105 matches
-
lung, în practica creștină a imaginii, un punct median (deși prost asigurat și mobil, depinzând de paralelogramul forțelor implicate). El ar putea inspira un "tratat de bună folosire a imaginilor pentru uzul tinerelor generații". Este, între deșertul iconoclast și dezordinea idolatră, un fel de strâmtoare pe care după Niceea II au săpat-o, fiecare în maniera sa și succesiv dacă e posibil să-i așezăm într-o linie -, clericii din anturajul lui Carol cel Mare, acei iconoduli moderați ale căror Cărți
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spirituală ale celor care le practică. Prin urmare, nu are sens comparația făcută între teologii, tehnici ori practici (decât poate într-un registru academic, având mize îndoielnice), întrucât „rezultatele“ sunt întotdeauna individuale. Creștinismul luptă împotriva idolatriei. Totuși, ignoranța și atitudinile idolatre sunt, în creștinismul de zi cu zi, la ele acasă. Termenul „idolatrie“ a fost el însuși instituit și aplicat greșit încă de la bun început. Devine din ce în ce mai clar faptul că, deși nu era menit a descrie practicile străine ca urmare a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în oglindă, sacramentul euharistiei, pentru un practicant al unei tradiții non abrahamice, care nu înțelege și nu poate trăi taina preschimbării vinului și a pâinii în sângele și trupul lui Hristos. Un practicant autentic al unei tradiții eronat catalogate drept „idolatre“ se va închina nu idolului din piatră, ci prezenței divine care se manifestă prin ea în manieră iconică. O analiză matură și edificatoare în acest sens, purtând pregnant (și inevitabil) amprenta demersului fenomenologic, se regăsește la Jean Luc Marion, în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca „parte“ a ei. Așezarea sacrului, a principiului ultim undeva, într-un „acolo“ sau „dincolo“, și reprezentarea lui în manieră grafică (ori altfel) sunt semne ale „idolatriei“ așa cum au răstălmăcit-o și reinterpretat-o pentru noi teologiile religiilor monoteiste „non idolatre“. Pretenția „non-idolatriei“ este absurdă, întrucât e ferit de idolatrie doar cel care reușește să se așeze adecvat în legătura cu Unul. Toate celelalte „așezări“ vor identifica principiul ultim ca fiind unul dintre registrele ierarhiei. Prin urmare, idolatria nu se decide
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
pe o farfurie biscuiți digestivi sau Rich Tea și apoi, timp de jumătate de oră, ne instalam în fața televizorului să ne uităm la o emisiune-concurs: o emisiune extrem de ușurică și de plicticoasă, pe care o urmăream totuși cu o concentrare idolatră, de parcă până și câteva secunde ratate ar fi însemnat să ne fi irosit vremea. Programul avea două elemente simple: un joc cu numere, în care concurenții trebuiau să facă niște operațiuni artimetice simple (eu mă pricepeam foarte bine la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pătrundă în nava Fericitului Petru și intrarea în Biserică pînă ce nu se va fi pocăit, nu va fi abandonat postul pe care l-a primit printr-un delict atît de grav al ambiției și al neascultării, cauzat de sminteala idolatră. Asemenea hotărîm și pentru gradele inferioare și demnitățile Bisericii. Dacă vreun împărat, rege, duce, principe, conte, sau orice altă putere seculară va vrea să acorde cuiva un episcopat sau altă demnitate ecleziastică, să știe că i se va impune aceeași
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Porni la nimereală printre ferigi arborescente, care pendulau grațios, ca niște imense pene de struț, legănate de paji măslinii din Orient. Tocmai se întreba în cuget dacă face bine sau nu, fiindcă se afundă tot mai mult în zarva păsărilor idolatre, ce se îmbulzeau prin luxuriantele frunzișuri, când o săgeată, strălucind în zbor ca pielea unui șarpe în salt de deplasare, ciupi jucăuș pământul de dinaintea pașilor săi. Stopă, între îngrijorare și curiozitate, căutând printre desișuri pe incertul trimițător. Arcașul apăru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
victime ale propriei lor ambiții. Nu banii sunt miza ultimă, ci voința de putere, o pornire faustică de a avea totul pentru a trăi sentimentul plenitudinar al despărțirii de umanitatea disprețuită pentru Daniel și a îmbrățișării ipocrite a unei umanități idolatre pentru Eli Sunday. Scena finală care resimte influența lui Kubrick îi reunește pe Eli Sunday ajuns în pragul falimentului și pe Daniel Plainview izolat în mijlocul unui imobil somptuar, casa mult visată care nu-i mai oferă acum nicio satisfacție, părăsit
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
Legea de fier a oligarhiei a lui Roberto Michels descrie acest proces. Literatura referitoare la dinamicile de grup a confirmat empiric acestă tendință, recunoscându-i, de asemenea, limitele. Așadar, un fenomen incipient de carismă se poate dezvolta într-o organizație idolatră. Nu puține au fost criticile privitoare la conceptul de carismă și multe dintre acestea au fost virulente. O să citez doar două exemple aici. Sociologul german Carl Friedrich a afirmat: "Această amalgamare a demagogilor, liderilor mișcărilor totalitare, și a fondatorilor de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
din experiențele mele anterioare că marile pelerinaje atrag irezistibil numeroși „activiști” neoprotestanți, aflați în preajma acestora într-o dublă ipostază : fie se folosesc de prezența numeroșilor pelerini pentru a face noi prozeliți, fie pentru a „lupta” împotriva cultului sfinților și adorării idolatre a moaștelor. În această logică se încadrau, de exemplu, două tinere adepte ale mișcării Martorii lui Iehova. Blonde, filiforme, extrem de timide, nu știau până la ce distanță să se apropie de locul de pelerinaj, așa că preferau să stea departe de turnul-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
motivele mitico-ritualiste și chiar fantasticul. Fantasticul nu apare decât sub ipostaza destinului mereu prezent în cotidian. Eroul: Dumitru, Românul cu nume banal (hramul bisericii românești din New York e Sfântul Dumitru), care-i vorbește pastorului Dugay Martin "cu credința lui naivă, idolatră și vană" și încearcă să-l exorcizeze, să-i dovedească posibilitatea transfigurării și izbăvirii. Fostul pastor escroc despre Dumitru: "E mai aproape de Dumnezeul adevărat decât noi toți. Și tot el are să-l vadă cel dintâi când Dumnezeul adevărat își va
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
la sursele 30 autohtone. Eminescu a fost captivat încă din copilărie de farmecul basmului, cu figurile feminine bine cunoscute: zâne, prințese, regine, mume, babe malefice etc. Acestea coboară, pe cât se pare, tocmai din stratul mentalului pre-indoeuropean, cu reprezentările magice și idolatre ale „Europei Vechi”: figuri antropomorfe din neolitic și chiar din paleolitic, zeițe ale nașterii și ale vieții, ale regenerării și ale transformării. Chiar dacă panteonul cu zei-bărbați ai invadatorilor indoeuropeni a pus în umbră zeitățile feminine autohtone, precum și ritualurile specifice (ale
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la vârsta de 60 ani. S-a hotărât ca ziua sa de naștere să fie înscrisă în calendarele școlare. Numele cartierului unde s-a născut îi va purta numele, conform propunerii venite de la adulatorii săi. Este de presupus că gesturile idolatre nu se vor opri aici... 3. Strategii rusești (și sovietism românesc!). În vara anului 2012, în presa noastră au fost vehiculate 76 opinii privind posibila simpatie (reciprocă!) dintre birocrații de la Moscova și neocomuniștii „democrați” de la București. Au fost exprimate, oarecum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la sursele 30 autohtone. Eminescu a fost captivat încă din copilărie de farmecul basmului, cu figurile feminine bine cunoscute: zâne, prințese, regine, mume, babe malefice etc. Acestea coboară, pe cât se pare, tocmai din stratul mentalului pre-indoeuropean, cu reprezentările magice și idolatre ale „Europei Vechi”: figuri antropomorfe din neolitic și chiar din paleolitic, zeițe ale nașterii și ale vieții, ale regenerării și ale transformării. Chiar dacă panteonul cu zei-bărbați ai invadatorilor indoeuropeni a pus în umbră zeitățile feminine autohtone, precum și ritualurile specifice (ale
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la vârsta de 60 ani. S-a hotărât ca ziua sa de naștere să fie înscrisă în calendarele școlare. Numele cartierului unde s-a născut îi va purta numele, conform propunerii venite de la adulatorii săi. Este de presupus că gesturile idolatre nu se vor opri aici... 3. Strategii rusești (și sovietism românesc!). În vara anului 2012, în presa noastră au fost vehiculate 76 opinii privind posibila simpatie (reciprocă!) dintre birocrații de la Moscova și neocomuniștii „democrați” de la București. Au fost exprimate, oarecum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de vârf" sunt momente exaltate, transpuse în cult (cu toate "contestațiile" care li se mai fac). Însă dincolo de norii de tămâie didactică sau de uralele mulțimii, confruntarea "creativă" (și, implicit, critică) cu ele nu mai e una inhibată, veneratoare și idolatră. Poeții de azi nu se simt agresați (necum striviți) de prestigiile de dinainte. Poate că nici nu au, față de ele, ceea ce Harold Bloom numea "anxietatea influenței". Postmodernismul a făcut, chiar și pentru cei care nu sunt postmoderni, mult mai degajat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
endnote id="(136, p. 104 și fig. 72 și 78)"/>. În reprezentările non- figurative ale Infernului (În spații concentrice), primele trei cercuri - cele mai apropiate de Demones Puteus („Puțul demonilor”), din centrul Infernului - sunt, În ordine : Heretici, Iudei Infideles și Idolatre (cf. gravură din Thesaurus Artificiosae Memoriae de Cosmas Rossellius, 1579). Cercetătoarea Elisabeth Revel-Neher este convinsă că astfel de reprezentări iconografice sunt specifice artei medievale vest-europene, nu și celei bizantine : „Arta bizantină nu cunoaște fenomenul prezenței evreilor În scenele «Judecății de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cu fiecare studiu prin care treceam, realizam că oamenii aceștia au niște învățături sănătoase, bine argumentate și în concordanță cu Sfânta Scriptură. Aici am descoperit că Dumnezeu interzice închinarea la orice altceva în afară de El. Iar eu, până atunci, fusesem o idolatră. Adevărurile descoperite m-au convins că locul meu și al oricărui creștin adevărat este în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. De aici și până la hotărârea pentru botez nu a mai fost decât un pas, pe care, cu ajutorul Domnului, l-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
contingență cu realitatea sau cu realitățile. Conștiința clară a unei apartenențe naționale și, implicit, culturale, care ar fi stimulat și favorizat orientarea rapidă spre niște reforme radicale, a fost apoi eclipsată adesea (sau chiar substituită) de ceea ce Nietzsche numea "dansuri idolatre... în jurul câte unui monument al trecutului", dansuri care, din păcate, n-au încetat nici până astăzi." * ;Ultimii zece ani din istoria Basarabiei constituie subiect de reflecție și pentru alți colaboratori ai revistei Sud-Est: Vitalie Ciobanu, Nicolae Negru, Constantin Cheianu, Leo
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16602_a_17927]
-
de nouăsprezece ani a fost arsă de vie în piața veche din Rouen. Ea s-a urcat pe eșafod cu o bonetă enormă pe care se putea citi: Eretic</i><i>ă,</i></p> Recidivistă,</i></p> Apostată,</i></p> Idolatră.</i></p> După ce a fost arsă, au aruncat-o în Sena, de pe un pod, pentru ca apele să o ducă departe. Fusese condamnată de Biserica Catolică și de Regatul Francez. Se numea Ioana D’Arc. Vă sună cunoscut?
30 MAI. DE LA RUG LA ALTAR (FRAGMENT DIN quot;FIII ZILELORquot; DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295883_a_297212]
-
980. Ca prinț al Kievului, cea mai mare realizare a sa a fost creștinarea supușilor săi, proces care a început în anul 988. Cronicile rusilor consemnează că, atunci când Vladimir a hotărât să adopte o nouă credință în locul vechilor credințe păgâne idolatre ale slavilor, el și-a trimis cei mai de încredere sfătuitori în diferite părți ale lumii. După ce au luat contact cu creștinii catolici, evreii și musulmanii, emisarii au ajuns în cele din urmă la Constantinopol. Aici ei au fost copleșiți
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
a ascuns în Ghiladul natal, hrănit de corbi, la pârâul Chirit, apoi s-a refugiat în Fenicia, lângă Sidon, într-un loc numit "Sarepta" (în ebraică "Țarfat"). Acolo el face un miracol: readuce la viață fiul îmbolnăvit al unei văduve idolatre milostive, care îl ajutase. În cele din urmă, Ilie se întoarce în Israel și se înfățișează cu îndrăzneală în fața regelui Ahab, care nu știa cum să facă față secetei și foametei ce devastau țara. Pe muntele Carmel, Ilie îi sfidează
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
a arbustului. Versiunea originară a romanului "Kitâb Bilawhar wa Bûdâsf" a fost probabil așa-numita "versiune siriană" scrisă de o sectă de arabi ismailiți, în care prințul indian adoptă o religie monoteistă, însă nu explicit mahomedană, care este opusă cultelor idolatre reprezentate de anturajul tatălui lui Bûdâsf. Tradiția politeistă nu este însă dezavuată în măsura în care o vor face versiunile creștine. Eposul "Balavarani", transmis printr-un manuscris din secolul al X-lea dar apărut probabil cu un secol înainte, are o deosebită valoare
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
asimileze și să renunțe la religia, cultura și obiceiurile naționale evreiești, dar adesea și succesul lor financiar sau profesional, s-au lovit, de-a lungul istoriei, de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare, creștine, dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice, ceea ce a dus uneori la masacre, pogromuri, campanii de convertire forțată și expulzări în masă, legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor. Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior, uneori exercitând presiuni asupra
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
ul ("paganus" în limba latină are sensul de "locuitor de la țară" sau "rustic" ) este un termen generic folosit de obicei de creștini pentru a desemna diferitele tradiții religioase politeiste, idolatre, indigene, etnice și non-avraamice. Frică creștinilor de credințele non-avraamice a fost atât de mare încât au transformat cuvântul "vilain" în Franceză veche sau Engleză veche "villein" care însemnau "țăran" dându-i o conotație negativă însemnând "ticălos", "canalie", "nemernic", "mișel", "pușlama
Păgânism () [Corola-website/Science/319255_a_320584]