1,297 matches
-
iar un corn de lună stingher atârna într-un colț de cer... În timp ce Petrache și Didina treceau pârleazul, inginerul Cicoare - punctual ca o eclipsă - bătea în poartă. Îndata mare, domnule inginer! - a rostit Costăchel din pragul casei, cu lumina bucuriei ieșită la vedere pe chipul lui uscat. A deschis poarta larg. Bine ați venit, domnule inginer! Bine te-am găsit, dragule! Și bine te-ai întors din Infern! - dacă se poate spune așa. Se poate spune, domnule inginer. Se poate spune
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din cale-afară de amară. De fapt, nu i-am pus niciun gram de zahăr. Pe fată o știu mai bine. Se numea Noemi. Era evreică. Maică sa, o femeie voinică, era spălătoreasă la un sanatoriu. Noemi era urâtă, cu ochii ieșiți exagerat din orbite și cu fruntea teșită, ca la oamenii primitivi. Iar pentru asta, cred, toți o evitau, și băieți și fete deopotrivă. Se Îmbrăca mereu În culori Închise și stătea deoparte, privind cu vădită dorință la jocurile noastre. Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Știu că e prostesc, dar continui cu o Încăpățânare de fier. Poate voi reuși să o obosesc. Trec minute bune, În care viteza mea de reacție crește neîncetat. Un bătrân gură cască se sprijină Într-o umbrelă cu câteva spițe ieșite și privește spre mine mirat. S-a oprit și un copil cu o minge mare și rânjește cu nesimțire. Devin nervos și Îmi simt brațele, În rotirea lor, Înțepate de mii de ace. Aproape că-mi iau zborul. Dacă mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un individ rigid ca și pereții blocului, pentru Întreținerea cărora se certa cu oricine, de parcă asta ar fi fost misiunea lui pe pământ. Pereții pe care-i protejează cu prețul vieții sale după cum i-a strigat odată o vecină limbută, ieșită să și apere copilul vinovat, care mâzgălise cu cărbune zidul de la intrare Într-o manieră pur suprarealistă. Mă preocupă de ceva vreme istoria veche a Chinei. Sunt fascinat de orânduirea socială a chinezilor din timpurile străvechi, din vremea primelor dinastii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
în praful de pe linoleum, iar ușa de la intrarea în apartament se închise brusc în curent. Slavko locuia singur. Mai singur decât el nu mai era nimeni. Trecu pe lângă masa cu mileu și se trânti peste cuvertura ce acoperea canapeaua. Arcurile ieșite împingeau însă în sus cuvertura ca niște dealuri. Își scoase puloverul și îl întinse lângă el în canapea ca și cum ar fi fost o ființă. Se cuibări lângă mâneca dreaptă, pe care o așezase în așa fel încât să-i acopere
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mă, din gură, și nu mai mânca... Fie-ți rușine, mă, să vorbești în acest fel.Ba, ție să-ți fie rușine. Bă, interveni, autoritar patronul, fie-vă rușine la toți. și, mai curmați-o dată, cu povestea voastră, și ieșiți, dincolo, și o continuați afară. Da de ce ne scoți ca și cu fărașul? Pentru că e ora închiderii. Dacă vreți să continuați, veniți mâine, de dimineață, din nou. Acum, hai, gata! și gata a rămas. Îndrăgostiții Un colț de bloc de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pace ca în vremea inocenței mele copilărești! Somn liniștit, pe care nimic nu l-ar putea tulbura. Când mă trezeam, aveam obrajii stacojii, asemenea cărnii de pe tejgheaua măcelarului. Corpul îmi ardea, tușeam, și ce tuse profundă și teribilă! O tuse ieșită din nu știu ce cavitate pierdută a trupului meu, asemănătoare cu aceea a mârțoagelor care, dis-de-dimineață, aduc măcelarului cadavrele de oi. Îmi amintesc foarte bine. Era o noapte neagră. Câteva minute am rămas fără cunoștință. Vorbeam singur, așteptând să mă cuprindă somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
așa. Repede te-ai dus atunci acasă, într-un galop chiar, unde stăteai în chirie, ai căutat toate scrisorile primite de la Vlad, te-ai dus repede în grădină și le-ai dat foc. Făcuseși o vâlvătaie mare de întrebau vecinii ieșiți să caște gura, dacă frigi sau nu slană. Voiai să pui și caietul acesta pe foc. Puseseși numai coperțile. Chiar așa. Un caiet, pentru că știai tu ce știai, se poate ascunde mult mai ușor dacă îl faci sul, fără coperți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oraș cu mașinuțele, bravo lor! Uite-așa i-a jucat Stalin pe degete atît pe Churchill, cît și pe american, zice Curistul. Nu dăduseră cam de multișor cu mucii-n fasole capitaliștii, nu-i așa Părințele? întreabă Roja. Deși chipurile ieșiți învingători din război, erau mai sterili decît niște eunuci, au stat cu toții smirnă în fața Tătucului. Așa e, cugetă Părințelul, gîndindu-se la Zidul Berlinului, la Tito, Franco și Salazar. Cine a știut să cadă în picioare a căzut în picioare, cine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-o eliberez., deși casa avea multe Încăperi. Îi plăcea cel mai mult asta, pentru că avea lumină de sud care lui Îi convenea cel mai bine. ,Plein air-ul,, nu-l prea atrăgea, deși câteodată i se făcea dor și de ieșitul În natură, dincolo de deal, unde era o pădurice de fagi. Pe scurt, pictorul a venit mai devreme cu o săptămână, exact săptămâna pe care vroiam să o tai din orarul șederii mele. Se anunța o toamnă lungă, frumoasă. Plecam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zice Mona. Eu mă apăram. Bat de câteva ori din picior și zic că infecția se vindecă bine, mulțumesc, zic. Și Helen zbiară: — Mona! Cum se mai zice la „măcelărit“? Mona zice: — Trebuie să stăm un pic de vorbă când ieșiți. În biroul ei, Helen e cufundată într-o carte deschisă. Este un dicționar ebraic. Alături are un ghid de latină clasică. Dedesubt este o carte despre limba aramaică. Lângă asta e un exemplar împăturit al blestemului. Coșul de gunoi de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
partidul nostru, de la uzină. A, și ce partid aveți voi la uzină? Ochii bărbatului se ridică brusc, înfruntînd privirea ironică a femeii, încruntîndu-se. Ia te rog să ieși afară! face femeia un gest autoritar spre ușă, întinzînd mîna albă, împlinită, ieșită grațios din mîneca largă a capotului de interior. Ies, doamnă, a acceptat bărbatul -, dar am să stau la poartă, să-l aștept pe domnul profesor Bujoreanu, el o să mă înțeleagă, așa m-au învățat... Femeia începe să rîdă, apoi, oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privind aiurea. Profesorul continuă să stea în picioare lîngă masă, fascinat de gîndul că regăsește în bătrîna din fața sa multe din trăsăturile doamnei de odinioară, care, trecînd maiestuos pe lîngă țăranul cu capul plecat, l-a întîmpinat cu mîna întinsă, ieșită grațios prin mîneca largă. "Uite așa va fi și fiică-sa peste ani" își amintește că și-a spus. Pot să iau loc? A? Poftim, poftim! Scuză-mă, eram cu gîndul... dezvelește bătrîna un surîs trist pe obrazu-i săpat adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
slabă s-ar fi călugărit, desigur... N-aveau mănăstirile atîtea locuri pentru cîți ar fi trebuit s-o facă gîndește cu glas tare profesorul, dar cînd observă privirea bătrînei întoarsă brusc spre el, aceiași ochi mari, speriați, ca ai fetei ieșită de după paravanele cu lozinci, încearcă un surîs: Și apoi, eram prea tînăr ca s-o fac... Ce mănăstire m-ar fi primit? Pe dumneata?! Dumneata n-aveai de ce, chiar singur ai spus mai înainte că erai prea mic pentru... surîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
posomorît. S-a ridicat din fotoliu și s-a dus la fereastră, lipindu-și puternic fruntea de sticlă. "Doamne, de ce nu-i mai în vîrstă, să mă fi cerut pe mine de soție!... Trebuie să trăiesc, să-mi văd fata ieșită doctoriță... L-am iubit pe soțul meu, l-am respectat, i-am fost alături, am crezut și cred în ideile lui, dar acum..., acum trebuie să trăim..." Își dădea singură seama că se minte; nu a crezut niciodată în ideile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe băieții de la "Voința" la antrenament spune profesorul slăbind ritmul -, e-o plăcere!, au o condiție fizică..., niște trupuri de Adonis... Merg adesea cu Marcu și-i admirăm... Ce faci cu atîția bani? întreabă el, așezîndu-se pe scaun, răsfoind banii ieșiți pe jumătate din plic. E-abia ora patru. Și mai avem și ceva băutură. Eu zic să continuăm dansul, dom' profesor. Pentru moment, o sută. Vă convine? *** Rămas singur după ieșirea furtunoasă a lui Săteanu, Mihai își face un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la bucurie nu prea bagi în seamă că ți se dau între timp și semne de necazuri viitoare. "Prosperă! Se îngrașă! O duce bine! Și animalele sînt îngrășate și o duc bine cînd sînt pregătite pentru tăiere! Chestia asta cu ieșitul din război, cu cheful de viață, cu băutul ca să uiți e o poveste cam lungă. Lungă-lunguță. Uite, domnule dragă, fiindcă tot îl avem ca oaspete pe marele Balbo, am să-ți zic o vorbă italienească, am auzit-o într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
împinse poarta. Luată prin surprindere, Anda primi în piept izbitura portiței din fier forjat și se dezechilibră. Urlă de durere. Dan se năpusti asupra Luanei și-o lovi cu putere. Ea căzu și el își continuă demonstrația de forță. Sanda, ieșită să-și întâmpine fata, se repezi spre ea, strigând disperată după ajutor. Alertată de zgomot, vecina Scarlat se iți peste gard să vadă ce se întâmplă. Privi, crucită, spectacolul. Realizând penibilul situației în care se aflau, mătușa își înhăță băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fost, vezi că și eu sunt vrăjitoare? Văd, spune Prietena mea care mă ascultă. Ești ciudată azi, ești schimbată, îmi spune Păianjenul în ziua aceea, să nu mori, pare că te gândești tot timpul la ceva, da, sunt suspendată, sunt ieșită, sunt oprită, te uiți altfel, ești vrăjitoare, sunt... Păăăianjenul stă tolănit pe spate și știe să vorbească doar cu buzele lui frumoase și să zâmbească dezvelindu-și dinții albi, rotunjiți, ca apoi să mai aibă ceva treabă până închide gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Un preot, poate. Sau un cantor. Unde e Biserica? Nu-i. Tocmai acum când ai nevoie de ea. Să ne traducă cineva. Las' că te duci acasă și citești. N-am biblie. Îți cumperi. Atunci se auzi și vocea bibliotecarei ieșită la pensie. Eu știu pe de rost un pasaj din Isaia 59. Dacă doriți. L-am descoperit datorită lui Cain. Îl reciteam Împreună la bibliotecă după orele de program. 59 ai zis? E pe aproape. Dă-i drumul! Tacă-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceea ce făcea pe multe cucoane să ofteze, sau să bea șampania cu o repeziciune care Încălca toate regulile după care fuseseră crescute În familiile lor nagyon k.u.k. În vreme ce salonul se cufunda molatic Într-un miros straniu de ciuperci ieșite ca după ploaie. Se discuta despre orice. Se pomeneau și nume ca: Thorma, Mikola, Oliver Pittner, Krizsan, Ziffer, Tasso Marchini, ori cuvinte ciudate ca Neue Sachlichkeit, grafism rece și cubism târziu. El asculta uimit, știind În același timp că vraja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
obișnuia, cînd se oprea din lectură, să rămînă cu cartea pe piept. O ținea deschisă sub bărbia despicată, de Beethoven. Așadar, mă conectasem la linia de înaltă tensiune a tiparului. Mă hrăneam cu cărți. Ciufulită, în pantalonii pan cu genunchii ieșiți, în pantalonii din doc albastru... Cînd am făcut eu liceul, Toma nu mai era cel mai mare poet, nici Sahia cel mai mare prozator, dar am fost terorizată de Lazăr de la Rusca și de Minerii din Maramureș, de Ție-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
accident în obișnuit? "Hei!", vrea să mă chițăie vocea de-a doua, dar o ignor. Erai terrribil, monșer Lucian, parol, cu jobenul maiestuos, de mileniu trecut. Îți ședea mănușă. Jobenul părea luat din schițele tale, de-o imaginație fără frontiere. Ieșite (schițele) o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un strop de oniric în vinul casei. Chiar dacă Fluturel nu se lăsa dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
oraș cu mașinuțele, bravo lor! Uite-așa i-a jucat Stalin pe degete atît pe Churchill, cît și pe american, zice Curistul. Nu dăduseră cam de multișor cu mucii-n fasole capitaliștii, nu-i așa Părințele? întreabă Roja. Deși chipurile ieșiți învingători din război, erau mai sterili decît niște eunuci, au stat cu toții smirnă în fața Tătucului. Așa e, cugetă Părințelul, gîndindu-se la Zidul Berlinului, la Tito, Franco și Salazar. Cine a știut să cadă în picioare a căzut în picioare, cine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
al puterii este esențial. Nu este greu s... distingi sinceritatea, onestitatea, competența de luciu, de suprafaț..., de superficialitate, de impostur... și de oportunism. Unii sunt isteți, descurc...reți, dar sunt goi - se vede c... „împ...râtul nu are straie”. Aroganță ieșit... din comun a altora este întreținut... de farisei ai momentului. Mulți pretind a fi ceea ce nu sunt, vorbesc f...r... noim..., sunt fanfaroni. Te intrebi dac... își dau seama ce fac. Rușinea, ca sentiment, bunul-simț, par s... nu existe pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]