227 matches
-
orașe mari sunt: Pljevlja (23.800), si Priboj (19.600). În Șerbia, municipiile Novi Pazar și Tutin sunt incluse în Districtul Raška, pe când municipiile Sjenica, Prijepolje, Nova Varoš, si Priboj sunt incluse în Districtul Zlatibor. Primii locuitori ai regiunii sunt ilirii. În secolul I, regiunea a fost cucerita de români, iar între secolele V și VII, era locuită de triburi slave, care o dată cu trecerea timpului s-au amestecat cu autohtonii iliri și cu coloniștii români. În Evul Mediu, regiunea făcea parte
Sandžak () [Corola-website/Science/329317_a_330646]
-
sunt incluse în Districtul Zlatibor. Primii locuitori ai regiunii sunt ilirii. În secolul I, regiunea a fost cucerita de români, iar între secolele V și VII, era locuită de triburi slave, care o dată cu trecerea timpului s-au amestecat cu autohtonii iliri și cu coloniștii români. În Evul Mediu, regiunea făcea parte statul sârb Raška. Capitala a fost Râs, localizat în apropiere de actualul Novi Pazar. Ulterior, regiunea a făcut parte din mai multe state sârbe, până a fost cucerita de Imperiul
Sandžak () [Corola-website/Science/329317_a_330646]
-
-lea Gonatas. Pyrrhus a fost fiul lui Aeacides din Epir și a Phthiei, verișoară a lui Alexandru cel Mare. Când tatăl său a fost detronat în 317 î.Hr., familia sa a fost nevoită să se refugieze la curtea unui rege ilir, Glaukias. În 306 î.Hr., sprijinit de Glaukias, recuperează tronul tatălui său, ocupându-l pentru patru ani când va fi detronat de inamicul său Cassandru. Astfel, se implică în războiul dintre diadohi de parte cumnatului său Demetrius I al Macedoniei. În
Pyrrhus din Epirus () [Corola-website/Science/311223_a_312552]
-
în zăcăminte cuprifere (exploatate încă din neolitic), fier, aur, argint, piatră, sare, lemn. Zona dintre vărsarea Dravei în Dunăre până la Porțile de Fier, SV Olteniei și NV Bulgariei, parțial și Macedonia, este considerată ca zonă de interferență între traci și iliri. A fost de fapt o regiune populată cu precădere de dardani și paoni, triburi despre care istoriografia nu a reușit să stabilească dacă erau tracice sau ilire. La fel de disputată apartenență etnică au și tribalii, considerați traci de o mare parte
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
o mare parte a literaturii istorice. Unele triburi ilire (messapii, daunii, peuceții) ar fi trecut în Peninsula Italică, iar despre iapozi, o legendă reprodusă de Appian spune că au migrat spre răsărit, așezându-se în teritoriul tracic. Este cert că ilirii au avut o descendență indoeuropeană și au vorbit limbi înrudite, însă opiniile sunt împărțite în privința apartenenței unul din grupurile familiei de limbi indo-europene, kentum ori satem, opinile nu concordă, dar par să existe mai multe argumente în favoarea celui dintâi. Limbile
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
școala mai veche menține teoria invaziei ilire din centrul Europei spre sud-est și în Peninsula Balcanică. Această invazie s-ar fi petrecut în sec. XIII î .Chr. Numeroasele nume tracice din Iliria ar fi în sprijinul acestei teze, a venirii ilirilor peste locuitori traci care astfel au fost înlocuiți, asimilați sau împinși spre răsărit. În același context s-ar fi petrecut și deplasarea grecilor spre sud și a frigienilor din Tracia în Asia Mică. Ambele teorii au o serie de puncte
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
romani, mai târziu, cei care aveau un procurator metallorum special. O categorie de podoabe de aur se numea chiar dardanium. Altă puternică uniune tribală a fost constituită de autariați în vestul Serbiei și în Bosnia, acolo unde sunt cercetate necropole. Ilirii au intrat în conflict cu Epidamos și Apollonia - colonii grecești întemeiate pe litoralul adriatic, apoi cu Macedonia. Au suferit influențe culturale tracice, elenistice și romane. Au suferit și de pe urma invaziei celtice din sec. III. Nu doar au asimilat influențe străine
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
început lupte cu romanii care s-au intensificat în sec. I î.Hr. S-au finalizat cu înglobarea Iliriei în Imperiul roman. Se pare că la originea conflictelor din sec. III cu romanii au stat desele incursiuni pe mare ale piraților iliri și tendințele pe care le-au manifestat unele dintre triburi de a se constitui în uniuni tribale mai puternice. Așa a fost cazul cu regatul unei prințese numită Teuta (231-228 î .Chr.), a regilor Pleurat și Gentius. După cucerirea romană
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
și tendințele pe care le-au manifestat unele dintre triburi de a se constitui în uniuni tribale mai puternice. Așa a fost cazul cu regatul unei prințese numită Teuta (231-228 î .Chr.), a regilor Pleurat și Gentius. După cucerirea romană, ilirii au obținut drepturi civile prin "Constitutio Antoniniana" (212). Roma i-a recrutat ca soldați trimiși la limitele barbare ale imperiului. Rolul lor important în armata romană a deschis calea multor căpetenii de a ajunge și la tron în câteva momente
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
Diocezele Pannonia, Noricum, Moesia Superior și Macedonia cu o parte a Greciei au fost devenit componente ale prefecturii Illyricum. Analiza materialului arheologic sugerează că romanizarea în cazul Iliriei a fost neuniformă. Centrele urbane au fost aproape în totalitate romanizate, iar ilirii au fost subiecții unul puternic proces de aculturație. O astfel de populație supusă romanizării a ajuns și în Dacia romană, în unități militare (ala Illyricorum, coh. III Delmatarum) sau în comunități civile (Pirustae, Baridustae), dintre care sunt mai cunoscute cele
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
prin cu nume iliric tipice: Andarus, Andes, Dato, Dasius, Epicadus, Plares, Scenobarus. Acesți coloniști au practicat incinerația în gropi simple, uneori cu pereții arși. Unele morminte au ring de piatră sau incintă de piatră de formă rectangulară. Necropole atribuite unor iliri se află la Ruda-Brad, Alburnus Maior, Ighiu, Cinciș, Apulum, Sighișoara, Romula. Provenind din teritorii în care au exersat mineritul și prelucrarea metalelor, ilirii erau cunoscuți ca iscusiți în aceste ocupații. După dezintegrarea imperiului, teritoriul pe care au trăit ilirii a
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
arși. Unele morminte au ring de piatră sau incintă de piatră de formă rectangulară. Necropole atribuite unor iliri se află la Ruda-Brad, Alburnus Maior, Ighiu, Cinciș, Apulum, Sighișoara, Romula. Provenind din teritorii în care au exersat mineritul și prelucrarea metalelor, ilirii erau cunoscuți ca iscusiți în aceste ocupații. După dezintegrarea imperiului, teritoriul pe care au trăit ilirii a suferit de pe urma migrațiilor (goți, huni), populația fiind în mare parte slavizată. Despre iliri se vorbește ultima oară în sec. VII d.Chr. (în
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
unor iliri se află la Ruda-Brad, Alburnus Maior, Ighiu, Cinciș, Apulum, Sighișoara, Romula. Provenind din teritorii în care au exersat mineritul și prelucrarea metalelor, ilirii erau cunoscuți ca iscusiți în aceste ocupații. După dezintegrarea imperiului, teritoriul pe care au trăit ilirii a suferit de pe urma migrațiilor (goți, huni), populația fiind în mare parte slavizată. Despre iliri se vorbește ultima oară în sec. VII d.Chr. (în Miracula Sancti Demetri din Tesalonic). Unii dintre cei care s-au retras în zonele inaccesibile, muntoase
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
din teritorii în care au exersat mineritul și prelucrarea metalelor, ilirii erau cunoscuți ca iscusiți în aceste ocupații. După dezintegrarea imperiului, teritoriul pe care au trăit ilirii a suferit de pe urma migrațiilor (goți, huni), populația fiind în mare parte slavizată. Despre iliri se vorbește ultima oară în sec. VII d.Chr. (în Miracula Sancti Demetri din Tesalonic). Unii dintre cei care s-au retras în zonele inaccesibile, muntoase, romanizați, au fost cunoscuți ca morlaci. Albanezii își revendică astăzi descendența directă din iliri
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
iliri se vorbește ultima oară în sec. VII d.Chr. (în Miracula Sancti Demetri din Tesalonic). Unii dintre cei care s-au retras în zonele inaccesibile, muntoase, romanizați, au fost cunoscuți ca morlaci. Albanezii își revendică astăzi descendența directă din iliri(însă contrazisă de o parte din istorici). Cultura materială a ilirilor este relativ bine cunoscută și se remarcă prin înflorire și originalitate îndeosebi în Hallstatt. Provine mai ales în necropole, pentru că așezările sunt mai puțin cercetate. Se cunoaște totuși că
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
Miracula Sancti Demetri din Tesalonic). Unii dintre cei care s-au retras în zonele inaccesibile, muntoase, romanizați, au fost cunoscuți ca morlaci. Albanezii își revendică astăzi descendența directă din iliri(însă contrazisă de o parte din istorici). Cultura materială a ilirilor este relativ bine cunoscută și se remarcă prin înflorire și originalitate îndeosebi în Hallstatt. Provine mai ales în necropole, pentru că așezările sunt mai puțin cercetate. Se cunoaște totuși că multe așezări erau întărite, cele din Dalmația cu ziduri de piatră
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
funerare. O parte a lor au fost de înhumație, mai ales tumulare, familiale sau gentilice, unele de câteva zeci sau câteva sute. Inventarul funerar găsit conține arme de fier și multe podoabe de bronz. Cu o paletă foarte variată la iliri, acestea au fost elemente de cultură materială difuzate și în zonele învecinate; numeroase tipuri de fibule, brățări, atârnători etc. din spațiul carpato-dunărean sunt, în această vreme, de origine vest și sud-vest balcanică. Inițial, ilirii au imitat moneda după Dyrrachium și
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
Cu o paletă foarte variată la iliri, acestea au fost elemente de cultură materială difuzate și în zonele învecinate; numeroase tipuri de fibule, brățări, atârnători etc. din spațiul carpato-dunărean sunt, în această vreme, de origine vest și sud-vest balcanică. Inițial, ilirii au imitat moneda după Dyrrachium și Apollonia, sec. V. Coloniile grecești de la Adriatică au avut propria monedă, dar care a circulat puțin la iliri. Unii regi au imitat monedele grecești (cazul daorșilor). Mai răspândită moneda romană din sec. I (mixtură
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
atârnători etc. din spațiul carpato-dunărean sunt, în această vreme, de origine vest și sud-vest balcanică. Inițial, ilirii au imitat moneda după Dyrrachium și Apollonia, sec. V. Coloniile grecești de la Adriatică au avut propria monedă, dar care a circulat puțin la iliri. Unii regi au imitat monedele grecești (cazul daorșilor). Mai răspândită moneda romană din sec. I (mixtură care face trimitere la comerț și piraterie). Însă, până la urmă, ilirii au sfârșit prin a fi romanizați și apoi slavizați, nemaiapărând în izvoarele istorice
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
grecești de la Adriatică au avut propria monedă, dar care a circulat puțin la iliri. Unii regi au imitat monedele grecești (cazul daorșilor). Mai răspândită moneda romană din sec. I (mixtură care face trimitere la comerț și piraterie). Însă, până la urmă, ilirii au sfârșit prin a fi romanizați și apoi slavizați, nemaiapărând în izvoarele istorice după secolul VII d.Hr. Ilirii credeau în forțe supranaturale a căror putere se manifesta în vicisitudinile vieții de zi cu zi, în sănătate și boală, abundență
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
grecești (cazul daorșilor). Mai răspândită moneda romană din sec. I (mixtură care face trimitere la comerț și piraterie). Însă, până la urmă, ilirii au sfârșit prin a fi romanizați și apoi slavizați, nemaiapărând în izvoarele istorice după secolul VII d.Hr. Ilirii credeau în forțe supranaturale a căror putere se manifesta în vicisitudinile vieții de zi cu zi, în sănătate și boală, abundență naturală și dezastre. După o serie de motive - simboluri repetate care se referă la soare și mișcarea lui: svastică
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
la Nessus, dar a revenit de urgență în Italia, unde generalul sau Acilius Aureolus și-a abandonat lupta împotriva lui Postumus și a pornit spre Roma. Gallienus i-a tăiat drumul și l-a închis la Mediolanum, însă câțiva ofițeri iliri, printre care Claudius și Aurelian au organizat o conspirație și l-au asasinat în 268. Tendințele secesioniste și abandonarea teritoriilor s-au intensificat, fiind create imperii și regate separate și independente de Roma. Postumus a preluat Gallia, nordul Hispaniei și
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
domnitorul ctitor, [...], precum și chipul primului egumen, Vasile."” Cea mai plauzibilă explicație pare a fi cea oferită de lingvistul și filologul Alexandru Philippide care afirmă că toponimul Plătărești face parte din moștenirea lingvistică de origine „"tracă și iliro-panonă"”, derivând din cuvântul ilir „"Plator"” cu variantele „Plature” sau „Platore” (Plator este și numele unui rege ilir). Închinarea Mănăstirii Plătărești către Sfântul Mormânt s-a făcut la o dată care nu este cunoscută cu precizie, cel mai probabil pe timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730). Nicolae
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
fi cea oferită de lingvistul și filologul Alexandru Philippide care afirmă că toponimul Plătărești face parte din moștenirea lingvistică de origine „"tracă și iliro-panonă"”, derivând din cuvântul ilir „"Plator"” cu variantele „Plature” sau „Platore” (Plator este și numele unui rege ilir). Închinarea Mănăstirii Plătărești către Sfântul Mormânt s-a făcut la o dată care nu este cunoscută cu precizie, cel mai probabil pe timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730). Nicolae Mavrocordat se va folosi de diferite abuzuri, falsuri și tertipuri pentru a pune
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
dau dovadă de multă măiestrie. Totodată aceste influențe culturale demonstrează vechimea societății geto-dace și întinderea țării lor, care au făcut posibile contactele cu celții și grecii. "Geto-daca" este o limbă indo-europeană, aparținând limbilor tracice și fiind astfel înrudită cu limba ilirilor. Ea a fost încadrată convențional în grupa satem, conform acestei încadrări, ea înrudindu-se cu limba vechilor locuitori baltici și cu idiomurile slave, dar, mai mult, cu limba iraniano-persană și cu cea iraniano-scitică, precum și cu sanscrita. (vezi și Listă de
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]