180 matches
-
la începutul lui noiembrie 1689, acțiune coordonată cu invazia generalului Donat Heissler dinspre nord, prin pasul Bran. Pus în fața forței imperialilor, Brâncoveanu s-a conformat, plătind restul de tribut în acord cu diploma din ianuarie 1688, fiind nevoit să accepte iernarea în țară a 12 regimente și să predea armatei austriece 1500 de cai. Cum a găsit însă răgazul, domnul s-a adresat tătarilor și turcilor, chemându-i spre ajutor, întrucât o incursiune a tătarilor era preferabilă jafului neîntrerupt de săptămâni
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
și au o adâncimea mai mare, cu mai puține ieșiri, față de cea de vară, iar orificiile de acces sunt închise cu pământ și pietre înainte ca marmota să intre în hibernare. Galeriile de iarnă converg spre un cuib (camera de iernare) care atinge 1 m diametru, căptușit cu ierburi uscate. Marmota hibernează 5 luni și jumătate. Toamna ea mănâncă enorm de mult pentru a-și constitui rezervele de grăsime care îi vor permite să supraviețuiască. Pentru a nu-și arde rezervele
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
încă din epoca pietrei, agricultura. Primele descoperiri arheologice care dovedesc locuirea vetrei orașului datează din perioada anilor 680-1025. Ca nume de localitate, Băilești, provine de la numele "Băilă", un neam fruntaș de oieri. Băilă împreună cu ai săi au făcut popas de iernare, ani la rând, în această zonă și astfel a apărut satul Băilești. Prima atestare documentară din 4 ianuarie 1536, din timpul domniei lui Radu Paisie, amintește că Băileștiul exista încă din vremea domnitorului Mircea cel Bătrân (1386-1418). Fiind o localitate
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
trece înapoi bariera de gheață care desparte Oceanul Antarctic (care va îngheța pe timpul iernii) de restul oceanelor. Hearne și acoliții săi fură barca, încercând să ajungă singuri la mările libere și condamnându-i pe cei părăsiți la perspectiva îngrozitoare a iernării în Antarctida. La scurt timp după acest incident, cei lăsați în urmă capturează o barcă indigenă care plutește pe ape. În ea se află căpitanul William Guy și patru supraviețutori ai echipajului lui "Jane", în stare de inconștiență și foarte
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
se află în interiorul uscatului, hrana constă în principal din râme și insecte. În România cuibărește rar, pe solul scoicos al litoralului, în lagune sau sărăturile de lângă Dunăre. Mai frecvent trece în pasaj din nordul arealului de cuibărire spre cartierele de iernare din jurul Mării Mediterane și Africa. În pasaj pot fi văzute în stoluri zburând în formă de V, scoțând strigăte puternice "cliip" sau "bliip". Sunt descrise 4 subspecii. În România și Republica Moldova trăiește o singură subspecie - "Haematopus ostralegus longipes".
Scoicar () [Corola-website/Science/330120_a_331449]
-
pădurile de deal și munte, sau mai joase din Europa, Asia și nord-vestul Africii. Populațiile din nordul Eurasiei sunt migratoare, cele din centrul Eurasiei sunt parțial migratoare, iar populațiile din sudul Europei sunt sedentare. Păsările migrează toamna spre locurile de iernare din sudul Europei, Africa, Orientul Mijlociu și sudul Asiei. Femela este mult mai mare decât masculul. Lungimea corpului este de 28-38 de cm, iar greutatea de 185-342 de g pentru femelă și 110-196 de g pentru mascul. Anvergura aripilor de 58-80
Uliu păsărar () [Corola-website/Science/330965_a_332294]
-
parte la mai multe raiduri spre interiorul continentului, fiind primul care a folosit schiurile în Antarctica. La sfârșitul lunii februarie 1898, nava „"Belgica"” a fost prinsă între ghețuri în Marea Bellingshausen, între 70° și 71° latitudine sudică (aceasta fiind prima iernare în apele antarctice la latitudini mari). Membrii expediției au iernat acolo, făcând observații științifice prețioase. A fost prima iernare a unei expediții în Antarctica. După aproape un an de captivitate între ghețuri, nava a putut fi degajată (pe 15 februarie
Roald Amundsen () [Corola-website/Science/297809_a_299138]
-
februarie 1898, nava „"Belgica"” a fost prinsă între ghețuri în Marea Bellingshausen, între 70° și 71° latitudine sudică (aceasta fiind prima iernare în apele antarctice la latitudini mari). Membrii expediției au iernat acolo, făcând observații științifice prețioase. A fost prima iernare a unei expediții în Antarctica. După aproape un an de captivitate între ghețuri, nava a putut fi degajată (pe 15 februarie 1899), membrii expediției revenind în Belgia la 5 noiembrie 1899. După întoarcerea în Norvegia și după ce a obținut brevetul
Roald Amundsen () [Corola-website/Science/297809_a_299138]
-
corpul expediționar otoman într-o luptă din apropierea Băileștilor. După cucerirea Varnei, Silistra a devenit principalul obiectiv al rușilor. Regimentul de gardă a fost trimis înapoi în țară, iar trupele care asediau Șumla s-au retras și au început organizarea pentru iernare în zona pe care o controlau. Rușii nu au luat cu asalt Silistra, ci s-au limitat să efectueze două zile de bombardamente asupra fortificațiilor, datorită crizei de muniție și lipsei artileriei grele de asediu. După retragerea trupelor ruse de la
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
ploii, a pământului și a iubirii de omenire, nu și de oameni -, pios voi săruta! Sfințească-se umbra și gloria, mărirea ta! Veniți, veniți de luați de la mine scutecele Domnului Înmiresmate: nuci, roșcove, acadele și mere - pelinci dezrobite de vremea iernării. Lumânări de-ntuneric vor arde În mine, felinare de purpură-n pârg de crăiasă! În sobă voi arde biciușca trădării, pe blană de urs tinerețe voi soarbe! Pe o rază de soare, pe o noapte de lună fii minunea sfiirii
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Penajul păsărilor este în general alb cu negru, mai multe specii au o pată neagră pe cap. Cele mai multe specii trăiesc pe litoralul mărilor, unele specii trăind însă și pe malul apelor în interiorul continentelor. Păsările în timpul migrației parcug până la locul de iernare distanțe enorme. Păsările au cuibul frecvent în colonii mari pe sol sau pe stânci. Cuiburile sunt așezate unul lângă altul ele fiind de regulă numai o gaură în pământ. Sternidaele de pe malurile apelor continentale construiesc cuiburi mici așezate des pe
Sternidae () [Corola-website/Science/316571_a_317900]
-
200 m deasupra nivelului mării. Lăstunii vânează insecte în spații largi cu vegetație erbacee: pajiști, pășuni, terenuri agricole; de regulă în apropierea râurilor sau lacurilor. Comparativ cu alte rândunici, se țin mai mult pe lângă copaci pentru ca să se odihnească. În locurile iernării sunt întâlniți pe landșafturi similare, dar duc un mod de viață nomad, fiind observați mai rar decât rândunicile de casă și zburând la înălțimi mari. În regiunile tropicale, cum ar fi Africa de est și Thailanda, preferă locurile ridicate. Lăstunul
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
nu vânează, ci așteaptă la dos — în cuib sau sub alt adăpost. Arealul de hrănire se întinde, de obicei, până la maxim 450 m de la cuib, de regulă într-un spațiu deschis (pășune, vâlcea, câmp, panta unui munte). În arealul de iernare lăstunii se hrănesc la altitudini mult mai mari — aprox. 50 m deasupra solului — și nu se stabilesc pe un teritoriu anumit. Rația alimentară este alcătuită, în linii mari, din insecte mici — gândaci, diptere (muște, țânțari, tăuni, diferite gâze) etc. La
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
între aripi; cenușiu pe abdomen și au ciocul brun-cenușiu; tarsurile și picioarele gri-galbene. În România este răspândită în toată țara; în timpul migrărilor se întâlnește până sus la munte, pe lacuri sau râuri și este prezentă în timpul cald, toamna migrează pentru iernare în Africa Centrală și sudul Asiei.
Rață cârâitoare () [Corola-website/Science/329292_a_330621]
-
americană, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, insulele Solomon, Sri Lanka, SUA, Svalbard, Tanzania, Tonga, Vanuatu, Venezuela, insulele Virgine. Balenele cu cocoașă sunt animale de coastă și ies în larg numai în căutarea hranei și în timpul migrațiilor. Uneori intră în golfuri. În timpul iernării, mamele cu pui stau mai mult în apele de mică adâncime decât ceilalți indivizi. Balenele cu cocoașă nu au un teritoriu de viețuire bine definit, însă unii indivizi și anumite grupuri se întorc în aceleași ape în fiecare an. Balenele
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
în perioadele de vârf din lunile mai și iunie, de spațiul pentru depozitarea rezervelor de hrană (miere și păstură) și de spațiul pentru depozitarea recoltei. - Forma și dimensiunile ramei sunt determinate de cerințele familiei de albine pentru formarea ghemului de iernare, de folosirea în condiții cât mai bune a căldurii din stup în perioadele friguroase și pe timpul iernii, de economisirea proviziilor de hrană și de posibilitatea de a crește o cantitate cât mai mare de puiet începând cu luna februarie și
Stup () [Corola-website/Science/321971_a_323300]
-
și taigaua din extremul nordic, când lemingii și șoarecii de câmp sunt abundenți. Iernează la sud în ținuturile de deal și de câmpie descoperite, inclusiv în stepă, terenuri agricole și mlaștini. Sunt păsări migratoare cu zone de reproducere și de iernare separate. Pleacă spre zonele de iernare din sud în septembrie-octombrie și se întorc în zonele de reproducere în aprilie-mai. Timpul și amploarea migrației depinde de abundență sezonieră a prăzii în zonele de reproducere și de iernare. Se hrănesc în principal
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
lemingii și șoarecii de câmp sunt abundenți. Iernează la sud în ținuturile de deal și de câmpie descoperite, inclusiv în stepă, terenuri agricole și mlaștini. Sunt păsări migratoare cu zone de reproducere și de iernare separate. Pleacă spre zonele de iernare din sud în septembrie-octombrie și se întorc în zonele de reproducere în aprilie-mai. Timpul și amploarea migrației depinde de abundență sezonieră a prăzii în zonele de reproducere și de iernare. Se hrănesc în principal cu rozătoare mici, mai ales cu
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
de reproducere și de iernare separate. Pleacă spre zonele de iernare din sud în septembrie-octombrie și se întorc în zonele de reproducere în aprilie-mai. Timpul și amploarea migrației depinde de abundență sezonieră a prăzii în zonele de reproducere și de iernare. Se hrănesc în principal cu rozătoare mici, mai ales cu șoareci de câmp ("Microtus") și lemingi ("Dicrostonyx", "Lemmus"). Se hrănesc și cu păsări (porumbei de pădure, presuri, potârnichi, mai ales cele bolnave), alte vertebrate, inclusiv pești, insecte, păianjeni și hoituri
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
ține de reproducere este o acomodare biologică, determinată mai mult de anumiți factori interni, în acest caz, de necesitatea maturizării produselor sexuale, strâns legați de mediul înconjurător. Există migrații pe direcție orizontală (pe uscat, în apă, de exemplu, migrația de iernare a renilor) și migrații pe direcție verticală (în munți, în sol, în adâncurile apei, de exemplu, deplasarea peștilor în scopul hrănirii, înmulțirii etc.). Unele animale, așa ca anghila sau barza, parcurg în timpul migrației mii de kilometri, altele, ca cârtița, până la
Migrația animalelor () [Corola-website/Science/311363_a_312692]
-
care s-a fost născut într-o toamnă, în Vinland, a fost aparent primul copil, născut în America, de părinți albi. După ample cercetări a acestui teritoriu timp de trei ani, tot de-atîtea ori însă și-au schimbat locul de iernare, din cauza atitudinii ostile a amerindienilor "Skræling". Torfinn revene în Groenlanda, probabil în 1006 sau 1007, și apoi în Islanda. Cu el a venit și fiul său, Snorri, și două "skræling". Thorfinn a murit propabil după anul 1007.
Thorfinn Karlsefni () [Corola-website/Science/326154_a_327483]
-
și dealurile, dar urcă până la 1300 m în Carpați; sunt frecvente mai ales în zonele inundabile ale Dunării, bogate în sălcii scorburoase. Prezența. Pupezele sunt prezente în România în timpul cald; toamna migrează în Africa Centrală. Retragerea pupezelor spre locurile de iernare din Africa tropicală începe din august și continuă în septembrie și chiar în octombrie. Migrarea are loc în grupuri mici, zburând la înălțime joasă, cu fâlfâirea caracteristică a aripilor, ca la fluture. Când primăvara revin la vechile locuri în care
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
din sud-estul și centrul Europei până la Munții Urali. În România se întâlnește pretutindeni în regiunile de câmpie; în Transilvania apare insular în regiunile de șes ale podișului, limita superioară de altitudine fiind 400 m. Trăiește tot timpul, cu excepția perioadei de iernare, în apă, fiind găsită în lacuri, bălți, băltoace din regiunea de șes sau chiar pe podișuri, adesea iese pe uscat pe malul apelor. Iernează pe uscat, în gropi, galerii de rozătoare, pe sub pietre, din septembrie - începutul lui octombrie până în mijlocul
Buhai de baltă cu burtă roșie () [Corola-website/Science/335026_a_336355]
-
În prezent este interzis și accesul turiștilor. Pe insulă trăiesc o mare varietate de păsări, mamifere și reptile. Aici se regăsesc cele mai mari colonii de "chire de mare" și "pelicani creți", insula fiind principala zonă de cuibărit, hrănire și iernare a acestor specii. Pe insulă au fost recenzate 229 de specii de păsări. În apele insulei se găsesc pești rari, "sturioni", dar și plante rare, cum ar fi "varza de mare" și "canarul bălții". Există două zone unde se produce
Insula Sacalin () [Corola-website/Science/305939_a_307268]
-
și studiază toate grupurile de eschimoși din Groenlanda până la strâmtoarea Bering. Pleacă (7 septembrie 1921) din Upernavik, de pe coasta vestică a Groenlandei, împreună cu cartograful Peter Freuchen, arheologul Therkel Mathiassen, etnologul Kaj Birket-Smith și alții. Străbate strâmtoarea și golful Hudson, prima iernare realizând-o la vest de acesta, unde trăiește în mijlocul eschimoșilor caribu, a căror viață era legată de migrațiile renilor, care nu cunoșteau pescuitul și nu foloseau focul.
Knud Rasmussen () [Corola-website/Science/311147_a_312476]