408 matches
-
comandant Leoveanu, îndemnându-l pe un ton familiar să fie prudent în raporturile cu deținuții, întrucât rușii se apropiau de granița României, ce avea să fie în scurtă vreme ocupată. Mai în glumă, mai în serios, el se și vedea "ilegalist", cu meritele și beneficiile aferente. E posibil ca chipeșul și paradoxalul Moțu să fi existat în realitate, însă evoluția lui așa de rapidă între extreme, supraîncărcarea cu atâtea calități contradictorii îl fac, așa cred aproape neverosimil, chiar și ca produs
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
autocritică apoteotică transportat de imaginea umărului dezvelit al lui Miriam sau își confecționează memoriile de contestatar al regimului care încep cu periculoasa vârstă de 14 ani. Să ne amintim, aceasta este vârsta la care Pistruitaul își făcea lecțiile revoluționare alături de ilegalistul Andrei, iar „Prințesa din Sega" își instruia astuțioasă prietenul școlar asupra raportului constructiv al tineretului revoluționar cu Partidul prelucrând intestin în catacombe chipul ascetic al lumii de mâine. Din pravila existențialistă a lui Jean Paul Sartre nu a mai rămas
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
un posedat dostoievskian. În scena procesului, din acest Ceaușescu a mai rămas doar un clișeu obsesional, este drept, unul care-l califică pentru tragedie în raport cu grotescul absolut al completului de judecată care în loc să-l incrimineze îl redă ficțiunii eroice a ilegalistului martirizat. Este ultimul act și, turpitudinea juraților, incapacitatea lor de a construi un autentic act de justiție îl scot pentru ultima oară în prim plan pe Nicolae Ceaușescu. Oricât de descompus, liderul își regăsește aici o demnitate pe care cei
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
oară în prim plan pe Nicolae Ceaușescu. Oricât de descompus, liderul își regăsește aici o demnitate pe care cei din jurul lui nu o au. Este straniu acest ultim Ceaușescu, l-am privit cu tristețe și kitschul eroizant al filmelor cu ilegaliști mi-a venit în minte, Ceaușescu îl trăia pe deplin o ultimă oară.
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
Popescu reconstituie sufocanta atmosferă de la ASE în perioada instaurării stalinismului. Apoi, după ce tînărul economist devine redactor la „Contemporanul” (citadelă a dogmatismului obtuz și obscurantist), apar în memorii figurile unor Iosif Ardeleanu, Ion Banu, Marcel Breazu și N. Tertulian. Primul, un ilegalist închistat și sumbru, a condus vreme de decenii cenzura. Istoricul filozofiei Ion Banu (fost avocat social democrat) era un intelectual care încerca să mențină o minimă decență în jungla ideologică stalinistă. Breazu (frate cu istoricul literar proletcultist Vicu Mândra și
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
Jebeleanu beneficii. În ce-l privește mai e de amintit situația specială în care s-a aflat, după 1965, ca autor al reportajului despre procesul lui Ceaușescu, scris, să nu uităm, în vremea când nu putea să știe că tânărul ilegalist va deveni ce a devenit peste zeci de ani. A colaborat Eugen Jebeleanu cu puterea comunistă? A colaborat din plin, o perioadă, apoi din ce în ce mai puțin, cu toate funcțiile decorative care i s-au dat. Iar de la un punct nu a
Însemnare la un Centenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5561_a_6886]
-
îi apare „angoasantă” și se minunează de criticii care, în epocă, au deslușit în ea semne de talent. Nici a doua carte, Desprinderea de țărm, „nu diferă mult de prima”, nereprezentând cu adevărat o „desprindere” de poncifele cultivate în interval (ilegaliști, mineri, zidari, schele etc.) și nici de acel „prozaism ritmat” atât de impropriu exprimării lirice propriu-zise. Sunt locuri comune, sunt ticuri ale întregii producții poetice a momentului 1960 pe care tinerii de atunci încercau să le mascheze apelând la „răsfățuri
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
Sigur, informația se îmbogățește, pe vechea schemă, dar se și diversifică, depășind, repet, sfera memorialisticii propriu-zise. Marele avocat Petre Pandrea se autodefinește încă o dată ca "medic de leproși morali și politici", un temerar, care i-a apărat și pe comuniștii ilegaliști în epoca 1933-1944, ca și pe evrei, adventiști și legionari. Această "imparțialitate" îi va aduce destule arestări și înainte și după 23 august 1944. Era un tip contradictoriu, paradoxal, trecând în timp, ca și Petre }uțea, de la extrema stângă la
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
fugare și colțuroase cum sunt, dovedesc un talent de scriitor pur-sînge. Cine poate scrie așa d’emblée, dintr-o dată și fără șlefuiri ulterioare, e os domnesc. Iar Petre Pandrea a fost os domnesc, în ciuda simpatiei ordinare față de lumpenproletari și față de ilegaliștii marxiști, care au adus comunismul în România. Sub unghiul amintirilor, noutatea volumului stă în răceala pronunțată față de cumnatul Lucrețiu Pătrășcanu, pe care în alte tomuri îl judecă cel puțin cu compasiune, apoi etichetarea Herthei Pătrășcanu (soția lui Lucrețiu) drept prostituată
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
mistificări și încă de altele, adevărate acte antinaționale, e făcut răspunzător în modul cel mai direct și justificat, nefastul M. Roller, "diriguitorul ideologiei românești, omul Moscovei, care a făcut mult rău culturii românești. Originar din Buhuși, fiu de rabin, comunist ilegalist, s-a apucat să Ťscrieť Istoria României, falsificând-o, mergând până acolo încât a negat originea latină a limbii și poporului român. Datorită lui și a multora ca el, istoricii noștri patrioți zac în închisori sau le este interzis să
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
agronomie, ca pregătire pentru viața la țară. Eu am fost din ’46 până în ’48. În ’48 s-a desființat, sionismul a intrat în ilegalitate; atunci am rupt steagul, l-am făcut bucăți și l-am purtat pe corp, că devenisem ilegaliști. Organizatorul nostru era securistul care ne-a și turnat. (Râde) Am aflat ulterior. Era membru în Dor Habonim, a spus să ne întâlnim din când în când, că eram în ilegalitate. Ne-am întâlnit de vreo două-trei ori și pe
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
pe el însuși. Locuiesc în toate imaginile de poimâine. Tata își proptește cealaltă mână în decolteu, unde sânii mai că se revarsă, acuși o să zboare cu toții de aici, fără excepție. Dar cârciumarul, care, la fel ca tata, e un fost ilegalist și combatant în război, se apropie vesel și oferă ceva din partea casei. Când tata primește ceva gratis, nu spune niciodată nu. E deja cam pilit și face un banc fără perdea, oare fetița e destul de mare ca să iasă la produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se bagă sub pat, ca deținuții când fac pe nebunii. Uneori visez că m-am făcut călugăr, îngrijesc o grădină, o livadă. Ce viață? Nu birouri, coridoare, fum de țigară, țipete. Asta viață. L-am întrebat odată pe un fost ilegalist - ce este fericire, adică fericirea în comunism. Nu am înțeles mare lucru, cred că nici el nu știa. El repeta doar că istoria a fost nedreaptă cu săracii. Bun, acum mai sunt săraci? Sunt. Atunci? Da, dar nu sunt atât
DOM” COLONEL. de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363227_a_364556]
-
să lâncezească. Între noi, voi, ei erau granițe subțiri. Eu cine eram? Un ofițer căruia îi creștea salariul cam la un an, doi. Ce nevoie aveam să mă lupt cu cineva, decât cu dușmanul. Adesea mă gândesc la discuția cu ilegalistul, apoi adorm. Mă trezește câinele, mă trage în pat. Bine de el, nu are probleme. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Dom” colonel. / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1075, Anul III, 10 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
DOM” COLONEL. de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363227_a_364556]
-
1944, rușii și anglo-saxonii se înțeleg la Yalta și românii învinși în război sunt jecmăniți și forțați să sărbătorească: „Stalin și poporul rus, libertate ne-au adus!” După ce-l ucid de Ion Antonescu, Ana Paucker cu ajutorul Armatei Roșii și a ilegaliștilor evrei, reorientează cu baioneta 2.000 de biserici unite cu Roma spre Moscova și lichidează brutal tot ce a aduce a occidental. Academia Română este dizolvată, majoritatea membrilor ei, ca și ierarhii Bisericii Unite, mor în pușcărie. Globalizarea, panortodoxia și panslavismul
CREDINŢĂ ŞI RAŢIUNE (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368431_a_369760]
-
uciderea sau linșarea lui Nicolae și Elena Ceaușescu, omul providențial școlit în panslavism, Ion Iliescu ajutat de 40.000 de turiști ruși, de actori și regizori profesioniști și de inevitabili revoluționari, mai ales evrei și țigani, preiau din mers privilegiile ilegaliștilor lui Stalin și revine la ortodoxia celei de a treia Rome (Moscova). 1989, primul mesaj adresat națiunii de Iliescu - Ceaușescu a întinat nobilile idealuri (ortodoxo)-comuniste (de la răsărit) - îi asigura trei mandate de președinte și promovarea partidei filoruse - PMR, PCR
CREDINŢĂ ŞI RAŢIUNE (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368431_a_369760]
-
senin și blând, caracteristici accentuate de părul alb și buna dispoziție permanentă. Dă senzația că chiar dorește să fie înjurat, că acest tratament ar fi pentru el ca o terapie intensivă menită să-l vindece de frământări. Este un fost ilegalist care îl neagă pe Ceaușescu și toată clica lui, care neagă tot ce se întâmplă acum. „Ne adunăm, din când în când, foști tovarăși. Nu facem decât „ să ne batem cap în cap ” și să ne întrebăm unde am greșit
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
pe măsură ce sunt anulate circumstanțele atenuante. Am luptat pentru o lume mai bună și uite unde am ajuns! ” Sinceritatea brutală a celui ce i se destăinuie este dublată de o ușoară veselie amară. Albert bănuiește că aceasta este antidotul folosit de ilegalist pentru menținerea echilibrului conștiinței. Ar trebui să înțeleagă dezicerea lui de etichetarea de comunist; a fost doar un om care a îndrăznit să spere și să lupte pentru dreptate. Este prea tânăr și cunoaște prea puțin din cele petrecute ca să
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
la îndemână un alt subiect, accesibil, determinat de trecerea câtorva femei. Ceva anume le determină să fie un grup aparte, un grup în care armonia și destinderea fac casă bună. Ceva ce Albert nu a reușit să deslușească încă. Bătrânul ilegalist i-a întredeschis poarta înțelegerii: „Cea mai mare prostie posibilă a fost desființarea stabilimentului Crucea de Piatră și a tuturor celorlalte de aceeași natură. Femeile ușoare, ca să nu zic curvele, au fost încadrate în producție alături de cele cu moralitate neștirbită
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
urmat în viață pentru tinerele vlăstare, vor avea meritul vigorării și revigorării energiilor creatoare ale noii societăți. Vor fi vedete, VIP-uri care vor eclipsa și știința și cultura. Acestea vor fi, cel mai probabil, nepoatele celor de acum. * Maistrul ilegalist pornit, cel puțin în ultima vreme, să discearnă faptele și consecințele lor și-a făcut un adevărat proces de conștiință. Cu numai câțiva ani în urmă s-a simțit revoltat de o incipientă mișcare studențească anticomunistă dată la spate, cu
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
ar putea să-i stârnească spiritul revoltei, gândind că s-ar putea să-l împingă spre aceeași soartă cu aceia pe care nu i-a înțeles la vremea cuvenită. A hotărât că el și foștii lui tovarăși, foști și actuali ilegaliști, au datoria să se revolte fățiș, să-l demaște pe Ceaușescu. Pentru Albert a rămas doar omul cu chipul blând și senin aflat în permanentă bunădispoziție. * O parte din cele spuse de bătrânul maistru l-a afectat în bună măsură
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
s-a tot gândit. Să ți se facă o astfel de propunere și încă de cine, era o recunoaștere a valorii, poate singura posibilă. Să refuze era de neconceput. Să accepte însemna că aderă la ceea ce, pe bună dreptate, bătrânul ilegalist, de la ultimul loc de muncă, blama. Teoretic, conform statutului partidului, ar fi intrat în rândurile elitei sociale și ar fi făcut parte dintre cei cu gândire progresistă. Practic, întreaga lui generație, exceptând excepțiile, cel puțin ignora cu desăvârșire întregul partid
XXXI ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365520_a_366849]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) Autor: Marian Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului X Mărian Frântu era un vechi ilegalist devenit celebru nu numai în Greblești, ci și în toată Loviștea pentru opoziția sa curajoasă îm¬potriva colectivizării, ceea ce nu era deloc con¬formă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab, dar vânjos, brunet, cu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
Române, ce mai, cu ditamai șeful statului! Pe de altă parte, Mărian Frântu fusese încadrat fără drept de apel de către consătenii de vază, ale căror păreri contau pentru tot res- tul satului, în categoria prăpădiților, deoarece, una la mână - era ilegalist și, doi la mână - se purta ca un zbir cu propria-i familie care, în cele din urmă, l-a și renegat, iar el a ajuns să ducă o viață solitară și chiar promis¬cu¬ă. Des- pre perioada detenției
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
din mână și, târșindu-și picioarele, pleca semeț, cu capul sus, pieptul înainte și cu pelerina neagră înfo- indu-i-se pe la poale: - Ce știț’ voi? Habar n-aveț’! Și totuși, un fapt era de necontestat în legătură cu Mărian Frântu: din mare comunist ilegalist ce fusese, devenise un dușman neîm- păcat al colectivizării. La MAT, la horă, dumi- nica în drum, unde lumea se aduna la taclale, chiar și în biserică după slujbă, Mărian Frântu îndemna lumea să nu se înscrie în colectiv, să
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]