412 matches
-
o jumătate de veac, adică am fi fost împărțiți între ruși și austrieci, fără nici o șansă de supraviețuire politică. Așa, cel puțin, după Stănilești am scăpat de un domnitor iresponsabil și am dobîndit un scriitor cu o operă vastă. Istoria ieroglifică beneficiază de toate atributele noutății, inclusiv de imprevizibil. Romanul prezintă o construcție dezechilibrată: primele patru părți, centrul de greutate al întregii fabule, se ridică deseori la nivelul capodoperei, înfățișînd o lume viermuitoare și fantastică, de uimitoare bogăție, și lăsînd cititorului
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
formulări - unele inspirate, majoritatea banale, altele introduse fără a fi cerute de context, dar ele pun o „pedală filozofică” asupra povestirii și înalță fabula la nivelul cugetării abstracte. Cărturarul pare foarte mîndru de inovația lui, anunțată încă din titlu: Istoriia ieroglifică, în doaîsprădzece părți îpărțită, așijderea cu 760 de sentenții frumos împodobită, la începătură cu scară a numerelor dezvălitoare, iară la sfîrșit cu a numerelor streine tîlcuitoare. Iată artificialitatea proclamată oficial. Titlul cărții, neobișnuit de lung, afișează două procedee ale sofisticării
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
chiparosului, pelița cacumului, unghele inorogului, glasul bubocului și virtutea colunului are” (Partea a VII-a). Artificialul ca principiu scriptic comportă numeroase dezavantaje pentru cititorul de astăzi, ca să nu mai vorbim de bieții cititori ipotetici din secolul al XVIII-lea: Istoria ieroglifică se prezintă drept un text greoi și redundant, provocînd un prim reflex de respingere. Însă, după formularea lui Nicolae Manolescu, această carte rezistă doar dacă e „recitită”, și de cît mai multe ori; trebuie să te integrezi deplin convenției stilului
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
mai vorbi de cele de la Iași ori București, se încadrează geografic aceluiași Istambul fantasmatic; de la Iași și București la Istambul personajele călătoresc într-o clipă, pe parcursul aceleiași fraze, de parcă ar utiliza covorul fermecat. Spațiul unic și anularea timpului dau Istoriei ieroglifice structura unui roman medieval - medievalism prelungit pînă în epoca barocă. Precum în romanele medievale, esențialul acțiunii îl asumă nesfîrșitele discursuri, dialogurile dintre personaje, confruntările verbale. Indiferent de loc, indiferent de timp, eroii se întîlnesc (unde? cum? cînd? cum au ajuns
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
și al cîntăririi argumentelor. Că realitatea de pe teren a conflictului dintre Brâncoveni și Cantemirești fusese cu totul alta - nu încape îndoială. Despre înțelegerea smulsă cu greu adversarilor, înțelegere de care autorul pare atît de mîndru și care încheie apoteotic Istoria ieroglifică, Neculce afirmă că a fost respectată „cum țin cînii vinerili”. Nici nu se putea altfel, dacă tratativele fuseseră duse de un politician ca Dimitrie Cantemir. Încrederea nemăsurată a autorului în el însuși e dovedită și de un fapt fără precedent
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
dovedită și de un fapt fără precedent: în Partea a X-a (discursul pus în gura Șoimului, Toma Cantacuzino, prietenul lui Cantemir, care îl mustră pe Corb, adică pe Brâncoveanu), personajul aduce ca argument peremptoriu însăși existența cărții numite Istoria ieroglifică, scriere ce nu fusese încă de fapt terminată („și nu numai după Istoriia ieroglificească cu numele Corb, ce așeși de trup cu suflet și cu totului tot, același și adevărat așe să fii te arăți“). Cantemir își vedea deja romanul
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
din natură sau a Vulpii, despre perseverența Lupului) ne dezvăluie un Cantemir surprinzător; aerul natural și proaspăt pătrunde în atmosfera de seră închisă a Constantinopolului, plină de intrigi și subtilități verbale. Suflul naturist animă însă prea puține pagini din Istoria ieroglifică și este de scurtă durată. Barocul elegant pune din nou stăpînire pe text, Cantemir uită că este nepot de răzeși moldoveni și redevine elevul snob al Academiei. Ghidat de un simț superior al echilibrului, prozatorul încearcă să fugă totuși de
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
comună cu cea din alte opere ale perioadei noastre medievale. Mai ales în sentenții, dar nu numai acolo, figuri ale Antichității grecești (Aristotel, Pitagora, Porphyrios, Hesiod) îl plasează pe spectatorul avizat într-o lume familiară. La o examinare atentă, Istoria ieroglifică formează un univers complex, variat și rafinat, dar un univers misterios, ivit pe neașteptate în cultura noastră și rămas pînă astăzi inexplicabil în ceea ce privește nucleul său ireductibil. Ar fi suficient să evocăm numeroasele tentative de a descoperi probabile surse ale acestei
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
ale acestei scrieri, de a descifra eventualele influențe exercitate asupra ei. S-au amintit, în legătură cu Cantemir, mistici ortodocși greci, scrieri alegorice și secrete din literatura bizantină, bestiarii medievale creștine, urme de literatură persană, arabă ori turcă. Fraza ciudată a Istoriei ieroglifice a fost dedusă pe rînd din influența limbii turce sau a limbii persane. Cînd au trebuit însă pronunțate numele unor autori, asemenea contribuții sursologice au devenit evazive, în imposibilitate de a demonstra filiații certe. Izvoarele Istoriei... rămîn deocamdată în ceață
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Fără a pretinde că poate fi găsit un răspuns tranșant, eu înclin să privilegiez nu o ipotetică influență orientală, greu de dovedit, ci propria inovație a lui Dimitrie Cantemir, fantezia sa lingvistică inepuizabilă, vocația experimentului stilistic. Ciudățeniile frapante ale Istoriei ieroglifice, ca și stilul său extraordinar, i se datorează, probabil, lui Cantemir însuși, nu unor misterioase sugestii. Că textul cantemiresc ar fi redevabil unor influențe străine - o voi crede doar atunci cînd demonstrația va fi fost făcută, cu proba lecturilor paralele
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
străine - o voi crede doar atunci cînd demonstrația va fi fost făcută, cu proba lecturilor paralele, de către un cunoscător autentic al limbilor și culturilor arabă, turcă și persană, alături de latină, elină și greaca medie. Doar în acea clipă, descifrarea Istoriei ieroglifice în cheie comparatistă ar putea începe. Cum pînă la apariția unei asemenea ființe excepționale, care să aibă cultura lui Cantemir, cred că vom mai avea de așteptat, există toate șansele de a fi în continuare victimele aproximărilor amatoristice și ale
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
noștri din epoca medievală. Capodoperele lor au rămas necunoscute publicului și au fost descoperite cu întîrziere de secole. Dacă, de bine de rău, Psaltirea Mitropolitului Dosoftei a circulat într-un cerc restrîns de inițiați, fiind și singura operă tipărită, Istoria ieroglifică vede lumina tiparului abia la finele secolului al XIX-lea (ediția Academiei din 1883), cam în același timp cu ediția modernă a Psaltirii în versuri (ediția Ion Bianu, 1887). Tot pe atunci va fi aflat publicul românesc și de Țiganiada
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
iată, mai încolo, el renunță complet la criteriu și îi exclude pe Ureche, pe Costin și pe Neculce, mare stilist și prozator excepțional, din rândul descălecătorilor. Cronica ultimului e mai plină de subiectivitate decât tot ce a scris Cantemir, Istoria ieroglifică inclusiv. Stilistic, Neculce nu are rival înainte de Sadoveanu. Cât despre subiectivitate, lui, nu lui Dosoftei, i-au făcut istoricii literari, de la Iorga la Cioculescu, un portret uman cât se poate de pregnant subiectiv, decurgând din cronică. Un contraargument decisiv la
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]
-
doar trei piscuri izolate, Dosoftei, Cantemir și Budai, care e aproape sigur că nu se citiseră unul pe altul (spre deosebire de cei trei cronicari moldoveni se citiseră și se continuaseră, dacă nu în spirit, măcar în literă). Să adăugăm că Istoria ieroglifică și Țiganiada au fost cunoscute târziu, nu în epoca scrierii lor, neavând cum juca un rol cu adevărat în nașterea unei literaturi. Să ne amintim și că Mihai Dinu a demonstrat mai demult ruptura care există între modul de a
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]
-
Nu mi-a plăcut la început, dar încet-încet m-am obișnuit cu el. E un mare păcătos, să știți! Te înfurie rău.” Istodor rulează nume de critici consacrați sau de oameni obișnuiți pentru rubrica „Cartea îi place lui...” Despre Istoria Ieroglifică, Liviu P. Dinu (profesor universitar al Facultății de Matematică) scrie, nu fără dreptate, că este „greu de tradus”. Iată unul dintre cele mai scurte rezumate ale volumului Plumb, de George Bacovia: „Simbolist. Citadin. Teritorii sufletești obscure, Incertul. Vagul. Nevroza. Maladiva
Un spectacol comic by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/3941_a_5266]
-
Astăzi..., explorare bolnavă Pășind din somn întîlnirea cu sine e crudă, dezgoliți sub arcul nocturn ne întrebăm cine sîntem. Și ce facem. Noaptea nu răspunde dar tace semnificativ, examenul ei drept umple de milă sau rușine, ca un rod invers, ieroglifica alcătuire a sufletului. Trezirea în beznă e singura oglindă pură, Amin.
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
frumoase poezii “- București, Editura Albatros, 1970), În dulcele stil clasic (poeme, București, Editura Eminescu, 1970), Belgradul în cinci prieteni (poeme, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1972), Măreția frigului (poeme, Iași, Editura Junimea, 1972), Cartea de recitire (însemnări, eseuri, „poezii dezvelite “din «Istoria ieroglifică» de D. Cantemir, din «O samă de cuvinte» de Ion Neculce etc. -, București, Editura Cartea Românească, 1972), Clar de inimă (poeme, antologie - Iași, Editura Junimea, 1973), Starea poeziei (poeme, antologie - colecția «Bibliotecă pentru Toți» - cu o prefață de Aurel Martin
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
generat metafore de un tip special. Urmărind demonstrația lui Dan Horia Mazilu, din cartea O istorie a blestemului, sunt identificate cele trei trepte ale imprecatiei - afurisenia, anatema si blestemul - în fragmente edificatoare, extrase din Psaltirea lui Dosoftei si din Istoria ieroglifică a lui Cantremir. Identificarea elementelor de descîntec în textul cantemirian, precum repetarea numelui, deschide posibilitatea unei fixari hermeneutice a analizei textului magic” [4] Incipitul anticipativ este un element metatextual prin care autorul explică de fapt, printr-un fel de relatare
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
elegiace), Dimitrie Bârilă / Dosoftei (1624 - 1693, cel ce face, în 1673, Psaltirea în versuri, fiind și autorul originalului Psalm - cunoscut filologilor sub indicativul 132-A), Dimitrie Cantemir (1673 - 1723, autorul și al câtorva admirabile poeme înserate în geniala-i Istorie ieroglifica, scrisă între anii 1703 - 1705), Mihai Eminescu (1850 - 1889), Tudor Arghezi (1880 - 1967), Lucian Blaga (1895 - 1961), George Bacovia (1881 - 1957), Nichita Stănescu (1933 - 1983) și Marin Sorescu (1936 - 1996). (27 făurar, 2014, la Piramida Extraplata de Tibissiara > Timișoara) * Victor
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
Cantemir a fost de multă vreme pregătit, că anul 1711 este o rezultantă a căutărilor și frământărilor predecesorilor domnitorului. Indubitabil demonstrat ni se înfățișează faptul că „gândirea politică a lui Dimitrie Cantemir a fost îndelung pregătită și cugetată”, că Istoria ieroglifică a fost scrisă între mai și decembrie 1705, iar această carte „este prefața încercării de eliberare a țării întreprinsă de D. Cantemir”, că germenii ideii conducătoare în Descrierea Moldovei, adică domnia autoritară și vechimea independenței Moldovei, se află în tratatul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
300 de ani de la nașterea lui Dimitrie Cantemir, iar articolele sunt semnate de D. Păcurariu (Dimitrie Cantemir - Precursorul), Dan Simonescu („Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea”), Ion Rotaru (Dimitrie Cantemir - Stilul baroc), Al. Cizek (Valori clasice și umaniste în „Istoria ieroglifică”), Dan C. Mihăilescu („Țiganiada” și „Istoria ieroglifică”), Marian Popescu (Măștile în „Istoria ieroglifică”). În cadrul rubricilor „Studii și documente”, „Discuții despre curente în literatura română din secolul XX”, semnează articole despre sămănătorism, poporanism și avangardism Al. Piru, Pompiliu Marcea, G. Ivașcu
ANALELE UNIVERSITAŢII BUCURESTI. Seria Limba şi literatura română. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285341_a_286670]
-
Cantemir, iar articolele sunt semnate de D. Păcurariu (Dimitrie Cantemir - Precursorul), Dan Simonescu („Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea”), Ion Rotaru (Dimitrie Cantemir - Stilul baroc), Al. Cizek (Valori clasice și umaniste în „Istoria ieroglifică”), Dan C. Mihăilescu („Țiganiada” și „Istoria ieroglifică”), Marian Popescu (Măștile în „Istoria ieroglifică”). În cadrul rubricilor „Studii și documente”, „Discuții despre curente în literatura română din secolul XX”, semnează articole despre sămănătorism, poporanism și avangardism Al. Piru, Pompiliu Marcea, G. Ivașcu, I. Rotaru ș.a. (1968), iar despre personalități
ANALELE UNIVERSITAŢII BUCURESTI. Seria Limba şi literatura română. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285341_a_286670]
-
D. Păcurariu (Dimitrie Cantemir - Precursorul), Dan Simonescu („Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea”), Ion Rotaru (Dimitrie Cantemir - Stilul baroc), Al. Cizek (Valori clasice și umaniste în „Istoria ieroglifică”), Dan C. Mihăilescu („Țiganiada” și „Istoria ieroglifică”), Marian Popescu (Măștile în „Istoria ieroglifică”). În cadrul rubricilor „Studii și documente”, „Discuții despre curente în literatura română din secolul XX”, semnează articole despre sămănătorism, poporanism și avangardism Al. Piru, Pompiliu Marcea, G. Ivașcu, I. Rotaru ș.a. (1968), iar despre personalități ale istoriei și criticii literare (E.
ANALELE UNIVERSITAŢII BUCURESTI. Seria Limba şi literatura română. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285341_a_286670]
-
1988, 7; Nicolae Manolescu, Parodia burlescă, RL, 1988, 9; Șerban Foarță, Hronică literaricească, O, 1988, 10; Al. Călinescu, Firește, un manuscris..., CRC, 1988, 16; Mircea Mihăieș, Reconstituiri, O, 1988, 19; Traian Ungureanu, Modernitatea bucoavnelor, AFT, 1988, 5; Gabriela Gavril, Istorie ieroglifică, „Dialog”, 1988, 126; Val Condurache, Povești trecute, povești viitoare, CL, 1988, 7; Doru Mareș, Cronici-cronice, VR, 1989, 4; Piru, Critici, 299-301; Gabriela Omăt, „Eroi-comico-satiric” contra „delectatio morosa”, RL, 1990, 28; Tatiana Mihuț, „Calpuzanii”, ATN, 1990, 8; Munteanu, Jurnal, V, 272-275
ANGELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]
-
alta; cele cuprinse în secțiunea de proză (despre Gib I. Mihăescu, Ion Vinea, Eugen Barbu, Marin Preda, M. Sadoveanu, Corneliu Ștefanache ș.a.) urmăresc la rândul lor tot o evoluție, de data aceasta a personajului, care suferă numeroase prefaceri de la Istoria ieroglifică încoace, devenind „mai complex și mai uman”. Comentariul pe text este însă domeniul în care excelează autorul. Abilitat deopotrivă în critică și stilistică, pentru A. obiectivitatea, exactitatea și moderația reprezintă principiile fundamentale ale elaborării unui studiu de specialitate. Relief contemporan
ANDRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285358_a_286687]