147 matches
-
Negruzzi, Scump... dar face! (1902). E aici un amalgam năstrușnic, în care se învălmășesc neurastenia cu telegraful fără fir, țiganul și arendașul, proprietarul și meseriașul sărăcit, personaje-personificări ca, de pildă, Criza, Naftalina și altele. Probabil că în epocă efectul de ilaritate era asigurat, autorul făcând apel la procedee umoristice verificate (calamburul, limbajul stropșit, parodia ș.a.). Un comentator spiritual, malițios, pus pe arțag se arată a fi R. în Cronicele sale din „Epoca”, reunite în 1888 în volumul Cronicele lui Max (1886-1888
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
eu hipertrofic. Și Paul Zarifopol, cu toată inteligența-i ascuțită, ar avea câteodată opțiuni care descumpănesc. Nici E. Lovinescu nu scapă de aciditățile necruțătorului cenzor. Ironiile trec, nu rareori, în sarcasm sau de-a dreptul în batjocură. Sunt reprize de ilaritate oarecum neașteptate la acest spirit tulburat, aflat într-o tensiune continuă, dar și într-un fragil echilibru la întretăierea dintre puseul genialoid și iminenta prăbușire în întuneric. SCRIERI: Directiva absolutului, București, 1933. Repere bibliografice: Nicolae Roșu, „Directiva absolutului”, CRE, 1933
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
să căutăm în istoria noastră profană actele excepționale ale intervenției divine? Nu ar fi aceasta o iluzie vecină cu sminteala sau o întreprindere descalificată din start de breasla istoricilor și de cititorul zilelor noastre? Desigur că această tentativă ar provoca ilaritate, dar nu este nici pe departe ce ne propunem. Noi încercăm doar prezentarea unor cazuri susceptibile, nu și certe, de a fi interpretate dintr-o perspectivă creștină asupra istoriei. Singurul lucru cert este acela că Dumnezeu s-a făcut om
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
semiglumiță fleșcăită (de exemplu, cum că la țară WC urile ecologice sînt peste tot) și în secunda următoare se țin cu toții de burtă, ca o gașcă de extratereștri încercînd să se dea drept o gașcă de pămînteni care fac caterincă. Ilaritatea asta nefirească scoate în evidență faptul că Nunta mută nu prea e de rîs, deși își dorește să fie. Publicitatea te lasă să înțelegi că secvența nunții (desfășurate pe muțește din cauză că Stalin tocmai a murit, iar sovieticii au decretat șapte
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
informațiile erau exagerate, ceea ce denotă campania electorală) fondate pe „o nepăsare incalificabilă”. Gazetarul, foarte probabil, din opoziție, nu avea menajamente la adresa conducerii orașului, care, în viziunea lui, era „atât de îngustă în vederi încât provoacă pe lângă compătimire dar, și o ilaritate generală; și la județ, însă și la comună totul rulează în jurul interesului personal și a politicei de clientelă”. În articolul Scopul nostru (fără semnătură), publicat în ziarul „Gazeta Fălciului” din 8 octombrie 1905 (proprietar dr. I. Munteanu), județul Fălciu, cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
se prezintă în sala de ședințe un prieten a lui, căruia îi promisese să-l întovărășască la o petrecere oarecare. Haide, mai curând!, îi zise prietenul. Îndată! răspunse gravul magistrat. Să mântui 81 fleacul ista de proces și vin! Mare ilaritate în public și între părțile impricinate. Încă una: El judeca un proces penal tot la tribunalul de ocol. Între marturi figura un oarecare Ion a Ilincăi. Ușierul îl strigă în glas mare și un om se prezintă sfiicios în sala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne găzduiesc - o hartă a traseului nostru prin Europa, desenată pe o bandă de plastic galbenă, destul de incomodă la ținut și cărat. Apariția lui Thomas cu această hartă butaforică în mâini a început de la o vreme să ne trezească unanima ilaritate. Zâmbește și el, ușor jenat, ușor complice. E o convenție, dar trebuie dusă până la capăt. Primarul, cel care primește cadoul - de fiecare dată altul, firește... primarul, nu cadoul -, schițează invariabil aceeași expresie de surprindere plăcută, pentru el este prima dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de el și că la fel de greșit ar fi să se creadă că ar fi fost implicată vreo rudă de-a sa, nici măcar una prin alianță. Momentul e de un haz teribil... Evident, imediat a urmat și al doilea prilej de ilaritate, stârnită de înmânarea inscripției cu Literatur Express Europa 2000, după ce Thomas și-a rostit, imperturbabil, bine cunoscutul discurs, început cu invariabilul I would like to say THANK YOU..., iar primarul s-a arătat extrem de măgulit de prețiosul suvenir, care va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
concluzie, dar alternativele lui erau chimismul sau atitudinea". "Chimismu' sau atitudinea!? Hai că m-ați spart!", râse cu buzele suflecate până-n gingii madam Săvulescu. "Măi, fată, da' știu că sunteți tari", adăugă ea când se mai potoli din criza de ilaritate. Milena nu comentă nimic, dar se înroșise binișor în obraji. Profesoara continuă pe același ton insinuant, însă completându-l cu un aer pedagogic: "Adică despre d-astea vă conversați voi?". "Printre altele", zise sec asistenta. "Măi, Milenuțo, parcă am mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a furat samovarul? întrebă Porfiri furios, spunându-și că, dacă Kezel s-ar întoarce acum acasă, l-ar ucide fără niciun regret și se și imagină strângându-și mâinile în jurul gâtului meșterului. știi cine vi l-a furat? Absurditatea și ilaritatea situațieiîl chinuiau pe Porfiri. Femeia scutură din cap cu tărie. Porfiri închise ochii, iar imaginea cu icoanele stropite de sânge reveni. ă Pe cine a bănuiește soțul dumitale? O vedea pe Vera jucându-se în zăpadă cu prietenii săi. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a arăta ce fel de vorbe usturătoare trebui să suporte ministerul Golescu. Or, aceste pretinse pericole erau inventate pentru o figură de retorică. Miniștrii, fiecare în parte, erau oameni foarte placizi. Aceste temeri himerice, exagerate fără temei, provocară o asemenea ilaritate, încât boierii sfârșiră prin a râde și ei de acestea. Stânga răspunse printr-un banchet cu trei mii de tacâmuri pentru comemorarea revoluției de la 1848; se bău acolo în sănătatea domnitorului, pentru unirea în timpul domniei sale, pentru excluderea prinților străini și
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
fidelitate. Furtuna, limitată la incinta sălii de ședințe, lăsa atmosfera politică a Principatelor absolut pașnică. Și cum să iei în serios aceste agitații artificiale, când adversarii cei mai încrâncenați, în aparență, se dedau la demonstrații amicale și la izbucniri de ilaritate coborând de la tribună în sala Pașilor Pierduți? Pe 21 februarie, deputăția adresei fu primită la palat cu ceremonialul obișnuit. Domnitorul refuză să o asculte; în ciuda insistenței sale, președintele adunării nu avu câștig de cauză; cum domnitorul pofti afară deputăția, președintele
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în toate formele ei comune, reapărea sub forma cenzurii critice intransigente". Citatele abundente din Critice, furnizate de Lucian Raicu, aprofundează parabola incisivă a gustului estetic lovinescian vs. contemporani, fie că e vorba de "personalitatea d-lui Dragomirescu (care) trezește totuși ilaritate", fie de teatrul lui M. Sorbul, ironia criticului interbelic având performanțele unei arme supertehnologice, chiar și atunci când, în cazul lui Sadoveanu, nu are dreptate. Așa cum recomanda și scriitorilor, E. Lovinescu pune preț pe jocul ritmului stilistic (a se vedea capitolul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
datele pentru a nu ajunge ministru de Externe. Sînt sedentar. Nu pur și simplu leneș, ci sedentar cu sistemă, ideolog al sedentarismului. Cred că obiceiul de a călători e un scandal. Cravata mă sufocă, costumul mă falsifică. Protocolul îmi stîrnește ilaritate. Sînt alergic la surîsul de complezență, iar conversația "de dineu" mi se pare, intelectualmente, o umilință. Mă deprimă obligația de a rosti discursuri scrise de alții/.../. Sufăr de sincerism, sînt dubitativ, colocvial în exces, ironic. Pentru toate aceste neajunsuri, nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16654_a_17979]
-
stapînitoare, cu atît era mai aplaudat. [...] Dintre toți oaspeții de la centru, Istrati admira cel mai mult pe Rakovski, deși avea cu el dese ciocniri principiale. Prin el se exprima teoreticianul mișcării, dar vorbind stricat românește - era bulgar de origine - provoca ilaritate. I se întîmpla să se întrerupă în focul unei perorații și s-o rateze negăsind imediat termenul cel mai potrivit pentru realizarea efectului și atunci îl salva Istrati, suflîndu-i la timp expresia căutată, dar destul de tare ca să fie auzită în
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
care să treacă peste anul 1945-46. Ar fi însemnat să mint, cu bună știință, si nu eram în stare. Nu din virtute, nu din "eroism", nu din rigoare etică excesivă! Mă aflu la vârsta când eroii de dupa furtuni îmi produc ilaritate. Pur și simplu nu puteam: mă refuză hârtia. (Ceea ce, după cum se vede, înseamnă că am incercat). Și astfel, cum cărți din categoria artei pure nu știu să scriu, cărți cu "pile" (în care cititorul, după descifrarea a 50 de pagini
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
bucluc: dă peste fratele meu Vidi care se eschivase de la recepție, având mult de învățat pentru un examen, și care numai nu visase că va da peste el taman o domnișoară, el fiind numai în pijama. După câteva momente de ilaritate între cei doi, fratele meu o șterge, iar Tana începe Hi-hi-hi, ho-ho-ho----a---a. Una din servitoare auzind vuetele în pod aleargă și găsind-o pe cântăreața noastră acolo, crezu că i s-a făcut rău și cu forța aproape o ia
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
butoane s-au ilustrat pe parcursul celor șase luni ca niște oameni lipsiți de orice expertiză, de orice capacitate de a gestiona așa cum se cuvine problemele ministerelor. Prezența celor mai mulți dintre secretarii de stat în fața Parlamentului a fost în permanență motiv de ilaritate. Nu sunt în stare să susțină o inițiativă legislativă, nu sunt în stare să răspundă întrebărilor parlamentarilor la rostul, la implicațiile inițiativelor legislative ale guvernului, nu știu, dar vă putem trimite mâine răspunsul în scris, este un leit motiv pe
Radu F. Alexandru: ARD respinge ferm decizia aberantă a lui Ponta de a intra în campanie () [Corola-journal/Journalistic/41596_a_42921]
-
în stare de ebrietate. Problema e discutată și într-o adunare generală a anului IV. Inculpatul Cazimir ia cuvîntul și se declară incapabil de a demonstra prin ce transformări fonetice și semantice s-a ajuns de la colonie la coniac. Mare ilaritate în asistență. Graur, prezent la dezbateri, trage o concluzie: Cazimir e neserios. Zalis ține un mare discurs, plin de greșeli tactice. Graur mai trage încă o concluzie: Cazimir îi mînă pe ceilalți din umră. ...oct. 1954. Printr-o hotărîre a
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
binelea. Profesoara, vorbind despre Maiakovski, citează la un moment dat vibranta invocare: ŤDormiți, tovarăși, liniștiți...ť. Jumătatea trează a amfiteatrului izbucnește spontan în rîs. Jumătatea trezită din somn află despre ce e vorba și se alătură prompt voioșiei celor dintîi. Ilaritatea devine generală. Profesoara, evident, nu pricepe nimic; reacția studenților i se pare o blasfemie și părăsește indignată sala. Un coleg fuge după ea pe coridor, izbutind s-o împace și s-o readucă la catedră. N-am aflat niciodată ce
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
facă public scandalul iscat atunci, căci fusese invitat la această manifestare literară cu asigurarea că va lua Marele Premiu al Festivalului, Trofeul Ovidius, iar organizatorii și-au încălcat promisiunea, acordând laurii lui António Lobo Antunes. Perle și podoabe A stârnit ilaritate cândva o cronică a lui Alexandru Paleologu în care eseistul declara imprudent că un poet (uitat astăzi) ar fi noul Hölderlin. Nefericita formulare a devenit atât de celebră încât a căpătat statut de material didactic: orice tânăr care aspiră să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3238_a_4563]
-
de lemn a dus astfel la un divorț radical între discursul public și cel privat, nu numai sub aspectul mesajului, dar și sub acela al codului: o persoană care, de pildă, utiliza apelativul „tovarăș/ă” în conversații private provoca invariabil ilaritate, fiindcă nu respecta convenția nescrisă a discursului privat, definit prin refuzul stereotipiilor oficiale. Am avut odată ocazia, nu prea dorită, de a lua parte la o petrecere în casa unor personaje din “activul de partid” de nivel secundar, unde nunta
Cum se folosea limbajul "academic" în Epoca de Aur () [Corola-journal/Journalistic/67790_a_69115]
-
evaluativ, influențat de conotațiile actuale ale adjectivului hilar: "Bucureștii devin Hilariopolis nu pentru că lumea de aici s-ar fi distrat în neștire, ci pentru că întreg peisajul era suficient de hazliu, caraghios, grotesc pentru a isca rîsul"; "Hilariopolis, locul care stîrnește ilaritatea vizitatorilor străini". Într-un interviu mai recent al aceluiași autor (în Metropotam, 2006), se vorbește despre Hilariopolis ca despre o "poreclă" și răspunsul alunecă din nou de la interpretarea pozitivă la cea negativă, de la "orașul bucuriilor, al hilarului" la "istoria orașului
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
să creadă în izbânda idealului național. în Noi și voi. Conferință rostită pentru inaugurarea sesiunii Ateneului Român la 20 Decembrie 1892, în entuziasmul general al elitei bucureștene prezente, el este un adevărat vizionar: "Vecina noastră Austria e în posițiă (aplause, ilaritate). în pântecele ei se svârcolesc o mulțime de embrioni gemeni, între cari embrionul unguresc, deși cel mai mititel și cel mai slut, un plod în care nu deosebesci încă bine dacă e om, dacă e câine, dacă e pesce, stă
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
basmul românesc, ci râsul de mai mulți secoli. Dânsa sufere, și sufere cu atât mai mult că nu scie cine va fi mamoși, nu scie cât o să coste moșitul, și dacă nu cumva mamoșul va avea apucături de veterinar (aplause, ilaritate). Poate va fi Germania. Poate Rusia. Se poate întâmpla chiar o facere năprasnică, pe neașteptate, înainte de termen și fără ajutorul artei obstetrice." Și încă multe altele ne-ar mai spune Hasdeu azi: Despre formarea unor specialiști care să învețe direct
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]