe deviații... Aceasta este o îmbogățire, restul este diluare, uniformizare, netezire, în cel mai rău caz. La aceasta se mai adaugă - ceea ce face situația mai complicată sau mai fertilă - diferitele experiențe istorice ale diverselor generații, în ultima sută de ani
Aris Fioretos: „Migrația este experiența majoră a secolului XX“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4844_a_6169]
-
cu care și-a eliminat adversarii, marxismul a fost un sistem maniheist, menit a exclude pe toți cei ce nu erau de acord cu el. Vladimir Tismăneanu rămîne un caz aparte de intelectual care pare să nu aibă antipatii și idiosincrazii incurabile. E în spiritul său un ecou statornic al prezumției de nevinovăție, grație căruia orice om poate fi înțeles dacă ai răbdare să-l asculți. Așa se face că autorul e în stare să citească memoriile lui Ilya Ehrenburg, în
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
al revistei) asupra continuității valorice. Metoda lui Marius Ianuș, întemeiată pe o franchețe adeseori casantă, nu admite, de fapt, scăderi semnificative. Odată familiarizat cu poezia lui, cititorul n-are altceva de făcut decât să-i recunoască forța. (Dincolo de simpatii sau idiosincrazii.) Forță substanțială, care vine de undeva din interior. Căci un lucru e sigur. Ianuș este poet adevărat. Argumentul cel mai bun decurge din chiar construcția cărții. Spuneam că în urmă cu un an și jumătate Marius Ianuș și-a abjurat
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
vocea rațiunii, omul soluțiilor și interpretărilor limpezi, impecabil argumentate. Intervențiile tenebrosului Cristian Tudor Popescu sfârâie ca un fier înroșit introdus în apă rece, clocotesc de pasiune sunt, nu mai încape discuție, vocea inimii. Jurnalistul își etalează cu ostentație simpatiile și idiosincraziile, se agită continuu, nu face niciun pas în spate în fața puhoiului de contraargumente. Atitudinea sa mă irită și mă fascinează în același timp. Mi se pare mult prea năvalnic, adesea lasă impresia partizanatului pe față, pare imun la orice posibile
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
rezistentă, din păcate, decât ființa sa de carne... M-a surprins plăcut și maturitatea celui plecat dintre noi la 35 de ani. La 27-28 de ani, el nu mai are nimic din balastul de reacții viscerale al scriitorului tânăr. Nici idiosincrazii, nici solidarizări pripite, nici înfumurări. Este orgolios, adică are orgoliul de a aspira la o Operă, dar nu este vanitos. Scara sa de valori literare și etice este viabilă și azi, trecând testul timpului. Iubirea sa pentru Nichita Stănescu, de
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
văzut, în anii din urmă, contestată și estetic, atât de către reprezentanții noii generații de scriitori, cât și de unii critici, tineri și mai puțin tineri. Ambele impresii - de risipire și de ratare - sunt doar atât: impresii. Când nu sunt simple idiosincrazii, aceste reproșuri traduc nemulțumiri personale: că optzeciștii, în loc să meargă în direcția pe care le-o indicau unii sau alții, au mers într-o altă direcție. În direcția lor. Că n-au dat capodopere, e o acuzație pe cât de tare, pe-
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
de observații moral-politice, îndurerate și... sulfuroase; dar, înainte de orice, o cale de acces către intimitatea creatoare a acestui prozator „balcanic” suferind de excesul propriului talent și depreciat - mai ales după 1989 - din rațiuni adeseori extraliterare, cu alibiuri „estetice” tendențioase și idiosincrazii „generaționiste” pe măsură. Cu patru ani înainte de sfîrșitul jurnalului, al romanului și al vieții (pe 26 aprilie 2007), Fănuș Neagu notează, într-un aparté emoționat către virtualii cititori: „Mă apropii de sfîrșitul Jurnalului. E cazul să cobor în fîntîna cu
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
acest simpatizant al „criticii complecte” la care visa G. Ibrăileanu, pare situată mai degrabă în descendența lovinescianismului interbelic. Pe de altă parte, Simuț e unul dintre puținii critici optzeciști centrați pe istoria literară tradițională, deschisă eventual spre psihocritică, dar fără idiosincrazii ideologice sau veleități teoretizante. Cel mai recent volum al său, Vămile posterității, se înfățișează ca un șantier deschis al unui istoric literar combativ și explorator, dublat de un critic cu vocație canonizantă. Mai mult decît un miscelaneu oarecare sau decît
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
atunci încolo! Din pletora de nume aduse în discuție lipseau însă tocmai cele ale lui Bielinski și Cernîșevski, adică numele inspiratorilor reali ai doctrinei gheriste, adevărații maeștri de gîndire ai autorului nostru. Prea inteligent ca să nu-și dea seama de idiosincraziile publicului românesc, Gherea s-a ferit să apară în compania spirituală a autorilor ce compuneau critica extremistă de stînga din Rusia; prin atitudinea lor intelectuală isteric-intolerantă, ei ar fi speriat pînă și pe cei mai sinceri simpatizanți socialiști. Categoric, în
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
mai ales în revistele încă patronate de USR, cele din București operând după criteriile numerus clausus pe viață. În schimb mereu aceeiași (sic!) Ciotloș, Zamfir, Lavric, Cernat, Lefter, Vasilache, Mitchievici ce scriu exclusiv despre acoliții lor, ținând seama, bineînțeles, de idiosincraziile mai sus numitului selecționer.” O cascadă de gogomănii: Manolescu impune revistelor USR politica editorială? Îi cerem lui G.V. un singur exemplu de o asemnea imixtiune petrecută la oricare dintre revistele USR. Și, sigur, nu are cum să dea un astfel
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3154_a_4479]
-
o insultă indirectă, formulată probabil în mod inconștient, din pură dificultate de a mînui limbajul). Dascăl mi se pare un termen convențional, un clișeu lexical de evitat în orice ocazie; bineînțeles, e o opțiune stilistică personală, poate rezultatul unei simple idiosincrazii; în dăscălime, în schimb, latura peiorativă e atît de puternică încît cuvîntul e adecvat doar unui discurs polemic și pamfletar. Pînă la urmă, examinarea termenilor în cauză devine o pledoarie pentru un stil mai neutru, mai puțin sentimental, în care
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
se smulge dintr-un organism viu și este o nimicire a lui. Așa ajung să cred citind astfel de antologii ale unor poeți cu adevărat importanți prin exemplele pe care le reprezintă." Arte parțiale este, în fond, o sumă de idiosincrazii, de sensibilități ale cerului gurii de cititor omnivor la zaharicalele sau, din contră, la pelinul unor cărți care par, pentru noi, alese la pura întîmplare. Așa cum le-ai răsfoi, fără grijă, într-un loisir. Un ,romanț" cu și despre prieteni
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
permitea staționarea trupelor rusești pe teritoriul românesc (precizarea fusese făcută de ambasadorul Ceaușu care a arătat că tratatul a fost denunțat abia de președintele Emil Constantinescu); deținând președinția comisiei senatoriale de politică externă, PDSR a blocat discutarea acestei grave probleme... Idiosincrazia la portocaliu afirmată la reuniunea PSD este un element nou care demonstrează că partidul condus de domnul Geoană se situează pe alte coordonate decât cele ale interesului național. Respingerea de către PSD a ordonanței de urgență care instituționalizează un DNA înzestrat
Alergie la portocaliu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10834_a_12159]
-
condamna în termeni categorici, fără echivoc, asasinarea de către comuniști a lui Ion Flueraș și a altor fruntași social-democrați, când vor condamna în termenii utilizați de Sergiu Cunescu tratatul semnat cu Gorbaciov în 1991 și mineriadele, când nu vor mai manifesta idiosincrazie față de portocaliu, atunci putem crede că au început să se convertească în mod real la social-democrație. PSD se află într-o alternativă: sau se așază pe tradiția impusă de Vâșinski la 6 martie 1945 și se declară continuatorul de drept
Alergie la portocaliu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10834_a_12159]
-
Sumarul se deschide cu un studiu despre publicistica lui Eminescu, intitulat Articoli nepoliticoși (probabil ca o ironie la adresa adversarilor politici). Cum se știe, poetul a fost un antiliberal indomptabil, atacurile lui căpătând nu o dată accente pamfletare. Simona Cioculescu explică obiectiv idiosincrazia lui față de lumea liberală, care e cea din Scrisoarea III. Pentru el, clasa mijlocie, creată de liberali, era alcătuită din "caraghioși și haimanale, oameni a căror muncă și inteligență nu plătește un ban roșu, stârpiturile, plebea intelectuală". Poetul era totuși
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
în pofida distanțelor de tot felul dintre țările noastre. Surpriza a fost să constat numeroase coincidențe (nu le pot considera altfel): am citit în adolescență cam aceiași autori, avem destule simpatii (romancierii ruși din secolul XIX, Dickens, Melville, Graham Greene) și idiosincrazii (Oscar Wilde) comune, m-am aflat, prima oară afară, la Viena, în același timp cu el, și aș fi putut să-l întâlnesc la Iowa, trei-patru ani mai târziu, dacă Paul Engel m-ar fi invitat pe mine și nu
Scriitorul ca memorialist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3957_a_5282]