7,468 matches
-
frustrări, și ale celor care au fost și nu mai sînt, și ale celor care nu sînt ce-ar vrea ei să fie pentru că sînt incompetenți, mentalități noi cu mentalități vechi, parveniți care au dat tunuri și construiesc biserici, cerșind iertarea lui Dumnezeu, îmbogățiți peste noapte care fac dezacordul între subiect și predicat, șnapani cu schelete în dulap, care cumpără demnități de Stat ca să scape de codul penal, alții ca să capete pedigree, e un fel de harababură, ici-colo cu oaze de
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
german, tradus de Avram Rotenberg în carte, istorisește că Ahasverus purta povara nemuririi și că fusese condamnat să nu aibă odihnă și să umble necontenit, colindînd desculț toate colțurile pămîntului, pentru vina de a fi cerut crucificarea lui Iisus și iertarea lui Barrabas. „Apariția acestei cărți populare - notează autorul la începutul studiului - a constituit o piatră de hotar în elaborarea concepției europene despre evrei. Tema lui Ahasverus, evreul rătăcitor, a fost reluată în sute de poezii, povestiri, romane sau piese de
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
va dezorienta pe bieții oameni. Bănuiesc că editorul care va accepta să se ocupe de manuscrisul meu se va expune unor nesfârșite neplăceri. Probabil că nici de închisoare nu va fi scutit, așa că țin să-i cer de la bun început iertare pentru deranj. Trebuie să scriu însă cât mai grabnic această carte, căci dacă voi fi găsită în starea în care mă aflu acum, nimeni nu va vrea să mă asculte sau să mă creadă. Or, simpla mânuire a unui stilou
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
zidului arcuit care strânge cetatea Teba într-un cerc uriaș. Costume fastuoase, grele, extravagante (semnate de Cătălin Ionescu Arbore). Coloritul sumbru, viziune teatrală a Greciei antice, este sfâșiat de roșu, simboluri de sânge, de moarte; albul este profetic. Condamnare, ispășire, iertare. Luminile proiectează cinematografic schimbări de ambianțe, lumea mișcătoare și neliniștită. Cheltuială mare de imaginație, de efecte: Sfinxul adormit - oribil în decor - se trezește femeie cu ghiare, lupte la vedere, cântăreți-cascadori “pe viu” (Păstorul), cranii adunate în saci, schelete rânduite în
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
o mai veche discuție în aceeași formație de pe C.D. Radio Cluj despre care Cronicarul a scris în această pagină, cînd a făcut eroarea capitală de a confunda postul de radio cu pricina cu altul, numit Radio Cluj. Cronicarul își cere iertare pentru confuzie, dar continuă să nu înțeleagă de ce sînt dnii Laszlo și Pecican atît de supărați pe România literară. Dl Grigurcu, colaboratorul nostru permanent, ne ia cu jumătate de gură apărarea. Din nefericire, nu le spune în replică prietenilor săi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
sigur. însă el nu ar fi răsunat dacă, dincolo de ardența stilului, amintindu-ni-l pe Stefan Zweig, și de acea insistentă chemare la generozitate și toleranță, nu am fi descoperit un fin analist, stăpân în deplinătate pe uneltele sale. Și - iertare! - pe insul senzual, deschis bucuriilor vieții, râsului, nu doar celui interior, sprintenelor întorsături de condei. Care este maniera de lucru a lui Henri Zalis, ca să nu zicem strategia? Portretul pe care-l trasează nu este niciodată negativ, cei selecționați fiind
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
o serie de erori... nu am strigat cînd a fost cazul, nu m-am revoltat cînd a trebuit, nu mi-am achitat datoriile față de părinți și în special față de fratele meu... Am insomnii, coșmaruri, nu-mi găsesc nici o scuză sau iertare. Dar nu mi-am trădat vocația, adică scrisul, și am avut de-a lungul anilor...o oarecare onestitate, fidelitate, rigoare, spirit critic și autocritic exagerat, pînă la autoflagelare morală și spirituală "Omul nu poate fi liber decît acționînd contra propriei
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
în conștiința intelectualilor - sînt și excepții - și că transformarea se va face nu numai la nivel economic și de piață liberă? Cum să nu fii nebun să pledezi timp de 15 ani pentru tradiție, trecut, dreptul și obligația la memorie, iertare și - în cele din urmă - la uitare? " Cine deține trecutul, deține prezentul și viitorul", spunea Orwell. Afirmație valabilă și pentru prezent. "Ei" dețin trecutul și tot "ei" dețin prezentul și sînt la putere... S.G.: Aș vrea să-mi dați cîteva
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
opune coincide. Totul tinde spre Unul despre care vorbea Plotin. Răul este necesar și face parte din natura obiectivă și subiectivă pentru o alternanță firească cu Binele. Poate Iuda a fost necesar pentru ca Hristos să se urce pe cruce întru iertarea păcatelor noastre. Dar să nu uităm că Iuda, după ce a primit treizeci de talanți pentru trădare, s-a spînzurat... S.G.: Vă rog să continuați, simt că mai aveți ceva să spuneți... B.N.: N-aș vrea să ne lansăm în raționamente
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
a fi, ca oriunde în societatea acelor ani de cotitură, găsirea unei legitimități. A unei justificări pentru ce-au făcut, a unei scuze pentru ce n-au făcut. Soluția poate fi, de la caz la caz, invocarea unui strămoș preot, pentru iertarea de păcate sau, mai simplu, un "nu tot țipați la mine, că voi nu știți, ăștia mucoși de acum...", aruncat cu "superioritatea" pățitului. Între vremea (încă) liniștită de atunci și vremea (deja) liniștită de acum a trecut o revoluție, descrisă
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
Jean, se încruntă, apoi, poate din fanfaronadă, schiță o strîmbătură ușor disprețuitoare. Jean Maura ezită însă, se uită la tatăl său, făcu cîțiva pași spre comisar și dădu mîna cu el. - Nu vă întoarceți în Franța.... Vă cer din nou iertare... Ar fi trebuit să luați același vas ca și mine... Știți, n-a fost nimic... M-am comportat ca un prost. - Sigur că da! - Mulțumesc, domnule comisar. Little John trecuse pe lîngă el, oprin- du-se puțin mai departe, apoi
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
lucidității, care va spori miza unei remarcabile autoscopii. La finalul cărții, certificând un matur talent și o eternă juvență, câteva sfaturi, precum: a învăța din viață că oricât de subțire am tăia felia, ea va avea întotdeauna două fețe " că iertarea presupune o practică îndelungată, că omul rămâne mai departe răspunzător de faptele sale, oricât regret i-ar pricinui ele, că doi oameni pot privi unul și același lucru și să vadă fiecare cu totul altceva " că e întotdeauna greu să
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
să știe că singura greutate e spargerea primei vitrine întîlnite pe marile bulevarde/ fiindcă celelalte vitrine se sparg de la sine/ după cum e de ajuns să stingi o singură stea ca pe urmă celelalte stele să se stingă de la sine/ Cer iertare pentru comparația cu steaua,/ poeți,/ e o amintire din vremurile de altădată/ cînd mă extaziam în fața pomilor înfloriți și leșinam la fiecare răsărit de soare" (Tragedii cari vor trebui să se întîmple). Nu ne întoarcem astfel la o concepție a
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
peisaje devastate, orașe distruse. "Purgatoriul" " în jur de o oră " e filmat într-un "oraș martir", în zilele noastre, cu ocazia întîlnirii Europene a Cărții. "O vizită la podul Mostar, aflat în reconstrucție, simbolizează " spune autorul " schimbul dintre vinovăție și iertare". în fine, "Paradisul", în jur de zece minute, e imaginea unei femei care " după ce și-a asumat un sacrificiu " își găsește pacea pe malul lacului Leman.GODARD va fi, mai mult decît oricînd, un personaj central în cultura Franței, într-
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
cît a putut pe la ambasada română, a recomandat-o franțujilor, franțujii poliției, și după o lună de zile s-au lămurit lucrurile și un director de la ministerul de Interne, la care mama avea recomandare, i-a spus : "Doamnă, ne cerem iertare, a fost o eroare, veniți mâine dimineață că bolșevicii iau puterea. Și mama se prezintă a doua zi, cu soră-sa, lăsînd dincolo de Neva pe tînăra guvernantă cu cei doi copii și cu fratele nebun. Și cînd să treacă înapoi
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
ni s-a dat, și cu cât ni s-a luat, să fim fericiți, atenți la ansamblu și la amănunt. Greșind uneori, ne acoperim de regret, ne afectează faptul de a nu ne fi pus la adăpost de ispite, cerem iertare cu sinceritate și iubim, și nu ne temem... Dar filmul acestei exaltări se rupe atât de des, pauzele sunt lungi, asurzitoare și fără speranță. Se-ntâmplă deodată ce e de-ntâmplat, și-atunci caut cu înfrigurare între notițele vechi să
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
care tu nici nu le bănuiești." Recunoaștem personajul, torționar specializat. Papini interpretează textul biblic atunci când pune în cauză și perfidia puterii, abilă în a-și alia mulțimea contra lui Iisus. E faimosul, contrariantul moment când mulțimea, ațâțată de sacerdoți, preferă iertarea vinovatului Barabba și nu a nevinovatului Iisus. Istoria mai veche, dar mai ales cea mai nouă cunoaște acest exercițiu al puterii. Și asta este încă o paradigmă. Miezul eseului îl constituie însă paradoxul trădării din iubire, urmată de "izbânda mesianică
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
adus de autoare mentorului ei literar, Peter Bichsel, sub forma unei gîlcevi între Herr P și Dumnezeu - un fel de testament literar și în același timp o "geneză" ŕ rebours: fiindcă în a 7-a zi, Dumnezeu, tîrîndu-se, își cere iertare. Blasfemie sau premoniție? în poemul Die Sonderlinge (termen greu traductibil, echivalabil prin românescul singuraticii, solitarii, ființe excepționale sau chiar bizare), o mulțime de astfel de făpturi înoată spre America! Hotărîte să fie... geniale, talentate, pline de har. Și ajung cu
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
a celor ce provin din familii paupere - consultații și tratamente gratuite, ea fiind și astăzi, prin programele ei de asistență socială, alături de cei aflați în suferință. Cei care slujesc la patul celui suferind iau mare plată de la Dumnezeu și primesc iertarea păcatelor lor. În acest sens, Cuviosul Paisie Aghioritul ne istorisește că, „aproape de Karyes sihăstreau doi români într-o chilie. Odată unul dintre ei s-a îmbolnăvit foarte tare și celălalt, din păcate, se îngreuia să-l slujească. De aceea îl
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
persoanei sărutate, coborîre care exprimă servilitate, umilință și chiar umilire. Modul acesta de prosternare poate să semnifice nu doar recunoașterea unei puteri și a unei superiorități, dar și semnul unui mare respect, a unei recunoașteri sau chiar o cerere de iertare. In timpul prezentărilor în fața papei de la Roma, era obiceiul să i se sărute piciorul. Era un semn de deferență față de papă ca șef al Bisericii catolice, dar și, după unii, o trimitere la imaginea crucii pe care acesta o avea
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
puțin așa cum o relatează o legendă din ținutul lui Flaubert!). Sărutul dat leprosului în Vestirea Mariei de Claudel este un alt exemplu de acest fel. E vorba aici de un sărut de pace, dat cu solemnitate de către Violaine, sărut de iertare și de elecțiune. Erotică și mistică Yannick Carré rezumă cele trei elemente care iau parte la săruturile salvatoare și care sunt cele trei stări ale materiei: solidul prin atingere, lichidul prin salivă, gazosul prin suflu. Dacă sărutul pe gură are
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
tabletă ușor modificată, scrisă fără nici un ecou într-un cotidian oarecare, cu un an și ceva în urmă, ea părându-mi-se acum vrednică de a face parte din succesiunea de articole apărută în România literară. Să-mi fie cu iertare... Fusese cum ai fi dat orzul pe gâște... Idee mai veche bazată pe un fenomen din ce în ce mai accelerat: vulgarizarea extremă a limbii noastre... Este o exagerare, desigur, spuneam, să dai limbii noastre vorbite de azi atributul istoric pe care latina poporană
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
Lucian de ea! "De ce tocmai eu? Va trebuie să mă botez..." Deodată, se gândi la seara de lom Kipur și-și aminti de povestea pe care o auzise despre fuga unei fete evreice cu un tânăr creștin chiar în Ziua iertării. Acum, de Purim, ea va face același lucru. Teama care se potolise în răstimp, o cuprinse din nou. îi va pierde pe toți: pe tatăl ei, pe mama ei, pe Șeindl, pe Azriel, pe }ipele... Va trebuie să se închine
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
să aibă o reacție spontană după apariția cărții. Pentru a preveni această situație, am scris pe coperta a patra: «Nu-mi este străină intenția de a relansa o dezbatere asupra analizei critice a tradiției, a trecutului, a memoriei, căinței și iertării și după aceea a uitării.» Dezbaterea n-a avut loc și s-au scris puține articole, printre care H.-R. Patapievici, Alex. Ștefănescu... am primit mai multe scrisori și mesaje prin e-mail. În schimb, la Paris, am fost invitat la
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
zgomot». Nici mulțumesc și nici...“. Și altă însemnare la fel de inconformistă: „Sinodul a sugerat să fie readus fostul patriarh demisionar. Jocul era făcut, strategia realizată și reinstaurarea asigurată. Părintele Galeriu a mai fost întrebat de ce patriarhul Teoctist nu și-a cerut iertare și nu a cunoscut căința pentru toate greșelile comise anterior și pentru supunerea în fața unei puteri criminale. Răspuns: «Un patriarh nu-și cere iertare decît în fața lui Dumnezeu». Abilitatea unui demagog în sutană m-a făcut să părăsesc sala“. După
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]