1,269 matches
-
a strâns o armată mare cu scopul de a cuceri Egiptul. Războiul a început în 1515, care a dus la încorporarea ulterioară a Egiptului și dependențelor sale din Imperiul Otoman, cum cavaleria mamelucilor nu a făcut față artileriei otomane și ieniceri. La 24 august 1515, în bătălia de la Marj Dabiq, sultan Al-Ghawri a fost ucis. Siria a trecut în posesia turcilor, care au fost salutați în multe locuri ca eliberatori. Sultanatul mamelucilor a supraviețuit până în 1517, când a fost cucerit de
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
30 octombrie 1918). După încoronarea lui Mahmud al II-lea, el a fost nevoit să facă față unei multitudini de probleme, cele mai multe fiind unele moștenite de la sultanii din trecut. Printre acestea era așa-numita „Problemă Orientală”, rezolvarea deselor răscoale ale ienicerilor și ale luptelor dintre ulemalele influente în imperiu. Deasemenea, sultanul a trebuit să facă față conflictelor interne cu sârbii, grecii, albanezii, egiptenii, sirienii și alții, să înăbușe rebeliunile unor pașale, care visau să fondeze regate noi pe ruinele Imperiului Otoman
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
a oferit un bun exemplu personal, reorganizând casa imperială, eliminând o parte a funcțiilor decorative fără importanță administrativă, economisind sumele de bani plătite oficialilor fără funcții importante pentru stat. Una dintre cele mai importante realizări ale a fost desființarea corpului ienicerilor și formarea armatei otomane moderne și pregătirea reformelor Tanzimatului din 1839. Asemenea reforme au marcat începutul procesului de modernizare a Turciei și a avut efecte imediate. Printre acestea s-au numărat adoptarea stilului vestimentar european, a arhitecturii, legislației și organizațiilor
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
mai târziu la proiectarea Taj Mahal-ului în Imperiul Mogul. Fiul unui zidar, el a primit o educație tehnică și a devenit un inginer militar. El a urcat rapid pe ierarhia militară devenind ofițer, și în cele din urmă comandant de ieniceri , cu titlul onorific de ağa. El și-a rafinat arhitectura și competențele inginerești în timpul campaniilor cu ieniceri, devenind expert la construirea de fortificații de toate tipurile, precum și în proiecte militare de infrastructură, cum ar fi drumuri, poduri si apeducte. La
Mimar Sinan () [Corola-website/Science/325749_a_327078]
-
tehnică și a devenit un inginer militar. El a urcat rapid pe ierarhia militară devenind ofițer, și în cele din urmă comandant de ieniceri , cu titlul onorific de ağa. El și-a rafinat arhitectura și competențele inginerești în timpul campaniilor cu ieniceri, devenind expert la construirea de fortificații de toate tipurile, precum și în proiecte militare de infrastructură, cum ar fi drumuri, poduri si apeducte. La vârsta de aproximativ cincizeci de ani, el a fost numit în funcția de arhitect șef al sultanului
Mimar Sinan () [Corola-website/Science/325749_a_327078]
-
pace de la Hotin, cetatea a revenit Moldovei, dar în fapt a rămas sub control turcesc. Pentru a controla frontiera cu teritoriile aflate sub suzeranitatea Imperiului Otoman, Polonia a întărit Cetatea Camenița, aflată pe celălalt mal al Nistrului. O unitate de ieniceri și-a stabilit garnizoana în cetate începând din anul 1632, staționând acolo împreună cu oastea moldoveană. Cetatea Hotinului a fost eliberată din mâinile turcilor de mai multe ori în acest secol de către cazacii zaporojeni. În perioada 1648-1653, cazacii organizați în detașamente
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
celor 1.000 de călăreți lăsați de Ștefan în pâlcul de pădure. Această acțiune a dus la decimarea și dezorganizarea totală a cavaleriei ușoare turcești. Pentru a reechilibra lupta, Mahomed a ordonat trupei de infanterie de elită de care dispunea (ienicerii) să atace pozițiile moldovene, dar aceștia, după aproape o oră petrecută sub tirul artileriei și arcașilor moldoveni, dau semne că se retrag. Atunci Mahomed a decis să se avânte personal în luptă alături de garda sa și de trupele de spahii
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
moldoveni, dau semne că se retrag. Atunci Mahomed a decis să se avânte personal în luptă alături de garda sa și de trupele de spahii (spahii erau nobilii turci, formând cavaleria de elită a Imperiului Otoman). Exemplul său a ridicat moralul ienicerilor și un al treilea val de atac s-a revărsat spre pozițiile moldovene. Apărarea moldoveană este străpunsă aproape de lăsarea serii. Ștefan a lăsat pe poziție un mic contingent din Oastea Mică ce avea rolul de a întârzia o eventuală angajare
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
magnaților Korecki, Zasławski, Kazanowski, Kalinowski și Potocki. Armata poloneză a intrat în Moldova în septembrie. Domnitorul moldovean Gaspar Graziani, care era în mod oficial vasal al Imperiului Otoman, a decis să se alăture polonezilor împotriva suzeranului său. Graziani a ucis ienicerii din Iași, a luat prizonieri pe trimișii sultanului Osman al II-lea și s-a alăturat polonezilor. Numeroși boieri moldoveni au dezertat pentru a-și apăra propriile moșii împotriva jafurilor soldaților polonezi, iar alții au hotărât să aștepte sfârșitul luptelor
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
un rezultat neconcludent, iar tratatul de pace de la Hotin a reflectat această situație. Rzeczpospolita a reușit să obțină recunoașterea graniței pe Nistru, iar turcilor li s-a recunoscut influența asupra Moldovei. Osman al II-lea i-a considerat vinovați pe ieniceri pentru eșecul campaniei. Eforturile sale de modernizare ale armatei otomane nu au fost privite cu ochi buni de ieniceri și învățații islamici. Pe 18 mai 1622 a izbucnit o revoltă a ienicerilor și a studenților din madrase, iar Osman a
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
graniței pe Nistru, iar turcilor li s-a recunoscut influența asupra Moldovei. Osman al II-lea i-a considerat vinovați pe ieniceri pentru eșecul campaniei. Eforturile sale de modernizare ale armatei otomane nu au fost privite cu ochi buni de ieniceri și învățații islamici. Pe 18 mai 1622 a izbucnit o revoltă a ienicerilor și a studenților din madrase, iar Osman a fost detronat și ucis pe 20 mai.
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
al II-lea i-a considerat vinovați pe ieniceri pentru eșecul campaniei. Eforturile sale de modernizare ale armatei otomane nu au fost privite cu ochi buni de ieniceri și învățații islamici. Pe 18 mai 1622 a izbucnit o revoltă a ienicerilor și a studenților din madrase, iar Osman a fost detronat și ucis pe 20 mai.
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
forme gramaticale și construcții sintactice care au dispărut din limba comună și sunt de mai multe feluri: • arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ieșite din uz fie din cauză că obiectul sau profesia nu mai există, fie că au fost înlocuite de alte cuvinte: ienicer, caimacam, paharnic, logofăt, bejanie, opaiț, colibă etc. • arhaisme fonetice - cuvinte cu forme vechi de pronunțare, ieșite din uzul actual: pre, a îmbla, mezul etc; • arhaisme gramaticale - forme gramaticale vechi și structuri sintactice învechite: 2. Regionalismele sunt cuvintele și formele de
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
parte din războinici turkmeni ai căror conducători erau urmașii liderilor razzia aliați ai primului monarh otoman, Osman I. În rândurile achingiilor au luptat și mercenari, aventurieri, războinici derviși sau pur și simplu civili în căutare de îmbogățire din jaf. Spre deosebire de ieniceri, care primeau soldă, sau spahii, care erau rasplătiți cu fiefuri pentru slujba militară prestată, achingiii nu erau plătiți, trăind exclusive din jafurile pe timp de pace și din prada cucerită în timp de război. Achingiii purtau haine viu colorate și
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
putea trece cu tot avutul lor, lăsând cetatea în mâna turcilor. Astfel, la 30 iulie 1552 soldații, civilii și răniții ies din cetate încrezători în vorbele pașei însă acesta își încalcă jurământul și toți supraviețuitorii, sunt măcelăriți cu cruzime de către ieniceri. Rănit grav, Ștefan de Losoncz, comandantul garnizoanei, este adus în fața lui Ahmed - Pașa și decapitat. Orașul este apoi prădat, devastat, bisericile creștine sunt transformate în geamii musulmane, iar clopotele, aruncate din turnuri. Transformarea Timișoarei în capitală de vilayet otoman, sub
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
se referă la anii dintre 1300 (expediția bizantină) și 1453 (Căderea Constantinopolului), perioada clasică se referă la anii dintre 1451 (încoronarea sultanului Mehmed al II-lea) și 1606 (pacea de la Zsitvatorok), perioada de reformă dintre 1606 și 1826 (desființarea corpului ienicerilor), perioada de modernizare dintre anii 1826 și 1858 și perioada declinului dintre anii 1861 (încoronarea sultanului Abdülaziz) și 1918 (Armistițiul de la Mudros). Cea mai veche formă de armata otomană a fost o forță de cavalerie nomadă de stepă. Aceasta a
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
război, pe care el a interpretat-o valabil inclusiv referitor la prizonierii luați în luptă. Sclavii captivi s-au convertit la islam și s-au antrenat în serviciul personal al sultanului. Ramura cea mai faimoasă a Kapikulu au fost Corpul ieniceri, care au fost recrutați și din rândul băieților creștini pe baza taxei devșirme” impus teritoriilor cucerite, dar au existat de asemenea, mai multe tipuri de alte trupe, cum ar fi Corpul halebardierilor (Baltaci). Numărul lor a crescut rapid și această
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
mai important element al armatei otomane. În scopul de a crește numărul trupei, Murad al II-lea a dezvoltat dările umanee numite devșirme, sistem de recrutare forțată a copiilor creștini din imperiu sub formă de taxe. Murad a folosit puterea ienicerilor și s-a folosit de ei împotriva nobilimii, forțându-i să plătească taxe sau cu teren, astfel ca Trezoreria astfel putea obține banii de care avea nevoie pentru a menține armata Kapikulu. Ienicerii erau soldații corpului de elită al vechii
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
formă de taxe. Murad a folosit puterea ienicerilor și s-a folosit de ei împotriva nobilimii, forțându-i să plătească taxe sau cu teren, astfel ca Trezoreria astfel putea obține banii de care avea nevoie pentru a menține armata Kapikulu. Ienicerii erau soldații corpului de elită al vechii infanterii turcești, recrutat la început dintre prizonierii de război, iar mai târziu dintre copiii turciți ai populațiilor creștine. Ienicerii formau unități de infanterie care erau trupele proprii și de gardă ale sultanului. Originea
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
Trezoreria astfel putea obține banii de care avea nevoie pentru a menține armata Kapikulu. Ienicerii erau soldații corpului de elită al vechii infanterii turcești, recrutat la început dintre prizonierii de război, iar mai târziu dintre copiii turciți ai populațiilor creștine. Ienicerii formau unități de infanterie care erau trupele proprii și de gardă ale sultanului. Originea acestui corp de armată datează din secolul al 14-lea, și a fost desființat peste patru secole de sultanul Mahomed al II-lea în 1826. Primele
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
unități de infanterie care erau trupele proprii și de gardă ale sultanului. Originea acestui corp de armată datează din secolul al 14-lea, și a fost desființat peste patru secole de sultanul Mahomed al II-lea în 1826. Primele unități ieniceri erau formate din prizonieri de război și sclavi. După 1380 sultanul Mehmed I Celebi a completat rândurile lor cu copii creștini provenind din dările devșirme, la început luați la întâmplare, apoi prin selecție strictă pentru a fi instruiți. Inițial, erau
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
de soldați. Sistemul de dări s-a extins și asupra sârbilor, bosniacilor și mai târziu se recrutau copii și din Ucraina și sudul Rusiei. Există mărturii scrise că mamele urmăreau zile la rând căruțele care le luau copii. În corpul ienicerilor s-au acceptat și persoane din afara devșirmeh-ului din timpul domniei sultanului Murad al III-lea (1546-1595), devșirmeh-ul fiind oprit complet în secolul al 17-lea. După această perioadă în corpul ienicerilor au fost înrolați numai voluntari. Ienicerii aparțineau sultanului, purtând
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
la rând căruțele care le luau copii. În corpul ienicerilor s-au acceptat și persoane din afara devșirmeh-ului din timpul domniei sultanului Murad al III-lea (1546-1595), devșirmeh-ul fiind oprit complet în secolul al 17-lea. După această perioadă în corpul ienicerilor au fost înrolați numai voluntari. Ienicerii aparțineau sultanului, purtând titlul de "kapikulu" (Păzitori ai Porții), unitatea fiind considerată familia lor, iar sultanul tatăl lor "de facto". Numai cei care se dovedeau suficient de puternici câștigau rangul de ieniceri la vârsta
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
copii. În corpul ienicerilor s-au acceptat și persoane din afara devșirmeh-ului din timpul domniei sultanului Murad al III-lea (1546-1595), devșirmeh-ul fiind oprit complet în secolul al 17-lea. După această perioadă în corpul ienicerilor au fost înrolați numai voluntari. Ienicerii aparțineau sultanului, purtând titlul de "kapikulu" (Păzitori ai Porții), unitatea fiind considerată familia lor, iar sultanul tatăl lor "de facto". Numai cei care se dovedeau suficient de puternici câștigau rangul de ieniceri la vârsta de douăzeci și patru sau douăzeci și cinci de ani
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
în corpul ienicerilor au fost înrolați numai voluntari. Ienicerii aparțineau sultanului, purtând titlul de "kapikulu" (Păzitori ai Porții), unitatea fiind considerată familia lor, iar sultanul tatăl lor "de facto". Numai cei care se dovedeau suficient de puternici câștigau rangul de ieniceri la vârsta de douăzeci și patru sau douăzeci și cinci de ani. Regimentul moștenea proprietatea ienicerilor morți, astfel acumulându-se averi fabuloase. Trupele de ieniceri a fost semnificativi din multe puncte de vedere. Ienicerii purtau uniformă, erau plătiți cu soldă ca soldații, mărșăluiau pe
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]