1,048 matches
-
încălță pâslarii din piele de lup (cu al cărei miros trebui să treacă două ierni să se învețe și să obișnuiască animalele), îmbrăcă șuba croită din pielea altor patru Seco, cu guler lat de-o palmă, căptușită cu blăniță de ied; își potrivi cochet, puțin lăsată pe-o sprânceană, căciula cu urechi și cozoroc de șapcă, croite din spinarea negrie a lupului bătrân și bolnav, hărtănit și sfâșiat în luptă dreaptă de Tudora, în ajunul Crăciunului din anul când Miluță venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cernită toată noaptea din cavalcada de nori lăsați cu burțile peste pădure, înflori copacii, blagoslovindu-i pe fiecare cu însemnele puterii și măreției sale: pe unul cu-o hlamidă; pe alții încotoșmănându-i în cojoace mițoase; altora aruncându-le bundițe de ied în spinare; turnând odăjdii pe brazi și punând blănuri de hermină pe crengile cedrului; oblojindu-i cu vată și feșe de argint mirosind a tămâie, sau, transformându-i în fantastici urși polari plecați la plimbare printre banchizele de gheață de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dintre bandiți, pe nume Lazăr Ilie, i-ar fi dat drumul la o mână fără să-l vadă ceilalți bandiți. Așa a putut Pleșu să se dezlege și să fugă prin grădini, gol pușcă, până la marginea satului, adăpostindu-se la Iedul, care i-a dat o fașă de țol cu care s-a înfășurat să nu i se vadă păcatele și să se poată duce dimineață la copii și nevastă. Noaptea de coșmar a avut la bază unele răfuieli mai vechi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu o taxă de 10 lei pe cap de vită, altele la 20 și altele la 10 numărul vitelor mari care pot fi duse la păscut pe izlaz. Oile și caprele erau limitate la 30-60 de capete, iar mieii și iezii erau numărați câte doi - doi miei echivalau cu o oaie. Apar și reguli mai diversificate: un sat nu permitea pătrunderea porcilor pe izlaz; 11 sate interziceau pătrunderea animalelor care nu erau în proprietatea obștenilor, altele percepeau o taxă; un sat
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
doua din... credeți că din Virgil și Bărzăunul? Ori din Virgil și Vlad? Nu!"; "Eh, ce să mai zic? Oricît m-aș strădui eu, tot n-aș reuși să redau întreaga bucurie a acelui moment! Numai cine a salvat un ied de la moarte poate înțelege ce-au simțit copiii în acel moment"; Acolo însă lucrurile luară o întorsătură nu numai tristă, ci și amenințătoare pentru ziua de mîine a fiecărui membru din echipă. Și știți de ce?... Poate credeți că-i vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu departe de ei se arătă neînfricatul Napoleon. Zic "neînfricatul", deoarece nu Napoleon era fugăritul, ci cel care fugărea. Și, în goana lui, ținea capul sus, cu mîndrie de dulău sadea, iar coada o flutura ca pe un steag. Un ied! Un ied! strigară cu toții ușurați de povara fricii. Napoleon fugărește un ied de căprioară! Într-adevăr așa era. La cîțiva metri în fața lui Napoleon abia mai putea alerga de oboseală un biet ied. Săriți să salvăm iedul! strigă Virgil. Marș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de ei se arătă neînfricatul Napoleon. Zic "neînfricatul", deoarece nu Napoleon era fugăritul, ci cel care fugărea. Și, în goana lui, ținea capul sus, cu mîndrie de dulău sadea, iar coada o flutura ca pe un steag. Un ied! Un ied! strigară cu toții ușurați de povara fricii. Napoleon fugărește un ied de căprioară! Într-adevăr așa era. La cîțiva metri în fața lui Napoleon abia mai putea alerga de oboseală un biet ied. Săriți să salvăm iedul! strigă Virgil. Marș, Napoleon! urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Napoleon era fugăritul, ci cel care fugărea. Și, în goana lui, ținea capul sus, cu mîndrie de dulău sadea, iar coada o flutura ca pe un steag. Un ied! Un ied! strigară cu toții ușurați de povara fricii. Napoleon fugărește un ied de căprioară! Într-adevăr așa era. La cîțiva metri în fața lui Napoleon abia mai putea alerga de oboseală un biet ied. Săriți să salvăm iedul! strigă Virgil. Marș, Napoleon! urlă cît putu Tomiță. Lasă iedul! Dar Napoleon nu se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o flutura ca pe un steag. Un ied! Un ied! strigară cu toții ușurați de povara fricii. Napoleon fugărește un ied de căprioară! Într-adevăr așa era. La cîțiva metri în fața lui Napoleon abia mai putea alerga de oboseală un biet ied. Săriți să salvăm iedul! strigă Virgil. Marș, Napoleon! urlă cît putu Tomiță. Lasă iedul! Dar Napoleon nu se lăsă intimidat de strigătele lui și continuă să alerge neînfricat după pradă. Într-o clipă toată ceata coborî și ieși în calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un steag. Un ied! Un ied! strigară cu toții ușurați de povara fricii. Napoleon fugărește un ied de căprioară! Într-adevăr așa era. La cîțiva metri în fața lui Napoleon abia mai putea alerga de oboseală un biet ied. Săriți să salvăm iedul! strigă Virgil. Marș, Napoleon! urlă cît putu Tomiță. Lasă iedul! Dar Napoleon nu se lăsă intimidat de strigătele lui și continuă să alerge neînfricat după pradă. Într-o clipă toată ceata coborî și ieși în calea iedului. Biata ființă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
povara fricii. Napoleon fugărește un ied de căprioară! Într-adevăr așa era. La cîțiva metri în fața lui Napoleon abia mai putea alerga de oboseală un biet ied. Săriți să salvăm iedul! strigă Virgil. Marș, Napoleon! urlă cît putu Tomiță. Lasă iedul! Dar Napoleon nu se lăsă intimidat de strigătele lui și continuă să alerge neînfricat după pradă. Într-o clipă toată ceata coborî și ieși în calea iedului. Biata ființă era aproape sfîrșită de atîta goană și nici nu mai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Săriți să salvăm iedul! strigă Virgil. Marș, Napoleon! urlă cît putu Tomiță. Lasă iedul! Dar Napoleon nu se lăsă intimidat de strigătele lui și continuă să alerge neînfricat după pradă. Într-o clipă toată ceata coborî și ieși în calea iedului. Biata ființă era aproape sfîrșită de atîta goană și nici nu mai vedea pe unde merge. Napoleon îl fugărea mereu, simțind victoria aproape. Îngrozit, pe de o parte de cîinele care-l urmărea, iar pe de altă parte de Tomiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
goană și nici nu mai vedea pe unde merge. Napoleon îl fugărea mereu, simțind victoria aproape. Îngrozit, pe de o parte de cîinele care-l urmărea, iar pe de altă parte de Tomiță, care vru să-i iasă în cale, iedul sări peste niște bolovani, se feri să nu dea piept în piept cu Vlad și nimeri drept în brațele lui Virgil. Acesta avu senzația că strînge toată lumea nefericită la pieptul său. De bucurie îi dădură lacrimile și se străduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să se repeadă la el. Țibă de-aici, criminalule! strigă cît putu Bărzăunul. Vlad și Tomiță reușiră să-l alunge pe Napoleon și acum aruncau după el cu pietre, amenințîndu-l cu cele mai năprasnice torturi dacă se mai apropie de ied. Ilinca începu să țopăie fericită în jurul lui Virgil și să-l roage de mama focului să-i dea și ei iedul în brațe, iar Bărzăunul începu să sară într-un picior și să strige pe toate tonurile posibile: Extraordinar!... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Napoleon și acum aruncau după el cu pietre, amenințîndu-l cu cele mai năprasnice torturi dacă se mai apropie de ied. Ilinca începu să țopăie fericită în jurul lui Virgil și să-l roage de mama focului să-i dea și ei iedul în brațe, iar Bărzăunul începu să sară într-un picior și să strige pe toate tonurile posibile: Extraordinar!... Ce grozav!... Un ied!... Am prins un ied adevărat! Eh, ce să mai zic? Oricît m-aș strădui eu, tot n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să țopăie fericită în jurul lui Virgil și să-l roage de mama focului să-i dea și ei iedul în brațe, iar Bărzăunul începu să sară într-un picior și să strige pe toate tonurile posibile: Extraordinar!... Ce grozav!... Un ied!... Am prins un ied adevărat! Eh, ce să mai zic? Oricît m-aș strădui eu, tot n-aș reuși să redau întreaga bucurie a acelui moment! Numai cine a salvat un ied de la moarte poate înțelege ce-au simțit copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui Virgil și să-l roage de mama focului să-i dea și ei iedul în brațe, iar Bărzăunul începu să sară într-un picior și să strige pe toate tonurile posibile: Extraordinar!... Ce grozav!... Un ied!... Am prins un ied adevărat! Eh, ce să mai zic? Oricît m-aș strădui eu, tot n-aș reuși să redau întreaga bucurie a acelui moment! Numai cine a salvat un ied de la moarte poate înțelege ce-au simțit copiii în acel moment. Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe toate tonurile posibile: Extraordinar!... Ce grozav!... Un ied!... Am prins un ied adevărat! Eh, ce să mai zic? Oricît m-aș strădui eu, tot n-aș reuși să redau întreaga bucurie a acelui moment! Numai cine a salvat un ied de la moarte poate înțelege ce-au simțit copiii în acel moment. Virgil mai lăcrimă un pic, apoi își șterse ochii de blănița iedului. Îl sărută apăsat pe botișorul negru, pe urechile catifelate, îl mai strînse o dată la piept făcînd uuuuh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
eu, tot n-aș reuși să redau întreaga bucurie a acelui moment! Numai cine a salvat un ied de la moarte poate înțelege ce-au simțit copiii în acel moment. Virgil mai lăcrimă un pic, apoi își șterse ochii de blănița iedului. Îl sărută apăsat pe botișorul negru, pe urechile catifelate, îl mai strînse o dată la piept făcînd uuuuh! și, crezînd că astfel poate aduce cea mai mare dovadă de cavalerism față de Ilinca, i-l dărui ei șoptindu-i fericit: Poftim, Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dărui ei șoptindu-i fericit: Poftim, Ilinca... ți-l dau ție... Ilinca se înfioră toată de o bucurie pe care n-o mai trăise. Mulțumesc mult, Virgil... mult de tot, mă-nțelegi? Ești cel mai... Dar nu mai continuă. Îmbrățișă iedul cît mai strîns și începu să-l mîngîie și cu palmele și cu obrazul. Frumosule... dragule... scumpule... măi moțoflicule... O să te duc acasă și o să... Ba să-l ducem la școală, la colțul viu, propuse Bărzăunul. Ce te bagi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu aceste vorbe! Cum să-l duci acasă? se opuse și Tomiță. Tu ai în curte cel mai colțos cîine din sat. N-a rămas nici un copil nemușcat de el. Nu mă interesează cîinele! Îl alung! Eu vreau să iau iedul și gata! Fă cum vrei, se arătă nepăsător Vlad, dîndu-și seama că altfel ar pierde orice trecere în fața Ilincăi. Hai să plecăm, se rugă Ilinca. Cum să plecăm? se împotrivi Tomiță. Și comoara? Păi da, ce facem cu comoara? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se arătă nepăsător Vlad, dîndu-și seama că altfel ar pierde orice trecere în fața Ilincăi. Hai să plecăm, se rugă Ilinca. Cum să plecăm? se împotrivi Tomiță. Și comoara? Păi da, ce facem cu comoara? Doar n-am venit aici după iezi, glăsui cu maturitate Bărzăunul. Ba eu plec acasă, fie ce-o fi, se arătă neînduplecată Ilinca. Mergi cu mine, Virgil? Îîîîî... începu să se bîlbîie Virgil, pus în cea mai cumplită cumpănă din viața lui. Să zică nu? Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
visul comorii se ducea dracului. Și, totuși, hotărîrea trebuia luată într-o fracțiune de secundă. Știi ceva, Ilinca? începu el rar, în speranța că amînarea pe care o propunea ar putea întoarce situația în favoarea sa. Hai să dăm puțină apă iedului... După atîta alergătură... ar putea muri pînă-n sat. Nu-l vezi cît e de mic? În fața unei astfel de perspective, Ilinca cedă imediat. Hai, zise ea așezîndu-se în genunchi. Aduceți apă! Toți se repeziră să aducă apă. Dar toate sticlele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-l vezi cît e de mic? În fața unei astfel de perspective, Ilinca cedă imediat. Hai, zise ea așezîndu-se în genunchi. Aduceți apă! Toți se repeziră să aducă apă. Dar toate sticlele erau goale. Și apoi... cu ce să-i dai iedului să bea? N-are nimeni apă? strigă cutremurată de presimțiri negre Ilinca. Mă duc să aduc eu o sticlă cu apă, zise Virgil. Dar de unde? Asta-i, de unde? întrebă și Tomiță. Știu eu un izvor în poiana unde am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tăind de-a dreptul printre stînci și rîpe pînă la poiană. Nu zăboviră mult și se întoarseră cu o sticlă plină cu apă. Deveniră cu toții iarăși veseli ca la început și se strînseră în jurul Ilincăi. Aceasta n-ar fi lăsat iedul din brațe altcuiva nici dacă s-ar fi desfăcut pămîntul în două. Zadarnic s-au chinuit însă să-i dea apă. Cum să dai apă cu sticla unui ied? Încercară să toarne în palmele lui Vlad și să-l apese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]