1,506 matches
-
a plecat din România, nu-și dorise a intra într-un profesionalism limitat sever, aducător de promovări științifice occidentale, ci pentru a se integra în lupta cea mare și largă, pluridimensională, împotriva ,mocirlei și confuziei de valori din țară". Virgil Ierunca a crezut în lupta de exil: ,României, exilul i-a dat șansa prezenței neîntrerupte într-o realitate vie" - (scrie în aceeași misivă). Exilul - ,acest spațiu blestemat de istorie în care fiecare încearcă să salveze identitatea spirituală a unei Românii reale
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
crezut în lupta de exil: ,României, exilul i-a dat șansa prezenței neîntrerupte într-o realitate vie" - (scrie în aceeași misivă). Exilul - ,acest spațiu blestemat de istorie în care fiecare încearcă să salveze identitatea spirituală a unei Românii reale". Virgil Ierunca s-a înscris - prin viață și prin operă - în acest ,spațiu blestemat" al istoriei țării noastre. Cu prețul sacrificării. De aceea, unii dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape au putut observa că Virgil Ierunca își ascunde, cu pudoare, o
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
a unei Românii reale". Virgil Ierunca s-a înscris - prin viață și prin operă - în acest ,spațiu blestemat" al istoriei țării noastre. Cu prețul sacrificării. De aceea, unii dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape au putut observa că Virgil Ierunca își ascunde, cu pudoare, o profundă tristețe identitară. Nu-mi aduc aminte să-l fi văzut vreodată rîzînd degajat. Cu o maximă demnitate el pare a-și fi trăit anii lungi de exil într-o gravă tensiune. ,}ara întristării", ,România
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
cunoscut speranțele, i-au înțeles și cele spuse, și cele scrise - dar mai ales cele trăite, nespusele. Dar nici Doamna Monica Lovinescu, nici victoria libertății din decembrie 1989 (,sărbătoarea") nu au reușit să-i alunge dubiile, singurătatea, distanțele, melancolia. Virgil Ierunca - o recunoaște și el - și-a împlinit misiunea. La 85 de ani, Virgil Ierunca este al nostru. Al României, Al literaturii române. De aceea, poate, Virgil Ierunca tace.
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
cele trăite, nespusele. Dar nici Doamna Monica Lovinescu, nici victoria libertății din decembrie 1989 (,sărbătoarea") nu au reușit să-i alunge dubiile, singurătatea, distanțele, melancolia. Virgil Ierunca - o recunoaște și el - și-a împlinit misiunea. La 85 de ani, Virgil Ierunca este al nostru. Al României, Al literaturii române. De aceea, poate, Virgil Ierunca tace.
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
1989 (,sărbătoarea") nu au reușit să-i alunge dubiile, singurătatea, distanțele, melancolia. Virgil Ierunca - o recunoaște și el - și-a împlinit misiunea. La 85 de ani, Virgil Ierunca este al nostru. Al României, Al literaturii române. De aceea, poate, Virgil Ierunca tace.
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
înregistrările emisiunilor) a publicat pe parcursul anului 1983 aproape săptămînal texte în care "înfiera", cu limbaj din Cursul scurt de istorie a PCUS, postul "antiromânesc, finanțat de capitaliști" și îi ataca dur pe "agenții cosmopoliți", trădători de patrie, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Sanda Stolojan, Paul Goma, I. P. Culianu, Virgil Nemoianu și ceilalți colaboratori ai "oficinei imperialiste americane". După ce și-a vîndut ce avea și el de vînzare pe atunci - conștiința și condeiul, pe meschine privilegii, hop!, după 1989, capitalismul nu i s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11447_a_12772]
-
Popescu, Al. Vona, Dan Lungu și Dan Stanca. (Urmărind ancheta în toate episoadele ei, cred că numai dintr-o eroare de calcul, Mircea Cărtărescu lipsește de aici.) Jurnal/Memorii: I.D. Sîrbu, Monica Lovinescu, N. Steinhardt, Mihail Sebastian, Ion Ioanid, Virgil Ierunca și Ion Vianu. Eseu: H.-R. Patapievici (alături de Ioan Es. Pop, campion absolut al nominalizărilor), Caius Dobrescu, Ruxandra Cesereanu, Ioana Pârvulescu, Sorin Antohi, Simona Popescu (prezentă, iată, în trei genuri). Critică și istorie literară: Sanda Cordoș, Paul Cernat, Carmen Mușat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
în 1934 volumul de debut În genul...tinerilor, gluma unui parodist erudit, integrat în bătălia contemporană a ideilor. Dar nu era cunoscut pseudonimul Nicolae Niculescu, sub care N. Steinhardt publicase la Paris, în 1975, în revista "Ethos" a lui Virgil Ierunca eseul Secretul "Scrisorii pierdute" : l-a deconspirat Ion Vartic, reeditând acest eseu în volumul din 1995 Cartea împărtășirii. Nu vor mai fi fiind și alte pseudonime? Aceste avataruri dezvăluie un fapt psihologic semnificativ, cu mai multe fațete: proteismul personalității lui
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
Ion Simuț Aveau serioase rațiuni de existență „Caete-le de dor“ (1951-1960), susținute în primii patru ani ca redactori de Virgil Ierunca și Constantin Amăriuței, iar apoi numai de primul, ca publicație cu un profil cultural elevat („metafizică și poezie“ era mențiunea din subtitlu), atât estetic cât și filosofic, tendință diferențiată explicit de politic, într-un mod pretențios ca proiect și orientat
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
un articol inedit al lui Mircea Vulcănescu despre „spiritul românesc ca ethos uman tragic“ (în nr. 6) și un fragment dintr-un eseu al C. Noica despre Învățăturile lui Neagoe Basarab, recuperat din revista „Saeculum“ (în nr. 5). Participă și Virgil Ierunca, preocupat de acel Brâncuși modern care „citește în izvoare“ și răspunde la „chemarea tradiției“ printr-un permanent dialog cu începuturile (un eseu în nr. 1). E semnificativ și faptul că e reprodus un articol al lui Nae Ionescu din „Cuvântul
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
colaborează mai frecvent: Mihai Niculescu, Ion Pârvulescu, Alexandru Busuioceanu, Nicu Caranica, Ștefan Baciu, N. I. Herescu, Vintilă Horia - nume ce au devenit mai cunoscute în țară după 1989, în urma unor restituiri, cel mai adesea făcute tot de Editura „Jurnalul literar“. Virgil Ierunca ne apare în revistă în triplă ipostază: poet, critic și comentator al cărților de filosofie occidentală. Nume complet necunoscute pentru mine sunt Vasile Târă, Ion Negru, N. A. Gheorghiu și Ștefan Ion Gheorghe, ultimul prezent (în nr. 4) cu un lung
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
cărților de filosofie occidentală. Nume complet necunoscute pentru mine sunt Vasile Târă, Ion Negru, N. A. Gheorghiu și Ștefan Ion Gheorghe, ultimul prezent (în nr. 4) cu un lung poem de factură alegorică și muzicală eminesciană, un poet asupra căruia Virgil Ierunca atrage atenția că este pe nedrept complet uitat azi (nu-l găsim nici în Enciclopedia exilului... redactată de Florin Manolescu). Mai exotice par colaborările semnate de Yvonne Rossignon, Antoaneta I. Bodisco, primul nume și el absent din enciclopedia lui Florin
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
Neagoe Basarab). Mulți dintre poeții noștri moderni menționați sunt traduși în franceză (Lucian Blaga în nr. 3, Arghezi, V. Voiculescu și G. Bacovia în nr. 5, Ion Pillat în nr. 6), după cum sunt traduși în românește poeți francezi de către Virgil Ierunca (Pierre Jean Jouve în nr. 5 și 6, Pierre Emmanuel în nr. 6, Rene Char în nr. 7, Henri Michaux, Raymond Queneau și Francis Ponge în nr. 8), dar sunt preluate și traduceri ale lui Lucian Blaga din germană (din
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
Scriitorilor Români“ (München, 1962-1990). Titluri mai subtile, care relevau mai puțin explicit apărarea unei spiritualități românești dincolo de spațiu și de timp, erau „Caete de dor“ (Paris, 1951-1960), „Ethos“ (Paris, 1973-1984), ambele avându-l ca principal susținător și animator pe Virgil Ierunca, sau „Prodromos“ (Freiburg, 1965-1970), ca „foaie de gând și apropiere creștină“, unde era redactor Paul Miron. Nu sunt decât câteva exemple pentru comparație și situarea revistei „Caete de dor“ în peisajul exilului românesc. Cine ar ști ce cuprind aceste reviste
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
literar”, coordonată de Nicolae Florescu, și-a orientat atenția spre o revistă a exilului parizian, „Caete de dor”, apărută în condiții tipografice modeste în anii 1951-1960. Pentru primele șapte numere (din 1951-l953), revista i-a avut ca redactori pe Virgil Ierunca și Constantin Amăriuței, iar de la numărul 8 încoace (din 1954 până în 1960) a rămas numai Virgil Ierunca drept singurul redactor al publicației. În cadrul planului de cercetare al Institutului de istorie literară „G. Călinescu”, Mihaela Constantinescu-Podocea și Nicolae Florescu au inițiat
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
dor”, apărută în condiții tipografice modeste în anii 1951-1960. Pentru primele șapte numere (din 1951-l953), revista i-a avut ca redactori pe Virgil Ierunca și Constantin Amăriuței, iar de la numărul 8 încoace (din 1954 până în 1960) a rămas numai Virgil Ierunca drept singurul redactor al publicației. În cadrul planului de cercetare al Institutului de istorie literară „G. Călinescu”, Mihaela Constantinescu-Podocea și Nicolae Florescu au inițiat restituirea revistei de „metafizică și poezie” (după cum se recomanda din subtitlu) într-o ediție critică, însoțită de
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
inițiat restituirea revistei de „metafizică și poezie” (după cum se recomanda din subtitlu) într-o ediție critică, însoțită de comentarii și de câteva note ajutătoare (ar fi fost necesare chiar mai multe). Un preambul de Constantin Amăriuței, un interviu cu Virgil Ierunca, glosele lui Nicolae Florescu despre contextul politic și publicistic al epocii, fișa de dicționar a revistei alcătuită de Mihaela Constantinescu-Podocea oferă informațiile necesare pentru a înțelege importanța acestei publicații excepționale, capabilă să transgreseze conjuncturile și să intre în orizontul de
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
modeste, dar condițiile politice, exterioare, le erau favorabile, adică puteau să-și manifeste dreptul la liberă exprimare, ceea ce însemna enorm față de ce se întâmpla în România pe care o părăsiseră la timp, ca să se salveze. Cei doi redactori parizieni, Virgil Ierunca și Constantin Amăriuței, reușesc să obțină colaborări din apropiere sau de la mai mare distanță: Mircea Eliade, Vintilă Horia, Alexandru Busuioceanu, N. I. Herescu, Mihai Niculescu, Nicu Caranica și mulți alții (voi reveni în cronica viitoare asupra structurii revistei și a dinamicii
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
decât, eventual, în arhivele Securității. Cineva ar fi putut vedea vreun exemplar cu totul întâmplător. Și-ar fi putut procura unul, fără a-și periclita libertatea, numai din 1990 încoace, cum aveam eu numărul 10 din 1956, dăruit de Virgil Ierunca, la solicitarea mea, unde, sub pseudonimul Haiduc, Victor Valeriu Martinescu, aflat în țară, publicase virulente poeme anticomuniste și antisovietice. Am reconstituit și restituit acest dosar în „Familia” nr. 10 din 1990. Acest fapt, puțin cunoscut, dovedește că au existat manifestări
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
răsplată pentru pamfletul Baba la uluci, publicat tot în Flacăra. Revistă în care dl Dinu Săraru (cine altul decît actualul director general al Teatrului Național din București?) a publicat un interviu pe de-a-ntregul fals cu mama d-lui Virgil Ierunca (și el bête noire a regimului), Maria Untaru. E bizar (sau nu e?) că toți acești indivizi au profitat din plin de revoluția anticomunistă ca să ajungă în funcții și la onoruri pe care nici că le visau, oricît l-ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13017_a_14342]
-
zice el, "o întipăritură", atunci cînd a întîlnit-o în piesa de teatru postumă a fratelui său, Artistul și moartea. Piesa fusese publicată de prietenul lui Emil, Alexandru Vona, în unicul număr al revistei Agora, scoasă de Ion Caraion și Virgil Ierunca în 1947, și Mircea avea un exemplar, pe care mi-l împrumutase și mie.) Personajele din Artistul și moartea au următoarea caracteristică: în atmosfera macabru simbolică a piesei, ele rostesc replici care sunt aproape exclusiv citate din autori numiți sau
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
de semnătură (1944-1967; 1970-1972; 1982-1983). Caracterizarea lui Eliade drept un amestec de legionarism și ceaușism a fost destrămată cu ușurință de toți contemporanii scriitorului care nu suferă de amnezie. Memorialistica lui Pericle Martinescu, Victor Felea, Sanda Stolojan, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca oferă amănunte concrete asupra situației reale. Corespondența (emisă și primită) - autentică și nu contrafăcută - a fost adusă în discuție de apărătorii lui Eliade. Calomniatorii de profesie supralicitează decretând: josnicia caracterului, arivismul, ignoranța, lipsa de talent și diletantismul, atât al istoricului
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
Giza Tatarescu, fata primei sale soții, Nina, si dansa ne dă amănunte vii despre felul cum Eliade scria și dansa bătea la mașină “Istoria Religiilor” (Traité d'histoire des religions, 1949). Extrem de interesante sunt convorbirile cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Acesta ne descrie relațiile cu Georges Bataille, Henri Michaud, cât era de apreciat între mulți alții, chiar și de André Breton. Chiar scriitori de talia lui Le Clézio și Paul Ricoeur au admis cât au fost influențați ei de concepția
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
Baciu, Nicolae Breban, Aron Cotrus,Vasile Posteuca, Horia Stamatu, Ion Caraion, Ioan Petru Culianu, Petru Dumitriu, Nicolae Novac, Vintilă Horia, Nicole Valery-Grossu, Victor Frunză, Claudiu Matasa, Nicolae Dima, Dorin Tudoran, Dumitru Tepeneag, Paul Goma, Aurel Sergiu Marinescu, Bujor Nedelcovici, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Vlad Georgescu, Gabriela Melinescu și nu în ultimul rând, cel ce face obiectul prezentului remember, culegătorul de perle din poezia închisorilor, publicistul Zahu Până. Fenomenul exilului literar român a fost cercetat în toată complexitatea lui în câteva țări
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]