182 matches
-
motivul morții: moartea ca reîntoarcere la ceea ce a fost ființa umană înainte de a se naște, viața ca interstițiu fulgurant care întrerupe pentru o clipă veșnicia. În fața morții totul îi apare poetului derizoriu, iar viața, zbaterile, iubirea sunt văzute ca fiind ilar zadarnice. SCRIERI: Titu Maiorescu în fața instanței, București, 2002; Rondeluri, București, 2003. Ediții: Mircea Eliade, Contribuții la filosofia Renașterii, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1984, Psihologia meditației indiene. Studii despre yoga, introd. Charles Long, Epilog de Ioan Petru Culianu, București, 1992; Alexandru
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
unui corp unic, absorbind și emanând semnale diferite ale mediului”. Fără a fixa opinii de ultimă instanță, Istoria... angajează doar aspecte ale devenirii unor convingeri. Constructivă în principiu, relativitatea declarată a demersului istorico-literar alunecă însă prea lesne în exagerări câteodată ilare, originalitatea cu orice preț fiind nu o dată păgubitoare unui proiect provocator. Impresionantă prin efortul investit în săvârșirea ei, o întreprindere altminteri acut necesară este împinsă către zonele nesigure ale partizanatului de atitudine, ludicul fiind aici un vehicul spre o miză
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
net de acesta, el fiind supraeul, spiritul lucid, sceptic, care se privește cu ironie, își comentează cu mult umor, cu superioritate sentimentele și faptele, menținând toată întâmplarea într-o tensiune amuzat-amăruie. Scurte inserții din texte celebre, cu rol de comentarii ilare, sau alte referințe derizorii la teorii/modalități literare vădesc intenția de a deconstrui actul literar, ca în postmodernism. Un fel de joacă a unui spirit viu, subtil și sarcastic, cu scopul de a atrage atenția asupra mistificării prin cuvinte și
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
Ca și protagonistul din Somnul, Grigore Stolnicu din Simfonia fantastică își suspectează soția de adulter și își centrează întreaga existență, sub asediul anarhic al subconștientului, pe depistarea dovezilor. Filmul mental al geloziei suportă însă deformări carnavalești. Capitolele cărții redau augmentarea ilară a acestei monomanii și converg către un final patetic-macabru: lângă catafalcul pe care îi zace soția (la a cărei moarte contribuise), personajul râde isteric, răsfoind câteva epistole platonice din adolescență și închipuindu-și-le a fi „probele” mult căutate. Scena
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
dobândiți într-un chip necurat, Ijleal oferindu-și grațiile unui bulgar respingător, șef al iridentei din Cadrilater. Și în Statuia care arde, același conflict între spirit și trup, între real și ireal. Întretăiat, ca și în romanul precedent, de prețios ilare cogitații sau de bruște scăpătări în sentimentalitate (suspinuri, leșinuri, frecvente izbucniri în plâns), discursul se reabilitează cât de cât în pasajele în care fâlfâie „nălucirea” și imaginile eterice par să lunece din vis într-un coșmar. La fel, în nuvelele
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
încifrează semnificații depășind cu mult materialitatea lor, multe episoade includ simbolul, metafora sau capătă caracter de alegorie, de parabolă. Discontinuitățile, ruperile de nivel, derogările de tot soiul de la normal, ancorarea în excentric, amestecul de tragic și grotesc, de sublim și ilar au rolul de a compune o lume în care totul e răsturnat, în care nu funcționează reguli, criterii. O lume în același timp încordată într-un crâncen efort al ieșirii din sine, al autodepășirii, o lume străbătând hățișurile unui timp
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
lui R.-M.: comedia într-un act Domnul Luca (1910) și drama în patru acte Păr de lup (1911). În prima piesă acțiunea se petrece în salonul unui avocat, în centrul ei fiind Luca, om de afaceri, ce poartă discuții ilare despre „filosofia” afacerilor, iar comicul dintre aparență și esență este adeseori reușit. În Păr de lup acțiunea se petrece în Oltenia, în 1860. Conflictul se declanșează între Traian, un tânăr întors de la studii din străinătate, numit judecător de noua administrație
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
în epoca exercitării puterii Partidului Comunist ca partid unic. Autorul s-a străduit să fie „critic” și să înfățișeze lucrurile în chip „complex”, însă fără succes. Epicul e însăilat, cu dialoguri abundente, de o verbozitate în cele din urmă vulgară. Ilare sunt mai cu seamă secvențele de „ședință de partid”, desigur romanțate. SCRIERI: Vremuri noi - țară nouă, București, 1946; Iugoslavia azi, București, 1946; Realismul în literatură, București, 1948; Studii și eseuri, București, 1950; Pentru fericirea poporului (în colaborare cu Aurel Baranga
MORARU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
mijloacele, cameleonismul său politic este foarte eficient. Fără scrupule și demagog, cu atitudini conjuncturale, el reprezintă tipul politicianului agresiv, portretizat cu virulență satirică. Pe un ton patetic, încearcă legitimarea ascensiunii sale politice, dar pledoaria, vădind venalitatea unui Cațavencu, eșuează în ilar: „Viu dintr-o familie imensă de «Ești» [...] ținuți fără pâine de moravurile politice ale unei țări eminamente agricole. Ei bine, azi viu să-mi revendic partea mea, să intru în pâinea după care atâtea generații de «Ești» au făcut zâmbre
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
pentru domnișoara Amélie). În teatrul lui O. parabola se nutrește din substanța etică, ancorând în tragic (Treizeci de arginți) sau în grotesc. În farsa Sentim..., pustiirea lăuntrică, mecanizarea gândirii, pervertirea ireversibilă a esenței sufletești sunt sugerate prin dialogul absurd, cu ilare dezarticulări de logică și cu un schimb de vorbe fără sens. O „versiune liberă”, cu nervuri de parodie și ingeniozități de limbaj, după Un yankeu la Curtea regelui Arthur, romanul lui Mark Twain, este piesa Regele și yankeul. Aventura imaginativului
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
și Enoh pleacă în cer sunt prozele cele mai neobișnuite. În prima, Diavolul îi oferă lui Dumnezeu o țigară, iar în a doua, personajele, într-o ciudată așezare laolaltă (Enoh, Ariel, Șiva, Brahma, Vișnu, Indra, Dumnezeu ș.a.), poartă o discuție ilară despre religiile lumii, amestecând totul cu orice. Abundența obositoare a lămuririlor științifice, cât și discontinuitatea discursului narativ fac din aceste proze, povestiri fantastice în intenția lor, simple exerciții de digitație pe subiecte care începuseră a fi la modă. Ca om
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
în urma unui atac de apoplexie, opt ani după ce își pierduse vederea. Până la 1828, înfocatul eterist de odinioară nu știa încă să scrie românește. În 1827, el localizează, în limba greacă modernă, comedia lui Molière George Dandin, vizând, prin personaje botezate ilar, unele moravuri ciocoiești din opera aceluiași dramaturg, A. traduce mai târziu, în românește, Le Mariage forcé, devenită Silita căsătorie. După doi ani, la Paris, el publică, tot în grecește, un Imn către Elada. Sporadic, va mai compune, în aceeași limbă
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
apărut în trei volume (1861-1886), împrumută idei și aforisme din La Physiologie du mariage de Balzac, din Michelet, din J.-J. Rousseau și mulți alții, clișee din romanele lui E. Sue și Paul de Kock, într-o încercare, până la urmă ilară, de a alcătui un îndreptar și de a găsi o cheie pentru bunul mers al căsniciei. Ca și la alți prozatori ai secolului, moravurile sociale sunt adesea surprinse adecvat. Pentru acest tip de observații, critica îndreptându-se de astă dată
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
istorică!“ Ne-am tras spre bordura trotuarului, pentru a-i lăsa să treacă. Era caraghios să vezi haine ca în revistele de modă, pe trupurile prea masive sau prea pătrate, tot luxul ăla asociat cu fețele lor late, roșii și ilare. Femeile își fricționau umerii, exagerând frisoanele de frig, bărbații le apucau de talie, le strângeau, le pipăiau. Unul din ei își înălță în aer perechea, iar rochia ridicată dezvălui niște coapse foarte pline, de o impudoare sănătoasă și agresivă. Omul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
năravul să bea, prădându-i pe cei cu cazanele de rachiu, trăia pe față cu două ibovnice deodată, iar dacă țăranii se luau de el când trăgea la măsea: „Dar n-ai dreptul să...“, le acoperea protestele cu hârâiala lui ilară: „Iată dreptul meu!“ și bătea cu palma în teaca enormă a mauserului de la șold, râzând în hohote... Mai erau și alții. Își dădeau cu toții numele de activiști. Și vorbeau necontenit și sileau pe toată lumea să-i asculte, nedând voie nimănui
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
istorice și fragmente de însemnări de călătorie, unde se arată un observator penetrant. Preocupat să extragă din multitudinea de impresii o concluzie, mai întotdeauna cu semnificație morală, neglijează în schimb amănuntul pitoresc, culoarea locală. A folosit uneori și pseudonimele G. Ilar, Grigorie Ilaru și Aluneanu. SCRIERI: Ore de dezgust, București, 1854. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, III, 249-250; Iorga, Ist. presei, 111, 123; Roxana Sorescu, Scepticul tânăr Grigorie Ilaru, RITL, 1972, 4; Martin, Metonimii, 135-146; Remus Zăstroiu, Grigore R. Bossueceanu
BOSSUECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285822_a_287151]
-
este o altă formă de oratorie. Convențional în mărturisirile erotice, și-a investit temperamentul în epistola în versuri, în satiră, în stihuirea cu pretenții de reflexivitate. Prozaic și arid, retoric și melodramatic, discursul său liric pare câteodată de-a dreptul ilar, cu tot fondul grav. Este un lirism discursiv și conceptualizat, handicapat de dificultuoasa transpunere a ideilor abstracte în limbaj poetic. De aceea poate părea surprinzătoare prospețimea inspirației din poemele închinate naturii. Aici răzbate, pentru prima oară, interesul pentru mitologia dacă
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
regiment are efectul unui ciclon, care dezlănțuie o agitație febrilă. Deciziile cu ton marțial luate de colonel, elaborarea unor ordine scrise cu un sever aspect cazon, dar cu o expresie ignară și cu un conținut pueril, incoerent sunt de o ilară elocvență. Comedia crește în intensitate, toată zbaterea, pregătirea minuțioasă, spaima de „superior” devin ridicole și sunt potențate la maximum de o ultimă zădărnicire a tuturor eforturilor: generalul nu mai vine. O pace ca după cutremur se lasă peste orășel, aruncând
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
prostia, necinstea, infatuarea, imixtiunea deplasată, viețuirea automată, iresponsabilă. În micile târguri, lipsa de ocupații utile, imitarea caricaturală a obiceiurilor și modelor din marile orașe, ecoul disproporționat al unor insignifiante întâmplări, morala îngustă și agresivă, curiozitatea avidă, bârfa, conflictele de orgolii ilare constituie fundalul evoluției unor personaje reprezentative (Balul prefecturii, Provinciale, Carré de dame). În general, B. pare a decupa „pe viu” numeroase scene, din dorința de a arăta adevărata față a lumii, afirmându-și calitatea de observator căruia nu-i scapă
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
literaturi de aspect fragmentar - foiletoane, schițe umoristice, proză -, apărută în periodice de mare tiraj din Ardeal și Banat, editată și reeditată în colecții de circuit popular, multe dintre textele lui făcând deliciul spectacolelor date de diletanți. O galerie de personaje ilare, surprinse, în miniaturile sale, în situații de dilatare ridicolă a importanței lor sociale, formează lumea în care pătrund un ochi avizat și o ureche exersată, spre a restabili, prin exagerarea metehnelor, ordinea firească a lucrurilor. Ca într-o dioramă tragicomică
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
Alecsandri. S-a jucat cu mult succes, la București, în 1845, piesa O bună educație, care persiflează ridicolul provenind din imitația de suprafață a Apusului. Dacă sunt luate în derâdere ifosele boierimii și limbajul ei împestrițat cu franțuzisme, nici apucăturile ilare ale burgheziei nu sunt trecute cu vederea. În fond, B. este un antibonjurist, un conservator, iritat și amuzat deopotrivă de metehnele prezentului, dar cu o vagă, dacă nu inexistentă, idee de progres. SCRIERI: O bună educație. Poezii și fabule, București
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
ca sub efectul unei jubilări. Voise să deschidă gura, ezitase, În timp ce comisarul, Încruntat, se străduia zadarnic să și-l amintească. Silueta și fața i se păreau familiare. Dar cine naiba putea să fie? Unde Îl mai Întîlnise pe insul acela ilar și pe nevasta lui parcă făcută din marțipan colorat? — Zău că nu-mi dau seama... Dar nu avea nici o importanță. De altfel, oamenii de aici nu erau la fel ca În viața normală. Muzica urma să răsune dintr-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
văzut undeva, dar nu-mi amintesc. — Bébert, nu vă spune nimic? Cunoscuse mulți Bébert, P'tit Louis și Grand Jules În cursul carierei sale. — Metroul... Întoarse capul spre soția lui, ca și cum i-ar fi cerut să confirme, și era mai ilar ca niciodată. — M-ați arestat prima dată pe bulevardul Capucinilor, Într-o zi de defilare. Nu știu ce șef de stat defila Între gărzile municipale călare. A doua oară, la ieșirea din metrou În stația Bastilia. Erați pe urmele mele de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
dintre fond și formă, dintre realitate și pretenții, dintre efort și consecințe ori dintre intenții și rezultate, toate acestea sfârșesc prin a provoca râsul. Pe fondul acesta, identitatea personajului comic se realizează printr-un proces de simplificare, care cultivă exagerarea ilară, diformitățile fizice, disproporțiile, anormalul grotesc sau îngroșarea caricaturală. Opoziția dintre ceea ce este mecanic, stereotip și ceea ce este viu se poate baza tocmai pe existența unor personaje reduse la o esență comică, lipsite de complexitate, mai mult sau mai puțin artificiale
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
de forme a acestuia la nivelul acestei categorii de artă literară constă, în definitiv, în capacitatea de materializare a tot ceea ce este prezentat ca și nefiresc, fantasmagoric și tratarea acestor cadre din perspectiva criticului cu stabilitate în domeniul comicului, percepția ilară a degenerării ființei ca substanță a universului fiind o reală manifestație a funcției estetice prezente în structura spirituală a celui ce vizualizează arta în orice formă a sa. BIBLIOGRAFIE Bergson, Henri, Le rire, Editura Universal Dalsi, 1997 Călinescu, George, Morfologia
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]