107 matches
-
contingență cu realitatea sau cu realitățile. Conștiința clară a unei apartenențe naționale și, implicit, culturale, care ar fi stimulat și favorizat orientarea rapidă spre niște reforme radicale, a fost apoi eclipsată adesea (sau chiar substituită) de ceea ce Nietzsche numea "dansuri idolatre... în jurul câte unui monument al trecutului", dansuri care, din păcate, n-au încetat nici până astăzi." * ;Ultimii zece ani din istoria Basarabiei constituie subiect de reflecție și pentru alți colaboratori ai revistei Sud-Est: Vitalie Ciobanu, Nicolae Negru, Constantin Cheianu, Leo
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16602_a_17927]
-
căci îți apar precum o bornă a bunătății regăsite. ... Și tot sub unghiul amintirii, cum ași omite, oare, emblema veghindu-l pe artistul magistral, cînd își scria povestirea, papagalul împăiat pe care-l ținea pe masă, cînd zugrăvea fervoarea tandră, idolatră, din sufletul bătrînei slujnice Félicité? Iar o singulară analogie îl actualiza cumva mai deunezi, îl aducea către noi în chiar expoziția, foarte coerentă, propusă de Olga Morărescu-Mărginean, într-o sală care se sprijinea pe edificiul Bibliotecii Centrale Universitare : un loc
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
alt seism/ se cere-o muzicală climă". Rimele rare în desăvârșirea lor ( ex.: să fim/ Elohim) nu evită dificultatea convocării în comuniune a unor pilde, figuranți sau figuri retorice din filosofia platonică, Biblie sau eresul românesc, și nici omagierea aproape idolatră a geniilor tutelare ale poeziei române, de la Goga, Eminescu și Arghezi, la prietenii săi Nichita, Fănuș Neagu, Grigore Hagiu ș.a. Corespondează cu textele acestora, dar și cu un întreg trecut epopeic și livresc, Creta lui Minos, Troia sau Siracusa lui
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
Prooroc Ilie l În 20 iulie Sf. Prooroc Ilie a trăit pe vremea împăratului Ahab, care nu numai că ducea o viață imorală, dar nici nu mai păstra credința cea adevărată, mai ales sub influența soției sale, Izabela, care era idolatră. Ahab s-a lăsat ispitit și, în locul credinței celei bune, a primit multe învățături rele. Dacă ar fi trăit în vremurile noastre, s-ar fi spus că are spirit european, că este modern, că este tolerant. Însă atunci proorocul Ilie
Agenda2005-29-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283966_a_285295]
-
împiedicat, care nu onorează o carte cursivă în planul întins al argumentării: "Dacă, întrebându-ne cine a fost Eminescu, așteptăm un răspuns perfect - o formulă identitară ca sistem de enunțuri univoce riguros închis, aidoma unei definiții -, cădem în eroarea mamei idolatre. Pretenția de a intra în posesia unui asemenea Adevăr disprețuiește șansa Ťce ni s-a datť: atingerea cu Celălalt într-o Ťclipăť încălzită de bunătate și milă. Ea devine o Ťpedeapsăť, aidoma aceleia cu care ursita răspunde la ambiția fără
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
victime ale propriei lor ambiții. Nu banii sunt miza ultimă, ci voința de putere, o pornire faustică de a avea totul pentru a trăi sentimentul plenitudinar al despărțirii de umanitatea disprețuită pentru Daniel și a îmbrățișării ipocrite a unei umanități idolatre pentru Eli Sunday. Scena finală care resimte influența lui Kubrick îi reunește pe Eli Sunday ajuns în pragul falimentului și pe Daniel Plainview izolat în mijlocul unui imobil somptuar, casa mult visată care nu-i mai oferă acum nicio satisfacție, părăsit
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
inconfundabilă amprentă păgână -, salvându-le astfel de frenezia distrugătoare a fanaticilor creștini, și se ocupa, practic, singur de toate, de vreme ce servitorii, aproape toți creștini, priveau cu oroare acel gen de obiecte pe care, nu întotdeauna pe drept, le considerau simulacre idolatre. în ultimii ani, Hippolita aglomerase într-atât casa cu asemenea lucrări, încât devenise din ce în ce mai greu să găsească pentru toate un locșor potrivit în camerele, destul de numeroase de altfel, ale villa-ei. Clemantius evita, pe cât posibil, să o sâcâie pe domina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că ai și dat de capătul lumii. Au mai venit și alți frați alături de Ilarion să cinstească numele lui Isus ca pe cea mai mare putere. Și familia aceea de rătăciți, rătăciți chiar în inima cuvântului „Isus“, a fost numită idolatră, închinătoare la nume. Așa că vezi, iubite Părințele, că fără gând, fără să pui foc în spatele numelor, ele rămân doar chip cioplit, litere săpate, chipuri fără suflet. Chiar măritul nume al lui Isus, cât de slăvită i-ar fi amintirea, nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nodul în loc să se aplece, încercând să-l dezlege. Problema divinului, dacă există și în ce fel există, nu e doar o problemă de credință, de încredere oarbă și de superstiție care închide ochii în loc să-i deschidă. Religia, cu formele ei idolatre și contrafăcute, nu este de pus alături de sentimentul divinului, de sensul înalt exprimat prin cuvântul absolut. Dacă există ceva absolut în gând și dacă gândirea simte că prinde un sens adevărat atunci când își atinge puterea ei supremă, atunci realitatea divinului
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nevrozați să-și istorisescă viața În dezordine și, după cum precizează amabil Freud Însuși pe undeva, „sîntem cu toții mai mult sau mai puțin nevrozați“, Însă un mic efort de clasare ar trebui să mă ajute să văd mai limpede În raporturile idolatre și pline de ranchiună pe care le am În continuare cu răposatul taică-miu. Îmi trasasem un program, Îmi fixasem o ordine cronologică de urmat: de la nașterea fiului pînă la moartea tatălui, iar acum am impresia că am evocat totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vreo doi ani într-o închisoare de stat. Apostol s-a născut tocmai în zilele când tatăl său aștepta, la Cluj, condamnarea. Până să se întoarcă Bologa din temniță, copilul a deschis ochii asupra lumii, îmbrățișat de o dragoste maternă idolatră. Lipsită de iubire, tânăra d-nă Bologa și-a găsit în copil o țintă de viață. Sufletul ei plin de credință în Dumnezeu a avut chiar momente de îndoială: oare nu-și iubește odrasla mai mult decât pe Atotputernicul? Ca să-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la sursele 30 autohtone. Eminescu a fost captivat încă din copilărie de farmecul basmului, cu figurile feminine bine cunoscute: zâne, prințese, regine, mume, babe malefice etc. Acestea coboară, pe cât se pare, tocmai din stratul mentalului pre-indoeuropean, cu reprezentările magice și idolatre ale „Europei Vechi”: figuri antropomorfe din neolitic și chiar din paleolitic, zeițe ale nașterii și ale vieții, ale regenerării și ale transformării. Chiar dacă panteonul cu zei-bărbați ai invadatorilor indoeuropeni a pus în umbră zeitățile feminine autohtone, precum și ritualurile specifice (ale
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la vârsta de 60 ani. S-a hotărât ca ziua sa de naștere să fie înscrisă în calendarele școlare. Numele cartierului unde s-a născut îi va purta numele, conform propunerii venite de la adulatorii săi. Este de presupus că gesturile idolatre nu se vor opri aici... 3. Strategii rusești (și sovietism românesc!). În vara anului 2012, în presa noastră au fost vehiculate 76 opinii privind posibila simpatie (reciprocă!) dintre birocrații de la Moscova și neocomuniștii „democrați” de la București. Au fost exprimate, oarecum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la sursele 30 autohtone. Eminescu a fost captivat încă din copilărie de farmecul basmului, cu figurile feminine bine cunoscute: zâne, prințese, regine, mume, babe malefice etc. Acestea coboară, pe cât se pare, tocmai din stratul mentalului pre-indoeuropean, cu reprezentările magice și idolatre ale „Europei Vechi”: figuri antropomorfe din neolitic și chiar din paleolitic, zeițe ale nașterii și ale vieții, ale regenerării și ale transformării. Chiar dacă panteonul cu zei-bărbați ai invadatorilor indoeuropeni a pus în umbră zeitățile feminine autohtone, precum și ritualurile specifice (ale
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la vârsta de 60 ani. S-a hotărât ca ziua sa de naștere să fie înscrisă în calendarele școlare. Numele cartierului unde s-a născut îi va purta numele, conform propunerii venite de la adulatorii săi. Este de presupus că gesturile idolatre nu se vor opri aici... 3. Strategii rusești (și sovietism românesc!). În vara anului 2012, în presa noastră au fost vehiculate 76 opinii privind posibila simpatie (reciprocă!) dintre birocrații de la Moscova și neocomuniștii „democrați” de la București. Au fost exprimate, oarecum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de vârf" sunt momente exaltate, transpuse în cult (cu toate "contestațiile" care li se mai fac). Însă dincolo de norii de tămâie didactică sau de uralele mulțimii, confruntarea "creativă" (și, implicit, critică) cu ele nu mai e una inhibată, veneratoare și idolatră. Poeții de azi nu se simt agresați (necum striviți) de prestigiile de dinainte. Poate că nici nu au, față de ele, ceea ce Harold Bloom numea "anxietatea influenței". Postmodernismul a făcut, chiar și pentru cei care nu sunt postmoderni, mult mai degajat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ziua judecății. (Flacăra sacră, III, 3, 1936, p. 3) Cremațiunea și religia creștină. "Focul" după Sf. Scriptură (XI) Anticrematoriștii noștri, clerici, ne-au aruncat și epitetul de "păgâni" și "idolatri", arătându-ne pe drept cuvânt că oarecare neamuri păgâne și idolatre, despre care ne vorbește Sf. Scriptură, întrebuințai focul, ca să arză pe pruncii lor, pe care-i aducea ca jertfă, idolilor. Sunt de acord cu confrații mei preoți că Sf. Scriptură, ca și biserica noastră de astăzi, care se luptă cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și să verifice armele de care servesc adversarii cremațiunii, la fiecare pas. E vorba, în citatele de mai sus, de oarecari abateri și chiar rătăciri ale poporului evreu de la dreapta credință într-un singur Dumnezeu, de niște popoare păgâne și idolatre, cu care au venit în contact și de la care s-au molipsit adeseori, cum și de diversele rituale, unele mai crude decât altele, pe care le săvârșeau preoții în onoarea idolilor. Așa de pildă, în cultul zeiței Așera și a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Apocalipsa lui Abraham, un alt text apocaliptic, despre care vom spune câteva cuvinte mai încolo, exploatează sensul literal, propriu al pasajului respectiv. De aceea prima parte a acestei scrieri intertestamentare va fi consacrată convertirii patriarhului, altfel spus, ruperii de credința idolatră a neamului său. Acestea fiind zise, să pătrundem în ambianța povestirii și, acolo unde va fi cazul, să facem comentariul cuvenit. Abraham, în vârstă de nouă sute nouăzeci și nouă de ani, a fost binecuvântat de Dumnezeu cu toate darurile spirituale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
găsesc rostul. O asemenea viziune pare a fi contrazisă de contextul real pe care îl reflectă textele noastre. Una dintre obsesiile lor majore, așa cum am văzut, o constituie nedumerirea în fața dezastrelor, a umilințelor îndurate de poporul ales, din partea unor nații idolatre, „cu binecuvântarea lui Iahve”. Cum se poate justifica teologic o asemenea „asburditate”? Ajungem astfel la o altă trăsătură a literaturii apocaliptice, și anume determinismul compensatoriu. Dumnezeu conduce lumea după un plan bine întocmit, dar neștiut de nimeni în afara Lui. Când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Porni la nimereală printre ferigi arborescente, care pendulau grațios, ca niște imense pene de struț, legănate de paji măslinii din Orient. Tocmai se întreba în cuget dacă face bine sau nu, fiindcă se afundă tot mai mult în zarva păsărilor idolatre, ce se îmbulzeau prin luxuriantele frunzișuri, când o săgeată, strălucind în zbor ca pielea unui șarpe în salt de deplasare, ciupi jucăuș pământul de dinaintea pașilor săi. Stopă, între îngrijorare și curiozitate, căutând printre desișuri pe incertul trimițător. Arcașul apăru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
parte a lumii, după cum au făcut-o, mai târziu și chiar în zilele noastre și alții un Mărăcină devinit Ronsard, Elena Văcăresci,Brâncuș, Cioran, Eugen Ioneso Mircea Eliade și alții. La începutul secolului al șaselea în Arabia domina o religie idolatră, asemănătoare aceleia a veschilore persani, care se închinau aștrilor cerești. În anul 571, la Mecca venea pe lume Mahomet și tot aici, la vârsta de 40 de ani se proclama superior lui Hristos, în măsura în care, Hristos îi fusese lui Moise. Ducând
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
totuși, undeva e o chichiță. (Există. Cele mai multe din ele sunt nebune. E un lucru pe care merită să-l țin minte.) Fătuca de pe scaun - semăna cu Cleopatra. Nu știu de ce, dar imediat am încadrat-o drept înnebunită după sex, putoare, idolatră a sulii și așa mai departe. Imediat le ochesc. M-am uitat la ceas: opt și jumătate - nu, nouă jumătate. E timpul să-mi văd de drum. — Bei ceva? am întrebat-o. Fața ei s-a destins. M-a refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ironic istoricul socialist, Oliveira Martins. Mistica miguelistă e însuflețită de recrudescența misticii populare, catolice. Și cum catolicismul iberic a avut întotdeauna un caracter concret, mistica miguelistă se manifestă în conformitate cu structura seculară a spiritualității portugheze: prin apoteoze și imnuri, prin procesiuni idolatre, printr-o devoțiune fără margini față de tânărul rege, considerat trimisul Arhanghelului Mihail în lume pentru mântuirea catolicismului. Când Don Miguel trece pe stradă, lumea îngenunchează, femeile plâng, preoții îl binecuvântează. Nu este numai un rege popular; este adorat, este divinizat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
romanele. Ele cultivă un amor-problemă, a cărei ineficiență le înnobilează, dar nu într-atât încât să poată fi afișate în rândul bărbaților “care văd idei”. Dar “calvarul închipuirii” atinge apogeul în portretul Manuelei din Femeia în fața oglinzii. Ființă prin excelenta idolatră, ea este ce s-ar putea numi prin analogie, tipul femeii statice “de prisos”). Evident ca ceea ce o frământa pe noua introspectă este cultul “amorului care consumă în el singur toată substanța” . Încă din incipitul operei sentimentul de incertitudine este
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]